Cuvee Amaury 2010

Draga Andrea si draga Andrei, va urez la multi ani pe aceasta cale! Stii ca v-am pierdut numarul de telefon si ca nu prea imi vine sa va urez la multi ani pe facebook, asa ca conform obiectului nostru de activitate inchin in cinstea voastra un pahar de...Cuvee Amaury 2010.
E un asamblaj inedit de sauvignon blanc si riesling de Rin, produs de SERVE, care a stat 6 luni in baricuri.
E un vin delicat ca o papadie. Mai trebuie sa te concentrezi un pic si sa-ti deschizi papilele pentru el, pentru ca poate fi sfios precum o mimoza:)
Are un miros delicat de flori albe si limeta, tonuri light indemnand inca de la miros la sparanghel usor rumenit, creveti sau alte rubedenii. Gustul nu dezamageste si aduce tonuri mieroase, usor vanilate, cu subtonuri de piersici si mere. Finalul este fresh, persistent, elegant, cu amagiri dulci-acrisoare, citronate.
E un vin aparte in cartografia vinurilor albe de top de la noi, mai putin impetuos, dar foarte elegant si baricat inteligent. In magazinele de specialitate de la 55 de lei. 85  pct.
Sper sa va placa.

Despre calatoria in timp si densitatea norilor pipaiti de pe umerii bunicului meu

Stiu, bunaoara, ca vinul este o alveola de timp, ca deschide uneori in sufletele noastre un portal catre altadata sau catre altundeva. Si uneori creaza emotii, te face sa vorbesti sugrumat, sa devii emotiv si poate sa versi o lacrima. Nu pentru ca ar fi el insusi minunat, vinul nefiind altceva decat un artefact mestesugit, un aproape-obiect-de-arta uneori, ci pentru ca poate deschide amintiri. Si ciudat, in unele cazuri, pentru asta nici nu este nevoie sa-l bei:) Pentru cineva anume poate fi de ajuns denumirea, sau anul sau doar locul unde este facut. Nici nu conteaza daca e bun sau rau, dar e capabil sa aduca instantaneu peste lume un efect sepia, cu portrete fotografice retusate cu pensula, cu nostalgie ametitoare sau analgezica. Un vin anume poate rupe legile fizicii, te poate smulge din rutina inautenticei realitati, din cuceritorul Das Man al lui Heidegger. In cele o mie de alveole ale sale, spatiul tine timpul comprimat, spunea Gaston Bachelard.

In fiecare sticla de vin exista o potiune magica, o simfonie fenomenologica, care bauta de cineva anume rupe chingile realului. Fiecare dop deschis poate elibera un timp trecut, o amintire, imaginile celor dragi si disparuti, poate speranta pura trezita de gânguritul noului nascut.  Orice astfel de vin disloca din real, ca o inexorabila lege a lui Arhimede pentru nostalgici, un spatiu umplut cu materia magica a sinelui. Acopera lumea cu pelicula egoului, impanzeste bulevardele, parcurile si blocurile cu funingeii daimonului personal. O materie spirituala, o contradictie sublima, o aporie cu gust placut, o unica alchimie.

Si asta este, vorba reclamei, ceva ce banii nu pot cumpara. Te va face un pahar de Petrus sa calatoresti prin timp? Poate doar daca esti un conte dintr-o familie de bancheri de success, inclinat spre meditatie. Dar un pahar de nepretentios aligote din Somova, judetul Tulcea, care costa 5,5 lei pe litru, livrat la sticla de plastic cu o stangace eticheta lipita pe loc, peste masa, in plina strada, printre tonete cu caciuli imblanite si sucitoare de lemn, cu ocazia zilelor orasului Galati, de un italian care din plictiseala a cumparat 30 de hectare cu vita veche de la tarani parasiti de copii si de putere?   Pe tine nu. Pe mine...da. 

Pentru ca din Somova era bunicul meu- omul care statea in ger 5 ore pentru 2 litri de lapte destinati nepotului, omul care a avut 1000 de meserii, a vazut o mie de locuri si avea 1000 de povesti de spus. Un urias, de pe umerii caruia puteam pipaii moliciunea umeda a norilor, puteam speria stolurile de pasari calatoare si cauza palpitatii vreunui comandant de zbor.
Am fost de cateva ori acolo, la Somova, printre serpentinele dealurilor de la marginea podgoriei Sarica-Niculitel si Dunarea de cealalta parte. In casa batraneasca traia, dupa obiceiul neaos, un frate al bunicului, cel care ramasese sa aiba grija de parinti.  Sat valurit, cu garduri din pietre suprapuse, o curte lunga in vale, si un nuc enorm, cu ramuri numai bune de escaladat. Gaste care se duc singure la balta cu plaja foarte fina si se intorc disciplinate seara, pescari, nuci sparte cu tocul unui pantof vechi de fundul unui obuz golit de  sine, ruginit si domesticit. Caini flocosi, soparle mici si testoase marisoare. O lume de demult si aflata acum, in mine, la marginea dintre veridica amintire si fictiune.

Asa incat, vedeti dumneavoastra, cum o inghititura dintr-un vin, de altfel rustic, autentic, fara pretentii, dar orisicum surprinzator de curat, cu izul acrisor si lin curgator tipic aligote-ului, dintr-un colt uitat de lume, facut de necunoscutii numiti cu debordanta originalitate "Crama Delta Dunarii", gustat la un targ stradal, din pahare de plastic, la -3 grade, contine nu numai sulfiti si alcool, dar si o nobila poarta prin timp, o pomenire, in adevaratul sens al cuvantului.

Pe cand Cioran scria thrillere erotice si bea Corso 2008 de la Unicom Production/Le Manoir

Iata un vin nou aparut in Metro, produs de Unicom Production Ceptura, pentru Le Manoir. Corso, cafenea, boema, interbelic. Pretul extrem de modest, chiar sub entry levelul Faurar! 15 lei. Sa fie un best-buy, un Faurar private label, nevandut si pus in raft la pret mic?

Corso 2008 este un merlot&cabernet, IG Dealurile Munteniei, 13,1 alc. Asadar nu este Faurar, pentru ca respectivul pe langa un continut ceva mai mare de alcool, are si ceva feteasca neagra. Poate o fi Pierre 2008, cel al gamei proprii Metro? Am baut doar 2007, dar era departe de acesta.

Vinul are o culoare bordeaux matur, de +20 ani. Deja iti dai seama de ce face 15 lei. Nasul aduce multe note interesante, dar care toate indica spre declin: baton de rom, scortisoara, note de sirop de patlagina, plus miez de nuca verde, scortisoara si vapori de alcool.

Gustul este foarte moale, cu note glicerinoase, dulci, de stafide si curmale, prune uscate, lemn parfumat, si mineralitate, mai ales pe partea finala a gustului. Finishul este dominat de note dulci-amarui, cu tuse de ciocolata de lapte, o senzatie amarui-vegetala, si o fierbinteala de distilat. 

Marele defect este aciditatea precara, care lasa vinul lipsit de viata, cu alcoolul dominant, reiesind un soi de cognac light.  E interesant de gustat pret de o inghititura, dar restul s-a varsat rapid si galgaitor spre o viata mai buna, departe de mine.

Nu ma asteptam la asa ceva tocmai de la creatorii Flamboyant-ului si al Purpurei Valahice. Sigur, o fi stat vreo doi ani in magazinele Comtesse du Barry, pana sa se scoata pe seama retailerului amintit, dar totusi...

E ca si cum Cioran l-ar fi impartasit in avanpremiera, la o masa, printre coloanele ilustrei cafenele din interbelic, lui Tutea, Eliade&Co, pagini din ultimul sau thriller erotic, cu coperta tipatoare infatisand o nimfa dezgolita, de gasit la chioscurile de ziare din Gara de Nord, la pretul unui sirag de covrigi de Buzau. 

61 pct. 

Talkshow cu un beaujolais si o babeasca. De top.

Hai sa-i tratam ca pe doi politicieni, invitati intr-o emisiune la care probabil se uita cineva. Unul este din Franta, celalalt din Romania. Observam asta din subtitrare, oricum nu auzim ce vorbesc, fiind tarziu, copilul dormind, castile wireless descarcate, si chiar daca n-ar fi tot ne-ar fi lene sa le scoatem din sertar, pentru atata lucru. Nu conteaza ce vorbesc.

Ii scaneam cu ochiul nostru vigilent de Sherlock. Amandoi au cam acelasi gabarit si amandoi sunt usor plinuti. La o privire mai atenta, iti dai seama ca sunt diferente mari. Francezul are mainile destul de muncite, gatul puternic umfla la fiecare respiratie gulerul, iar cand gesticuleaza se observa muschii bratului bine intretinuti. Este mai degraba butucanos si vanjos, genul fermierului trecut in politica. Romanul, pe de alta parte, are usoara obezitate a statatorului in fotoliul directorial, a stresului de a da si a primi discret si departe de ochii lumii, grasimea meselor la ceasuri tarzii si cearcanele paharelor de cognac baute prea tarziu. Noroc cu machiajul de televiziune. Fara indoiala tot de origine rurala, dar un mandru si de succes aclimatizat la oras. 

Ok, nu continui povestea. Imi inchipui ca politicianul francez este o priveliste la fel de incantatoare pentru un francez, cum este alesul roman duminica seara in ochii mei. Ideea ar fi ca exista asemanari si deosebiri (de profundis:) intre cele doua vinuri. 

Unul este Cote de Brouilly 2010 Domaine des Terres Dorees, un cru beaujolais, al doilea este o Babeasca neagra "Glia" 2009, DOC Husi, produsa de Senator. In teorie si practica cei doi struguri (gamey si babeasca) pot da vinuri asemanatoare, un fel de pinot noir de categoria B, zic unii, un vinishor light, netaninos, usor de baut, zic altii. In comun au mai avut pretul platit- aproximativ 50 de lei (primul vin din Belgia, al doilea de la Goodwine). 

1. Cote de Brouilly 2010 Domaine des Terres Dorees. 12,5%, cu drojdii salbatice, cu sulfiti la minim. E al treilea vin al lui Jean Paul Brun pe care il incerc, si nu e cu nimic diferit in stil de celelalte. Culaore rosie-rubinie stralucitoare. Nas interesant, tipic bourgonaise, grajd, lut, si un pic de fum (ca sa fie imagistica completa- stiti cum miroase o seara tarzie de toamna tarzie la tara, cu gramada de frunze incendiate la sosea) si fruct cat cuprinde- zmeura, coacaze rosii, in general cam toate fructele rosii la care va puteti gandi. In gust, nimic decat fruct dulce, temperat de aciditatea foarte buna si impresii herbale si minerale. Zmeura face legea, cu un balans rustic intre dulce si acrisor. Exista si o subtila tusa de cacao, care ma indreptateste sa dau crezare informatiilor cum ca vinul e baricat o scurta perioada. Finalul e lung, intens,  in aceasi linie gustativa, doar ca, daca ar fi sa observ diferente fata de Morgon-ul incercat acum cateva saptamani, si care lasa un gust-de-pe-urma glicerinos, dulceg, Cote de Broully lasa gura curata, la timp pentru o noua inghititura de pastrame, carnati afumati si alte mezelicuri, care merg ca unse cu astfel de vinuri. Foarte echilibrat, de cea mai buna calitate, dar totusi mi s-a parut cu un prag mai jos decat Morgon-ul. 87-89 pct (cred ca inca cateva luni i-ar face bine). Mi-a placut si contra eticheta care ne spune ca vinul trebuie baut repede dupa deschidere. Marturisesc cu oarece rusine ca asa am facut:)

2. Babeasca Neagra Glia 2009, Senator Focsani. 13,5%. Stiu ca nu-i frumos, dar hai s-o luam comparativ. Culoarea este mai intensa, cu tuse purpurii. Nasul e la fel de rustic, "barnyard feel", dar cu variatii cerneloase, si de lemn parfumat. Fructele rosii sunt un pic mai inchise- visina, cireasa negre, putine coacaze rosii. Gustul este mai intens si taninos decat te astepti (a facut si stejarul ceva, francez ca sa vezi...), totusi doua aspecte fac sa te chinui un pic sa bagi dulapul pe usa: alcoolul si senzatia de lemn parfumat, care sunt inca din alt film.  Gustul aduce a compot de visine si cate putin din celelalte fructe din miros, si mica senzatie uleioasa, iodata de miez de nuca verde. Finalul nu este rau, cu tanin dulce-amarui. Presupun ca am mai gustat vinul acesta in primavara, atunci as fi pariat pe varianta maturata in stejar american, care parea mai stabila, inca din acel stadiu "in development". Si aici cred ca inca cateva luni ne pot spune mai clar daca atata este, sau daca sunt sperante de imbunatatire. Oricum ar fi este o babeasca destul de buna si cu mai multa atentie la detalii se va putea obtine ceva foarte bun pe viitor. Poate chiar cu o mai buna tipicitate. 77-79 pct.

Nu vreau sa trag concluzii prea amare privind raportul pret calitate, care sunt evidente in acest caz. Dar as avea un panseu de transmis. Cand ai struguri din acestia, de categoria "B", care dau vinuri foarte placute, dar fara mari asteptari sau potential de invechire, o ideea buna ar fi sa-i faci asa cum sunt, dar in cel mai bun mod posibil. Si nu sa incerci sa faci din strugurii aceia, cu ajutorul trucurilor, ceva ce nu poate da. Gamay-ul si Babeasca Neagra n-o sa fie niciodata un cabernet sauvignon. Desi merlotul poate da babesti destul de reusite, am auzit. Nu in acest caz insa, mai ales ca as dori sa-i incurajez pe cei de la Senator sa continue si sa perfectioneze babeasca neagra, pe care o cultiva in iata! trei ipostaze diferite (Monser, Omnia si Glia). Bravos, dar sper ca va dati seama ca se poate (si trebuie) mai mult, mai ales la acest pret. 

Haideti s-o lasam asa, deja incep sa vorbesc precum politicienii din intro. Sa inchei totusi observand ca un vin facut de un nea' frantuz este inca mai bun decat unul facut de domnii nostri.

O busuioaca de Bohotin pentru Daniela Crudu

Mie mi-au placut etichetele si prezentarea gamei Suav de la Senator. Mi-a placut si tamaioasa din serie.
Dar gustul acestei busuioace, fad, greoi, plin de zahar si arome grele nesustinute de nimic, m-au dus cu gandul la "suavitatea" murdara, de vis fierbinte de adolescent asaltat de hormoni a personajului sus-amintit, o noua "vedeta" propulsata in cariera de niste bani bine investiti in self-development, ca sa nu-i spun chirurgie plastica.

In acest vin nu e nimic decat aparenta, nici un echilibru, nici o eleganta. Nici apa nu ii face prea bine. Culoarea este palida, foaie de ceapa deschisa, nasul abunda in arome de sirop si petale uscate de trandafir, bine parfumate  si  gasibile la punga prin gift-shopuri, Gustul este plin, fara surprize in conditiile unui vin dulce, cu tuse de zeama de compot. Flasc, fara zvac, fara personalitate. Finalul e usor disparat de corp, cu tuse de ierburi salcii. Bine ca are doar 11,5% alc.
Sincer, nu se califica nici in categoria 70. Poate initial o fi avut ceva aciditate, acum sigur s-a dus si ce ramane poate fi cumparat din alta parte, daca tineti mortis sau sunteti fani irecuperabili, cu 10-12 lei. Plus ca atunci cand interiorul e prostutz, ambalajul interesant contrasteaza si mai tare.
La vin ma refer.

Tamaioasa Romaneasca "Origini" Budureasca 2009

Este una dintre cele mai bune tamaioase produse in Romania. Una dintre cele doua:)

Nu e prea intelept sa folosesti superlative, mai ales ca peste un an sau doi poti gusta una mai buna despre care spui acelasi lucru. De aceea va rog sa luati data din finalul articolului ca referinta.

2007 a stat foarte bine. Iar 2009 nu e departe. E tot demidulce, are 12% alc, lucru rezonabil pentru un vin de desert. Culoarea este galbena intensa, aduce miresme de cofetarie, cu flori, bomboane, si increngaturi de compot exotic, cu lyche, fructul pasiunii si physallis. Gustul aduce a caise, para si corcoduse galbene. Finalul este lung, placut, dulce-migdalat, cat sa tempereze dulceata, de altfel, bine temperata de aciditate. 

Pe scurt: un vin de desert cu aromatica puternica dar si o buna aciditate.

In magazinele specializate sa tot faca vreo 40-50 de lei. 84 pct. 

PS: eticheta arata la fel ca cea din 2007. Cu exceptia anului, desigur

Am marea onoare sa va prezint...Plavaie 2010 "Livia" Crama Girboiu

Dati-mi caberneturi viguroase, merloturi catifelate, turnati-mi toate condimentele shirazului, tot parfumul de cafea al carmenerelui, mandarinele rieslingului nemtesc, imbracati-ma cu eleganta pinotului, dar n-o sa fiu mai incantat decat de vietatile acestea neaose, cu bucuria unui biolog ce da fata in fata cu o jivina considerata disparuta. 

Vinuri din soiul plavaie or fi bucurat unii vranceni si pana acum, dar la sticla si mai ales disponibila si pentru ceilalti locuitori ai planetei, nu-mi amintesc de una. Eu unul credeam sincer ca face parte din acele soiuri de care citesti doar in carti. 

Plavaia da vinuri fresh, acide, slab alcoolizate in teorie, de consumat tinere, si are o productivitate enorma. In anii foarte favorabili poate da...sunteti gata?...40 tone la hectar! Problema e ca acest aproape omniprezent soi romanesc din trecut, este pe cale de disparitie acum, refugiat in mici plantatii de la Panciu sau Cotesti. Una dintre ele apartine producatorului amintit. Doar si pentru faptul ca nu a facut reconversie cu sauvignon blanc merita o medalie. Crama Girboiu a dispus 2000 de sticle din acesta licoare in gama Livia. Editie limitata, pare-se, disponibila doar in magazine specializate.

Culoarea este galben verzuie. Arome calde, de flori de tei, citrice si mar. Gust amintind de zarzara aproape coapta, mar, lamaie. Are o oarecare greutate, chiar neasteptata, as zice, potentata de note interesante usor uleioase. Are o aciditate buna, chiar foarte, dar asta nu e surprinzator. Surprinzatorare este insa senzatia ce o lasa pe limba pronuntat piperata si condimentata pe fond vegetal, ce mi-a amintit de un anumit soi de chili. Finishul este persistent, citric, cu note citrice mai delicate, gen limeta, in secundar exista si o iluzie de piersica. 

M-a surprins placut si pentru faptul ca vinul are mica sa individualitate, nu seamana decat partial cu o feteasca alba sau un sauvignon blanc. Plus ca sa vezi asa ceva in raftul unui magazin e ca si cum te-ai intalni intr-o drumetie la munte cu un zagan sau, pe o plaja mai salbatica de pe litoral, cu...o foca. Iata un link interesant.

Pe scurt: un alb sec, acid, cu puternice porniri citrice (a nu se intelege ca este acru) moderate de impresii florale si picanterii vegetale. Echilibrat si moderat alcoolic (12%). 

20 lei. 81 pct.

Domaine des Aubuisières Vouvray Sec Cuvée Silex 2010

Un Vouvray sec (a se citi "chenin blanc"), de pe Valea Loarei, de la un producator respectabil.  

Un vin fresh, culoare galbena stralucitoare, cu nas crocant, combinatie de para, ananas si flori albe. Gustul e predominant citric, fin, ci tuse de limeta dar si indicii minerale, de calcar. Finish persistent, sec, cu aceleasi tonuri citronate.

Dupa prima gura nu prea intelegi de ce vinul e atat de laudat. Desi elegant, pare simplu. Pe masura ce il mai testezi, iti dai seama totusi ca ai de a face cu o simplitate de gradina japoneza, cu o eleganta arhitecturala in care less is more. Are o structura bine construita, ce asigura chiar un potential mediu de invechire, structura care nu se rupe si nu face vinul dezagreabil nici macar la temperatura camerei.

In concluzie, inca o lectie despre cum se face un vin, intrucatva old-fashioned, pe cand vinul insemna altceva decat o multitudine artificiala de arome. E ca trecerea de la MTV la canalui Arte.

8 euro+transport. 86 pct.

Floare de Toamna 2011 Vinarte

E un novello sau nouveau. Toata nebunia cu beaujolais nouveau vine de la domnul Georges Duboeuf, un negociant din Beaujolais (unde se fac si altfel de vinuri, mult mai bune), care la sfarsitul anilor '60 a vazut avantajele unei astfel de miscari de marketing: scapi de o groaza de vin lipsit de mari calitati si scoti banul rapid. Calitate mica la pret mare si repede pe deasupra? You-hoo, Ka-ching! Restul e istorie, cum se zice.

Stiti desigur ca  metoda de producere e nitel diferita de a vinului obisnuit. Boabele de struguri se pun intr-un recipient intregi. Se introduce in vas dioxid de carbon, se ermetizeaza si asa ramane, timp in care are loc o fermentatie individuala a fiecarei boabe de strugure, in mediu anaerob. Metoda are avantajul ca este rapida, extractul e foarte bun, vinul rezultat e proaspat, lipsit de o aciditate deosebita si taninuri, dar foarte colorat si fructat. Dejavantajul: e recomandat sa fie baut pana in primavara urmatoare, altfel isi pierde savoarea si il veti gasi peste ani doar in hypermarketurile din Romania, la acelasi pret, daca nu mai scump, pemntru ca nu-i asa- cu cat vinul e mai vechi cu atat e mai bun.

Floarea de Toamna 2011 produs de Vinarte, vine de la crama Starmina din Mehedinti. Strugurii folositi sunt feteasca neagra, merlot si negru de dragasani, asadar destul de original, patriotic. Iar alcoolul e moderat, de 12%. Miroase a must, dar apar si interesante note de cacao, banana si chiar ceva usor cernelos. In gura se revarsa o punga intreaga de Skittles, cu visina, coacaze si alte fructe zemoase. E catifelat, moale si repede curgator. Mare grija cu mititele astea, usor de baut, dar pe cat de repede cad pe gat, pe atat de repede se ridica la cap. Foarte simpatic, si face 12 lei, indubitabil, mai ales prin comparatie cu posircutele nouveau de import, care costa si mai mult si ofera mult mai putin. 

Din pacate s-au produs doar 2000 sticle, din care la producator nu prea mai sunt multe disponibile. Ironic, daca ma intrebati pe mine, acest interes brusc al romanilor pentru vinul nou, avand in vedere ca in alti ani, cand Vinarte a scos pe piata cantitati mai mari, acestea au imbatranit prin magazine nebaute.

12 lei, in magazinele specializate, 76 pct. (dar in axiologia proprie a noveaurilor sta foarte bine!)

Un Pelin, un Beaujolais nouveau si Sauvignon Blanc Castel Starmina 2010

Castel Starmina Sauvignon blanc 2010, Vinarte. 17 lei. Un efort interesant si nitel out-of-fashion, ca sa zic asa. Fara impetuozitate si fizzul altor surate, dar convinge ca face banii prin plinatate. Un nas predominant floral, flori albe (de lamai si viata de vie), si note usor citrice de lamaie indulcita. In gura sta destul de plin, cu mineralitate si amprenta citrica (lamaie, grapefruit), moderata de un rest de zahar care se simte suficient. Destul de corpolent.  78 pct.

Pelin rosu de Urlati 2008, demisec, DDM Urlati. 13 lei. Miroase ca un magazin Plafar. In gust, ma asteptam la ceva mai amarui, dar am baut vinuri fara adaos de ierburi aromatice care ofera aproximativ acelasi feeling. E destul de curat, dar trebuie sa fii fan, sa-ti placa asa ceva. Tonic, nu zic nu. Una peste alta, daca dati banii pe o retsina greceasca, nu vad de ce nu ati incerca si neaosul pelin.  71 pct.

Beaujolais Nouveau 2011, Ch. Rousseau. Luat din Real cu 16 lei. Importatorul a cam exagerat cu pretul, avand in vedere ca in Germania face 1,5 euro/sticla. Si acela e pretul corect. Ma intreb ce justificare o fi existand de data asta? Ma bucur ca nu traiesc in Albania sau alta tara mai saraca decat Romania. Ma infior cat poate sa coste o sticla de vin acolo:)

Ca toate nouveau-rile este foarte usor de baut, cu o culoare care inseala asteptarile (fara periorativ), de un  rosu-violet intens, desi ceea ce bei este foarte light si fructat. Nu prea ma aranjeaza nasul si gustul de must alcoolizat, comun si fara alte subtilitati. Ca nouveau e ok, dar nu la 16 lei. Eu zic ori sa incercati clasicii regiunii, ori sa dati banii pe altceva mai putin "nou". 63 pct.

Goodwine de toamna 2011

Goodwine continua sa fie cel mai bun targ de vinuri la care am participat. Este bine organizat si majoritatea producatorilor aleg acest targ pentru a beneficia de un plus de vizibilitate cand isi lanseaza produsele.

Sincer sa fiu, desi peste tot am fost intampinat cu amabilitate, m-am simtit cel mai bine in doua locuri. In cei 5 metri patrati dintre Heinrig (sunt om serios, nu ma banuiti de...altele. Cine a fost stie ca pe-acolo era o mare afluenta de treburi frumoase, altele decat vinuri) si Vinchile. Niste vinuri absolut delicioase, de la Vicente Gandia Generation 1 2009, o reserva de inalta tinuta- amintind de finetea si echilibrul regulii de mijloc pe care o au doar vreo doua vinuri romanesti, la Barolo 2007 (o aromatica superba si exemplu de integrare a taninului) si Barbaresco 2006 (nu-i pentru toata lumea. Nici pentru mine. Prea abuziv, ca sa zic asa) de la Poggio le Coste. 

Peste drum, acolo unde chilienii aduc targ dupa targ minuni din tara lor, exemplu de cam se promoveaza ceva la nivel de ambasada, printre alte vinuri inedite, deasupra tuturor, a planat Santa Carolina Reserva de Familia Cabernet Sauvignon 2009. Absolut spectaculos. Lume noua, dar la maxim. Fruct, alcool, aciditate. Toate se intrec spre finish. 

Al doilea punct unde am stationat mai mult a fost intre SERVE, Petrovaselo, Vinarte, Gramma si Trufex (de la care nu e bine sa te abtii sa gusti).  Noul Charlotte (2008) este o alta dovada de maiestrie si se poate lua la tranta peste 6-12 luni cu surata mai varstnica. Tot la un nivel mare este si Soare 2006, cabernetul de la Vinarte. Pe langa faptul ca aveam de a face cu o "reserva" pura. Cate vinuri romanesti stiti voi care sa fie lansate dupa 5 ani de la recolta cunoasteti voi? Totul e gata, o expresie buna a cabernetului, nu numai din Romania. Caracterul ierbos este foarte bine pus in valoare.  La Petrovaselo, o noutate din podgoria Recas, numai de bine. Blendul pe baza de cabernet "Ovas" 2009 m-a surprins. E genul greu, puternic, condimentat. Un mustang din vestul salbatic, cu aliura atat de Napa cat si de spaghetti western toscan. Pinotul "Otarnita" 2009 mi s-a parut cu o lungime mai jos, dar tot e o minute a tehnicii moderne sa obtii asa ceva din vita tanara. Am gustat si Otarnita 2010, destul de similar inca cu 2009. Poate nitel mai copt. Interesant e ca sunt "vin de masa" produs in Italia, din struguri romanesti. Cel mai scump vin de masa din Romania, fara indoiala. 

In alte arii geografice, Merlot Reserva Stirbey 2008 este bine echilibrat, un alt vin de calitate produs acolo. In acelasi colt al Dragasanilor, Avincis a propus vinuri prospete, curate, partial fermentate in baric. Desi sunt pe calea cea buna, evident, parca nitica vioiciune in plus n-ar strica. O surpriza au fost albele lui Cornel Sandu (Etic Wine) in special feteasca regala 2011, un vin foarte viu si sincer, mai ales la un pret modest.
Din contingentul basarabean, am remarcat o Feteasca regala 2009, Gitana Winery, maturata in baric. Foarte interesanta cu notele ei de gutuie. E ciudat cum la noi, unde feteasca regala e cultivata mai peste tot, nu gasesti expresii baricate, in afara de Sole de la Recas si Genius Loci de la Stirbey. 

La Girboiu am gustat (in sfarsit satisfacut) feteasca neagra 2009 Bacanta. Tot e prea scumpa, dar macar alcoolul si baricul s-au integrat binisor. Putem descoperi acum un vin de calitate. Plavaie 2010 este un vin interesant, viu, cu nas floral, corp cu mult fruct(mar, caisa), dar si un pic diferit, ciudat- cu unduiri uleioase de floarea soarelui si condimente. E o mare bucurie sa descopar acest mici si jucause vietati, crezute disparute. De la Senator, am apreciat etern nelansata si diferita Babeasca Glia, acum 2009, de la Husi si nu de la Insuratei. In rest, cu toata aprecierea pentru favorizarea varietatilor autohtone, mai au de lucrat. 

Daca alti producatori nu se gasesc printre remarcatii mei nu se intampla asta deoarece i-as desconsidera, doamne fereste, ci pentru ca nu le-am gustat vinurile, datorita timpului scurt. Ori poate pentru ca le-am gustat cu cele doua ocazii din ultima vreme (Vintest, Provino) si m-am orientat acum spre noutati.

Acestea fie spuse, ma congratulez ca am ales acest mediu de expresie, pentru ca altfel n-as fi putut spune si alte lucruri. Sa iei lucrurile in raspar e un privilegiul blogosferei.

a. Spatiul nu e suficient. Daca la editiile precedente imi puneam alarma telefonului sa ma anunte cand e ora de plecare, de acesta data am ajuns in gara de Nord cu o ora jumatate mai devreme. Sigur ca afluenta destul de mare de public, si aici trebuie sa subliniez si sa fac diferenta fata de alte targuri- public avizat, educat, real interesat- este un fapt imbucurator atat pentru organizatori, cat si pentru industrie. Dar sambata dupa pranz iti lua destul de mult sa ajungi de la un stand la altul, asa ca am renuntat la explorare mai devreme.

b. Mania ciudata de a nu avea unele vinuri la degustare decat intre orele x si y. Nu stiu a cui a fost aceasta idee, dar nu e cea mai buna pe care a avut-o pana acum. Sigur, eu unul ma bucur de mici privilegii pentru ca fac asta de ceva vreme:), dar pentru altcineva imi inchipui ca e nitel ciudat, daca nu ofensator.

c. Faptul ca producatorii aleg sa expuna 100 de vinuri si sa ofere spre degustare 2-3. De ce sa cari 100 de feluri de vin daca ai de gand sa desfaci numai cateva? Era de ajuns un poster pe fundal, cu sticlele fotografiate, daca doreai sa-ti afisezi portofoliul. Bizar.

d. N-a fost Recas. Zvonul puternic alimentat zice ca n-au fost deoarece a participat Petrovaselo, din aceeasi podgorie. Sincer, mi se pare foarte improbabil sa fie asa. Am impresia ca o combinatie de vanzari bune pe segmentele superioare combinata cu lipsa unor vinuri care sa necesite lansare au dus la neparticiparea lor. 

e. Locuri foarte bune de odihna au fost standurile Jidvei si Cotnari. Oaze de liniste, ce mai :)

Cantina di Soave: C.A.P.-ul care face Amarone!

Cantina di Soave este un colos italian, fondat in 1930, informal chiar din 1898. Exploateaza peste 6000 de hectare. Faptul interesant este ca aceasta nu este o afacere de familie, ci o afacere de…familii. In 1930- 51, in 2011- peste 2200! Ati ghicit, avem de-a face cu o cooperativa. 

Poate parea ciudat pentru unii dintre noi, mai ales pentru cei acare au curtea pavata cu date subtilizate din canalele de irigatii si hambarul din grinji de cale ferata dezafectata fortat, dar in tarile civilizate cooperativa a fost si este o solutie. In acest caz avem un mega C.A.P. care detine nu mai putin de 6000 de hectare cu vita de vie si 6 centre moderne de vinificatie…

Cantina di Soave are nenumarate game continand vinuri din mai multe parti ale Italiei. Astazi vorbim despre unul dintre cele scumpe, desi 25-30 de euro nu este o suma mare in absolut, cu atat mai mult pentru un Amarone della Valpolicella. Asadar Amarone “Cadis” 2007 este realizat dupa metoda appasimento, despre care am vorbit in unul dintre articolele trecute, asa ca nu insistam. Tot corvina/rodinella/molinara, ca mai toate  astfel de vinuri. Sa zicem doar ca 3 luni este durata uscarii strugurilor.

credit foto: billigtvin.blogspot.com

Va recomand aerarea prelungita. In pahar culoarea este rosie-rubinie intensa cu tente granat. Vinul lasa pe interiorul paharului picioare subtiri si dese, de miriapod. Nasul aduce note intense de pielarie, foaie de tutun (chiar un usor iz de…scrumiera), alcoolul iese nitel la inaintare (e vorba de 14,5% alc), capucino si o unica nota de fruct, in varianta uscata si afumata- pruna.

Gustul este de…amarone, dens, greu, corpolent, cu o predominanta fateta minerala propulsata de alcool si aciditatea atipic de mare pentru metoda de productie folosita (uscarea concentreaza continutul de zaharuri si intensifica aroma, dar aciditatea nativa se reduce mult), amintind de pietris si nisip ud, iar fructul strabate papilele sub forma coacazelor si visinelor. Finalul aduce ceva vinozitate, dar si efecte tonice, dulci amarui, de smochina, pruna uscata, cirese amare si ierburi aromatice.

Sper ca descrierea unor arome gen “scrumiera” si “pietris si nisip ud” n-o sa va alunge din fata acestui vin interesant. De altfel, acest gen de arome au o intensitate mica, si pentru un degustator sunt chiar interesante, exotice, dau eleganta si disting vinul din masa comuna. De altfel amprenta minerala pe care vinul o lasa este deosebita, chiar, as spune, usor atipica pentru un amarone tinerel, din 2007. Dar fanii bordolezelor mature, pe langa iubitorii vinurilor italiene, vor gasi ceva atragator aici, fara indoiala. De aceasta data- o clasica friptura de vita, cu sos de vin rosu- pare alegerea ideala.

88 pct.

ps: il puteti citi si aici

Lui Publius Aurelius i-ar fi placut un pahar de rose Patrician

Publius Aurelius Statius este un personaj literar. Face parte din tagma lui Sherlock Holmes, Hercule Poirot sau Jules Maigret-  este un detectiv iscusit. Ceea ce il deosebeste e faptul ca misterele pe care le dezleaga au loc in Roma antica, in secolul I e.n, in timpul imparatului Claudius, un moment de varf al dezvoltarii imperiului roman si o oaza de normalitate intre dezastruoasele domnii ale lui Caligula si Nero. Pe langa hobby-ul ciudat de a deslusi cele mai incalcite enigme, fermecatorul Publius Aurelius este senator, prieten din tinerete cu imparatul si membru al unei vechi familii romane, adica este un patrician.

Autoarea seriei "Un detectiv in Roma Antica", asa cum sunt supratitrate de Editura All, unde au aparut in limba romana sase din romanele avandu-l ca personaj principal pe Publius Aurelius, este Danilla Comastri Montanari. 

Preiau biografia autoarei din una din carti. Va rog sa nu radeti: "Danila Comastri Montanari, creatoarea lui Publius Aurelius Statius, s-a nascut la Bologna in 1948. Paraseste scoala mai devreme pentru a intra la universitate si a trai acolo cea mai importanta perioada a vietii sale. Si-a luat licenta in Pedagogie si in Stiinte politice, apoi, timp de douazeci de ani, a predat si a calatorit in toate cele patru colturi ale lumii. In 1990 a scris primul sau roman, ‘Mors tua’, si de atunci s-a dedicat pe deplin prozei, in special unui gen, acela al romanului politist istoric, care ii permitea sa imbine principalele domenii care o interesau: studiul trecutului (in special civilizatiile antice) si preferinta pentru intrigile mystery. Fumatoare inraita, apreciaza bauturile alcoolice, refuza sa tina vreo dieta, frecventeaza statiuni termale si sapaturi arheologice, citeste romane politiste, studii de istorie, clasici latini, greci si chinezi. Este o fanatica utilizatoare a internetului, unde are cateva situri web. Traieste intr-o casa mare din centrul orasului Bologna, impreuna cu sotul, fiica, doua pisici, doua sute de plante, zece mii de carti si cinci computere."

Povestile sunt delicioase, cu o tenta nitel kinky pe alocuri. Marturisesc ca simtul artificialului care spulbera orice placere a lecturii romanelor amplasate in alte epoci, nu mi-a dat batai de cap. Stiti necazul: personajul principal pare  decupat din prezent si lipit cu superglue in antichitate, evul mediu, etc. Autoarea italiana face insa o treaba foarte buna. Nu numai ca acorda o mare atentie detaliilor, reconstructiei vietii private din Roma antica, dar ofera la sfarsitul cartii si un mic dictionar, explicatii ale obiceiurilor, stante din viata de zi cu zi, unde lociua romanul de rand, ce bea, ce manca, unele din informatii  fiind deosebit de interesante, inedite. Iar aceste excursuri metanarative mi-au amintit de Scenele de viata romana, publicate pe pagina de facebook a producatorului vinurilor Patrician, de la Adamclisi (fost municipiu roman si locul celebrului monument Tropaeum Traiani), Vifrana SA aka Cramele Francu. 

E putin probabil ca Publius Aurelius sa fi gustat vreun vin de acolo, avand in vedere ca un patrician bogat precum el ar fi preferat asa ceva, dar nici imposibil, deoarece partea aceia de lume facea parte din provincia romana Moesia inferior. Dar, neindoielnic, om cu gust fiind, si daca ar fi putut calatorii prin timp, ar fi apreciat alaturi de mine, caracterul deosebit al unui rose din cabernet sauvignon, recolta 2010. 

Culoarea este frumoasa, trandafirie intensa, cu tuse de caramel. Nasul este curat, interesant, cu fruct prospat: coarne, coaja de portocala, coacaze, cirese albe, indicii herbale. Gustul este viguros, cu fruct puternic- rodie, cirese albe, corcoduse rosii- bine sustinut de aciditate.  Finalul este prietenos, prospat, cu impresii de dulcegarie cu fructe, dar bine condimentat, piperat. Alcoolul nu reprezinta o problema si intregeste imaginea de vin bine lucrat, echilibrat si care ofera ce astepti de la un rose: prospetime de alb si arome puternice de rosu. Daca si etichetele ar fi la fel de proaspete si puternice... Dar continutul e esential, desigur.

In concluzie, va indemn sa cititi cel putin o carte avandu-l pe Publius Aurelius in rolul principal, spun "cel putin" deoarece daca cititi una va va cuprinde frenezia si le veti citi pe toate, si sa gustati cel putin o data acest surprinzator rose ecologic din Moesia Inferior.  

83 pct. 

Vinul natural: revenirea la traditional sau o noua durere de cap?

Exista in prezent moda emergenta pe pietele dezvoltate: vinul "natural". Adica vinul fara adaosuri. Toate bune si frumoase, dar in Romania nu este posibil. Cel putin formal. Cum asa? 

Pai hai sa zicem ca produci un vin fara sulfiti adaugati. In tara noastra, dintre cei 3 actuali producatori de vinuri ecologice (ecologic nu insemna ca nu are sulfiti, ci ca strugurii sunt eco), dupa stiinta mea, doar unul nu sulfiteaza vinul. Sa-l credem pe cuvant. 

1. Normele metodologice ale Legii 244/2002 (Legea viei si vinului) au o anexa in care se spune ce informatii trebuie sa fie adaugate pe eticheta. Intrucat respectivilor redactori ai acelei anexe nu le-au trecut prea multe prin cap la momentul respectiv, reiese fara drept de apel ca orice vin trebuie sa poarte mentiunea "contine sulfiti". Chiar daca nu contine. Dar sa nu-i balacarim prea tare pentru ca din greseala, desigur, e posibil sa aiba dreptate...(o sa vedem in continuare)

2. Si ai facut un vin fara sa adaugi sulfiti. Presupunand ca legea ar fi de asa natura incat sa opereze cu nuante si distinctii, ai vrea sa nu treci "contine sulfiti" pe eticheta. Si eu cumpar vinul, il duc la un laborator Sanepid, astept 3 zile, citesc buletinul de analiza, dupa care ma intorc acasa si scriu un articol foarte tare. Vinul tau fara sulfiti...contine sulfiti.

3. De ce? Pentru ca 99.99999% din vinurile lumii (incluzandu-le pe cele ale bunicului de la tara) contin sulfiti. Si i-ar contine indiferent daca vrei sa faci vinul eco/bio/organic sau nu. Pentru ca sulful (de fapt sulfitul) e un produs secundar al fermentarii alcoolice.

4. Sigur ca vinul "natural" va contine o cantitate mai mica de sulfiti decat cei adaugati conform tehnologiei si stiintei vinificatorului normal. Dar celor alergici la sulfiti (motivul pentru care exista acel avertisment pe contraeticheta vinului) li se va face rau indiferent daca sulfitii sunt "naturali" sau exogeni. 

5. Va intrebati daca sunteti alergici la sulfiti? Daca nu cumva durerea de cap de a doua zi este o manifestare a alergiei? Sulfitii dau dureri de cap? Daca ati mancat vreodata fructe confiate, gen stafide, smochine, mango, cirese, prune uscate, achizitionate din comert si nu ati murit, inseamna ca nu sunteti alergici la sulfiti. Fructele confiate contin intre 10 si 20 de ori mai multi sulfiti decat vinul. Apoi nu s-a descoperit nicio legatura intre sulfiti si durerea de cap. Si s-a tot studiat pe tema asta, va dati seama. Singura chestiune misterioasa este "migrena vinului rosu". Inca n-au reusit genialii cercetatori britanici sa-i dea definitiv de cap, sau la cap, ca sa zic asa.

Asa incat ce-i cu moda asta a vinului natural? Adica au innebunit Jamie Goode si Isabelle Lageron, care ridica in slavi astfel de vinuri? Pai nu. Motivul principal nu este acela ca nu contin sau contin mai putin sulfit, ci ca filosofia producatorilor seriosi de vin natural (pentru ca evident exista si un alt fel de producatori, care nu vor decat sa exploateze o moda, nu sa faca un vin ca lumea) include ceva mai interesant pentru un cunoscator:  drojdii salbatice, adica drojdiile din pielitele acelor struguri (nu ale altora sau din alte legume/fructe, cum se mai practica), care se nasc, traiesc si decedeaza natural. 

E vorba de autenticitate aici, de terroir, de expresia nealterata a vinului. Asta e fermecator, trebuie sa recunoastem.
Un neajuns, usor de intuit, este  faptul ca in lipsa dozei "regulamentare" de sulfiti vinul se poate deteriora mult mai rapid, si poate dezvolta arome nu foarte placute (cum se intampla si cu multe vinuri de tara din primavara incolo). Asa incat, o solutie ar fi ca aceste vinuri sa fie consumate regional si repede, ca sa reduci riscul schimbarilor generate de transport si pastrare improprie. Unii zic ca ar trebui sa aiba si un termen de garantie.  

In concluzie, vinul n-o o sa aiba o culoare mai frumoasa daca nu-i pui enzime. Si nu o sa aiba un gust mai bun daca nu e sulfitat, sau daca e facut pe drojdia lui. Dar va fi mai autentic, asta da! Poate va fi si alterat, se poate si asta. Totusi, daca auziti de vinuri naturale ridicate in slavi de critici credibili poate ar trebui sa le incercai macar o data. Aud ca pot provoca dependenta. 

Chateau Valvis 2002 Domeniile Samburesti (Romania)

E un cabernet matur, nebaricat, care fara sa fie un mega ultra, ar poate pregati calea, ca un veritabil trainer, pentru un cabernet de Samburesti mult mai remarcabil.  Il ajuta si faptul ca a fost imbuteliat abia in 2009. Are culoarea vinului matur, rosu-rubiniu cu nuante ciresii. nasul aduce a pruna afumata, tabac, pielarie, lesie (niste chipsuri, tot au fost), suc de coacaze, ierburi uscate si alcool cam evident. Gustul aduce a pruna, fructe rosii dulci, cireasa neagra. Taninul este suplu, nisipos, aciditatea este inca vie, dar si ceva in secundar, mai putin dezirabil, inca verde. Finalul este placut, cu note de prune uscate si porumbe si tuse condimentate, de cimbru. 80 pct.
Totusi avand in vedere ca pretul pleaca de pe la vreo 80 de lei, eu zic sa asteptati sa vi-l faca cineva cadou sau sa-l gustati la vreun targ de vinuri.

Un pahar de vin pentru Felix Paun

Cine este Felix Paun? El este un profesor de sport de la liceul teoretic din Pechea, judetul Galati. 

Deja stiti unde ne indreptam. Este omul care prin propria pasiune a construit un club de box, unde s-a format Lucian Bute, si unde invata ce-i cu upercutul si croseul alti nenumarati baieti. Exista si un mic folclor zonal, cum ca cu baietii din Pechea nu e intelept sa te pui. O fi si o "rautate genetica", nu zic nu, dar cred ca se trage si de la pasiunea omului amintit care atrage tineretul din localitate. Nu mai discutam aici de impactul social, de importanta canalizarii unor pulsiuni firesti la o anumita varsta spre performanta sportiva. Mai bine un sparing la clubul de box decat o cafteala in toata regula la clubul de noapte din centrul comunei, nu-i asa? 

Nu mai trebuie sa spunem ca statul, sau in fine sistemul, nu face mare lucru pentru sport, printre altele, si ca oameni ca Felix Paun reprezinta exceptii care se hranesc aproape exclusiv din propria pasiune. Nu e prima oara cand observam ca performanta sportiva la noi in tara vine mai degraba pe cale de exceptie decat ca produs al unei strategii. 

Cu acestea fie spuse ridic un pahar in cinstea domnului din imagine si ii urez sa dea dovada de aceeasi consecventa si pasiune in ceea ce face, ca pana acum!

PS: un vin rosu, sec, matur, dar inca neimblanzit:)

Bautorii de puncte

De cand cu Robert Parker, James Suckling si o intreaga pleiada de mai noi evangelisti ai vinului,   s-a impus traditia, de neevitat chiar la nivele mici, cum este cazul presei de vin din tara noastra, ca vinul trebuie descris lapidar si neaparat urmat de un punctaj. 

Punctarea vinului facuta live, de bloggeri sa zicem, este la un nivel molecular, se intampla cu rapiditatea unei reactii chimice. Adica procesul care duce la acordarea unui punctaj sau altul nu tine atat de o evaluare obiectiva facuta cat se poate de riguros pe o foaie de hartie, luand in calcul toate elementele vinului (culoare, limpiditate, gust, final, impresie generala), ci imbraca la amatorii profesionisti  forma unei judecati rapide, de impresie generala, bazata in principal pe experienta senzoriala cu ansamblul vinurilor gustate pana in acel moment. Si, cu sinceritate fie spus, calibrata de reperele in care crede evaluatorul respectiv. Bei un vin oarecare, il cauti pe net si descoperi ca Parker sau Wine Spectator sau Decanter au gratificat vinul cu un anume punctaj. Te raportezi la el. Mai aduni, mai scazi. Sigur preferabil ar fi sa poti da nas in nas cu repere absolute, sa te poti calibra cu Petrus si Cheval Blanc, cu Grange sau Opus One. Din variate motive nu prea se intampla treaba asta. Din fericire, dupa ceva experienta acumulata nu mai simti nevoia sa dai fuga la calculator, ci incepi sa ai mai multa incredere in propriul gust. 

Totusi nu trebuie uitat ca vinul nu este o lucrare de control tip grila, care poate fi evaluata aplicand un sablon, vinul de acum nu este exact acelasi cu cel de peste un an, nu este la fel baut acompaniat de ciuituri de nunta sau la o degustare organizata. Apoi, nu numai ca vinul se schimba, dar inexorabil te schimbi si tu.  

Aditional, bloggerul aduce in discutie ceva specific: perspectiva consumatorului. Face asertiuni cu privire la raportul pret calitate. Ceea ce nu trebuie uitat, sau mai bine spus trebuie observat de un eventual cititor interesat, este plaja de pret al vinurilor despre care vorbeste respectivul. Daca se refera in mare majoritate la vinuri care costa mai putin de 20 de lei, atunci stii macar cam cat de intinsa este expertiza respectivului. Daca observi ca omul aduce vorba de vinuri de peste 40, atunci corelativ poti avea o incredere mai mare in parerile lui despre vinurile din acea categorie de pret. 

Si pentru ca vinul este un produs, uneori industrial, se supune si el regulilor generale de marketing. Chiar exista categorii de pret (si de calitate corespunzatoare), dupa cum in industria auto exista diferite clase de masini. Poate avea un Citroen C1 un raport pret calitate mai bun decat un Mercedes D Klasse?  Raspunsul este evident...NU. Citroen C1 se lupta cu Toyota Yaris, Nissan Micra, etc. Sper ca am nimerit denumirile masinilor respective, nefiind un  entuziast auto:) Aici, in acesta clasa comuna, poti aplica, intrucatva, sablonul pret calitate.

Similar, in domeniul vinului, produs mai simplu decat un autovehicul, dar mai complicat din alte puncte de vedere pe care nu le mai teoretizez aici, oricat de bine intentionat ar fi  producatorul nu va reusi niciodata sa produca un vin de 90 pct pentru un produs entry level ( 20-25 lei).  Decat daca vrea neaparat sa sparga piata sau alte motivatii greu de citit. E vorba de materialul cu care lucreaza, de calitatea produselor enologice folosite, etc. 

Asa incat nu pot decat sa trag concluzia ca vinul trebuie judecat in categoria sa. Un vin de 20 de lei si 78 puncte, nu este similar cu unul de 40 de lei si 78 pct. Iar raportul pret calitate functioneaza pana la un punct. Pana la un pret, mai bine spus.
Cu cat vinul e mai ieftin cu atat o reusita poate impinge raportul spre subunitar. Ceea ce-i bine. Dar de la un punct incolo, raportul nu mai functioneaza pentru ca intram pe taramul legendelor unde perenitatea RPC nu-si mai gaseste solul potrivit. E ca si cum ai incerca sa aplici raportul pret calitate pe un roman de Tolstoi sau Dostoievski. "Razboi si Pace are un raport pret calitate mai bun decat Idiotul. Are un numar mai mare de pagini si la acelasi pret ofera mai multa satisfactie". Suna hilar? Chiar este!

La fel cum un vin nu poate fi apreciat excluziv pe baza fisei tehnice, tot la fel el nu poate si nu trebuie sa devina robul absolut al cifrelor, indiferent cat de credibil sau cat de aproape este un anume critic pentru noi si de gusturile noastre. E ca si cum ti-ai alege vinul pentru cina dintr-o foaie excel pe baza pretului si punctajului!
Mai mult, daca respectivul avid de puncte este rational si fidel propriului rationament ar rezulta cu necesitate ca ar consuma doar un singur vin, sau unul dintr-o selectie extrem de mica, realizata pe baza aceluiasi RPC. Si cum RPC-ul e cu atat mai bun cu cat vinul e mai ieftin- va bea numai vinuri ieftine, create industrial (sa fim seriosi cu selectia strugurilor, baricul, originea controlata si tipicitatea de soi la 15 lei), dar reusite la nivelul lor de existenta.

De aceea va conjur, oarecum in paguba mea si a celor din tagma bloggeritului de vin, sa aveti mai multa incredere in gusturile dvs., sa nu mai dati tot timpul navala aici sau acolo ca la o baza de date, sa incercati sa filtrati informatiile citite si sa le suprapuneti singurului sablon care are vreo importanta in acest domeniu: propria placere!

Pinot noir 2010 Patrician, Vifrana (Romania)

Sa trecem in revista rapid acest vin ecologic produs la Adamclisi, judetul Constanta:

Culoarea este tipica pentru un vin rosu tanar, rosu-rubiniu, cu reflexii purpurii, intensitate medie a culorii. 

Nasul este deosebit, de cireasa confiata si visina din compot, cu o interesanta fateta rustica, campeneasca, tipica, si usoare note de cacao (care castiga teren, in timp).

Gustul este surprinzator de plin, simti asta chiar de la prima gura, cu note de visine, cirese, afine rosii, cu o evolutie marcata de aciditatea foarte buna, tanini uscati si o mineralitate evidenta, cu impact nisipos, argilos pe palat. 

Finalul este un melanj de fructe rosii, dar si extrem de piperat, cu atingeri de ierburi aromatice si baton de scortisoara. Mineralitatea si alcoolul(bine integrat, de altfel) sustin fructul creand un finish persistent.

Exista si o vinozitate perceptibila, ce aminteste de un vin rustic, de tara, dar sa nu ne grabim. In fond acest vin (inca neetichetat si necomercializat) poarta inca urmele vizibile ale tribulatiiilor mustului spre vin. 

E de calitate, oricum, si are o foarte buna tipicitate de soi. 

Probabil se va gasi in aceeasi raza de pret ca restul gamei- 30-40 lei.

77-79 pct

PS: Statistica arata ca articolele fara ilustratii sunt citite mai putin. Cum sticla mea nu avea semne distinctive (etichete, etc) nu pot decat sa va ofer imaginea unui sticle goale via wikipedia. ...:) 

Brunello di Montalcino Campone 2005 Marchesi di Frescobaldi (Italia)

Dispretul  (Il Disprezzo, 1956) este un roman al scriitorului Italian Alberto Moravia. Povestea este o drama moderna, a instrainarii dintre scriitorul si scenaristul Paul si sotia sa, Camille. Paul, angajat de fermecatorul producator american Jeremy sa “rescrie” Odiseea, facand-o mai accesibila publicului larg, isi urmareste sotia departandu-se, punctul initial al acestei detasari fiind originat chiar de el. Moravia utilizeaza dibace constante paralele cu textul  antic, si prin aceasta propune un original focus pe relatia Ulise-Penelopa. Nu e o carte dificil de lecturat, ceea ce o face cu atat mai recomandabila. Unde mai pui ca, mai mult ca sigur, dupa ce o inchideti, o sa priviti status-quo-ul conjugal cu alti ochi. One kiss a day, keeps the divorce at bay!  

Le Mepris (1963) este ecranizarea acestui roman, de catre marele regizor francez Jean-Luc Godard, avandu-i pe Brigitte Bardot, Michel Piccoli si Jack Palance in rolurile principale. A fost cel mai mare success comercial al lui Godard. Daca romanul sus-amintit e un fel de carte in carte, acesta este un film in film. Ah, si daca nu gasiti dvd-ul sa stiti ca youtube e mare si cuprinzator, dar n-ati auzit-o de la mine.

Frescobaldi este o familie nobiliara italiana, cu o istorie de 1000 de ani, dand Italiei scriitori, muzicieni, alaturi de bancheri si mari oameni de afaceri, si nu in ultimul rand- vinuri ilustre.

Este usor de inteles cum se pot imbina cele trei paragrafe de mai sus. Orice ati prefera- lectura sau vizionatul, ori amandoua, tanarul Brunello di Montalcino Campone 2005 DOCG, provenind din cea mai recenta aditie la domeniile Casei Frescobaldi, va va acompania cu succes.  Este discret, echilibrat, fara asperitati care ne-ar face sa consideram lectura ca un acompanion al vinului, ceea ce l-ar jigni foarte tare pe Moravia.

Culoarea este frumoasa rosie-rubinie intense. Olfactiv este domol, cu note de fructe de padure negre si o interesanta componeta  picanta, rustica (boia si piper negru).  Maturarea indelungata aduce si ea adieri de praf de cacao, tabac si marochin. Apar si usoare impresii acetice, de otet balsamic, dar se disipa suficient dupa o aerare in decantor de 45 minute. Gustul e rotund, cu tanin bine polisat, prezent doar cat sa imprime vinozitate. Apar note de fructe bine coapte, temperate de tuse secundare,  de cerneluri si ciocolata amaruie. Finalul aduce a pruna si visina si o idee de cimbru. Alcoolul este bine integrat, iar aciditatea buna il ajuta sa faca fata, daca va indurati sa lasati cartea din mana,  la o tocanita de vita, sau o potrivit de rustica, vanata umpluta. Vinul a fost maturat 4 ani inainte de a fi lansat pe piata (2 ani in baric si 2 in sticla), ceea ce asigura consumatorul ca ceea ce are in pahar la timpul prezent este bine integrat, gata de consum. Un exercitiu pe care ar trebui sa-l faca si multi producatori autohtoni, daca ma intrebati pe mine.

Acest vin, fara a fi cel mai bun Frescobaldi din portofoliu, aduce, la 25-30 de euro/butelie, o idee despre maniera clasica, eleganta si echilibrata a unui brunello de moda veche. Un vin discret si elegant, cu care n-o sa va faceti de rusine in nicio ocazie. Cu moderatie insa, altfel n-o sa va mai amintiti exact finalul cartii. Sau al filmului, daca va e foarte sete.

Chardonnay 2010 Patrician Vifrana

Eram foarte curios cum se poate prezenta si un vin alb bio/eco/organic, stiti categoria in care se plaseaza. Mai mult, pe contraeticheta avem mentiunea ca toate materialele enologice folosice sunt la randul lor organice si ca sulfitii sunt naturali. Nu stiu exact cum se traduce acest ultim aspect. Stiu bunaoara ca 99,99999% din vinuri, inclusiv cele ale bunicului de la tara (caruia nici prin cap nu-i trece sa adauge ceva in vin) daca ar fi sa fie analizate in laborator, ar capata mentiunea "contine sulfiti". Pentru simplu motiv ca sulful este un produs secundar al fermentatiei alcoolice. Desigur, continutul de sulf din vinul "natural" va fi mic, variind de la 4 la 60 de unitati, dar va fi. La 60 de unitati, practic se gaseste in multe vinuri, chiar daca nu sunt facute dupa principii bio. Sa nu contina acest vin nimic altceva decat propriul sulf rezultat din fermentare? Nu stiu, si daca ma intrebati pe mine, e mai putin important. Stiti deja ca vinul "ecologic" nu este cel care nu contine sulfiti, ci cel care este produs din struguri ecologici. Cu alte cuvinte via este cea ingrijita mai cu mila si consideratie pentru mediu. De asemenea, nu stiu cum e la noi, dar in unele tari, cum ar fi si Statele Unite, sunt si prevederi privind continutul maxim de sulfiti. 

Acest chardonnay de la Adamclisi are o culoare aurie, si se observa mici asemanari cu vinul mai "natural", exista o usoara "spuma" la suprafata, ceea ce imi inchipui ca reprezinta reziduri de drojdie. Se deduce si de aici ca a fost tratat la minim. 

Nasul este puternic, tipic, cu note de pepene galben, pere, fructe exotice si o tenta tamaioasa. Gustul este si el tipic, plin, complex, cu note de unt vanilat, pepene galben, mere si un usor iz neimblanzit, citronat. Finalul este decent, fara a fi epocal, in aceeasi linie citrica, indulcita de note vanilate si extrem de picanta,  piperata. 

Presupun ca vinul va iesi la acelasi pret cu celelalte din gama (35-40 lei). Este un vin bine facut, cu tipicitate, intens aromatic. Nu am avut nicio clipa impresia de mic deficit pe care ti-o ofera alte vinuri eco, in care simti ca s-a renuntat la ceva, de dragul mediului inconjurator.

84 pct.

S-a nascut talent si a murit...in Selgros

Sauvignon Blanc Reserva 2009 Aresti, din Chile (DO Curico Valley, importat de Prier CD) promitea ceea ce ofera sauvignonul chilian de oarece calitate, ba si punctat de Parker la 89. Adica arome frumoase, puternice si un corp aproape frizzant. Simteam deja grapefruitul in gura.

Doar ca am ignorat faptul ca e la reducere (25 lei) intr-un hypermaket romanesc, si ca inainte de asta cine stie cum a fost pastrat de importator. Am vazut ca e din 2009, iar 2009 e foarte demult pentru conditiile de pastrare din Romania, dar am sperat ca din aciditatea mare, cum nu ma indoiesc ca a fost initial, va ramane ceva si pentru mine. Nope! Si cand fizz-ul se duce, la aceste vinuri foarte incarcate, tocmai pentru a fi exuberante la tinerete, nu mai ramane mare lucru de savurat. 

Culoarea e un pic mai aurie decat ar trebui (observ totusi din review-uri ca si la tinerete a fost galbior). Alcoolul iese din corp, izul citric se aliniaza la granita dintre acrisor si acru, iar tu te bucuri ca l-ai deschis intr-o seara obisnuita, la o cina obisnuita, si nu la vreo ocazie speciala unde te-ai fi facut de rusine cu el.

Sunt convins ca dintr-o alta sursa si un an-doi mai incoace este cu totul alceva.

Lista vinurilor medaliate la Premiile de Excelenta Vinul.Ro 2011

Anul acesta nu mai am ce comenta, rezultate firesti, de bun simt. Sunt cateva surprize, e drept, dar pentru asta sunt concursurile, nu?

Wishlist personal:

Merlot Domnita Ruxandra 2009 Oenoterra

Busuioaca de Bohotin Princiar Special Reserve 2010 Domeniile Viticole Tohani

Ah, si marile vinuri ale lui Vincon, din gama Ambrosio.

Iata vinurile medaliate:

 Vinuri albe

Vinuri albe seci, 2-5 Euro

Medalie de aur:

• Sarba Livia 2010 (Crama Girboiu) – castigatorul categoriei

• Riesling Italian Schwaben Wein 2011 (Cramele Recas)

Medalie de argint:

• Sauvignon blanc Castel Starmina 2010 (Vinarte)

• Feteasca Alba Livia 2010 (Crama Girboiu)

• Feteasca alba Vinul Cavalerului 2010 (SERVE)

* Vinuri cu punctaj de medalie de Argint, dar care nu s-au incadrat in limita a 30% din totalul vinurilor (potrivit Regulamentului, aceasta a fost limita maxima a medaliilor acordate, din totalul probelor inscrise):

• Sauvignon blanc Varius 2010 (Senator Wine)

Vinuri albe seci, 5-10 Euro

Medalie de aur:

• Chardonnay Gallo 2009 (SUA, importator Heinrig Distribution) – castigatorul categoriei

• Chardonnay Los Vascos 2009 (Chile, importator Heinrig Distribution)

• Roxanne 2010 (produs de Unicom Production pentru Metro)

• Muscat Ottonel Curtea Regala 2010 (Alcovin Macin)

• Chardonnay Terra Romana 2010 (SERVE)

• Ceptura Clasic Alb de Ceptura 2009 (produs de Unicom Production pentru Le Manoir SRL)

• Byzantium Blanc de Transylvanie 2010 (Cramele Halewood)

Medalie de argint:

• Riesling Vinul Cavalerului 2010 (SERVE)

• Sauvignon blanc Vinul Cavalerului 2010 (SERVE)

• Cramposie Selectionata Prince Stirbey 2010 (Agricola Stirbey)

• Fume Budureasca 2010 (Budureasca)

• Muscat Ottonel + Feteasca regala Tezaur Jidvei 2008 (Jidvei)

• Chardonnay Jacobs Creek 2009 (Australia, importator Pernod Ricard)

• Viognier + Tamaioasa Romaneasca Single Vineyard Selection 2010 (Cramele Halewood)

• Feteasca Regala Gramma 2009 (Casa Olteanu)

• Chardonnay Yellow Tail 2010 (Australia, importator Heinrig Distribution)

• Sauvignon blanc + Feteasca Vitis Metamorfosis 2009 (Cramele Halewood)

• Senator Private Collection alb 2009 (Senator Wine)

Vinuri albe seci, 10-15 Euro

Medalie de aur:

• Sauvignon Blanc Private Bin Villa Maria 2010 (Noua Zeelanda, imp. Cramele Halewood) – castigatorul categoriei

• Chardonnay Bramito Del Cervo 2010 (Italia, importator Cramele Halewood)

• Sauvignon Blanc Nobilo 2009 (Noua Zeelanda, importator Cramele Recas)

• Muscat Ottonel Lacerta 2010 (Lacerta Winery)

• Ceptura Alb 2010 (Unicom Production)

Medalie de argint:

• Chardonnay La Cetate Miracol 2010 (Crama Oprisor)

• Sauvignon Blanc Vitis Vetus Prince Stirbey 2009 (Agricola Stirbey)

* Vinuri cu punctaj de Medalie de Argint, dar care nu s-au incadrat in limita a 30% din totalul vinurilor (potrivit Regulamentului, aceasta a fost limita maxima a medaliilor acordate, din totalul probelor inscrise):

• Riesling Hugel & Fils 2007 (importator Cramele Halewood)

Vinuri albe demiseci, 2-5 Euro

Medalie de aur:

• Feteasca regala Recas 2010 (Cramele Recas) – castigatorul categoriei

Medalie de argint:

• Sauvignon blanc Romanian Winecellars 2008 (produs de Vincon Vrancea pentru Metro)

• Muscat Ottonel V-Drinks 2010 (Cramele Recas)

• Chardonnay Domeniul Coroanei Segarcea 2010 (Domeniul Coroanei Segarcea)

• Sauvignon Blanc 2010 (Budureasca)

• Sauvignon Blanc Domeniile Boieru 2010 (Domeniile Boieru)

• Sauvignon Blanc Premiat a Monsieur Henri Selection 2008 (Jidvei)

• Sauvignon Blanc Domeniile Tohani 2010 (Domeniile Viticole Tohani)

Vinuri albe demidulci, 5-10 Euro

Medalie de argint:

• Tamaioasa romaneasca 2009 (Budureasca) – castigatorul categoriei

Vinuri albe dulci, 2-5 Euro

Medalie de aur:

• Tamaioasa romaneasca Cotnari 2005 (Cotnari) – castigatorul categoriei

Medalie de argint:

• Tamaioasa romaneasca Domeniile Tohani 2008 (Domeniile Viticole Tohani)

• Tamaioasa romaneasca Cotnari 2007 (Cotnari)

* Vinuri cu punctaj de Medalie de Argint, dar care nu s-au incadrat in limita a 30% din totalul vinurilor (potrivit Regulamentului, aceasta a fost limita maxima a medaliilor acordate, din totalul probelor inscrise):

• Grasa de Cotnari 2005 (Cotnari)

Vinuri albe dulci, 5-10 Euro

Medalie de aur:

• Tamaioasa romaneasca Ambrosio 2008 (Vincon Vrancea) – castigatorul categoriei

• Pinot Gris Cardinal 2009 (Domeniile Boieru)

• Tamaioasa Romaneasca Princiar Special Reserve 2010 (Domeniile Viticole Tohani)

Vinuri albe dulci, >15 Euro

Mare Medalie de aur:

• Riesling Sirena Dunarii 2001 (Vinarte) – castigatorul categoriei si cea mai mare nota din concurs

Vinuri rose

Vinuri rose seci, 5-10 Euro

Medalie de aur:

• Rose by ENIRA 2010 (Bulgaria, importator WineRO) – castigatorul categoriei

• Busuioaca de Bohotin Princiar Special Reserve 2010 (Domeniile Viticole Tohani)

Vinuri rosii

Vinuri rosii seci, 2-5 Euro

Medalie de argint:

• Cabernet Sauvignon Castle Rock 2010 (Cramele Recas) – castigatorul categoriei

• Merlot Prahova Valley Special Reserve 2009 (Cramele Halewood)

• Merlot Budureasca 2009 (Budureasca)

• Cabernet Sauvignon Castel Bolovanu 2008 (Vinarte)

• Cabernet Sauvignon Maiastru 2008 (Crama Oprisor)

• Merlot Romanian Winecellars 2009 (produs de Cramele Recas pentru Metro)

* Vinuri cu punctaj de Medalie de Argint, dar care nu s-au incadrat in limita a 30% din totalul vinurilor (potrivit Regulamentului, aceasta a fost limita maxima a medaliilor acordate, din totalul probelor inscrise):

• Merlot V-Drinks 2009 (Cramele Recas)

Vinuri rosii seci, 5-10 Euro

Medalie de aur:

• Pierre 2008 (produs de Unicom Production pentru Metro) – castigatorul categoriei

• Easy by Enira 2008 (Bulgaria, importator WineRO)

Medalie de argint

• Negroamaro Masseria Altemura 2009 (Italia, importator Heinrig Distribution)

• Ceptura Clasic Rosu de Ceptura 2009 (produs de Unicom Production pentru Le Manoir SRL)

• Carmenere Casillero del Diablo 2010 (Chile, importat de Cramele Halewood)

• Merlot Domeniile Samburesti 2010 (Vitipomicola Samburesti)

• Pinot Noir Princiar Special Reserve 2009 (Domeniile Viticole Tohani)

• Merlot Vitis Metamorfosis 2009 (Cramele Halewood)

• Senator Private Collection rosu 2008 (Senator Wine)

• Cabernet Sauvignon 2008 (Budureasca)

• Alira Merlot 2009 (WineRo)

• Shiraz Jacobs Creek 2007 (importator Pernod Ricard)

• Merlot Eclipse 2009 (Crama Basilescu)

• Cabernet Sauvignon Cetatea Durostorum 2008 (Domeniile Ostrov)

• Merlot Curtea Regala 2008 (Alcovin Macin)

* Vinuri cu punctaj de Medalie de Argint, dar care nu s-au incadrat in limita a 30% din totalul vinurilor (potrivit Regulamentului, aceasta a fost limita maxima a medaliilor acordate, din totalul probelor inscrise):

• Pinot Noir 2009 (Budureasca)

• Merlot Princiar Special Reserve 2008 (Domeniile Viticole Tohani)

Vinuri rosii seci, 10-15 Euro

Mare Medalie de aur:

• Merlot Domnita Ruxandra 2009 (Oenoterra) – castigatorul categoriei

Medalie de aur

• Shiraz Barossa Peter Lehmann 2008 (Australia, importator Heinrig Distribution)

• Valle Cupa – Salento Rosso 2004 (Italia, importator Crama Musat)

• Negroamaro Terragnollo 2004 (Italia, importator Crama Musat)

• Cabernet Sauvignon La Putere 2009 (Cramele Recas)

• Enira 2007 (Bulgaria, importator WineRo)

• DUO by Enira 2009 (Bulgaria, importator WineRo)

Medalie de argint:

• Cabernet Sauvignon Sonoma County 2008 (SUA, importator Heinrig Distribution)

• Malbec Broquel 2009 (Argentina, importator Cramele Halewood)

• ReDark 2008 (produs de Damianitza, Bulgaria)

• Cabernet Sauvignon Hyperion 2009 (Cramele Halewood)

• Merlot Prince Mircea 2008 (Vinarte)

• Merlot La Putere 2009 (Cramele Recas)

• Reserve 2008 (Budureasca)

• Cabernet by Enira 2009 (Bulgaria, importator WineRo)

• Ceptura Rosu 2009 (Unicom Production)

• Pinot Noir La Cetate Miracol 2009 (Crama Oprisor)

• Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc Marash 2010 (Bulgaria, Marash)

Vinuri rosii seci, >15 Euro

Medalie de aur:

• Carmenere + Cabernet Sauvignon Terrunyo 2007 (Chile, importator Cramele Halewood) – castigatorul categoriei

• Merlot Rezerva Prince Stirbey 2007 (Agricola Stirbey)

• Feteasca Neagra Prince Stirbey 2008 (Agricola Stirbey)

• Santomas Mezzo Forte 2007 (Slovenia, importator Monteko Romania)

• Sole dei Padri Syrah 2007 (Italia, produs de Spadafora dei Principi di Spadafora)

• Bacanta Feteasca neagra 2009 (Crama Girboiu)

• Merlot Bacanta 2009 (Crama Girboiu)

• Lacerta Cuvee IX 2009 (Lacerta Winery)

• Amarone Zonin 2008 (Italia, importator Heinrig Distribution)

• Cabernet Sauvignon Ovas 2009 (Vigna SRL)

• Feteasca Neagra Hyperion 2009 (Cramele Halewood)

Medalie de argint:

• Cabernet Sauvignon Robert Mondavi Napa Valley 2005 (SUA, importator Cramele Recas)

• Pinot Noir Otarnita 2009 (Vigna SRL)

• Novac Prince Stirbey 2009 (Agricola Stirbey)

• Syrah + Carignan La Forge Gerard Bertrand 2008 (Franta, importator Cramele Halewood)

* Vinuri cu punctaj de medalie de Argint, dar care nu s-au incadrat in limita a 30% din totalul vinurilor (potrivit Regulamentului, aceasta a fost limita maxima a medaliilor acordate, din totalul probelor inscrise):

• Zinfandel Rancho Zabacco 2008 (SUA, importator Heinrig Distribution)

Vinuri efervescente

• Castellroig Cava Brut 2009 (Spania, importator Directa Comunicare si Marketing) – castigatorul categoriei

Premiul special al Organizatiei Somelierilor din Romania 2011

• Merlot Caloian 2010 (Crama Oprisor)