Talkshow cu un beaujolais si o babeasca. De top.

Hai sa-i tratam ca pe doi politicieni, invitati intr-o emisiune la care probabil se uita cineva. Unul este din Franta, celalalt din Romania. Observam asta din subtitrare, oricum nu auzim ce vorbesc, fiind tarziu, copilul dormind, castile wireless descarcate, si chiar daca n-ar fi tot ne-ar fi lene sa le scoatem din sertar, pentru atata lucru. Nu conteaza ce vorbesc.

Ii scaneam cu ochiul nostru vigilent de Sherlock. Amandoi au cam acelasi gabarit si amandoi sunt usor plinuti. La o privire mai atenta, iti dai seama ca sunt diferente mari. Francezul are mainile destul de muncite, gatul puternic umfla la fiecare respiratie gulerul, iar cand gesticuleaza se observa muschii bratului bine intretinuti. Este mai degraba butucanos si vanjos, genul fermierului trecut in politica. Romanul, pe de alta parte, are usoara obezitate a statatorului in fotoliul directorial, a stresului de a da si a primi discret si departe de ochii lumii, grasimea meselor la ceasuri tarzii si cearcanele paharelor de cognac baute prea tarziu. Noroc cu machiajul de televiziune. Fara indoiala tot de origine rurala, dar un mandru si de succes aclimatizat la oras. 

Ok, nu continui povestea. Imi inchipui ca politicianul francez este o priveliste la fel de incantatoare pentru un francez, cum este alesul roman duminica seara in ochii mei. Ideea ar fi ca exista asemanari si deosebiri (de profundis:) intre cele doua vinuri. 

Unul este Cote de Brouilly 2010 Domaine des Terres Dorees, un cru beaujolais, al doilea este o Babeasca neagra "Glia" 2009, DOC Husi, produsa de Senator. In teorie si practica cei doi struguri (gamey si babeasca) pot da vinuri asemanatoare, un fel de pinot noir de categoria B, zic unii, un vinishor light, netaninos, usor de baut, zic altii. In comun au mai avut pretul platit- aproximativ 50 de lei (primul vin din Belgia, al doilea de la Goodwine). 

1. Cote de Brouilly 2010 Domaine des Terres Dorees. 12,5%, cu drojdii salbatice, cu sulfiti la minim. E al treilea vin al lui Jean Paul Brun pe care il incerc, si nu e cu nimic diferit in stil de celelalte. Culaore rosie-rubinie stralucitoare. Nas interesant, tipic bourgonaise, grajd, lut, si un pic de fum (ca sa fie imagistica completa- stiti cum miroase o seara tarzie de toamna tarzie la tara, cu gramada de frunze incendiate la sosea) si fruct cat cuprinde- zmeura, coacaze rosii, in general cam toate fructele rosii la care va puteti gandi. In gust, nimic decat fruct dulce, temperat de aciditatea foarte buna si impresii herbale si minerale. Zmeura face legea, cu un balans rustic intre dulce si acrisor. Exista si o subtila tusa de cacao, care ma indreptateste sa dau crezare informatiilor cum ca vinul e baricat o scurta perioada. Finalul e lung, intens,  in aceasi linie gustativa, doar ca, daca ar fi sa observ diferente fata de Morgon-ul incercat acum cateva saptamani, si care lasa un gust-de-pe-urma glicerinos, dulceg, Cote de Broully lasa gura curata, la timp pentru o noua inghititura de pastrame, carnati afumati si alte mezelicuri, care merg ca unse cu astfel de vinuri. Foarte echilibrat, de cea mai buna calitate, dar totusi mi s-a parut cu un prag mai jos decat Morgon-ul. 87-89 pct (cred ca inca cateva luni i-ar face bine). Mi-a placut si contra eticheta care ne spune ca vinul trebuie baut repede dupa deschidere. Marturisesc cu oarece rusine ca asa am facut:)

2. Babeasca Neagra Glia 2009, Senator Focsani. 13,5%. Stiu ca nu-i frumos, dar hai s-o luam comparativ. Culoarea este mai intensa, cu tuse purpurii. Nasul e la fel de rustic, "barnyard feel", dar cu variatii cerneloase, si de lemn parfumat. Fructele rosii sunt un pic mai inchise- visina, cireasa negre, putine coacaze rosii. Gustul este mai intens si taninos decat te astepti (a facut si stejarul ceva, francez ca sa vezi...), totusi doua aspecte fac sa te chinui un pic sa bagi dulapul pe usa: alcoolul si senzatia de lemn parfumat, care sunt inca din alt film.  Gustul aduce a compot de visine si cate putin din celelalte fructe din miros, si mica senzatie uleioasa, iodata de miez de nuca verde. Finalul nu este rau, cu tanin dulce-amarui. Presupun ca am mai gustat vinul acesta in primavara, atunci as fi pariat pe varianta maturata in stejar american, care parea mai stabila, inca din acel stadiu "in development". Si aici cred ca inca cateva luni ne pot spune mai clar daca atata este, sau daca sunt sperante de imbunatatire. Oricum ar fi este o babeasca destul de buna si cu mai multa atentie la detalii se va putea obtine ceva foarte bun pe viitor. Poate chiar cu o mai buna tipicitate. 77-79 pct.

Nu vreau sa trag concluzii prea amare privind raportul pret calitate, care sunt evidente in acest caz. Dar as avea un panseu de transmis. Cand ai struguri din acestia, de categoria "B", care dau vinuri foarte placute, dar fara mari asteptari sau potential de invechire, o ideea buna ar fi sa-i faci asa cum sunt, dar in cel mai bun mod posibil. Si nu sa incerci sa faci din strugurii aceia, cu ajutorul trucurilor, ceva ce nu poate da. Gamay-ul si Babeasca Neagra n-o sa fie niciodata un cabernet sauvignon. Desi merlotul poate da babesti destul de reusite, am auzit. Nu in acest caz insa, mai ales ca as dori sa-i incurajez pe cei de la Senator sa continue si sa perfectioneze babeasca neagra, pe care o cultiva in iata! trei ipostaze diferite (Monser, Omnia si Glia). Bravos, dar sper ca va dati seama ca se poate (si trebuie) mai mult, mai ales la acest pret. 

Haideti s-o lasam asa, deja incep sa vorbesc precum politicienii din intro. Sa inchei totusi observand ca un vin facut de un nea' frantuz este inca mai bun decat unul facut de domnii nostri.