Zilele Vinul.ro 2011

Ce inseamna sa fii blogger de vin? Ei, sambata 29 ianuarie a insemnat: sa te trezesti la 6 dimineata, sa dai o fuga pana in autogara, sa te intalnesti cu un confrate de suferinta, sa mergi 4 ore pe drumurile patriei pana la Bucuresti, sa calatoresti melancolic cu metroul amintandu-ti banca preferata din statia Grozavesti, miile de pagini citite intre destinatii, sa te minunezi facand dreapta-stanga intre covaci, gabroveni si lipscani cat de mult s-a schimbat centrul vechi, cat de plin de stabilimente este acum, sa dai nas in nas cu intrarea in restaurantul Margo Lounge, unde au loc Zilele Vinul.ro 2011.
De aici strangeri de mana, salutari cordiale, multe vinuri bune, unele mai putin bune, urat la multi ani Vinul.ro!, conversat cu oamenii din industrie, mancat gustarica din partea casei, schimbat pareri Ciprian, companionul dus-intors. Descoperit o atmosfera mult mai propice degustarii, cu mai putine distractii, ca la Goodwine, vinuri varf de gama. In ordinea dispunerii
meselor: gama Varius si Private Reserve de la Senator; Aligote, Muscat Dry si Merlotul Curtea Regala Alcovin Macin, Sauvignonul 2010 de la SERVE(ca de celelalte bunatati ale lor am tot vorbit. nota:Daca cumva va aflati la o astfel de sindrofie si nu gustati cele doua cuveuri- Amaury si Charlotte- faceti o mare greseala!), la Samburesti- Chateau Valvis 2002 e ok (cam scump, dar ok, gata maturat/invechit la crama, tot tacamul), la WineRo, toate bune ca de obicei, Enirele bulgaresti (simpla si reserve 2007) sunt parca si mai bune decat precedentele (si celor de la Wine Advocate li s-a parut la fel), Alira 2009 e un vin bun pentru rodul unei vite de doar 3 ani, la Domeniile Urlati am ramas placut surprins de cele doua Paganus 2007 (cab si feteasca neagra) si incantat de Incantation- un cupaj pe baza de feteasca neagra, trecut rapid pe la Crama Natura unde mai e de lucru pentru a depasi stadiul de vinuri de consum ok, la Oprisor noua gama La Cetate Miracol ofera vinuri destul de bune (80+, oricum), la Heinrig Distribution am ramas un pic surprins de "cel mai bun shiraz din lume", cum a fost recomandat un Peter Lehmann Stonewell, foarte bun, nu zic nu, dar la 80-100 de euro, ar fi si cazul; apoi ajuns la Corcova, gustat promitatorul shiraz, constatat ca unii oameni asculta, mai ales cand e in interesul lor- isi vor face magazin online; ajuns la Domeniul Coroanei, unde am ramas usor dejamagit de tamaioasa sec, in vreme ce feteasca alba e un exemplu de tipicitate, iar rosiile sunt de 80+ toate. La Vinarte, nu poti sa treci peste Prince Matei 2007, dar mi-a ramas amintirea la o feteasca neagra Swallowtail. Am ajuns la Vinchile unde Molina, 1865 si Aromo propun vinuri excelente- un pinot, un shiraz si un carmenere bune rau, fara a fi prea "bombate", si un cuvee Aromo (cu cab in rol principal)- bun de tot. In final- Halewood- gustat feteasca Hyperion 2009 si cele doua Broquel de la Trapiche, vinuri deloc rele. Dupa degustat stat la un pahar de vorba cu George Moisescu, Valentin Ceafalau, Radu Rizea, Horia Hasnas si desigur Ciprian (vinul are alt gust cand poti impartasi prima impresie imediat!). Castigat la tombola un cabernet La Cetate Miracol (curat miracol, Coane Fanica!). Intalnit cu familia Alibus, Cosmin Grozea, si cati si mai cati, pe care ii uit acum din nerozie, ratacit la garderoba- caciula+fular, plecat in fuga dar bine dispus, taxi, autogara, 4 ore de relativ frig, enervat pe sofer, promis catre sine ca voi calatori cu trenul de acum, ajuns acasa, cald, bine, zambete, familie, pupici, dat bomboanele si ciocolata catre membrul mai mic si mai nerabdator al familiei, nurofen raceala si gripa. The end.

Carmenere Reserva Cono Sur 2009


Dupa carmenerele standard al celor de la Cono Sur, urmeaza acum un carmenere cu ceva mai multe dotari. Chiar si sticla, musculoasa, cu umeri lati, te face sa intelegi ca ai de-a face cu alt vin si alta gama. Lucru corect, de altfel.
Vine din Colchagua Valley, este 85% carmenere, 10% cabernet si 5 la suta altele printre care ceva syrah.
Culoarea e rosie-purpurie foarte intensa, nasul aduce ardei verde sau chilli proaspat taiat (exista si ceva evident piperat acolo), mure, prune, cirese. Gustul e plinut, fructat, cu trademark cafea, ciocolata, scortisoara, condimente, pruna, fructe de padure. Taninul e fin, aciditatea ok, daca ar fi avut si mai mult corp ar fi fost mai bine. Nu-i rau nici asa, dar la acest profil aromatic merge mai bine un gust mai dens, mai greu.
Finalul nu mi s-a parut deosebit, terminand-se cam rapid. Ceva fructe dulci, lemn si condiment. Arde un pic, la 14%, dar nu din cale afara de deranjant. Este sec (2,7 g zahar), si are o aliura mai serioasa decat obisnuitele carmenere din Chile.
Oricum, fata de Tocornal, gama Reserva e altceva. In primul rand corpolenta, apoi baricul, care cel putin la carmenere- impreuna cu impresiile de cafea si fructe de padure/pruna- dau un compozit usor de tinut minte si agreabil. De baut tanar.
Costa in jur de 35 de lei. Mostra primita de la importator- Cramele Recas.
SCOR 79 pct.

In caz ca n-ati retinut prima data: weekendul asta, Zilele Vinul.ro, pe Lipscani

PS: daca ajungeti mai repede decat mine, rugati-i pe baietii de la Vinul.ro sa organizeze ei coada pentru autografe. Ah, si sa veniti cu pixurile de acasa!
:)))

Vai de noi, cercetatorii avertizeaza: n-o sa mai bem acelasi vin peste 1000 de ani!

Vad titlul unui articol aparut pe BBC, cum ca niste savanti au descoperit chestii in legatura cu vinul. Bun, deja imi imaginez o stire gen "cercetatorii de la Institutul de cercetare fundamentala din Mogadishu au descoperit ca un pahar de vin pe zi conduce in zece ani la marirea falangei superioare a degetului mijlociu de la mana stanga cu pana la 0,5 mm". Dar nu! E vorba despre cercetatori americani seriosi care au zis in Proceedings of the National Academy of Sciences, adica revista Academiei Americane de Stiinte, cum ca dupa ce au facut hartile genomurilor a peste 1000 de plante de vita de vie au ajuns la o concluzie ingrijoratoare: n-o sa mai bem acelasi vin peste sute si mii de ani. Oricum nu aveam de gand (ca sa nu zic ca oricum n-o sa mai beau vin peste sute de ani), dar e bine de stiu.
Care-i problema? Ei bine, toate soiurile de vita de vie nobile sunt descendente directe ale unei singure specii (vitis vinifera vinifera), care saracuta nu mai face fata la milioanele de daunatori, fungi, ganganii, variatii de temperatura din ziua de azi. Asa ca podgoreanul onest nu are alta varianta decat sa stropeasca. Si sa stropeasca si sa stropeasca iar. Aparent 70% dintre fungicidele aruncate peste plante intr-un an in SUA sunt destinate vitei de vie. Pe australieni ii costa 100 de milioane de dolari pe an doar ca sa scape de mucegaiul purverulent. Asadar nu atat chimicala ii incomodeaza pe producatori ci mai ales pretul ei. Asa si care-i solutia?
Pai, ca sa vezi, una din ele a vazut-o si conducatorul iubit de altadata: hibrizii, baieti solizi, rezistenti si direct producatori. Ei sunt usor de intretinut, dau vin prost, dar ieftin de produs. Alta solutie, evident mai demna de cercetatorii americani este ingineria genetica. Daca tot au facut harta genomului au descoperit si care gena trebuie pensata pentru a face planta mai rezistenta la o boala sau alta. Costa bani multi, sigur, dar asta e! arta cere sacrificii- daca vreti sa beti vin cu aroma de pielarie, petrol si piatra de rau proaspat macinat si peste o mie, hai doua mii de ani cu putin noroc, ar fi cazul sa faceti niste donatii.

"I Rustici" Lambrusco Amabile

Uitati-va la eticheta. Nu-i asa ca-i dragalasa? Parca a desenat-o un copil. Fara a fi vreun expert in branding si nici consumatorul tipic care sa se lasa induplecat de asemenea chestiuni, am cedat intr-o clipa de slabiciune acestei galese sticle de lambrusco amabil de Puglia. Lambrusco a invadat raftul de jos al supermarketurilor cu butelci care mai de care mai burtihanoase, la preturi derizorii. Exista un motiv.
Vinul acesta este rosu, usor dulce- asta inseamna "amabile", frizzante si rau! Rau adica prost. Nu zic ca nu se poate bea, dar nu se poate bea cu placere. Te lamureste de la bun inceput. Stiti cum miroase vinul rosu de tara (aka hibrid) amestecat cu cola? Ei, hai, nu va faceti ca nu stiti, macar din amabilitate si tot ati acceptat o data un pahar de "spritz american". Exact asa miroase vinul, exact asa are si gustul. Ca tot vorbeam cu confratele blogger Marchizul Beau D'Afur (nomina odiosa:) cum ca ambalajul trebuia sa se marieze fericit cu vinul. De cele mai multe ori e invers, adica vinul e ok, dar brandul, eticheta, reclama sunt odioase. Ei, in cazul de fata eticheta e mai buna decat vinul. Mi-a sugerat ceea ce si spune: "rustic". Dar nu! in vin nimic neaos, rustic, pamantean! E doar o posircuta industriala lipsita de suflet. Sau sigur, daca vinul de tara cu cola vi se pare rustic, atunci jackpot!
Costa 14 lei si face 65 de puncte.

Argonul, solutia minune!

Pana acum pompa cu vid era singura unealta accesibila pentru conservarea cat de cat a vinului dintr-o sticla desfacuta, desi toti cei care o folosesc stiu ca nu e 100% sigura, vinul deteriorandu-se chiar si vidat. Din cate stiu, presiunea exercitata asupra vinului este de vina.
Ei bine, se pare ca niste australieni intreprinzatori au descoperit solutia: un mod accesibil de a utiliza gazul nobil numit argon pentru pastrarea indelungata a vinului dintr-o sticla deja deschisa.
Dar de ce este argonul atat de special? Ei, pentru ca este incapatanat din cale afara! Pe langa calitatile de a fi inodor, incolor si insipid, nu reactioneaza cu alte substante chimice.
Aproape 1% din atmosfera este formata din argon. In 1785 chimistul Henry Cavendish, experimentand cu aerul, a observat ca aproximativ 1% nu se combina cu nimic. Nu si-a dat seama ca descoperise un nou element. Au trecut mai bine de 100 de ani pana ce Rayleigh si Ramsey au anuntat descoperirea unui nou element gazos.
Pe langa calitatile amintite argonul mai are una: este de 2,5 ori mai greu decat aerul. Asadar se injecteaza in sticla, izoland gravitational continutul, nepermitand aerului sa oxideze vinul. Primul dispozitiv produs in serie pe baza de argon se numeste Enomatic, si este folosit de ceva vreme in unele restaurante, desi pretul si costurile de intretinere sunt mari. Nu este o solutie pentru afacerile mai mici, gen winebaruri sau restaurante comune, cu atat mai putin pentru utilizatorul casnic.
Asta pana sa apara winesave, produs al companiei australiene cu acelasi nume. Practic avem o butelie de gaz, un spray, care se introduce in sticla, se pulverizeaza, se pune dopul si gata. Dupa Decanter, care l-a testat si i-a acordat "titlul" de "must have wine accesory of the year" , se pare ca winesave asigura o izolare perfecta timp de cateva luni, fara a afecta in vreun fel vinul.
Partea proasta e ca in Europa se gaseste deocamdata doar in UK si costa aproximativ 20 de lire. La banii acestia asigura intre 50 si 80 de utilizari. Sigur, nu-i o solutie rentabila pentru vinuri de 2-3 euro, dar pentru vinuri mai pretioase pe care ai vrea sa le gusti si cu alta ocazie, e singura solutie, pentru moment.
Asa ca dragi importatori dati fuga. O sa aveti cel putin un cumparator!


Bun: Sauvignon Blanc "Varius" Senator Focsani

Culoarea e usor atipica- aurie putin intensa, nasul te ameteste cu arome de pulpa de grapefruit, mar verde, un pic din trademarkul "pipi de pisica". Concluzia dupa miros suna mai bine in englezeste: fresh&crispy. Gustul este plin si aduce a fructe exotice, para, mar, ierburi aromatice, provensale, o farama sarata, minerala, rod al solului, nu ma indoiesc. Finalul e lung si sugereaza un amestec interesant de fructe dulci- mar, mango si usoara astringenta ierboasa. Aciditatea foarte buna face notele dulci deloc deranjante. Apoi, radeti de mine, dar tare cred ca vinul asta a vazut lemnul, intr-un fel sau altul, in tot sau in parte. Exista o nota sesizabila retronazal, tamaioasa- pe care am intalnit-o in general la albele baricate. In acest caz e foarte fina, atat de fina incat poate fi doar in imaginatia mea. Pe de alta parte ma intreb daca nu are putin chardonnay in el, dar din nou- poate fi imaginatia mea bogata.
Apoi, nu e din Vrancea, chiar daca e produs acolo. Indicatia geografica este Viile Carasului, si chiar daca diacriticele lipsesc de pe contraeticheta (si din acest blog), banuiesc ca e vorba de Caras-Severin si nu de vreo vale nestiuta care poarta numele unui peste. Peste care, ca tot veni vorba, ar merge ca uns cu vinul asta. O crenguta de rozmarin, niste cartofi natur cu unt, ieftin si bun! Pacat ca unul dintre pestii cei mai dulci si gustosi are atat de multe oase, chestiune care il exclude din meniurile de restaurant si din gusturile snobilor.

Concluzie: E unul dintre cele mai bune sauvignonuri blanc romanesti pe care le-am baut!
Stiam ca e bun, dar nu aveam ideea ca e atat de bun! La 25 de lei cat costa este un best-buy.
85 pct.

PS: Apoi eticheta! Nu-i asa ca-i tare creatura aceia cu cap de scoica spiralata? E in egala masura gluma copilareasca si profunditate curata. Ma intreb pe unde o mai fi gasit George Moisescu si omuletul asta demn de Gopo?
PS2: Am dat "Varius" in google. Mai fac si altii vin cu numele asta. Sunt italieni. Acuma nu stiu care-i parerea voastra despre brandinguri si alte d'astea, dar eu zic ca "toti de la Rim ne tragem" si vorghim pi latinesti, asadar nu doar italienii. Dar, daca si cuvintele comune (din limbi moarte ori nu) pot fi marci inregistrate si inutilizabile la Focsani, atunci dau si eu fuga la OSIM sa inregistrez pe numele meu cuvantul "vin". Si asa voi ramane singurul blogger, dar ce spun eu "blogger"- singurul om!, care va putea vorbi despre vin fara sa riste sa fie dat in judecata. De mine insumi! Luati aminte!

Nasc si la Moldova vinuri: Senator Private Collection Rosu 2007

Sfinxul grecesc, cu cap de femeie, corp de leu si aripi de vultur, este un simbol al puterii, cum sunt si senatorii. Tot sfinxul, in mitologia greaca, era un simbol de rau augur, prevestind nenorociri si ghinion. Pana si numele este elocvent (sfinx, de la sphingo= a strangula, sufoca). Cam ca senatorii. Pana si cel care l-a invins, raspunzand la celebra intrebare („Care este fiinta care dimineata merge in patru picioare, la pranz in doua si seara in trei?") nu a sfarsit prea bine. Il chema Oedip.
Din intamplare senatorul rosu din Vrancea este mai prietenos, nu iti pune intrebari incuietoare a caror miza este propria viata, nici nu te duce cu vorba promitand marea cu sarea, desi a concesionat in prealabil si marea si sarea patriei.
Este un vin de 14%, din 2007, sec, IG Dealurile Vrancei, un asamblaj de cabernet, feteasca neagra si merlot. Evident dupa aspect si simbolistica- e "branduit" de George Moisescu. Se pare ca si Radu Rizea a avut ceva de spus in ce priveste asamblajul.
Vinul are nevoie de aerare (o ora-doua, vedeti si voi), notele initiale cerneloase si pamantoase deschizandu-se in note mai vii de brusture, condiment, pruna si fructe de padure confiate. Gustul nu este extravagant prin complexitate, dar induce impresia de vin bine facut, cu alcool, tanin si aciditate foarte bine integrate. Gustul de pruna si cafea-stiu la ce va ganditi, dar nu va faceti griji:)- usoare impresii "verzi" (de care ma puteam lipsi), dar si certe influente minerale, calcaroase, caracter puternic cum numai vinurile cu grad mare de alcool pot fi- sugereaza compararea cu un vin de tipic bordolez, compact.
In final, gustul sec se rotunjeste in fructe dulci, confiate: curmale si pruna uscata, asezonate usor cu piper negru si eucalipt. Este destul de persistent.
Te duce cu gandul la mancaruri grele din carne rosie cu sosuri savante, nitel dulcege.
Pana una-alta- cel mai bun vin rosu de prin partile acelea de Romanie. Deci, se poate!
84 pct, 40 de lei la producator.

Carmenere Cono Sur Tocornal 2010


Acest vin proaspat din Chile poate fi util precum un instalator cand ti se sparge o teava de apa, dar la fel de bine poate fi acelasi om a muncii (mic, indesat, mirosind a usturoi, cu mustati tarasconeze, basca, geanta ponosita, de piele- din care iese o cheie enorma, halat albastru cu pete de grasime) in aula academiei in timpul decernarii premiilor pentru cea mai buna lucrare de fizica teoretica.
E genul "vinisor" de larg consum, curat, corect si fara pretentii.

Culoarea este de un rosu rubiniu intens, nasul adauga volatili de violete, pielarie, ardei verde, must/miere. Gustul - de o corpolenta usoara si aciditate buna- ne propune pruna, secundar zmeura, si tente mineral-vegetale. Zaharul rezidual se ingramadeste in final, deloc scurt, dominat de lemn parfumat, condiment si pruna.
Alte detalii: 12,5% alc, demisec, zona Valle Central, importat de Cramele Recas, primita spre degustare de la ei. Desi nu l-am vazut in raft, probabil vinul are un pret de 15-20 lei. SCOR 74 pct. Are de partea sa avantajul tineretii, si pentru intalniri cu prietenii nu-i de aruncat.

Un chilipir: Eiswein 2008 "Nachtgold"

N-o sa iau povestea de la capat, sa va povestesc ce este un icewine sau eiswein, pe nemteste. Daca nu stiti- puteti citi aici.
Acest icewine costa putin. Adica un boxset continandu-l impreuna cu alta dulcegarie specific germana- un beeren auslese, costa 40 de lei (de fapt am platit 37, la reduceri). La pretul acesta, avand in vedere procesul de fabricatie destul de laborios, este probabil cel mai ieftin icewine din lume. Daca n-ar fi fost nemtesc, m-ar fi bantuit niste ganduri ciudate, dar asa mergem cu incredere inainte!
Are o sticla neagra de 500 ml, draguta, zic eu, sau cel putin conforma asteptarilor. Produs de Peter Mertes KG, dop nomacorc, 2008, 9,5% alcool, struguri culesi la -7 C, regiunea Rheinhessen, vin dulce, clasificat Qualitatswein mit Pradikat ( e de bine). Nu stiu exact din ce struguri e facut. Am gasit undeva ca ar fi gewurtztraminer, dar am banuiala ca in realitate este vorba despre batranul riesling de Rhin.
Cum este? Ei bine, n-o sa va pocneasca revelatia in moalele capului, dar nici prea rau n-o sa va para. Culoarea e galben auriu, cu oarecare vascozitate. Nasul e ciudat, cu note uleioase, de musetel, de benzina (se disipa in timp), caisa necoapta/citrice, un nas de flori usor trecute.
Gustul surprinde placut. Dulceata e tinuta in frau de aciditate ca un bidiviu naravas de un jokeu expert. Gustul mieros este dominat de caisa apoi piersica, pepene galben, mar. Finalul este destul de persistent, tonic si citric.
Ceea ce trebuie retinut este ca acest vin dulce este bine echilibrat, agreabil. Celor care spun "cum sa dai sub 20 de lei pe un icewine? nu tii la sanatatea ta?" le recomand acest vin (adevarat icewine ori ba), nepretentios, ieftin, lipsit de complexitate, dar nu de profunzime.
80 pct (e drept ca daca intrati pe cellartracker.com o sa vedeti o panoplie de 91, 92 si 93 de puncte, pe care sincer va spun vinul nu le merita). De gasit in Kaufland.

Ca veni vorba de nemti, ia ascultati-i pe baietii astia. Mie imi plac foarte mult. Piesa e atat de calma (?), de nocturna, asa de...fucking depressing...

Diamantul din noroi: Feteasca neagra Romania Pitoreasca

Societatea de promovare a vinului srl, DOC Urlati, demisec, 14,5% alc (!), 10 lei Selgros, an neprecizat (imbuteliata in vara lui 2010)
Ei bine, e o surpriza! Dupa cabernetul din aceeasi gama, nu ma asteptam la asa ceva. De fapt, speram sa prind si eu o sticla precum Ionut. Am aflat cu surprindere (da, e mult spus cu surprindere) cat de mari pot fi diferentele intre vinuri din aceeasi gama.
Dupa culoarea tipica- rosie-purpurie, nasul aduce note atipice, minerale, de lut si pielarie, si impaciuitor- undeva ascunse bine (poate in buzunarele hainei de piele murdare de lut:) niste prune uscate. Daca vreti sa nu mai miroasa a haina de piele, dezbracati-va de ea, mancati ceva, si dupa 30 de minute, n-o sa mai fie dominante.
Gustul e destul de plin, corpolent, cu puternice note de gem de prune, pruna "natur"(pentru ca se simte o farama de tanin verde si amarui, in adancurile vinului), dar si uscata (uscata am zis, nu afumata). Exista si o fateta as zice vegetala, de maslina iute sau de piper verde. Credeti-ma pe cuvant:) Finalul este lung, cu tanini dulci si condimentati, tot de la prunele extrem de dulci in 2009, fara indoiala. Aciditatea e buna, portia sanatoasa de tanin este bine intregata, la fel si alcoolul, la 14,5%, dar mare atentie tocmai din cauza asta! Din mai multe motive, indicatia privind servirea la 16-18C ar trebui luata mai in serios, in cazul de fata.
Un vin excelent la pretul asta, mai ales pentru iubitorii de prune:)
SCOR: 78 pct (cu pret cu tot, inclus). Un raport pret calitate foarte bun.

Concluzia are insa o legatura slaba cu vinul: iata de ce e bine sa existe si astia micii- pasionatii de vin care-si fac bloguri, mai afli una-alta, mai prinzi un chilipir, lucru excelent in vremuri de rastriste! Asa ca stati cu ochii pe noi! Spre deosebire de altii, noi avem grija de banii dumneavoastra, de ca si cum ar fi ai nostri!

PS: Mi-a adus aminte de filmul asta genial, pe care- fani sau nu al lui Charles Bukowski ori Mickey Rourke la tinerete- ar trebui sa-l vedeti:

Theia Chardonnay 2009 Cramele Halewood

Acesta este un vin deosebit din mai multe motive. O data ca e fermentat direct in baric si nu in tancuri, cum se practica industrial, adaugand un iz de mestesug traditional, old-school, vinului. Apoi e din podgoria transilvaneana Sebes-Apold, readusa pe harta viticola de Halewood. Chiar si forma sticlei e deosebita.
Eu si ceilalti bloggeri care ne-am intalnit la Azuga, toamna trecuta, am luat contact cu vinul intr-o forma a sa intermediara, si promitea inca de atunci foarte mult, asa cum puteti observa in notele de degustare cuprinse aici.
Un nas frumos, floral, cu unt vanilat, cu para, mar, pepene galben, condiment (combinatia de baric si aroma tipica a chardonnay-ului da un iz de mosc, sau nucsoara, sau tamaie- depinde de conceptul fiecaruia). Un gust unctous, cu ceva nuca si miere, mar verde, para, caisa, nuantele de lemn aromat date de baric, gust plin rotunjit de un rest de zahar la marginea dintre demisec si sec. Aciditatea este moderata, si e bine asa. Finalul nu este prea lung (si asta e singurul mare repros), si aduce a fructe coapte si ceva condimentat.
85 pct, un chardonnay greu, deosebit. Nu stiu exact cat costa. Probabil intre 30 si 60 lei.
Ah, sa nu uit. Cine-i Theia? Theia este una dintre titanide, fiica lui Uranus si Gaia, sotia lui Hyperion. Deja se prefigureaza vinuri viitoare cum ar fi Helios, Eos si Selene (copiii celor doi).

Stiu ca nu-i prea corect, dar chardonnayurile astea baricate ma duc cu gandul la California. Si vinul ne-a tinut companie vreo doua ore cat am privit noul film al fratilor Coen- True Grit. Un remake al unei povesti din 1968 cu John Wayne. Doar ca in rolul sherifului e acum Jeff Bridges, care nu-si face deloc greu treaba, desi in ultima vreme cam joaca acelasi rol indiferent de film. Mda, poate un usurel gen Clash of the Titans ar fi fost mai nimerit, avand in vedere si cum se numeste vinul, dar hai sa fim seriosi.
Va recomand un western clasic, o infruntare lipsita de dubii intre bine si rau, in care distanta intre poli e atat de clara, incat aminteste de mitologie.

Vin Zilele Vinul.ro


I: Unde si cand?
R: In Centrul Vechi al Capitalei la restaurantul Margo Lounge (Str. Lipscani, nr 29-33, tel: 0723-19.99.77)
sâmbatã 29 ianuarie si duminicã 30 ianuarie 2011, între orele 11.30 – 19.00

Mai multe detalii: aici

Mionetto Prosecco di Valdobbiadene


Prosecco di Valdobbiane DOCG este un vin spumant specific regiunii Veneto din Italia, produs dupa metoda Charmat, adica fermentatia secundara nu are loc in sticla, ca la sampanie, ci in tancuri de inox. E mai ieftin de produs, dar vinul obtinut nu trebuie invechit si in genere trebuie avut grija (citita eticheta cu atentie) la data producerii, pentru ca dupa aproximativ 2 ani aciditatea incepe sa scada.
Acest prosecco este produs de Mionetto (ditamai producatorul) si importat de Angelli, care-si mai spala din pacate cu aceasta ocazie. Vinul are 17-19g zahar si dupa legislatia italiana e un extra dry. Culoarea este galben pai, iar perlarea este fina si persitenta. Gustul este proaspat, de mere verzi, pere, pepene galben- intarita de o specifica unctuozitate, un rest de zahar care rotunjeste si note fine de drojdie.
Una peste alta este un spumant bun, de oarecare finete, si cred eu- face 30 de lei (Real).

Cabernet Sauvignon "Romania Pitoreasca": alt vin, alt vin

E un vin sec de 13,5% alc, DOC de Urlati, Societatea pentru promovarea vinului srl, fara an (imbuteliat in vara lui 2010), costa 10 lei. Asta ca sa-mi triez din start cititorii.

Vinul are o culoare frumoasa, rosu intens, in nas te izbeste o aciditate volatila care te face sa tusesti (credeti ca glumesc, nu?), si lemn parfumat (asta scrie si pe eticheta). Dupa o inghititura m-am oprit. Poate am trecut eu pragul de la care nu exista intoarcere, dar pur si simplu nu mai pot incerca orice. De fapt, de cumparat le cumpar, de baut nu le mai beau. O prostie, nu?
Tanin? Checked! Aciditate? Checked! Un gust de "verde" cam indigest? Checked! Usoare note reductive? Checked!
Acuma sa nu credeti ca e de nebaut. O mancare "grea"(sosuri, condimente) ar putea acoperi defectele. Doar ca de fiecare data cand mai cumpar un vin ieftin care fatalmente nu impresioneaza, ma intreb de ce oare n-am cumparat o sticla de Montepulciano Casa Demonte?
Si Jiminy da raspunsul, acelasi de fiecare data: problema nu-i sa fie vin, ci sa fie un alt vin, alt vin!

67 pct.

Lindemans Winemakers Release Shiraz/Cabernet 2008

Iti dai seama repede, gustand acest vin, de ce Australia si-a facut loc pe piata vinurilor. Pentru ca au un stil al lor, pentru ca vinurile sunt simple, usor de inteles, lesne de baut, par un suc de fructe alcoolizat, fara infricosatorii tanini si note ciudate gen pielarie, pamant, seva frunzelor maturate in curte, pietre de rau macinate, etc.
Fruct, alcool, tanini matasosi, rest de zahar, pret moderat, toate ingredientele pentru a cuceri un neofit. Sunt foarte multi cei (sunt sigur ca si voi cunosteti unul-doi) care vor ca vinul sa fie "aromat", sau sa fie "rosu, dar sa nu-mi faca gura punga", si daca se poate un pic dulceag, ca nu strica. Ei, asta e pentru ei!
Olfactiv nu delecteaza, practic izul de baric (de stejar ud care te face sa crezi ca vinul va avea gust dulce) este atat de pronuntat incat iti trebuie multa imaginatie ca sa mai detectezi ceva sub el.
E gustos, totusi, cu mure, prune, afine, cireasa amara, si menta.
Finalul aduce aceleasi note dulcege de suc de fructe, destul de persistente, totusi si un plus de condiment.
Aciditatea e mare si taninul "lichid", creionand astfel un vin usor de baut (poate prea usor, si asta e alta chestie care nu-mi place, suflet predispus la pacat fiind), de unul singur sau la masa.
Mi-a adus in minte placintele englezesti umplute cu tot soiul de chestiuni ignobile, dar extrem de condimentate (mi-aduc aminte doua: cu umplutura de pui tikka masalla si cu maruntaie de miel- apetisant, no?). Cred c-ar merge.
17 lei la Metro, vin rosu sec australian de consum curent adica demisec dupa gustul nostru, 13,5% , importat de Carl Reh.
76 pct.

Trei crame romanesti pe jancisrobinson.com

La sfarsit de decembrie, pe site-ul JancisRobinson.com a aparut un articol intitulat Three of Romania's Brightest Stars semnat de vechea colaboratoare a reputatei master of wine- Claudia Pendred (foto), pe care am avut ocazia s-o cunosc cu ocazia megadegustarii ocazionate de premiile vinul.ro prima editie.
De remarcat ca se foloseste un sistem de max. 20 de pct, unde 14 pct inseamna, din cate stiu, culmea mediocritatii, iar 17 pct sugereaza un vin superior.
Asadar cramele, vinurile si punctele sunt:
Corcova
Cabernet/Merlot 2008- 15
Syrah Reserve 2009- 16
Rotenberg
Rose 2009- 14
Merlot 2007- 17
Emeritus Merlot 2007- 15
Basilescu
Feteasca Alba Ancestral 2009- 15,5
Feteasca Neagra Ancestral 2008- 17
Mai multe: aici

Pana la urma e bine ca producatorii romani sunt evaluati. In acest moment, faptul ca sunt luati in seama de numele grele este mai important pentru industria romaneasca de vin decat punctele acordate.

Feteasca neagra si Merlot

Titlul de azi nu prefigureaza o degustare comparativa, ci prezinta un blog nou, apartanand lui Ionut Ciobanu, persoana care nu este straina lucrurilor bune, dar sper nici viitorului critic de vin punct ro.
Interesant e ca deocamdata se refera doar la cele doua varietati din titlu, ba mai mult, doar la cele produse in Romania.
Va invit sa-l explorati aici!

Te Deum: Zghihara de Husi 2009 Speed srl Husi


Ok, ok, de fapt e Casa de Vinuri Husi, urmata de denumirea firmei Speed srl, imbietoare precum mirosul de ulei ars intr-un service auto pe stil vechi.
Versiunile anterioare (2007, 2008) se mai gasesc in supermarketuri, dar nu cred ca ar trebui sa le mai cumpere cineva, avand in vedere ca zghihara da un vinisor de consumat tanar, si fara mari perspective de innobilare. 2009 are o sticla noua, mai eleganta, apare si o medalie pe eticheta, prima oara m-am gansit ca or fi luat o medalie de argint pe undeva prin Belarus sau Vietnam. Dar nu! De fapt nu-i o medalie, ci doar aduce a una si zice ceva de biserica Petru si Pavel, ilustru stabiliment de a carui importanta si legatura cu vinul, in proverbiala mea ignoranta, nu sunt constient.
Se deschide sticla, se toarna in pahar. Galben pal, cu ceva nitel verzui. Nu e cum imi aminteam, parca versiunile anterioare aveau o culoare mai putin intensa. Ok, ducem la nas, mirosim si...m-a pocnit revelatia! Cat de dor imi era de un vin ca asta! Mi-am amintit de inceputurile aventurii mele in lumea vinurilor, pe cand acest blog era 100% jurnal de descoperiri, pe cand vanam varietatile romanesti produse de obscuri, doar pentru cultura generala, pe cand blogul era un proiect personal si nu o critica de vin, cronica de intampinare, lista de puncte si arome exotice.
Mirosul puternic, imposibil de surmontat, al bentonitei- un soi de kryptonita pentru orice iubitor de vin, sulfitii nabadaiosi care-ti taie elanul ludic, Ecce Vinum! Ce fineturi, ce progres, ce maiestrie...Pucioasa si blestemul de calugar sunt mai potrivite pentru aceasta licoare purtand efigia unei biserici decat umilele si nefolositoarele mele note mele de degustare!
Acest vin m-a purtat atat de departe in calatoria mea, mai bine zis atat de inapoi, ca un fir de lana dezlanat de-o Ariadna, incat nu pot macula pretioasa experienta cu punctaje. Va rog sa ma intelegeti!


Calauza Rose 2009


E un rose din Cabernet Sauvignon, produs de Crama Oprisor, laureat cu aur la recentele Premii de excelenta Vinul.ro.
Culoare: rose somon. Nas interesant de paine prajita, trandafiri, coaja de grapefruit, fructe rosii, vata de zahar Dupa acest nas ma asteptam la un atac usor amarui, dar m-a surprins cu o dulcega antinomie: dulceata de trandafiri, compot de visine. Finalul usor citric, de lamaie indulcita si ceva visina, este curat, fara a fi deosebit de persistent. Aciditatea buna tine cu succes in frau zaharul rezidual, vinul fiind demisec. Recomand sa fie usor frapat. L-am gasit mai agreabil mai rece, daca se incalzeste dulceata devine dominanta si nitel obositoare.
Una peste alta un rose cu un raport calitate-pret foarte bun. Costa 12 lei, asadar luati cate unul, s-ajunga la toata lumea!
79 pct (cu pret cu tot). Dar timpul trece, prospetimea se duce...



foto: wineandknives.blogspot.com

La peşte, în loc de lămâie: Sauvignon Blanc Two Oceans 2010 Africa de Sud


Acest vin alb sec, din primavara anului trecut, costa 17 lei (Real).
Miroase interesant, a pepene galben, mar, para+babana (e o drojdie omniprezenta, apolitica si multinationala care da aroma asta), fan, floricele pe campii, grapefruit si zahar.
Gustul dezamageste, fiind profund citric- (lamaie, fara dubii), ca sa nu spun acru, cu ceva aport de mar si caisa. Finalul e persitent, dar nu e genul de persistenta dezirabila, decat daca consumati un peste gras si n-aveti lamaie pe aproape. In alte conditii nu cred ca l-as mai incerca. Pe final apare si o nota vegetal-minerala. Aciditatea e foarte mare si - daca mai adaugam si caracterul dominant citric - obtinem un vin usor dezechilibrat.
Per ansamblu, e un vin corect, nu foarte complicat, un sauvignon de lume noua, tipic, curat, cu o asociere gastronomica ingusta si precisa. Importat de Cramele Recas.
76 pct.

Vitis Metamorfosis Merlot 2009: ok+

Dupa Cabernetul Cantus Primus (subiect atins in treacat aici), dupa cupajul alb- interesant, iata ca se inchide triada colaborarii dintre Halewood Romania si Antinori, pentru moment cel putin.
Spun din capul locului ca acest merlot este un vin corect (la 19 lei la magazinele Halewood).
Culoare rosie intensa si un pic de purpuriu. Un nas tineresc, de ardei verde, piper, mure. In gust apar si note de fructe zemoase- cirese, pruna, mure si afine, un strop de astingenta amaruie- cacao si pentru a intari extravaganta rococo- ceva carnos, animal, temperat de o aciditate buna. Finalul e interesant, mediu, cu fruct destul fruct, vanilie, piper, rozmarin. 80 pct.
Remarc corectitudinea notelor de degustare de pe contraeticheta bilingva. Bravos!
Mai remarc diferentele de detaliu dintre varianta in romana si cea in engleza, tipice si pilduitoare:
ex. 1:
Romana: "...regiunea Dealu Mare, cunoscuta ca si patria vinurilor rosii"
Engleza: "...Dealu Mare region, one of the best in Romania for the production of quality red wines".
Ati observat desigur ca in vreme ce prima musteste de bombastic carpato-danubiano-pontic, a doua- destinata strainilor, fiinte alergice pare-se la superlative scoase din joben, e indulcita, neutra: "one of the best", adica "poate nu cea mai buna, da' pe-acolo, oricum, asa ca sa stiti".
ex. 2:
Romana: "...se asociaza foarte bine cu preparate din carne rosie si branzeturi fine"
Engleza: "...will pair well with many foods, try it with pates, pork veal or lamb roasts, or rich mature cheeses."
No, amu', si asta e interesant: adica strainul poate sa-l bea si la pates, si la porc, manzat (cred ca lipseste o virgula intre pork si veal), friptana de miel, branzeturi bogate, mature, in vreme ce lui nea' Gheorghe nu poti sa-i spui ca merge cu pateu (ca la noi pateul, in loc de terine si foie gras, e doar o pasta indefinita de amidon cu aroma de carne), si nici n-are rost sa-i zici de porc, vita, miel, ca-i mai perspicace- intelege si singur ce-i aia "carne rosie", apoi spune-i de branza fina, ca daca-i zici de "matura si bogata" intelege ca-i vorba de preoteasa vaduva din satul vecin. Of of, mai mai...

Vinuri cu aroma de familie, zapada si cetina de brad

Au fost cateva. Chestiunea este ca sunt usor de distrat. Vorbeste cu mine, spune-mi ceva interesant in timp ce gust un vin, si te voi tine minte, vinul mai putin. Asa si cu vinurile de sarbatori, cand ele stau la loc de cinste pe masa, cand vinul coboara, chiar si pentru mine, la statutul de bautura si nu o enigma a carei rezolvare sta doar in mainile mele (in fine, in papilele mele...). Uneori vinul trebuie doar baut si sarbatorile iti amintesc ca sunt lucruri mai importante decat el si decat tine. Iti dai seama ca instrumentul e mai putin relevant in fata scopului care, kantian si etic, este intalnirea cu celalalt.

Asa ca in loc de "fructe de padure" si "condiment", voi asocia vinurile cu ocazia si oamenii.
Sa incepem:
Feteasca Regala Gramma 2009- tatal meu in capul mesei de Craciun, privind paharul meditativ si analitic ca orice chimist (cat despre vin, stiti deja, e ok, poate cam scump pentru ce arata, dar in acest caz, doamne iarta-ma, calul de dar...)
Chateau Monbrison 2004- incercat in soapta, fiica-mea dormind in camera vecina. Bordeaux pur-sange.
Cuvee Uberland 2008- cu Bogdan Rusu, despre tineretea noastra irosita
Chenin Blanc Stellenbosh 2010- Ionut si Radu in lobby la 1400, jucand absorbiti Worms pe un laptop musculos.
Feteasca Alba 2009 Gramma- Mari care imi spune ca obisnuita cu "secaturile" mele, gaseste acum indigeste vinurile dulci.
Adrian Shiraz 2009 Halewood- Eu si Radu in salonul cu aer vintage unde micuta Ana canta la pian. Ok, canta e mult spus, dar s-o incurajam:) (good easy drinking shiraz, Lindemans like, liquid fruit, good value)
Sauvignon Blanc/Feteasca Alba 2009 Vitis metamorfosis. Nasu' Ionut : bun an 2009, nu ne mai intalnim cu strugurii astia asa curand, zice el si se gandeste la vinul lui dulce din basca de la subsolul blocului.
Domeniul Coroanei "Prestige" Cabernet Sauvignon 2007- friptura de vita cu sos gorgonzola. Vinul e macelarit, nu face fata. Imi dau seama ca e un vin de calitate, dar nu ramane nimic in urma lui decat baricul. Dezamagire. Eu si Mari punem pariu daca unul dintre copiii de la mesele vecine are sau nu peste 2 ani. Are. I won!
Rose Terra Romana 2010, SERVE. Masa mare, multa lume, distractie de familisti, popa-prostul, pedepsit, urlat spre genune "raac-en-rooool"
Frunza Feteasca/Merlot 2009, Recas. Acasa, noapte, liniste, luminite de brad, blog. 10 lei, ok. Vin de masa, nepretentios.
Baron de Lajoyosa 2000, Gran Reserva, Spania. Masa de Revelion, Mari, sampanie, saruturi. Medeea- hyperactiva de la atatea bomboane. Rata cu portocale. Vin bun, matur. Vacanta in Spania, Dumi, Sorin, caldura mare.
Aligote Gramma 2009. Tata, om care stie din studentie aligotele de Bucium, ramane surprins de finetea acestui vin. Zice sa-i transmit felicitari d-lui Olteanu pentru realizare (s-a facut, pe aceasta cale).
Rhein Brut- in cateva luni s-a schimbat- i-au aparut ilustrele note de alune de padure. Artificii, pocnitori, sticle sparte, verificat daca n-a pornit alarma masinii. Pahare de plastic, tinute intre degete inclestate, tremurande.

Primul alb de la Vitis Metamorfosis

In drum spre munte, opresc si intru in magazinul Halewood de la intrarea in Comarnic. Iau niste chenin blanc Stellenboch, un vin bun de vorba lunga (desi dupa rapiditatea cu care s-a baut discutia n-a fost chiar asa de lunga). Apoi observ sticle noi de Vitis Metamorfosis, poate stiti- rezultatul asocierii intre Halewood si Antinori. Iau un sauvignon blanc/feteasca alba 2009 contra a 19 lei. Simultan in masina mi-a sunat telefonul si ghiciti cine era. Halewood! Bine, nu John Halewood insusi, ci o amabila doamna care mi-a cerut datele pentru a fi colindat de un pachet de la multi ani. E greu sa fii blogger de vin, stiu, cate sacrificii...na' asta e, da' nu mi-e frica sa recunosc:) N-am intrebat ce voi primi, fire delicata, ce sa-i fac, dar stiam ca nu-i doar o felicitare. Felicitarile nu vin prin curier.
Bun, sa revin la prima sticla. Am ajuns la Cota 1400, feeric, zapada cat cuprinde. Seara la masa- lumea se intrecea in salate, asa ca am scos sticla de Vitis Metamorfosis. Fiind cam multi, vinul putin, dupa buget, tocmai "propitarului" nu i-a ramas cine stie ce, si oricum nu eram intr-o pasa analitica. Uneori, cum stiti, vinul trebuie doar baut. Si nu mi s-a parut rau, oricum.
Asa, toate bune, dat pe zapada, plimbari pe poteci minunat troienite, infricosati de cainii de la schitul Sf. Ana, mancat, baut, vorbit, pierdut la ping-pong, castigat la biliard, admirat coloana ce urca pe DN1, recuperat una bucata copil, acasa. In pachetul de la Halewood diverse, printre care Vitis Metamorfosis.
Peste cateva zile- creveti. Scoatem sticla de Vitis Metamorfosis. Si iarta-ma, Doamne! am fost lovit de pacatul necumpatarii! Si tot nu pot spune mare lucru despre vin.
Totusi s-ar putea intampla una ca asta deoarece nu e deosebit de complex, dar nu-i nimic. Nu-i obligatoriu. Nasul nu aduce, din fericire, para si banana. Ci e mineral si vegetal, stiti voi, fanul proaspat, soc (da, sunt si pe contraeticheta, bravos), pietris, un pic de zahar, usor citric. Gustul e plin, racoritor, combinatie de mar si limeta, si secundar- diverse fructe exotice pe care nu le mai rascolesc in amintire. E si altceva de remarcat- finetea specifica fetestii se manifesta plenar, facand melanjul foarte uniform si baubil. Aciditatea moderata contribuie si ea la rezultat. Finalul e proaspat, citric, si usor ierbos, destul de...mediu. E un vin ok+, bun pentru pretul de 19 lei. 82 pct.

PS: ca sa fiu onest trebuie sa le multumesc si sa le urez la randul meu "la multi ani" si Casei Olteanu de la Iasi, Cramelor Rotenberg, precum si tututor care mi-au trimis gandurile lor bune, sau vinurile lor (bune si mai putin bune). In fond, e flatant ca un blog (si omul din spatele lui) e considerat (de unii) ca avand ceva de spus in industrie.

Rose Terra Romana 2010


Cu acest vin va spun "bine v-am gasit in noul an!". E un rose obtinut pare-se din feteasca neagra si cabernet. Asadar un rose tehnologic, adica obtinut din struguri rosii. Am spus pare-se deoarece nu se indica nimic legat de struguri pe contraeticheta. Nu-i obligatoriu, daca va
intrebati, si dupa vorba unui director de vanzari de la un alt producator, nici indicat. Romanul nu se impaca bine cu amestecurile, stiti si voi asta, fara indoiala. Ii convine mai mult ignoranta, adica daca nu scrie ca-i cupaj, nici el nu intreaba, ci il bea fara rezerve. Nu ca ar fi ceva in neregula cu cupajele, dimpotriva.
Rose-ul Terra Romana are o culoare rose putin intensa, un nas citric, de grapefruit, coaja de lamaie, vata de zahar, trandafiri, si ceva ce a ajuns sa nici nu mai fie spus in cazul roseurilor moderne: un usor iz de lac de unghii. Gustul e simplu de inteles, cu aciditate buna, fara a fi exagerata si aduce a suc de grapefruit (fara amareala caracteristica), visina, capsuna. Finalul citric, de lamaie si visina este destul de persistent. Alcoolul e bine integrat.

Pret: de la 35 lei in sus. 82 pct. Unul dintre roseurile romanesti de top. Nici prea-prea, nici foarte foarte, c-asa-i roseul, dar un vin pe care il puteti comanda fara regrete.