Si in cazul vinului se intampla sa nu dai tot timpul peste lucruri minunate. Bune, da. Minunate, mai rar.
Bere de azi nu e rea, dar are o natura feminina si delicata, care presupun ca atrage fiinte asemenea (am o dovada in acest sens).
Engel Aloisius este o bere marzen, un tip de lager (adica din specia berii comune de pe la noi), dar e mai smechera nitel, folosindu-se la fabricarea ei ceva mai mult malt si capatand o nuanta mai inchisa decat o bere blonda obisnuita. Deci pastrand afinitatile, e o bere şatenă:)
Nu sunt atat de multe de spus despre ea, miroase a boabe de mazare si malt, are o perlare fina, atacul nu foarte viguros, are molicime si delicatete si o combinatie placuta de caramel si ceva difuz, citric. In acesta ordine de idei, pare usor apoasa., dar sfatul meu este s-o lasati sa se incalzeasca nitel, nu va fi deranjanta si chiar va castiga usor in corpolenta. Alcoolul (5,9%) e bine integrat, insa, si pare genul de bere potrivita pentru mai mult de un pahar. Costa 6 lei, si chiar daca prin comparatie cu alte beri nu e atat de ravistanta, n-o sa va para rau dupa banii. 3 capace (si unul e cam indoit).
Mai interesanta decat berea este insa povestea ingerasului mustacios, burtos si mare bautor de bere, de pe eticheta. O reproduc in continuare, imprumutata de pe site-ul de unde am cumparat licoarea:
"Aloisius, creația scriitorului Ludwig Thoma, este o figură mai mult decât celebră în Bavaria. Istoria acestui personaj începe ca Alois Hingerl, angajat la gara din München, care în timp ce își exercită slujba cu prea multă grabă își dă duhul. După ce cu mare trudă doi îngeri îl târăsc în rai, Sf. Petru îl botează "Îngerul Aloisius", îi înmânează harpa și îi atribuie un nor de pe care, conform unei ordini cerești stricte, trebuie să cânte “Osana”. Întrebând cam când are să primească în sfârșit ceva de băut, Aloisius începe să se panicheze când Sf. Petru îi răspunde că o să-și primească mana cerească, bănuind că nu e nicidecum vorba despre prea iubita bere după care tânjește. După ce se ia la bătaie cu un înger, ceea ce îi pune capăt răbdării este o altă întamplare: îi cere altui înger, care trece pe lângă norul lui, niște tutun de prizat iar acesta îi raspunde fără pic de înțelegere și compasiune “Osana”. Roșu de mânie Aloisius începe să înjure, fapt care îi atrage atenția lui Dumnezeu. După o scurtă ședinta cu Sf. Petru se ajunge la concluzia că locul lui Aloisius nu este în rai și din acest motiv primește sarcina de a se duce în fiecare săptămână de câteva ori la München pentru a împărtăși guvernului bavarez din înțelepciunea cerească. Fericit de noua sarcină, Aloisius preia sfatul din rai dar face întâi un mic ocol pe la Hofbräuhaus unde își comandă o bere după alta și uită de sarcina care îi fusese dată. Dealtfel Aloisius încă mai șade în birt iar guvernul bavarez încă mai așteaptă să fie iluminat cu înțeleptele sfaturi cerești."
Una peste alta, cred ca avem si noi colectia noastra de Mitici innaripati, care in loc sa sopteasca in urechile guvernantilor intru propasirea neamului, au tras pe dreapta, intr-un birt de la Sosea, cu parfum de mititei si sunet de tanbal si acordeon.