"Marea" degustare de Babeasca Neagra (09.08.2019)

Vineri, 9 august 2019, niste pasionati s-au adunat la Constanta pentru a trece in revista toate exemplarele de Babeasca neagra disponibile in acest moment, inclusiv cele intalnite sub denumirea de Rara neagra in Republica Moldova.
Initiativa si mare parte din vinuri au fost ale lui Frank Gregor Schmidt, cu sprijinul lui Lucian Irimia.
Cum in vechimea mare am tinut si eu o astfel de degustare, am spus "partikip" cu entuziasm.

In genere, toate vinurile (care s-au putut bea) au prezentat urme de tipicitate. Fructe rosii, bujori, corpolenta de balerina, taninuri usoare.
Impresiile de mai jos sunt minimaliste si raw. Cateva concluzii puteti gasi dupa ele. Degustarea a avut loc "pe față".

Tata și fiul 2018 (Nicoresti) Chiar daca e îmbuteliat recent sta foarte bine. Fructe rosii, bujori, corpolenta medie, taninuri de espresso, aciditate buna si bine integrata. Foarte promițător! 89 pct
La Sapata 2018 (Sarica-Niculitei) vin bun, tânăr, ciocolata cu lapte, ușor lăptos, probabil a trecut prin malolactica, chestie cam ciudata... Fructe roșii. Diferit de celelalte ediții. 84
La Sapata 2015 (Sarica-Niculitei) Mort. De la culoare la aromatica.
La Sapata 2011 (Sarica-Niculitei). Foarte matur. Aproape mort. Sticla 2: Nu mort, dar maderizat, nerecomandat
Hereditas 2015 (Senator, Insuratei) nas serios, cu tabac și piele, fructe roșii, rest de zahar cam mare. Inca băubil 82
Glia 2011 (Senator, Husi). Nas frumos, cu lemn, evolutiv, însă alta dezamăgire in gust. Totuși la vârsta sa, avand in vedere asteptarile(de la producator, de la soi, etc) este okish. 83
Hereditas 2012 (Senator, Insuratei) nas evoluat, fata de 2015 e mai sec, mai expresiv, cu fruct dar si nuante de maturitate. Se poate bea cu placere. 85
Monșer 2013 (Senator, Terasele Dunarii). Mari dubii privind anul, însă e un vinuț ok, pentru 15 lei, aciditatea nu e foarte bine integrata. Merge la pahar, undeva la un popas pe DN1 80
Domeniile Panciu Riserva 2016 (Panciu). Not bad, dar prea greu. Aciditatea s-a ascuns, taninuri uscate, lasa o senzatie obositoare, nu prea racoritoare. Nu cred ca maniera de vinificare este cea mai fericita. 82
Omnia 2012 (Senator, Terasele Dunarii) se poate bea. Rom și ciocolată. mai putin fruct. Si aciditatea s-a domolit. 82
Secolul XIII 2013 (Senator, Husi). Incă in viața, dar atat. E prea târziu pentru satisfactii, asta daca a putut oferi asa ceva vreodata.
SCDVV Bujoru 2017 Frunze de muscata. Defecte. E ceva fruct acolo, insa rău...75
Arezan 2015 M1 Atelier (Colinele Dobrogei). Se duce in jos. Se simte prea mult lemn, aciditatea nu mai e atât de fericită sau bine integrata. 83

Republica Moldova (Rara neagra):
Purcari 2013 Varza murata
Purcari 2016 Rău. Dus. Cauciuc
Purcari 2017 Fara puls. Plat. Aproape incredibil pentru un vin atat de tanar, pana la urma.
Timbrus 2016 (Purcari). Nas frumos, fructat, expresiv dar...gust subțire, plat...82.
Pripa 2017 (Purcari) Nas frumos, curat, corp subțire, apar ceva taninuri ciocolatii, însă pentru a fi cu adevarat satisfacator ii lipsește extractul, forta. Inteleg ca face vreo 80-90 de lei! Prea mult lemn. Si scump. 85
Fautor Aurore 2017 (Valul lui Traian) Ciocolata, ierburi, fructe rosii confiate. Gust suplu, echilibrat, mieros, aciditate buna, post lung. 86
Au mai fost doua vinuri de la Vinvico Constanta, 1996 si 2001, insa ramasitele trupesti au fost prea degradate pentru a fi analizate.

Concluzii:
1. Fac precizarea ca nu am cunostinta de provenienta sticlelor. Daca cineva are intrebari in sensul acesta cred ca Frank Gregor Schmidt i le poate satisface. Personal am fost surprins de felul in care s-a prezentat Purcari, in special 2017. Dar si de involutia Arezanului 2015, pe care l-am apreciat anul trecut. E posibil sa fie doar sticla vinovata, altele sa se prezinte mai bine, desi nu mi s-a parut ca pastrarea ar fi fost samanta relei performante.
2. Avem un strugure vechi, probabil descendent direct din  vita de vie salbatica si ce facem cu el? Nu prea stim. Nici basarabenii nu prea au excelat la interpretare. Lemn mult, machiaj, esenta putina. Toate, cu exceptia exemplarului de la Fautor, au avut o liniaritate in gust foarte plictisitoare. Adica, intelegem, corpolenta usoara, insa sunt atatea vinuri pe planeta asta de corpolenta usoara si care nu-ti dau sentimentul ca le lipseste ceva. Corpolenta in sine nu este un semn de calitate, in ciuda a ceea ce cred multi vinificatori romani, este doar o expresie a strugurelui, a conditiilor pedo-climatice. Daca vrei sa obtii un soi de Cabernet din Babeasca nu e de mirare ca esecul va fi plenar.
3. Daca cel mai reusit vin (in unanimitate) a fost Tata si Fiul 2018 atunci putem interpreta acest lucru in mai multe feluri. Poate prospetimea, poate abordarea mai fericita sau poate...e pur si simplu vorba de Nicoresti. Pana la urma de acolo pare a proveni strugurele, acolo si-a castigat renumele si acestea nu pot fi toate vorbe goale. E pacat ca un DOC Nicoresti poate fi incercat doar sporadic de la acest producator vrancean care are doua hectare cu BN pe dealurile Nicorestiului. Oricum, atat de buna nu le-a iesit niciodata pana acum. Oricum, nu e inca pe piata, din ce inteleg. Sper sa fie aceeasi cand vom da banul pe ea.
4. E pacat si ca miile de hectare din statistica oficiala (reala sau mai degraba nu), adica nu mai putin de 2600, nu pot pune pe mesele noastre macar cateva vinuri bune an de an. Si la preturi decente. Daca adaugam si hectarele din Republica Moldova, deja nu mai intelegem nimic.
5. Am sentimentul ca Babeasca neagra e ca o batrana de la tara, care a trait si vremuri mai bune, insa cum e uitata, parasita, chiar si de urmasi. Care probabil si vor aminti de existenta ei abia dupa ce va muri. Sunt convins ca poate iesi un Cabernet foarte bun la Nicoresti, poate si Malbec si Petit Verdot. Insa in cazul asta, eu zic sa uitam de traditie si de istorie. Putem ridica in Nicoresti si un monument inchinat lui Steve Jobs, de ce nu?
6. Singura sansa ar fi sa ajunga pe mainile unor oameni providentiali. Cramposia sau Negrul de Dragasani au fost intr-o situatie similara candva, daca stam sa ne gandim bine. Pana atunci, putem sa o bagam in cupaje si sa ne bucuram ca putem bea una ok o data la cativa ani. Doar ca...atatea tari producatoare si-ar dori o varietate neaosa si nu o au, iar noi le uitam pe ale noastre si plantam internationale.   




0 comentarii: