Context: o mica degustare casnica, prilej de vorba cu amicii Ciprian si Sorin.
O culoare rosie intensa cu tente purpurii. Vorba lui Ciprian: Purpura Slovena.
Nas de piper proaspat rasnit si fructe negre de padure.
Gust: mure, afine, condimente, secundar afumatura si cafea, evolutie catifelata in care se simte trecerea prin fermentatia malolactica, de unde iluzia de lapte sau iaurt. Exista si o iluzie vanilata, desi vinul nu a fost baricat, fiind invechit in tancuri de inox. Tanini moi, delicati (atat cat pot fi niste tanini, pardon, dom' academician: "taninuri"). Corpolenta medie, spre usoara. Finalul aduce cu dulceata de fructe rosii, dar este bine echilibrat. Nu este foarte durabil, dar macar lasa gura curata.
Foarte bun cu niste carnati uscati valencieni, cu mult tarhon. Daca as fi miliardar excentric l-as folosi pe post de "everyday wine".
Poate ar fi meritat mai multa poezie, dar cand platesti 54 de lei+ taxe de transport, iti dai seama brusc ca materia determina constiinta.
86/100
4 comentarii:
Intr-adevar, bun vin. Mi-au placut eleganta si echilibrul acestuia. Nimic fortat, totul imbinat cum trebuie. Pariu ca intr-o degustare in orb, acest tip de vin va primi o nota mica? :)
Ce sa spun de notare. Iti dai totusi seama ca e de 80 de puncte. Fisele de notare nu iau in calcul pretul. Iar daca nu fisele, eu am hotarat sa nu il iau:) Stii si tu ca nu l-am notat pe loc. I-am dat nota a doua zi. Daca vinurile australiene pe care le-am degustat iau peste tot mai mult de 80, cred ca si asta merita.
Despre degustare in orb, avand in vedere ca nu urla aroma din el, daca-l prinzi pe la mijloc, sau pe la sfarsit, ai putea sa crezi ca-i cam inexpresiv...
George, ştii, tot standul de la Santomas era la curent cu toate postările bloggerilor de pretutindeni despre vinurile lor, ca şi cum acesta era cel mai important lucru de pe lume şi pe urmă vin celelalte, cum ar fi participările la saloane şi concursuri de profil. Am degustat, am comentat, am ales Refosk-ul, am cumpărat, am vorbit de una, de alta cu Dan Gurău şi Eugenia Dumitru. Dintre toate cel mai mult i-a impresionat postarea ta şi a trebuit să iau pe rând fiecare nume de blogger, pe Răzvan, apoi pseudonimul alibus, şi apoi pe tine, ca să descopăr asta. Da, da, de la Galaţi, au întărit ei. A fost foarte fain, în termeni de bănăţean: am simţit aşa, o comuniune virtual oenologică. În plus, cu vinul ăsta, să ştii că amândoi am fost gând la gând cu bucurie. Ce, un vin de 86 de puncte e de ici, de colo? Oare chiar aşa de des întâlnim asemenea vinuri în România?
Ei, mai au si alte refosk-uri, Antonius, de pilda, dar costa aproape dublu. Am un 2004, si n-o sa mai fie in curand. Cand n-ai pivnita esti obligat sa le depozitezi in memorie:))
Cat despre "recunoastere", cred ca ar trebui sa le fie mai recunoscatori lui Cezar Ioan si lui Razvan Jurca. Fara "cronica" lor, n-as fi cumparat vinurile celor de la Santomas. M-au invitat la o degustare, dar n-a fost in ziua potrivita, din pacate.
In alta ordine de idei, cand faci vin bun, lucrurile merg de la sine, nu?
Trimiteți un comentariu