Dispretul (Il Disprezzo, 1956) este un roman al scriitorului Italian Alberto Moravia. Povestea este o drama moderna, a instrainarii dintre scriitorul si scenaristul Paul si sotia sa, Camille. Paul, angajat de fermecatorul producator american Jeremy sa “rescrie” Odiseea, facand-o mai accesibila publicului larg, isi urmareste sotia departandu-se, punctul initial al acestei detasari fiind originat chiar de el. Moravia utilizeaza dibace constante paralele cu textul antic, si prin aceasta propune un original focus pe relatia Ulise-Penelopa. Nu e o carte dificil de lecturat, ceea ce o face cu atat mai recomandabila. Unde mai pui ca, mai mult ca sigur, dupa ce o inchideti, o sa priviti status-quo-ul conjugal cu alti ochi. One kiss a day, keeps the divorce at bay!
Le Mepris (1963) este ecranizarea acestui roman, de catre marele regizor francez Jean-Luc Godard, avandu-i pe Brigitte Bardot, Michel Piccoli si Jack Palance in rolurile principale. A fost cel mai mare success comercial al lui Godard. Daca romanul sus-amintit e un fel de carte in carte, acesta este un film in film. Ah, si daca nu gasiti dvd-ul sa stiti ca youtube e mare si cuprinzator, dar n-ati auzit-o de la mine.
Frescobaldi este o familie nobiliara italiana, cu o istorie de 1000 de ani, dand Italiei scriitori, muzicieni, alaturi de bancheri si mari oameni de afaceri, si nu in ultimul rand- vinuri ilustre.
Este usor de inteles cum se pot imbina cele trei paragrafe de mai sus. Orice ati prefera- lectura sau vizionatul, ori amandoua, tanarul Brunello di Montalcino Campone 2005 DOCG, provenind din cea mai recenta aditie la domeniile Casei Frescobaldi, va va acompania cu succes. Este discret, echilibrat, fara asperitati care ne-ar face sa consideram lectura ca un acompanion al vinului, ceea ce l-ar jigni foarte tare pe Moravia.
Culoarea este frumoasa rosie-rubinie intense. Olfactiv este domol, cu note de fructe de padure negre si o interesanta componeta picanta, rustica (boia si piper negru). Maturarea indelungata aduce si ea adieri de praf de cacao, tabac si marochin. Apar si usoare impresii acetice, de otet balsamic, dar se disipa suficient dupa o aerare in decantor de 45 minute. Gustul e rotund, cu tanin bine polisat, prezent doar cat sa imprime vinozitate. Apar note de fructe bine coapte, temperate de tuse secundare, de cerneluri si ciocolata amaruie. Finalul aduce a pruna si visina si o idee de cimbru. Alcoolul este bine integrat, iar aciditatea buna il ajuta sa faca fata, daca va indurati sa lasati cartea din mana, la o tocanita de vita, sau o potrivit de rustica, vanata umpluta. Vinul a fost maturat 4 ani inainte de a fi lansat pe piata (2 ani in baric si 2 in sticla), ceea ce asigura consumatorul ca ceea ce are in pahar la timpul prezent este bine integrat, gata de consum. Un exercitiu pe care ar trebui sa-l faca si multi producatori autohtoni, daca ma intrebati pe mine.
Acest vin, fara a fi cel mai bun Frescobaldi din portofoliu, aduce, la 25-30 de euro/butelie, o idee despre maniera clasica, eleganta si echilibrata a unui brunello de moda veche. Un vin discret si elegant, cu care n-o sa va faceti de rusine in nicio ocazie. Cu moderatie insa, altfel n-o sa va mai amintiti exact finalul cartii. Sau al filmului, daca va e foarte sete.
Punctele sunt iar in greva? :)
RăspundețiȘtergereNu le-am mai platit:)
RăspundețiȘtergere:)))
RăspundețiȘtergereDespre ce vb?
RăspundețiȘtergereMaria, daca te referi la comentarii, ne referim la punctele cu care, de obicei, se puncteaza un vin, pe o scara de 100 pct.
RăspundețiȘtergere