Am crezut ca Isus-ul lui Kazantzakis, sau macar Iuda ma va lovi cu o scandura in moalele capului, si in comotia cauzata voi fi turist vremelnic in Rai, ca ma voi trezi cu mintile ratacite, soptind cu imaginatie de schizofren “my precious, my precious”, ca un Ringo Starr frumos colorat, cu tuse de animatie Monty Python, imi va prezenta “strawberry fields forever”, pe care le vom traversa cu locomotiva Thomas pana pe plaja insulei Sodor, unde voi gasi la o masa de bistro parizian pe Jim Morrison si Rimbaud jucand septic cu carti de tarot, ne vom imbratisa ca niste vechi prieteni, apoi voi bea absint turnat de un ospatar cu mustati de Dali, iar otrava va face timpul sa devina fluid ca un ou-ochi scurgandu-se pe marginea mesei, elefanti cu picioare de furnica sa ne poarte intr-un safari in care se impusca analisti politici si ale caror capete impaiate vor impodobi biblioteca castelului nostru de pe valea Loarei. Dar pe masura ce gustul de catifea al vinului se disipa, esti tarat de ciuf de un Mark Twain mucalit, incercuit de apasi dansand transportati dansul focului, te trezesti din reverie urland de durere cand satrapul ce seamana izbitor cu Joseph Conrad te biciuieste pe plantatia de vanilie din Madagascar . Si evadezi, fugi pe umerii lui Forrest Gump, fugi pe spinarea lui Black Beauty, pe care nu m-a lasat tata sa-l vad in '88 deoarece nu-mi terminasem portia de spanac cu ou, ba nu! e Bucifal!, “puneti mana pe netrebnic!", striga blondul plin de cicatrici si o armata de hopliti 2D, decupati dintr-o fresca, incep sa ma alerge in carele lor de lupta. Si zburam, ca vantul zburam, si la un moment dat, pe cand am lasat lumea fizica in urma si depasim in goana noastra USS Enterprise, de la geamul careia un Picard intelept sopteste “Time is out of joint”, si dintr-o data e Ahab, ce face surf pe jetul expirat de Moby Dick, “there she blows”, si gandul te duce la teorii polisemantice. Si Bucifal se impiedica de o cometa care va lovi Pamantul peste 200 de ani, pe cand Romania tocmai isi va fi terminat de platit datoria externa, iar Adrian Nastase va fi condamnat definitiv si irevocabil. Si sunt aruncat din sa, si zbor ca Hancock, dar n-am experienta si dupa ce ocolesc cu noroc Copacul Vietii, ma lovesc frontal de cel al Cunoasterii. Pana ma dumiresc, frecandu-mi cu obida cucuiul, vad o mana de ajutor intinsa. E lordul Byron, si nu poti sa nu observi ca pe gulerul tunicii sale victoriane sta incrustat cu nestemate indiene- Adevarul Suprem: “Tristetea este intelepciune”. Te ridici, esti mai inalt decat el, dar in ochii lui vezi neantul, focul neobosit al Iadului, si dintr-o data esti Steve McQueen iar Diavolul iti spune cu talc: “You’re good, kid, you’re good…But as long as I’m around, you’ll always be second best…”
Cand platesti 140lei pe o sticla de vin romanesc din 2007 si nu esti miliardar excentric, e firesc sa ai asteptari. Lucrul straniu in legatura cu feteasca neagra Hyperion 2007, produsa de Cramele Halewood, este lipsa totala a notelor de degustare pe internet. Snooth, Cellar-tracker, etc, site-uri care mustesc de descrieri pentru orisice vin de pe lumea asta, tocmai la portdrapelul romanesc (cel mai scump vin romanesc la vremea respective, si cea mai scumpa feteasca neagra de pe piata) s-au lenevit.
Editie limitata la 1200 sticle, sticla arata foarte bine, posesoare de carticica din care poti afla orice despre figura mitologica Hyperion, despre feteasca neagra in general, in afara de calitatile vinului in sine.
Nu este un vin rau, ci doar ca…140 de lei!? In fine, e vina mea ca am asteptat vreo epifanie. Are o culoare purpuriu-intensa, nas de fructe rosii, corp mediu, evolutie fina, tanini fini, catifelati, prune, cirese. Finalul nu este grandios, dar impresia de vin bine lucrat este dominanta.
Ce nu mi-a placut ar fi faptul ca vinul graviteaza in jurul aromei de vanilie, deci a lemnului, ca baricul sta in mijlocul actiunii ca octogenarul Sergiu Nicolaescu in filmele lui.
Concluzie: 84pct. E bun, dar de primit cadou si de tezaurizat.
De cand asteptam acest moment, George! - :)
RăspundețiȘtergereEh, se pare ca a fost cum ne asteptam cu totii: un vin bun, peste medie, dar cu un pret cam mare.
Frumoasa povestea...ai un punct in plus pentru includerea marelui Lord al poeziei - Byron :)
Multam!
RăspundețiȘtergereE peste medie, desigur, dar pretul creeaza asteptari pe care nu le poate satisface. Sincer Purpura Valahica mi-a lasat o impresie mai durabila. De gustibus...
Ooofffff... e tot ce pot sa spun. Ar fi interesant de enumerat cateva alternative pe acest palier de pret... ia sa vedem...
RăspundețiȘtergere- E. Guigal - Crozes Hermitage Rouge 109 lei
- E. Guigal - Gigondas 109 lei
- E. Guigal - Saint Joseph 119 lei
- Chateau du Parc - St. Emilion Grand Cru 109 lei
- Planeta - Merlot sau Syrah 126 lei
... vinuri adevarate...
Si cate si mai cate, Mihnea. Enira, Santomas, asta ca sa fie din vecini. Numai Ciprian stie vreo suta de chateauri onorabile in pretul asta:)
RăspundețiȘtergereDar acum macar stiu care e cea mai buna feteasca neagra:)
:)) Asa este, George. Uite doar 2 la jumatate de pret:
RăspundețiȘtergere- Chateau Brillette 2005 Moulis Cru Bourgeois 70 lei
- Domaine de la Solitude 2005 Pessac-Leognan 70 lei
An excelent, valori indiscutabile pentru zona de care vorbim. Dar aici depinde mult de gusturile personale...
Chateau Laroque. 130 la Real. Din 2004, parca.
RăspundețiȘtergereFitze, nu gluma!
Yap, si acelasi vin din 2001, prin Metro parca; tot cam la pretul asta...
RăspundețiȘtergereCred ca ai dreptate: 2001. Caz in care e si mai fitzos! Ca doar e mai vechi:)
RăspundețiȘtergereUite ceva care se asorteaza de minune cu feteasca ta (pe dracu!): http://ro.wikibooks.org/wiki/Carte_de_bucate:Mititei_-_Carul_cu_Bere
RăspundețiȘtergereTextul "miroase" atat de bine incat m-am gandit ca nu i-ar strica nitica publicizare.
Dragos
Asa-i Dragos, delicios! Care din noi a gustat vreodata asa ceva? Le-ar lua doua zile pana sa-i puna pe gratar...
RăspundețiȘtergereCum Dumnezeu ai dat de asa ceva?
Cred ca sunt foarte, foarte putine vinuri romanesti peste 50-60 lei, care sa-si merite pretul, iar unele au preturi ridicole (printre care Fragmentarium, Nenumita,Fatum si acest Hyperion)Am baut zilele trecute un Davino, Purpura Valahica 2007, este un vin bine lucrat, corect, cred mult mai bun decat orice editie limitata de Hyperion. Cu siguranta Chateau Laroque este in alta liga fata de Hiperyon, am baut acum cateva luni o sticla din 1999 si mi-a lasat o impresie f. buna. Totusi, ca sa alegi un vin frantuzesc bun la un pret decent, iti trebuie ceva cunostinte....
RăspundețiȘtergereIntamplator...Il stiai?...Reteta micilor pe care i-a halit si Caragiale si fiusu Matei...Avea talent carciumarul.Ar sta cu onoare intr-o antologie langa Pastorel sau R.A.Roman...As vrea s-o vad pusa in fiinta de Jamie Oliver.
RăspundețiȘtergere@Andrei: m-ai prevenit ca asa va fi:) Despre Purpura Valahica am scris anul trecut, dupa lansare.
RăspundețiȘtergere@Dragos: nu stiam reteta asta, dar stiam ca micii se faceau mai laborios pe vremuri. Nici carciumarii nu mai sunt ce-au fost, nu?