Exista in limba engleza un cuvant imprumutat de la romanticii germani si care si-a schimbat usor sensul, devenind un prieten fals, exprimand astazi dorinta de a explora, de a pleca in calatorii, etc. El este wanderlust. In romaneste, s-ar traduce printr-un termen neaos, des utilizat: dor de ducă.
Ei bine, dupa doua pahare din acest vin, am fost cuprins de acesta stare de spirit, indisolubil legata de prietenie, muzica, dar si de maladii ale sufletului. E starea care are ca antonim “a sta locului”, sentimentul ca nicio carte, niciun film si niciun gand nu te poate captiva suficient si ca incepi sa-ti sondezi memoria dupa imaginea unui prieten (sau prietena) care sa te acompanieze intr-o mica escapada, in afara (in afara locuintei, in afara mintilor, etc). Dorul de duca este intrucatva a-ti iesi din minti, a iesi din sine, a iesi din matca. Cand se intampla asta parca si timpul e scos din ţâţâni, desi te ajunge brusc (si uneori dureros) din urma a doua zi. Din fericire, sau din intamplare, fetita mea nu vrea sa adoarma decat in bratele mele, lucru duios care ma aduce cu picioarele pe pamant si-mi alunga starile febrile. Pe cand se termina ritualul de seara e déjà prea tarziu pentru wanderlust:)
Cum spuneam, acest sentiment gales, combinatie eminesciano-caragialeasca, de melancolie indecisa si taraf de lautari alergand pe langa trasura, mi-a fost trezit din vegetare de feteasca regala Prince Stirbey 2009. E un vin viu, care ne aminteste ca vinul e obtinut din vita de vie, si ca uneori e o vietate. Marca Stirbey din Via Tiberie-nord, vinurile albe, seci, proaspete, usor perlante dupa deschidere, se regaseste si aici. Nasul imi aminteste de grapefruit (fiind o varietate romaneasca imi permit un sinonim: pelin) si flori de soc, iar gustul desi poate fi (si este) descris prin diverse note, mi se pare un tot unitar, o aroma care nu se regaseste in niciun masterkit. Eu stiu ce este: este gustul inconfundabil al piersicii culese din copacul din curtea socrului meu, fruct inca verde, dar zemos, aproape de parg, fruct care retine mai intes “esenta” piersicii si aduce in plus un iz citric, acrisor dar si usor amarui. Acelasi gust se gaseste si in Feteasca Regala Castle Rock 2008 de la Recas, e drept pe un prag inferior de calitate.
In concluzie, langa acest vin de 84 pct si 30 de lei, m-am multumit doar cu ascultarea catorva "piese", printre care:
Priveste cum vinul recapata, reinvie in adevarata sa valoare gnoseologica. Domnu' Mitea "lucrarea" dumneavoastra se numeste pionerat, caci o insemnata parte din "noua generatie" si-a uitat trecutul si odata cu el, in aceasi groapa, cultura a vitei-de-vie si a vinului. Este intodeauna o placere sa va "citesc".
RăspundețiȘtergereCu prietenie si respect, Darius.
Multumesc mult, Darius.
RăspundețiȘtergereMai uit si eu, dar uneori vreun vin imi trezeste din amorteala "daimonul" si se revarsa aici:)
Apropos, imi place noul stil de notare pe blogul tau. E un stil de catalog serios. Vei continua?
Ma bucur ca va place si da am sa continui. Mie unul mi se pare destul de simplu si "euclidian" sistemul de notare, accesibil.
RăspundețiȘtergereO zi buna va doresc. Doamne ajuta.
salutare, sunt noi pe aici, amator de vinuri dulci si demi-dulci. imi multumesc pentru cate am invatat de aici :))). intrebare: am gasit la Recas un Riesling dulce 2000, stii ceva de el?? merci anticipat
RăspundețiȘtergereSalut, bine ai venit! As vrea sa te ajut, dar nu stiu nimic despre un riesling dulce facut de Recas in 2000. Mai ilustru este rieslingul dulce Sirena Dunarii tot din 2000, facut de Vinarte la Vanju Mare.
RăspundețiȘtergereDar poate alti cititori au stiinta de rieslingul tau:)
dap, merci, cred ca-l incerc in weekend, si comentam impresiile!
RăspundețiȘtergereKsm, te astept cu pareri:)
RăspundețiȘtergere