Dati-mi caberneturi viguroase, merloturi catifelate, turnati-mi toate condimentele shirazului, tot parfumul de cafea al carmenerelui, mandarinele rieslingului nemtesc, imbracati-ma cu eleganta pinotului, dar n-o sa fiu mai incantat decat de vietatile acestea neaose, cu bucuria unui biolog ce da fata in fata cu o jivina considerata disparuta. Vinuri din soiul plavaie or fi bucurat unii vranceni si pana acum, dar la sticla si mai ales disponibila si pentru ceilalti locuitori ai planetei, nu-mi amintesc de una. Eu unul credeam sincer ca face parte din acele soiuri de care citesti doar in carti.
Plavaia da vinuri fresh, acide, slab alcoolizate in teorie, de consumat tinere, si are o productivitate enorma. In anii foarte favorabili poate da...sunteti gata?...40 tone la hectar! Problema e ca acest aproape omniprezent soi romanesc din trecut, este pe cale de disparitie acum, refugiat in mici plantatii de la Panciu sau Cotesti. Una dintre ele apartine producatorului amintit. Doar si pentru faptul ca nu a facut reconversie cu sauvignon blanc merita o medalie. Crama Girboiu a dispus 2000 de sticle din acesta licoare in gama Livia. Editie limitata, pare-se, disponibila doar in magazine specializate.
Culoarea este galben verzuie. Arome calde, de flori de tei, citrice si mar. Gust amintind de zarzara aproape coapta, mar, lamaie. Are o oarecare greutate, chiar neasteptata, as zice, potentata de note interesante usor uleioase. Are o aciditate buna, chiar foarte, dar asta nu e surprinzator. Surprinzatorare este insa senzatia ce o lasa pe limba pronuntat piperata si condimentata pe fond vegetal, ce mi-a amintit de un anumit soi de chili. Finishul este persistent, citric, cu note citrice mai delicate, gen limeta, in secundar exista si o iluzie de piersica. M-a surprins placut si pentru faptul ca vinul are mica sa individualitate, nu seamana decat partial cu o feteasca alba sau un sauvignon blanc. Plus ca sa vezi asa ceva in raftul unui magazin e ca si cum te-ai intalni intr-o drumetie la munte cu un zagan sau, pe o plaja mai salbatica de pe litoral, cu...o foca. Iata un link interesant.
Pe scurt: un alb sec, acid, cu puternice porniri citrice (a nu se intelege ca este acru) moderate de impresii florale si picanterii vegetale. Echilibrat si moderat alcoolic (12%).
20 lei. 81 pct.
Si mie mi-a placut la Vintest...mi s-a parut un fel de Feteasca Alba buna (vezi SERVE, Basilescu), un pic mai acida. Excelenta tinand cont ce productii da la hectar...ar trebui sa fie soiul favorit pentru productori. Am incercat la ei si Feteasca Alba , dupa Plavaie si mi s-a parut apoasa si fara consistenta aromatica in comparatie cu cea de mai sus, care pare mai bine inchegata..ciudat.
RăspundețiȘtergereP.S. La pasari prefer Dropia Zarganului..:)
Mai, ma bucur ca ti-a placut si tie si bine ca nu-i de la o "crama necunoscuta", ca altfel nu stiu ce ma faceam.
RăspundețiȘtergereIti dai seama, un dropioi de 22 de kilograme. Jesus!
E, si daca era...iti faci prea multe procese de constiinta..:))
RăspundețiȘtergereDa, si eu am avut ocazia sa-l incerc la GoodWIne. Tot la fel, l-am gasit undeva la limita Sauvignon-ului si a Pinot Gris-ului (ca sa folosesc repere gustative pe care le cunosc), cu un "ceva" propriu.
RăspundețiȘtergereCred totusi ca trebuie inca ceva ani de vinificare intr-o crama moderna pana va ajunge la o forma inchegata, deoarece eu il gasesc inca rustic si fara o identitate definita.
Sper ca si alti producatori sa preia "manusa" si sa incerce sa-l puna in lumina.
Si eu sper la fel, sa vedem in viitor mai multe "interpretari", desi recunosc ca as vrea sa ramana asa cum este si cum bine ai zis si tu: rustic. Nu stiu daca se pot obtine vinuri "mari" din ele, desi probabilc ad aca s-a contrla rpoductia strict ar putea sa dea ceva mai interesant. Dar eu sincer il vad ca pe un excelent vin de volum, care ar putea sa schimbe un consumator de Grasa, sau altceva de prin piata...
RăspundețiȘtergereDan: cel mai probabil
RăspundețiȘtergereMihai: individualitea e overrated:) Sigur, iti dau dreptate ca practica determina teoria, dar as putea pune pe masa vreo 5 sauvignonuri blanc care sa para in orb altceva. Ideal ar fi sa se puna in valoare tocmai ce este propriu acelui strugure. Poate exact asta au facut, cine stie. N-am gasit pe undeva indicii ca plavaia ar putea da supervinuri, dar ceva onest si bine structurat se poate obtine. Nu-i rau nici aceasta intrupare, dar sunt convins ca se poate mai mult.
@Dan: si eu cred la fel. Dar sunt sigur ca se pot obtine si exemplare mai elevate.
RăspundețiȘtergereSi eu am "inghetat" cand am vazut soiul acesta neasteptat. Mi-a placut mult greutatea neasteptata de care vorbeai. Pentru mine a fost deosebit!
RăspundețiȘtergere@Razvan Anton: Sper sa continue si anul asta. Si sa scoata mai repede vinurile albe si mai tarziu pe cele rosii:)
RăspundețiȘtergereEu nu l-am incercat la Goodwine, cei de la Garboiu erau prea ocupati cu niste clienti importanti. :) Insa am baut asta-vara o sticla de Plavaie si una de Sarba, luate din magazinul lor. Despre Sarba mai bine nu zic nimic; dar Plavaia mi-a placut mult.
RăspundețiȘtergereOK, nu era senzationala, dar chiar merita incercata mai pe indelete. :) Iar pretul la care e vanduta e inca un motiv sa nu-ti para rau.
La sarba se constata o involutie inexplicabila. Poate au avut un an mai greu, sa o fi celebra particularitate a sarbei de a se "autodistruge".
RăspundețiȘtergerePlavaia e cum bine ai subliniat, nu senzationala, dar ok. Cu plusul dat de inedit, cu atat mai bine