Recomandarea saptamanii: Dracu-la-sticla

M-am ajuns. Sunt ca Ioan T. Morar care ii gazduieste recomandarea lui Cezar Ioan.

Azi, samavolnic, ii preiau commentul lui Catalin Gligan si vi-l servesc pe post de post, poate unii l-au trecut cu vederea acolo unde era. Daca nu va pufneste rasul macar o data, inseamna ca v-ati uitat prea mult la talkshow-rile politice de pe Antena 3.

"Eu cred ca o sa cumpar vinul tau visat. Insa numai daca si tu il cumperi de al meu.

Indicatia geografica? Orice numai sa fie pe intelesul celor care au sprijinit intensiv gardul scolii la ora de geografie, dar care vorbesc totusi fluent romgleza ... "Dambu' Area 51 - Cotoiu Mordor Vineyard". Terroir-e mai mare ca asta? Mai greu!

Eu in loc sa ii inhib ii fidelizez cu elemente cunoscute.

M-as nisa eventual catre un vin negru romanesc (vinificat textual cu miez, sec are conotatie infertila) pentru tineri puternici, pe principiul "Tu esti mai tare ca durerea!". Eventualul triplu-defect de dop nu l-ar da inapoi pe consumatorul meu. Sau poate ca m-as nisa si mai mult catre generatia emo (nu ii prea vad ziua, dar trag nadejde ca beau noaptea).

Slogan secundar de brand "Sooner or later ... God's gonna cut you down!" tot pentru ei l-asi pune. Nu ca l-ar fi ascultat prea des pe Johnny Cash.

Dar latina nu ar putea fi inteleasa ei oricum, decat poate daca e cantata de Jenifer Lopez. Ca veni vorba de ispite.

Dragostea trece prin stomac? Eu nu cred, dovada ca escortele nu iti fac senvisuri. Insa asocierea cu mancarea descrisa de tine e prea simandicoasa; as specifica clar pe contraeticheta asocierea cu scoici, raci si craci (parafraza fireasca dintr-un cantec al lui Margineanu).

E nevoie si de brand pentru vinul meu, aici pot fi nationalist oricum, pentru ca trebuie sa anticipez si un pic de export (sau macar import de medalii). Aleg "Dracu-la-sticla". Nu ar insemna mare lucru (practic nimic) dar suna "horror". Grafica? Ilustrez acest ultim aspect de preferat prin gust si postgust decat prin eticheta. Mai micsorez din costurile creatiei prin agentie. Specific clar tot acolo sub form de intrebare: "Contine sulfiti, pucioasa, gudron? Hell yes!!!"

Drojdii? Daca nu da Domnu' expun eu suplimentar licoarea la o transmisie OTV (comut un LCD intre butoaie). Sunt cele mai salbatice.

Baricurile sunt problema mea, insa nu sunt dispus sa cedez la acesta "fitza"; improvizez: colatez (similar usilor din pal) in stejar auriu fiecare sticla (macar treimea inferioara). Merg pe efect placebo ! De ce nu ar merge si in vinificatie ...

Mustul il obtin prin body-squash gratuit la un show de sexy-naked-wreasling pe care oricum orice post TV cu rating mare s-ar bucura sa il sponsorizez. Iar sticla as livra-o in bundle cu un stick usb cu pozele dezbracate ale pitipoancelor aspirante, pack sfintit in prelabil de un mitropolit din judetul meu caruia o sa am grija sa ii trimit si vin si filme, fete si flori.

Cu ajutorul trimisului lui dumnezeu, investind puternic intr-un sampling ilegal, in pahare de plastic, la fiecare intrare intr-un camin studentesc si, generalizat, la iesirea din examenul de bac, cred ca cupajul meu (merlot 90%, Pinot nigger 70% si Grasa 3% meu ar avea succes, ca de altfel orice e legat de sex. Negru suna virul iar grasa suna ... You get the picture! Si oricum, nimeni nu ar aduna sa vada ca da peste 100%. Beat this! Dar ramane o fictiune. Sau nu?

Oricum mint. In secret in invidiez pe domnul Rotenberg. Planul dansului aplicat imi place mai mult desi poate nu aduce atatia bani ca cel propus de mine. Si al tau e bun. La al meu renunt. Din pricina de astenie! "

Pierderi tehnologice

Cadarca 2003, Wine Princess. Gone Gone Gone. Cazut. 30lei

Cadarca 2005, Wine Princess. Carton ud, gust de dop. Pacat! 30 lei

Gatao Vihno Verde 2008. 20 lei. Da, ea e: sticla in forma de plosca cu pisica pe eticheta. Am rezistat eroic cativa ani, si intr-o clipa de slabiciune, gandindu-ma la animale pufoase si cu ochi mari, iata ca l-am cumparat. In afara de caracterul frizzante, specific acestui vin, si in afara de izul citric pronuntat, nu e genul de vin care sa te delecteze. Vihno Verde de la Casal Mendes mi s-a parut mult mai agreabil. 68 pct.

Traminer 2008, Chateau Vartely, R. Moldova. 15 lei. Demisec, desi in incursiunile anterioare puteam sa jur ca am citit "sec" pe eticheta. In fine, vinul nu e rau, dar pentru un demisec are lacune la aciditate, devenind dezechilibrat, apoi ca petalele de trandafiri de pe contraeticheta s-au ofilit de mult, asta daca n-au fost butaforice de la inceput. Vinul are un pronuntat gust de boaba de strugure coapta, acesta fiind cam singura nota. Se poate bea, dar nu-l luati pentru spriţ! Ceea ce iese, in combinatie cu apa, este infernal! Apoi, ma distreaza etichetele acestui producator, intotdeauna scapa cate ceva bombastic: "vin alb select" :) 70 pct.

Pe data viitoare!

Chateau Domenii Rose 2009

Un alt vin produs de firma lui Dan Balaban, Unicom Productios srl, mai cunoscuta datorita brandului DAVINO.

Trec rapid la fapte:

Culoare rose pura si simpla.

Nas de grapefruit prospat desfacut, cu volatili puternici, florali, de petala de trandafiri.

Gust: nuante de lamaie, fructe de padure, capsuna (turceasca, adica din aceea aspectoasa, acrisoara, apoasa si fara gust...pronuntat), note secundare de piersica. Evolutie citrica, cu aciditate ridicata ce sustine zaharul. Alcoolul, deloc de neglijat (14,1%), este bine integrat.

Final lung, initial de dulceata de trandafiri (din cauza restului de zahar), inlocuit (din fericire) de coacaze.

Nivelul zaharului e cam mare, tinde sa devina obositor pe fondul unei temperature mai ridicate. De aceea, atentie la temperatura de servire. In orice caz, aciditatea compenseaza fericit, iar finalul citric alunga impresia initiala pronuntata de dulceata, lasand gura curata. E interesant, impresia generala este mai aproape de alb, dar roseul acesta e obtinut (din cate stiu) din Merlot si Cabernet Sauvignon. Interesant.

Vinul este agreabil, lucrat, usor inclinat spre gusturile horeca, eu unul l-as fi preferat mai sec. Nefiind un consumator fidel al roseurilor, pot totusi sa spun ca este unul dintre cele mai bune rose-uri pe care le-am gustat, si un vin generic provocator. Aviz amatorilor! 83/100.

Un lucru greu de inteles pentru mine este insa denumirea acestui brand, care e pur si simplu prea din cale-afara.

PS: Ii multumesc d-lui Marcel Simota, seful Vindor, pentru acest neasteptat cadou aniversar. Aferim!

Romanian Wine Art nr. 37

Din acest numar as mentiona un interviu cu Lucia Pirvu, vicepresedinte ADAR, promotoare Vinvest, interviu interesant de citit prin prisma rezultatelor deja cunoscute de la concursul care a insotit manifestarea, rezultate care au nascut discutii aprinse. Apoi, Constantin Croitoru ne informeaza despre participarea romaneasca la Vinalies. Dintre medaliatele noastre as fi curios sa gust tamaioasa vinificata in sec de Cotnari, presupunand ca se va gasi pe piata, si nu va fi doar un alt vin din "butoiul mic", cum spunea cineva. Apoi, acelasi onorabil (nu-i niciun eufemist aici) isi continua seria "limbajul concret al degustarii vinurilor", serie instructiva, dar care cade oarecum in desuet prin vinurile alese ca exemplificare. Un alt lucru util este o mica mostra de somelarie, servita de Marian Timofti- o lista de asocieri fericite dintre feluri de mancare si tipurile de vin adecvate.

Un mic articol al d-lui Gh. Craciunescu, citit de mine cu gandul la o corespondenta recenta, mi-a cauzat mici scrupule, deoarece mi-am dat seama ca mai am de invatat. In acest caz era vorba despre utilizarea proprie a termenului "buchet", in ce priveste vinurile. Utile, in cazuri de exces, sunt si sfaturile Aurorei Dobrin cu privire la combaterea unui teribil flagel care insoteste consumul de vin, si anume: mahmureala. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Feteasca Regala 2009 Prince Stirbey

Exista in limba engleza un cuvant imprumutat de la romanticii germani si care si-a schimbat usor sensul, devenind un prieten fals, exprimand astazi dorinta de a explora, de a pleca in calatorii, etc. El este wanderlust. In romaneste, s-ar traduce printr-un termen neaos, des utilizat: dor de ducă.

Ei bine, dupa doua pahare din acest vin, am fost cuprins de acesta stare de spirit, indisolubil legata de prietenie, muzica, dar si de maladii ale sufletului. E starea care are ca antonim “a sta locului”, sentimentul ca nicio carte, niciun film si niciun gand nu te poate captiva suficient si ca incepi sa-ti sondezi memoria dupa imaginea unui prieten (sau prietena) care sa te acompanieze intr-o mica escapada, in afara (in afara locuintei, in afara mintilor, etc). Dorul de duca este intrucatva a-ti iesi din minti, a iesi din sine, a iesi din matca. Cand se intampla asta parca si timpul e scos din ţâţâni, desi te ajunge brusc (si uneori dureros) din urma a doua zi. Din fericire, sau din intamplare, fetita mea nu vrea sa adoarma decat in bratele mele, lucru duios care ma aduce cu picioarele pe pamant si-mi alunga starile febrile. Pe cand se termina ritualul de seara e déjà prea tarziu pentru wanderlust:)

Cum spuneam, acest sentiment gales, combinatie eminesciano-caragialeasca, de melancolie indecisa si taraf de lautari alergand pe langa trasura, mi-a fost trezit din vegetare de feteasca regala Prince Stirbey 2009. E un vin viu, care ne aminteste ca vinul e obtinut din vita de vie, si ca uneori e o vietate. Marca Stirbey din Via Tiberie-nord, vinurile albe, seci, proaspete, usor perlante dupa deschidere, se regaseste si aici. Nasul imi aminteste de grapefruit (fiind o varietate romaneasca imi permit un sinonim: pelin) si flori de soc, iar gustul desi poate fi (si este) descris prin diverse note, mi se pare un tot unitar, o aroma care nu se regaseste in niciun masterkit. Eu stiu ce este: este gustul inconfundabil al piersicii culese din copacul din curtea socrului meu, fruct inca verde, dar zemos, aproape de parg, fruct care retine mai intes “esenta” piersicii si aduce in plus un iz citric, acrisor dar si usor amarui. Acelasi gust se gaseste si in Feteasca Regala Castle Rock 2008 de la Recas, e drept pe un prag inferior de calitate.

In concluzie, langa acest vin de 84 pct si 30 de lei, m-am multumit doar cu ascultarea catorva "piese", printre care:

dar si:

pentru ca "ratacirea" are uneori o miza spirituala:)

La sugestia lui Razvan Avram adaug inca un "wanderlust" de la unicul si inimitabilul Paul McCartney. Iata ca somelierul poate recomanda si muzica, nu numai mancarea potrivita:)

Faurar Rosu de Ceptura 2008

A inceput emisia?! Ă, da...incepem!

Bine ati venit la a douazeci si patra editie a campionatului mondial de aromat viteza!

Intram in emisie chiar cand Faurar Rosu de Ceptura 2008 se pregateste in apropierea spatiului de concurs. Sa remarcam costumul alb pe care l-a ales pentru aceasta proba, cu simboluri populare pe piept. Cateva miscari de incalzire si…iata-l paseste in ring, in aplauzele publicului. Dar ce fond sonor ciudat si-a ales!

Iata-l, isi etaleaza tenul perfect de stejar, musculatura bine lucrata, de 14,3 %, corpul de merlot, mirosul de fructe rosii si aroma de cirese, sau poate visine, e greu sa ne dam seama in rapiditatea executiei. N-am mai vazut asa ceva de la memorabilia prestatie a merlotului Rotenberg. Publicul se desmorteste, apoi o figura clasica executata fidel: cabernet-sauvignon, cu tanini fermi! O da, cred ca va convinge juriul! Dupa o pauza de respiratie: finalul. Feteasca neagra, doamnelor si domnilor!!! Un pic de condiment! O figura nu foarte complicata, dar care incheie cu success acest exercitiu. Il vedem incremenit in figura de final, pentru inca cateva fractiuni de secunda.

Pe ansamblu, as zice ca am vazut un exercitiu cotat la aproximativ 20-25 de lei. Se vedem ce zice juriul: Si…si: 81 de puncte pentru nou venitul din Ceptura!!! Asta il plaseaza printre favoritii concursului de popularitate!

Publicul aplauda, nu prea convins. A fost un exercitiu auster, greu de apreciat. Cu toate acestea, as zice, concurentul a executat foarte bine partitura scrisa de antrenor. A avut o aliura serioasa, ceva mai rezervata decat figurile flamboaiante ale concurentilor australieni dinaintea sa.

Si acum, spre delectarea dvs., concursul continua cu….

Faurar Alb de Ceptura 2009

Vinul este produs de Unicom Production srl. Poate multora nu le spune nimic acest nume, dar in aceasta industrie se poate ca un brand sa devina mai mare decat producatorul. Brandul respectiv este Davino, un reper de calitate printre vinurile romanesti.

Ei bine, marea lansare de la Vinvest a fost gama Faurar, primele vinuri ale acestui producator care se vor gasi in retailul general (edit: cel putin asa deduc din cronica lui Cezar Ioan), dupa multi ani de autoimpusa retragere. Exista, ce-i drept, de vreun an, in Metro, doua vinuri facute de aceiasi, in rand cu gama proprie a retailerului respectiv- Romanian Winecellars. Despre unul dintre ele am scris aici.

Faurarul alb este "brand-uit" tot de George Moisescu si poarta aceeasi ciudata apetenta pentru simboluri, ca in cazul etichetelor Davino. N-as spune ca-i cea mai frumoasa eticheta din lume, dar e interesanta, totusi, mai ales ca-mi aminteste de feroneria familiara in orasul otelului.

Vinul in sine este prietenos, intampinadu-ma cu un aer varatec de soc si flori de tei, vin creat pentru vremuri calduroase, cred. Asemanarea dintre acest cupaj de Sauvignon Blanc, Riesling, Feteasca Alba si vinul celor de la Stirbey- Cramposie este destul de mare (chiar as fi curios sa aud pareri in acest sens). Ambele au o aciditate foarte buna si un soi de efervescenta "intepatoare", extrem de agreabila. Gustul este delicat, fara asperitati, cu un rest de zahar ce aduce cu socata, apoi, mar verde si citrice. Finalul nu este epocal, chiar un pic drojdios, dar nu suficient incat sa alunge impresia buna pe care o lasa. Vinul nu arata aproape deloc cei 14% pe care ii are! Pare un vinisor, dar e de fapt o bestie feroce.

Eu unul am fost surprins sa gasesc acest vin atat de aproape de lansare, nu la Evinoteca, ci in oferta Vindor, un magazin virtual nou cu preturi destul de bune. Apoi, confirmarea comenzii s-a transformat intr-o placuta conversatie cu al lor director general, un entuziast al vinurilor, d-l Marcel Simota.

Concluzie: Daca acest vin va costa 20-25 de lei consider ca poate fi recomandat oricui.

80/100
Revenim cu fratele negru al acestui Faurar, in viitorul apropiat

Montepulciano D'Abruzzo La Cacciatora 2008

Acest vin mi-a confirmat ca soiul montepulciano este unul agreabil. Are acea zvacnire agila de nurca sau de jder, sau alte animale mici dar feroce (si pisica sotiei mele imi vine in minte). Aceasta versiune vine la pretul de 15-17 lei, deci chiar daca nu e socant de ieftina precum vinul de la Casa Demonte, despre care am vorbit aici, este tot un vin mai mult decat accesibil.

Inceputul nu este foarte bun, culoarea rosie-rubinie este deosebit de intensa, limpiditatea este...opaca. Nasul este rezervat, usor afumat. Dar, oarecum surprinzator, gustul este ok. Nimic defect, evolutie tipica, cu fructe rosii in prim plan, si desigur marca specifica: visine. Finalul este 1d, de visine si atat, dar postgustul (care apropos, descopar ca este diferit de final) este enorm de lung. Ideea putin dulceaga de visine (sau de visina in ciocolata, mai degraba) te tine suficient de mult incat sa dai o fuga la magazinul din colt sa mai cumperi o sticla. Este mai corpolent si mai dens decat ruda de care pomeneam mai devreme.

Un vin de masa bun, sau mai bine zis un vin de dupa o masa copioasa in familie sau cu prietenii. 70 pct (din pricina nasului si a culorii, dar daca nu dati doi bani pe aceste aparente, atunci...inainte!).

Astenia de primavara

Ma tot gandesc ce as face cand voi iesi la pensie, presupunand cu optimism ca voi ajunge pana acolo, mai degraba din cauza varstei de pensionare decat a sanatatii (doamne-ajuta! Inca sunt nemuritor). Stiu, nu suna prea bine la un tip de 30 de ani, dar m-am resemnat ca n-o sa castig Premiul Nobel (asa ca nu mai incerc), iar copilul creste (deci mi-am externalizat viitorul:).

Desigur, voi deveni viticultor amator, desi avand in vedere cam cate am invatat despre vinuri intr-un an, presupun ca pana atunci as putea deveni chiar semi-profesionist, in virtutea dictonului “experientia docet”.

Asa, si cum as face? Trecand peste micile detalii organizatorice, as avea grija sa cultiv un soi international (probabil merlot) si care poate fi plantat legal cam peste tot in Romania. Dar nu asta ma anima, ci faptul ca as putea cultiva niste soiuri romanesti obscure. As umbla la rudele de la Somova, poate o mai fi vreo babuta care are in curte Samoveanca sau mi-as distruge masina pe drumul catre Enisala dupa Negru de Sarichioi. Intelegeti principiul. E aplicat cu success de Stribey, cu al lor Negru de Dragasani. Apoi, la statiunile de cercetari…As face vinuri single vineyard (e normal, ma indoiesc ca as avea bani sau chef de zeci de hectare). As fi un mic garajist. In primii ani m-as juca ca Rotenberg cu diverse feluri de drojdii si baricuri, gustand rezultatul cu prietenii, inrosit de satisfactie.

Le-as imbutelia manual, as crea etichete minimaliste, cam ca asta. As scrie pe contraeticheta o indicatie geografica fantezista dar cool, de tipul "Dealul Negru" sau "Colina 10". N-as uita sa spun predictia privind momentul optim de consum, sau o asociere culinara geniala ("se recomanda a se consuma asociat cu scoicile cu picior de la confluenta Barladului cu Siretul"), si alte detalii nefolositoare.

M-as umple de nervi cand vreun blogger (sau ce or mai fi in vremea aceea) ar spune ca vinul meu este "unul corect, de larg consum", as comenta sub pseudonim (@aimar77, sau @V.I. Lenin) ca de fapt vinul e unul genial, doar ca respectivul nu bea vinuri bune. Poate il amenint ca-l dau in judecata, deoarece voi avea grija sa-mi inregistrez eticheta la OSIM. De fapt, n-as face nimic din astea, am adus vorba asa de dragul discutiei, dar ne-am inteles, da?

Ă, va urma...

Două feteşti neaoşe: Regală de la Crama Ţelna şi Albă de la Domeniile Ostrov

Feteasca regala 2008, DOC Alba-Iulia, Crama Telna, 12,5%, vin alb sec, 15 lei.

Nu este rea. Sigur, in registrul vinurilor de larg consum. Prezinta trademark-ul caracteristic soiului, aroma de piersica verde, boaba de strugure, mar si citrice (sau pentru traditionalisti: de zarzare:). Un plus al acestui vin este finetea, caracterul "baubil", un usor zahar rezidual bine imbinat cu izul citric. Daca o comparam cu feteasca regala special reserve de la Halewood, diferenta de terroir este semnificativa si interesanta. Nu vom gasi aici note minerale sau ierboase. E un vin simplu, pretabil la sprit de vara. Vreo 73 de puncte ar fi nimerit. E bine ca podgoria respectiva, cu multa istorie in spate, se regaseste incet-incet.

Printre cele mai neremarcabile vinuri pe care le-am baut se numara Domeniile Ostrov Feteasca Alba 2008, 12-13 lei. Acest producator nou, din sudul Dobrogei, investeste mult in imagine, dar de multe ori imaginea nu este oglindirea sinelui.

E un vin sec, usor acrisor si asta e cam tot. Pot sa-mi inchipui nas de flori de camp si diverse fructe apoase fara gust. Dar la ce ar folosi?! Pur si simplu e genul de vin care dispare din memorie, nu se agata de niciun sertaras din mansarda, nu iese in evidenta, etc.

Se poate bea, desigur- daca va ofera cineva, vreodata, un pahar continand acest vin, beti-l fara teama, dar sa nu va asteptati la revelatii. 65 pct.

Viognier 2008 Trivento Tribu Argentina

Am avut in minte parerea lui Razvan Jurca, si catre el se duce creditul.

Asadar:

"Culoarea: galben-pai, rază de soare, limpede, strălucitoare

Corp: mediu, pe 13,5% alcool – deci un vin viguros

Nas: citric-floral. Se disting violete, caise uscate, cremene și miere de tei

Gust: sec. Atac proaspăt, fructos, umple bine gura cu efluvii de citrice (lămâie și lime), note ierboase, și fructe uscate, cu astringență medie, într-un echilibru interesant în care alcoolii sunt bine susținuți de aciditatea plăcută ce conferă vinului un caracter vioi, de sonatină. Finishul lung, intens, te face să salivezi – și aici intervin în post-gust fructe tropicale și condiment. "

E asa cum spune el, nu bag mana in foc pentru aroma de "cremene"(chiar daca la facut focul foloseste), care nu exista in memoria mea gustativa. Apoi, ca fructele exotice sunt mai degraba ananas (din compot) si un pic de banana, decat alte minuni, dar din nou, nu sunt expert in fructe exotice.

Vin de vara, de baut proaspat scos din frigider. Cand se incalzeste nitel devine neplacut, cu aroma de fructe in descompunere.

Face 17 lei in Real. 79 pct, deci un raport pret/calitate subunitar (ce fineturi de scoala generala m-au apucat, mai mai...)

Merge cu piesa urmatoare, potrivita in registru suav-vivace:

Un vin mai putin destept: Rapsod Rose 2009 Rotenberg

Nota 22.04.2010: Titlul se va citi in relatie cu Un vin destept: Merlot Rapsod Rotenberg 2008.

Rapsod Rose 2009, Ceptura, Rotenberg Winery, demisec, 13,1%, 18 lei.

Incep cu avertismentul propriei subiectivitati: nu mi-a placut!

Vinul incepe bine, cu nasul ce aminteste de struguri (vai, cat de rara e aceasta mica si nesemnificativa aroma la vinurile din ziua de azi). Gustativ este interesant: cafea(sau alte asemenea: capucino, ciocolata, etc.) si paine prajita (da, da, radeti!), fructe rosii de padure(cu zmeura dominanta, zic eu) si dulceata de trandafiri. Prea multa dulceata de trandafiri! Tanti Kati, matusa mea nemtoaica, imi dadea pe post de desert doar doua-trei lingurite de dulceata (de trandafiri, de lamaie, de cirese amare) sau, uneori, serbet cu un pahar de apa rece. Ei, vinul asta intrece masura. Tanti Kati ma iubea- imi dadea cate putin, "sa nu ti se aplece!". Rozeul nu are aceasta datorie, te asalteaza cu senzatiile lui ultra dulci, care te fac sa crezi ca demisecul e doar la 0,1 miligrame de demidulce. De ce n-au facut vinul asta sec, e greu de inteles pentru mine. Te pomenesti ca brusc le pasa de vanzari, de consumatorul onest din tara Grasei de Cotnari la 12 lei sticla, etc. Pacat, pentru ca este tot un vin superior pretului, dar stricat de finalul obositor. Intinzi imediat mana dupa paharul cu apa.

Un lucru bun e insa ca mi-a adus in memorie- bunicile, matusile si toate tantile copilariei mele, cu dulceturile si dulciurile lor pe cale de disparitie.

PS: de ce eticheta arata identic cu cea de merlot? Stau si unele langa altele. E foarte greu sa iti dai seama care si cum.

74/100

Ciudatul caz al lui Gregori Perelman

Cine este omul din fotografia din dreapta?

Pai, daca ne luam dupa aparente, pufoaica jigarita, pantalonii labartati si murdari, pantofii scalciati cu un siret desfacut, barba neingrijita si un fes ridicol, am spune ca respectivul e un om "cu probleme", atins de saracie extrema.

De cand am aflat cine este, de povestea lui, cu iz de suflet torturat si neinteles, tipic dostoievskian, nu mi-l pot scoate din cap. Acest post este incercarea mea de a exorciza aceasta enigma umana.

Numele lui este Gregori Perelman, este un rus din St. Petersburg, nascut in 1966. La 16 ani a primit 42 de puncte la olimpiada internationala de matematica 1982. Adica maximul. 21 de ani mai tarziu (in 2003), omul din imagine a rezolvat conjectura Poincare, chestiune care inteleg (desi cu vinovatie recunosc: sunt total strain de matematica) ca este o descoperire epocala. Din momentul in care matematicianul francez a formulat aceasta ipoteza au trecut mai bine de 100 de ani, fara ca ea sa poata fi demonstrata.

Despre el si descoperirea sa puteti afla ceva mai multe aici.

Inteleg ca problema are o utilitate practica, de importanta universala, la propriu: se poate astfel determina forma universului. Asa o fi.

Evident stirea ajunge la noi nu in forma "matematician rus rezolva o problema veche de 100 de ani", ci "matematician rus refuza Medalia Fields (cea mai mare distintie in domeniul matematicii. n.a.) si un premiu de 1 milion de dolari".

De ce anume un om aflat in pragul recunoasterii planetare isi ia lumea in cap, se retrage intr-un apartament plin de gandaci din orasul natal, unde joaca ping-pong cu un perete si traieste din pensia mizera a mamei lui e o mare intrebare. Sigur, raspunsul poate fi simplu, mai putin enigmatic decat o sa vedem candva intr-un film hollywoodian: omul traieste in alta realitate decat ceilalti, are alte asteptari si satisfactii, probabil are si oaresce tare, inabilitati sociale, etc.

Pentru el, si pentru ca marginalul nu este un monstru, un rau, si pentru ca uneori cel aflat la marginea drumului, a societatii, cel care refuza normalul, tocmai pentru ca vrea sa fie sincer cu anormalul din el insusi, este o "utilitate publica", care dezvaluie adevaruri inaccesibile celorlalti, pentru Gregori Perelman- tot respectul, consideratia si compasiunea mea (pe care sigur n-ar intelege-o si de care nu are nevoie).

Se pare ca sufletul unui om e mai misterios si mai greu de cartografiat decat meandrele universului.

Altele: aici si aici.

Pateticul strigăt: Torrontes 2008 Trivento Tribu Argentina

"Pentru ca oroarea lui să fie perfectă, Caesar, încolţit la piciorul unei statui de nerăbdătoarele pumnale ale prietenilor săi, descoperă, printre chipuri şi lame de oţel, pe acela al lui Marcus Junius Brutus, favoritul, poate chiar fiul său, şi atunci renunţă să se mai apere şi exclamă: Şi tu, fiul meu! Shakespeare şi Quevedo reiau pateticul strigăt.

Destinului îi plac repetiţiile, variantele, simetriile; cu nouăsprezece veacuri mai tîrziu, în sudul provinciei Buenos Aires, un gaucho e atacat de alţi gauchos şi, prăbuşindu-se, îl recunoaşte pe finul său, căruia i se adresează cu blîndă mustrare şi lentă uimire (aceste vorbe ar trebui să fie ascultate, nu citite): Măi, să fie! E ucis şi nu ştie că moare doar pentru repetarea unei scene."

Jose Luis Borges, Urzeala, Făuritorul, Cartea de nisip, trad. Cristina Haulica.

Din atât de mult, atât de puţin:

Şi am avut imaginea unei Mioriţe în pampas, cu sărmanul gaucho Jose, răpus de văcarul chilian şi cel brazilian, şi cu o vacă simpatică care l-a prevenit, dar nu-i nimic, că la nunta mea va cădea o stea.

Şi m-am gândit cum ar fi spus ciobanul moldovean, trăznit cu baltagele şi înjunghiat de cuţitele vrăjmaşilor. Ar fi spus el "măi, să fie?". E ca-n bancul ăla cu diverşii turişti care exclamă fiecare pe limba lui, uimiţi de măreţia turnului Eiffel. Vă mai aduceţi aminte ce zicea românul?

Torrontes 2008, Trivento Tribu. Vin alb sec, ce miroase a multe lucruri bune, a trandafiri, a ananas copt, mandarine, chiar a anason. Un miros încântător, dublat de o culoare frumoasă, galben, cu tente verzui. Şi atât. Gustul dezamăgeşte cu atât mai mult, firav, apos, fără structură. E ca şi cum ar fi început să copie un supervin, o licoare supranaturală, dar după ce au tras mirosul, i-a prins profesorul si le-a confiscat copiuţa. Şi au trebuit să se descurce singuri, panicaţi si neputincioşi. Atâta au putut, ca echipa nosatră naţională de fotbal!

69-70 (nu stiu daca e peste medie sau nu, vorba categoriilor Vinul.ro, dar costa putin- 13 lei- si miroase frumos. Daca va opriti aici e foarte bine. Nu incurajam infidelitatea)

Cadarca Schiller 2008

9 mai 2008. Era dimineata, soarele intra prin geamul sufrageriei, directionat in spoturi intermitente de frunzele copacului din apropiere. Fereastra nu era deschisa, dar pot sa jur ca pasarelele cantau, etc. Oglinda mi s-a parut mai ingaduitoare in dimineata aceea, chestie care, desi nu as recunoaste oficial, m-a binedispus. Pana si pasta de dinti a avut un gust bun. Imi pun costumul cel mai frumos, uniforma care ma protejeaza ca armurile din jocurile rpg impotriva lumii dezlantuite si a birocratiei cu care ma infrunt ca Don Quijote cu morile de vant. Ies din casa plin de avant, cobor scarile, imi pun ochelarii de soare, deschid usa blocului si...pentru prima oara in viata mea, am simtit de ce coloana sonora a unui film trebuie recompensata cu un premiul Oscar. Cum am deschis usa, un vas de muzica inaltatoare m-a lovit, cu precizia borfasului din gangul de langa primul bancomat deschis in oras. Am privit, asa cum ati face si voi, in jur cu neincredere, am privit chiar si in sus, gandindu-ma o clipa, in ratacirea cauzata de comotia intelectuala, ca Isus si armata sa de ingeri au inceput ofensiva mult promisa. Indreptandu-ma, inca neincrezator in consistenta realitatii, spre parcare, observ cativa zeci de metri mai jos, pe scena amplasata pentru eternitate de catre primarie langa Zid (un obiectiv turistic de importanta istorica pentru generatia mea) o fanfara repetand de zor Oda Bucuriei. Deasupra un banner cu celebrele stelute anunta triumfator: Ziua Europei. Aha, sopteste ignorantul din mine, si eu care credeam ca in sfarsit viata mea a primit la montaj coloana sonora meritata.

Cadarca Schiller 2008 Wine Princess, podgoria Minis. Prima oara cand am auzit numele acestui vin m-am gandit la marele poet romantic, destul de cunoscut la noi datorita afinitatii lui Eminescu pentru el. Imi inchipuiam un vin romantic care sa te poarte spre timpuri si locuri disparute (roma-antica, na). Nu-i asa, nu-i nici Oda Bucuriei- imnul Uniunii Europene, cu sau fara versurile lui Schiller. E un vinisor necorpolent, destul de sexy in aceste vremuri atinse de obezitate. Este o cadarca rubinie, care trebuie bauta la 15 C si care scoate din strugure condimentul, in fapt- cuisoare, piper negru, scortisoara, e si ceva fructuos acolo, sa zic prune, dar condimentele fac vinul acesta. Impresia de vin fiert e intregita de un rest de zahar semnificativ. Secul e spre demisec. Un vin agreabil, creat pentru vremuri calduroase. Atentie la temperatura de servire. Mai cald devine neplacut, cu gust de dulceata stricata. 25 lei. 73 pct. Sunt multe vinuri de consum curent mai bune la pretul asta. E o oda a bucuriei cantata de o trupa sateasca, ziua fanfara, noaptea taraf.

Singura curiozitate care ramane ar fi pur teoretica: e cadarca 100% sau un cupaj de cadarca si schiller/steinschiller?

Dialog cu rinoceri

Poate ati remarcat ca multe restaurante, baruri, cafenele, etc. nu se obosesc sa imprime si anul vinurilor din meniu. E un lux inutil. Ar insemna ca an de an ar trebui sa retipareasca respectivele pagini…

Ei bine, intr-un bar de fitze din mica mea urbe, bar modern interconectat cu un super-club (echivalentul local al Bamboo), intreb:

Feteasca Alba de Segarcea este din 2009?

Stiu ca feteasca lor se comercializeaza din 2008, dar parca doar in gama Prestige, feteasca premium, gasibila in supermarketuri, a ajuns abia din recolta 2009. Judecand dupa pretul din meniu (38 de lei) am conchis ca nu poate fi Prestige.

Pai, nu cred ca mai avem. O clipa sa vad!

Tic Tac.

Nu mai avem, imi pare rau.

Dar Tezaur Jidvei e mai recent, adica 2007 incoace?

Din nou, fasnetul ospatar dispare in misiunea de descoperire.

De la o masa vecina, unul dintre patroni sau poate managerul barului, isi ridica ochii de la laptopul lui alb, si spune: Sa stiti oricum nu sunt ani deosebiti! Asa pentru cunoscatori poate un 2001, sau 2003…

Am remarcat in meniu niste vinuri ordinare frantuzesti la preturi enorme…Vinuri gen J.P. Chenet. Probabil acelea erau de cunoscatori, nu o sarmana feteasca alba…

Da, spun eu amuzat, dar ce cunoscator ar comanda un vin alb care costa 20 de lei in supermarket facut in 2001?

Ah, stiu eu…credeam ca stiti...Moment in care s-a rupt contactul intelectual, desi cel vizual a continuat pe parcursul serii.

Asta a fost mai putin spumoasa, tocmai pentru ca e adevarata.

Tezaur Jidvei 2007 Sauvignon Feteasca Regala. Vin sec, cu nas frumos, de flori de camp. Gust unctuous, am fost aproape bucuros ca probabil din 2007 incoace aroma de fondante s-a estompat suficient incat sa nu mai fie dominanta. Iarba, mar verde, citrice (clementine), un pic de piersica si lemn. 75pct

Dar merge!

si, indubitabil, cu asta:

Cadarcă Reserve 2006 Wine Princess

Cadarcă Reserve 2006 Wine Princess, Miniş-Măderat. Vin rosu sec.

Ei, prieteni, asta e! Îl provoc pe Balla Geza să faca una mai bună decât asta! Culoare roşie-rubinie intensă cu tente purpurii. Nas evoluat, de piper alb, violete, porumbea (le ştiţi, sunt nişte corcoduşe mici, negre vineţii, bune la stomac, se zice), scorţişoară si branza Roquefort (1. soiul a fost identificat de prietenul Bogdan Rusu, in compania caruia am apreciat acest vin; 2. ii multumesc unui cititor Vinul.ro care a remarcat inadvertenta in transcrierea initiala a numelui acestui soi de branza).

Baricul în care a stat 12 luni se simte, dar nu e mijlocul vinului, din fericire. Apoi: prune, un miez bine ascuns de fruct (marmeladă), o evoluţie cu tanini fermi, bine crescuţi, fructe negre (mure, dude, etc). Finiş fructuos delicat, apare lemnul si fructele roşii. Un vin bun şi punct.

60 de lei. Dar face.

E inca usor compact. Il voi mai incerca peste 6 luni, sau la anul.

84/100

eu zic ca merge cu asta:

sau...si mai bine cu asta, pentru ca muzica, dar si vinul, trebuie doar sa acompanieze:

Willie Dixon - Bassology - The best home videos are here

Un vin destept: Merlot Rapsod Rotenberg 2008

Rotenberg este un producator nou din podgoria Dealu Mare. As aminti: o crama moderna prin traditionalul ei si o incapatanare demna de apreciat de a face vin prin interventii tehnologice cat mai discrete. Merlotul 2006 a fost apreciat de Vinul.ro drept "cel mai bun merlot din Romania". Cele doua sortimente de merlot punctate peste 80 pct au fost Rotenberg 2006 (pret aproximativ 70-100lei) si Menestrel(40lei). Asadar, vinuri cu alta destinatie si public decat un vin de masa.

Urmatoarea incercare: un vin sub 20 lei. Acesta este Rapsod, un merlot bine pus in context prin cronici favorabile in vinul.ro, interviu cu Mihail Rotenberg insusi, publicitate abundenta.

Ajungi in fata sticlei, identificata in Real destul de usor- era dispusa pe un raft la nivelul ochilor- stim ca asta presupune "eforturi suplimentare", pret 18,49lei. Eticheta enorma, dar de buna calitate, lucioasa si viu colorata (primul epitet era ceva mai putin flatant, dar m-am gandit sa nu dau dovada de complexul Stockholm dupa Merlot Beciul Domnesc:), o reprezentare medievala cu iz de Carmina Burana si cu motto-ul latinesc (cum altfel?) Vinum et musica laetificant cor, adica vinul si muzica incanta inima. Usor de identificat in raft (point taken)

Vinul in sine este asemanator conceptului etichetei. Arome bine definite, puternice si pline de rotunjimi. E un vin direct, nu simplu dar onest. Am descoperit ca nota de degustare a lui Vali arata pe deplin calitatile vinului, asa ca va citez din ea: "arome intense de fructe negre de padure, nuantate de tonuri de cacao, mirodenii uscate si trufe. Senzatiile dulci care apar in prima parte a atacului ii confera volum, iar textura catifelata il face usor de baut. Postgustul lung aduce note de cirese dulci, vanilie si lemn, orchestrate de un condiment sumbru. "

Ce as mai putea adauga este ca vinul e nefiltrat si are o textura ceva mai densa decat v-ati astepta, initial aproape ca o Ale (berea englezeasca). Apoi ca senzatiile dulci il fac usor obositor de unul singur, poate alaturi de ceva branzeturi s-ar echilibra mai bine.

Concluzie: un vin foarte bun in pretul sau, pe care nu poti sa nu-l recomanzi si altora.

82/100

Feteasca Neagra Hyperion 2007

Am crezut ca Isus-ul lui Kazantzakis, sau macar Iuda ma va lovi cu o scandura in moalele capului, si in comotia cauzata voi fi turist vremelnic in Rai, ca ma voi trezi cu mintile ratacite, soptind cu imaginatie de schizofren “my precious, my precious”, ca un Ringo Starr frumos colorat, cu tuse de animatie Monty Python, imi va prezenta “strawberry fields forever”, pe care le vom traversa cu locomotiva Thomas pana pe plaja insulei Sodor, unde voi gasi la o masa de bistro parizian pe Jim Morrison si Rimbaud jucand septic cu carti de tarot, ne vom imbratisa ca niste vechi prieteni, apoi voi bea absint turnat de un ospatar cu mustati de Dali, iar otrava va face timpul sa devina fluid ca un ou-ochi scurgandu-se pe marginea mesei, elefanti cu picioare de furnica sa ne poarte intr-un safari in care se impusca analisti politici si ale caror capete impaiate vor impodobi biblioteca castelului nostru de pe valea Loarei. Dar pe masura ce gustul de catifea al vinului se disipa, esti tarat de ciuf de un Mark Twain mucalit, incercuit de apasi dansand transportati dansul focului, te trezesti din reverie urland de durere cand satrapul ce seamana izbitor cu Joseph Conrad te biciuieste pe plantatia de vanilie din Madagascar. Si evadezi, fugi pe umerii lui Forrest Gump, fugi pe spinarea lui Black Beauty, pe care nu m-a lasat tata sa-l vad in '88 deoarece nu-mi terminasem portia de spanac cu ou, ba nu! e Bucifal!, “puneti mana pe netrebnic!", striga blondul plin de cicatrici si o armata de hopliti 2D, decupati dintr-o fresca, incep sa ma alerge in carele lor de lupta. Si zburam, ca vantul zburam, si la un moment dat, pe cand am lasat lumea fizica in urma si depasim in goana noastra USS Enterprise, de la geamul careia un Picard intelept sopteste “Time is out of joint”, si dintr-o data e Ahab, ce face surf pe jetul expirat de Moby Dick, “there she blows”, si gandul te duce la teorii polisemantice. Si Bucifal se impiedica de o cometa care va lovi Pamantul peste 200 de ani, pe cand Romania tocmai isi va fi terminat de platit datoria externa, iar Adrian Nastase va fi condamnat definitiv si irevocabil. Si sunt aruncat din sa, si zbor ca Hancock, dar n-am experienta si dupa ce ocolesc cu noroc Copacul Vietii, ma lovesc frontal de cel al Cunoasterii. Pana ma dumiresc, frecandu-mi cu obida cucuiul, vad o mana de ajutor intinsa. E lordul Byron, si nu poti sa nu observi ca pe gulerul tunicii sale victoriane sta incrustat cu nestemate indiene- Adevarul Suprem: “Tristetea este intelepciune”. Te ridici, esti mai inalt decat el, dar in ochii lui vezi neantul, focul neobosit al Iadului, si dintr-o data esti Steve McQueen iar Diavolul iti spune cu talc: “You’re good, kid, you’re good…But as long as I’m around, you’ll always be second best…”

Cand platesti 140lei pe o sticla de vin romanesc din 2007 si nu esti miliardar excentric, e firesc sa ai asteptari. Lucrul straniu in legatura cu feteasca neagra Hyperion 2007, produsa de Cramele Halewood, este lipsa totala a notelor de degustare pe internet. Snooth, Cellar-tracker, etc, site-uri care mustesc de descrieri pentru orisice vin de pe lumea asta, tocmai la portdrapelul romanesc (cel mai scump vin romanesc la vremea respective, si cea mai scumpa feteasca neagra de pe piata) s-au lenevit.

Editie limitata la 1200 sticle, sticla arata foarte bine, posesoare de carticica din care poti afla orice despre figura mitologica Hyperion, despre feteasca neagra in general, in afara de calitatile vinului in sine.

Nu este un vin rau, ci doar ca…140 de lei!? In fine, e vina mea ca am asteptat vreo epifanie. Are o culoare purpuriu-intensa, nas de fructe rosii, corp mediu, evolutie fina, tanini fini, catifelati, prune, cirese. Finalul nu este grandios, dar impresia de vin bine lucrat este dominanta.

Ce nu mi-a placut ar fi faptul ca vinul graviteaza in jurul aromei de vanilie, deci a lemnului, ca baricul sta in mijlocul actiunii ca octogenarul Sergiu Nicolaescu in filmele lui.

Concluzie: 84pct. E bun, dar de primit cadou si de tezaurizat.

Vinul.ro nr. 24

A aparut ceva mai repede, probabil ca sa-l savureze oamenii inainte de Paste.

Soiurile evaluate critic sunt Pinot Noir (cu La Cetate 2007 pe post de port-drapel) si Feteasca Alba. Aici, cum ma si asteptam, niciun vin peste 80 de puncte. Castiga Domeniul Coroanei 2009 (75pct) urmata la mare distanta de Jidvei 2008 (70pct). Ma bucur, oarecum, ca in scurta mea evaluare din februarie, am invrednicit-o cu 77 pct, ceea ce inseamna ca am cam nimerit-o. M-as fi bucurat si mai mult sa fi fost mai buna, dar macar vinurile din soiul acesta nu costa mult.

Un interviu interesant cu Mark Dworkin (oenologul vinurilor bulgaresti Enira si, in viitor, al celor romanesti de la Aliman). In alt registru, Iulia Creanga ne invata cum sa facem vin in casa, Rotenberg isi lanseaza Rapsod, un vin accesibil (pana in 20lei), vin pentru "intelectualii salarizati". Ne mai intalnim cu Segarcea, Davino si cu Razvan "Passepartout" Jurca, acum in vizita la Wilhelm Tell, precum si cu amicii Alin si Mihnea studiind de zor niste sticle de Cabernet.

E un numar foarte consistent. Multe articolel le puteti citi deja online pe Vinul.ro.

Recomandarile mele pe care le gasiti in acest numar:

Merlot Castel Starmina 2008 de la Vinarte si Chateau Cotnari 2007 (e si o recomandare si pentru directorul de marketing de la Cotnari SA:)

Aussies: They all look the same to me

Spun si eu cu deschiderea multiculturala a unui redneck in timpul campaniei din Pacific.

Penfold's Koonunga Hill Shiraz Cabernet 2003- a fost ok pentru varsta lui, in oricer caz baubil, spre deosebire de sora de boxset din 2006. Culoare intensa, desi vireaza spre cires (culoarea "cires", o stiti din cataloagele cu furnir de mobila sau parchet:). Varsta senectutii se releva in exprimarea vinului, care are idei putine, dar fixe. E o bomba de fruct, acel melanj idiot de magiun din prune, mere, fructe de padure, fierte bine cu un sac de zahar, care lasa un gust deranjant de dulceata impotriva naturii. Postgustul o fi lung, dar nu foloseste nimanui.

Jacob's Creek Shiraz Cabernet 2005- acelasi stil de vinificare, prin care se obtine un vin obositor. Acesta era si cam obosit, tanini lipsa, dar aciditate in continuare ridicata. Sincer, nu stiu cum pot fi categorisite aceste vinuri australiene "sec". Am baut "demidulci" asemanatoare.

Ambele au pacatul alcoolului nu prea bine integrat, se simte din nas si pana in finish.

Sigur, avocatul lor, racnind despre discriminare si conflicte culturale, ar putea sublinia ca dupa slovenul precedent, un vin serios fara defecte evidente, ceva mai sobru si oldschool, acestea au fost dezavantajate de simpla alaturare cu un vin din alta clasa. Daca pui doi urechiati de clasa a treia, cu genunchii zdreliti si fetele murdare de ciocolata, langa un zdrahon de clasa a saptea, silitor si bine crescut, e si normal sa iasa rau in catalog. Insa puberii astia imbatraniti inainte de vreme, cu fete de Dan Diaconescu si Maruta, sunt asa de laudati incat ai fi tentat sa crezi ca sunt chiar vinuri bune. Putin realism, domnilor!

O alta concluzie didactica ar fi: uitati de anii 2003, 2004, chiar 2006, mai ales cand vine vorba de vinuri luate din supermarket. Sa nu aveti iluzia innobilarii in sticla! Vorba lui Emerich Ienei (mare om, mare caracter): nu-ti fa iluzii, ca sa n-ai deziluzii!
Daca ar fi sa stric niste fise de degustare, ar lua cu prejudecati cu tot sub 70 de puncte. Avand in vedere ca amandoua costa peste 25lei/sticla, nu le recomand in niciun caz.

Santomas Refosk 2007

Context: o mica degustare casnica, prilej de vorba cu amicii Ciprian si Sorin.

O culoare rosie intensa cu tente purpurii. Vorba lui Ciprian: Purpura Slovena.

Nas de piper proaspat rasnit si fructe negre de padure.

Gust: mure, afine, condimente, secundar afumatura si cafea, evolutie catifelata in care se simte trecerea prin fermentatia malolactica, de unde iluzia de lapte sau iaurt. Exista si o iluzie vanilata, desi vinul nu a fost baricat, fiind invechit in tancuri de inox. Tanini moi, delicati (atat cat pot fi niste tanini, pardon, dom' academician: "taninuri"). Corpolenta medie, spre usoara. Finalul aduce cu dulceata de fructe rosii, dar este bine echilibrat. Nu este foarte durabil, dar macar lasa gura curata.

Foarte bun cu niste carnati uscati valencieni, cu mult tarhon. Daca as fi miliardar excentric l-as folosi pe post de "everyday wine".

Poate ar fi meritat mai multa poezie, dar cand platesti 54 de lei+ taxe de transport, iti dai seama brusc ca materia determina constiinta.

86/100