Mari minuni ale orasului Galati: magazinul de vinuri Le Marche

Lucruri marete s-au intamplat in Galati in anul de gratie 2011. Otelul a castigat campionatul la fotbal, Bute a mai batut un adversar, si chiar, daca va puteti inchipui asa ceva, avem promisunea ca se va termina anul acesta cu omniprezenta gaureala din oras. 
Dar nimic nu m-a pregatit pentru ce urmeaza! Si anume niste baieti curajosi au deschis primul boutique de vinuri&stuff! Se numeste Le Marche si este dispus pe Domneasca, vis-a-vis de magazinul Winmart (Modern), in stanga terasei Olympos. Sigur ca e mic (doar e un boutique, nu?), contine pentru moment doar selectii Vinexpert, incluzand distilate si o componenta de delicaterie.
Exista o mica terasa si  un meniu, din care se pot comanda vinuri la sticla sau pahar! De altfel, mi s-a spus ca orice vin din magazin poate fi baut pe terasa, cele din meniu la acelasi pret, iar celelalte contra unei taxe de dop de 10 lei/sticla. Sa stiti ca nu-i mult. Ganditi-va doar ce adaosuri au vinurile in restaurante!
Vinurile sunt diverse si din diverse locuri, despre multe din ele ati putut citi aici (si puteti citi in continuare, de ce nu?). Iata acum o ora am postat pareri despre primul vin baut acolo. Si spre ca vor mai urma si altele.
Cateva fotografii ale locului si produselor, facute chiar de ei, pot fi accesate aici.
Eu le urez un sincer succes, si poate ne vedem pe acolo, cine stie! 

2007 Sauvignon Blanc "Black Sheep" Noua Zeelanda

E un sauvignon tipic din regiunea Marlborough, cu o eticheta simpatica, produs de Kauri Bay (se pare singurul producator din Noua Zeelanda, dar ce zic eu, probabil singurul din Lumea Noua care nu poseda un site web:) Prospetimea a inceput sa paleasca, dar l-am gasit bine pastrat. Un nas ierbos, cu note de citrica si kiwi, un atac foarte bun, ferm, si un gust bine determinat de fructul pasiunii, lime, lyche din compot. Un finish durabil, citric, cu un compozit vegetal si mineral si cu pastise de anason, asigura o impresie buna despre el.
Nu e foarte complicat, nici nu poseda caracterul exploziv si memorabil al unui Villa Maria, dar aud ca e o buna expresie a zonei, single vineyard, produs manual, etc.
13,5% alcool, 41 lei (Vinexpert si partenerii) sau 12 lei/pahar la Le Marche, noul si singurul magazin/winebar din Galati.
80 pct

Sable Noble Murfatlar: "Nisipuri nobile" prin centrul vechi al Bucurestiului

Miercuri 27 iulie 2011 am onorat invitatia lansata de Wine Soul (via the boss Dan Bundur), intelegand prin aceasta noua divizie premium a gigantului Murfatlar (reprezentat de mai marele Gheorghe Cosmin Popescu), la lansarea nu a unor vinuri (desi au fost vinuri, nimic de zis), as zice, ci la lansarea unui proiect, a unui plan.
Starul serii: cupajul rosu
Etajul superior al restaurantului Charme (din centrul vechi al Capitalei) a fost invadat de jazz acustic cantat competent de 3 baieti veseli, de bloggeri si de ziaristi, si fatalmente de voie buna. 
Trei sunt vinurile lansate cu aceasta ocazie, grupate intr-o extensie a cunoscutei game 3 Hectare, numita 3 Hectare Sable Noble (nisipuri nobile). Asadar sunt la inceput de drum. Chiar daca nu-mi pot infrana spiritul critic notand ca mai e apa pe Dunare de curs si valuri saline de spart intre malurile Dobrogei, trebuie sa remarc ca s-a facut ceea ce era mai important: s-a inceput! S-a inceput lucrul la o divizie de vinuri premium, dorite cu un raport calitate-pret bun si tintite spre horeca. S-a inceput lucrul la crama mica din interiorul cramei mari, ceea ce inseamna tehnologie, instalatii, infrastructura (inclusiv de vanzari) diferita. S-a batut palma cu Razvan Macici, cellarmasterul Nederburg (adica seful vinificatorilor gigantului sud-african), un winemaker de top la nivel mondial, ceea ce presupune o tinta  destul de inalta. Nu de alta, dar nu cred ca ar fi venit daca nu i s-ar fi asigurat toate conditiile. Totusi trebuie spus ca rezultatele muncii sale (si a intregii echipe) se vor vedea de la vinurile recoltei viitoare incolo, aceste vinuri lansate mai ieri fiind produse de actuala echipa, in aceeasi crama cu toate celelalte vinuri ale companiei. 
Se zic ca topul a fost in ordine crescatoare: rose, alb si rosu, fiecare asortat cu diverse preparate culinare. Cei de la Charme si sommelierul Cristian Baschir si-au facut treaba ireprosabil. Roseul 2009 (100% cabernet sauvignon) a surprins prin culoare inchisa (pentru un rose) amintind de clairetul bordolez si a adus multe fructe rosii, petale de trabdafiri, vata de zahar, capsuni nitel necoapte, un final lung, dar si o lacuna la nivelul aciditatii.  A mers bine cu pieptul de rata cu dulceata. 
Vinul alb (60% Pinot Gris 2009 si 40 sauvignon blanc 2010) a adus un nas bogat aromatic, intens floral si cu indicii dulci, cu un corp varatec, citric, bine pus in valoare de aperitive. Aciditatea e mai degraba moderata, dar din nou pe fondul asocierii cu sushi (sau sa fi fost ceviche?), a fost mai bine scosa in evidenta. Trebuie baut intr-un timp rezonabil, adica repede, daca sta prea mult in pahar se plictiseste si pleaca.
Vedeta si o buna surpriza la nivelul  raportului pret-calitate (20 lei fara TVA) a fost cupajul rosu 2008 (85% cabernet/merlot si 15% feteasca neagra 2009). Cu un nas initial obraznic, cu aciditate volatila si alcool, s-a domolit in ceva mai mult timp decat au presupus organizatorii. Dar odata ce a facut-o s-a relevat ca un vin suplu, ce m-ar fi pacalit ca este un pinot noir, sau un beajolais village, sau chiar o babeasca neagra (din visurile si imaginatia mea, desigur). Un nas rustic si un corp cu fructe rosii, pruna, cirese, afine rosii, mediate de un iz mineral, sudic. Aici culmea! aciditatea mi s-a parut usor iesita din corp, dar pot pune ramasag ca mi s-a parut astfel din cauza temperaturii de servire ceva mai mare decat ar fi trebuit, zic eu. 
Acest vin mi s-a parut un succes, si ii felicit pe creatorii sai pentru realizare: 81 pct dupa prima impresie!
Seara a fost reusit intregita de un pahar de Zaraza 7 stele alaturi de un cigar dominican de cea mai buna calitate.
Concluzia daca mai simtiti nevoia de una ar fi ca in urma excelentei organizari a evenimentului si sub imperiul noilor si sanatoaselor proiecte, ceva minunat se poate intampla, la nivel de premium serios si real, la Murfatlar. Resurse sunt, vointa este, au cu cine, ca sa zic asa, au si cu ce, asadar succes Murfatlar! Noi cei din linia intai a online-ului stam cu ochii si cu gura (mai ales, he he!) pe voi!

PS: vreau sa mai spun ca fata de nisipul din gropile si de sub pietrele cubice dezasamblate din centrul vechi, nisipul  de  Murfatlar a parut indubitabil mult mai nobil.

Presa de vin din patria noastra

Oamenii de la Murfatlar

Restaurantul Charme, Centrul Vechi

Stiti muzica din jocul Mafia? 
Credit foto: Valentin Ceafalau

Barton&Guestier SB Reserve 2009 si Soave 2010 Gabbia D'Oro

Iata doua vinuri de vara cumparate de la magazinele travel free (din zonele libere) operate de Heinrig Distribution. 
B&G Sauvignon Blanc 2009 este un vin cu indicatie geografica Cotes du Gascogne, si cred ca a costat 4 euro.
Este un vin foarte simplu, dar extrem de racoritor, de vara torida. Nu vom gasind  un corp care sa ne dea idei necuviincioase sau arome grele de sapun lichid si bomboane gumate. Mirose a soc, are gust de socata, light, cu un usor fizz, si se termina interesant, ceva mai dens decat restul cu o senzatie astringenta ca muscatura dintr-o para romaneasca. Sincer, trecand peste lipsa de complexitate, care in acest caz mi se pare urmarita nu accidentala, trebuie sa recunosc ca acesti negocianti cunoscuti au produs un vin de vara, fara pretentii si care chiar mi-a placut. Mi-a amintit un lucru fabulos la vinuri si care nedumereste peste poate neofitii: cum e posibil dom'le ca vinul sa aiba gust de alte bauturi? Socata, visinata, mare, pere? Astia pun arome in vin nu-i asa? 77 pct.

Soave 2010 Gabboa d'Oro, produs de Cantina Gadoro. Este dupa cum poate stiti un DOC cunoscut italian din provincia Verona. Sortimentul contine obligatoriu strugurii Garganega si daca vrea cel de-l face- Trebbiano.  Cum este? Comun. Piersico-caiso-mar si ceva nitel mineral-sarat. Adica cum spunea cineva miroase precum mocheta dintr-un hotel din Marea Egee, deschis acum 2-3 ani. Gustul e citric, cu plinatate de banana si aciditate mare. Am incercat atatea vinuri asemanatoare, incat pot afirma pe buna dreptate, ca varietatea de strugure este doar o materie prima, fara un impact semnificativ in caracterul vinului. Acesta e dat de stilul vinificatorului, de drojdii si instalatii, mai degraba decat de iluzoriul terrior. Dar la 3 euro/butelia, nici nu ma asteptam la altceva. Oricum, baubil, de vara, cu aciditate mare, deci la pretul acesta e ok. 72pct

2008 Pinot Noir Trivento Tribu Argentina


Vine din Mendoza Valley, Argentina. 
Culoare: rosu rubiniu intens
Nas: prune, visine, "pachet rustic" (adica miroase a grajd, un fapt destul de tipic se pare), lemn, note vegetale, aromate,  de buruieni uscate, 
Gust: visine, afine, prune, cafea, tanini obraznici, de "granulatie" medie. Cam vinos si cam suspect.
Final decent cu un usor rest de zahar . Tot visina face legea si aici. Si ceva ierbos.
Alcoolul e bine integrat 13,5%, aciditate este buna.  

In concluzie nu este rau pentru 18 lei (Real), dar tipicitatea nu este de cautat aici. Vreau sa spun ca ar fi putut sa fie un merlot, sau chiar un cabernet. 
74 pct

Top vinuri romanesti sub 20 lei. Editia iulie 2011

Un prieten mi-a sugerat sa updatez articolul Top 5 vinuri romanesti sub 10 lei. Marturisesc ca dupa statistici este un hit al acestui blog. Dar timpul trece, leafa merge si vinurile se strica in rafturi.
Mai punem la socoteala si inflatia, lacomia unora sau altora, propria evolutie a gusturilor si iata acum imi pare aproape imposibil sa mai numesc 5 vinuri sub 10 lei care sa merite baute.
Totusi hai sa marim baza de selectie la 20 de lei. Aici stam mai bine. Voi renunta la conditia patriotica de a numi doar  soiuri romanesti. Mai precizez si ca pretul este cel de mare retail (asadar vinurile de butic/exclusiv horeca nu se regasesc aici), nu de restaurant sau alimentara de centru. Daca nu spun altfel, vinurile sunt seci, sau pe aproape. Ah si de fapt nu e un top:), ci o selectionata Under 20. Ca orice echipa- are vedetele ei, dar e o chestiune de gust.

Albe:
Recas. Zic generic Recas pentru ca sunt mai multe vinuri albe de la ei care fac banii. Indubitabil campionul raportului pret calitate este Chardonnay Frunza 2009,  gama exclusiv pentru Carrefour. Ma indoiesc ca l-a baut cineva si nu i s-a parut excelent la pretul de 9,99. Ar mai fi Feteasca Regala Castle Rock 2010, 14 lei, si cele din gama V (riesling, chardonnay, sauvignon blanc), 17 lei. De mentionat si cupajul dulce Muscat/Feteasca Regala Schwaben Wein 2010, care costa 11 lei si face toti banii.

Feteasca alba 2010 Vinul Cavalerului, SERVE Ceptura. 18 lei. E un pachet de tipicitate, prospetime, fara a-i lipsi plinatatea si finetea. Un vin foarte reusit. O buna si probata alegere si pentru mese familiale, cu 7 feluri, la care e mai bine sa alegem doar un singur vin, care trebuie sa fie versatil.

Halewood. Aici toate stiute, deja clasica Feteasca regala Special Reserve, un vin popular si "reliable". Tot de la ei, Sauvignonul Blanc  nu e rau. Nici feteasca alba. Nu sunt revelatii, dar mi se par corecte, oricum. Un acceptabil pinot grigio One World (o gama internationala reunind vinuri din toata lumea) se poate cumpara de la magazinele producatorului (si din hypermarketuri, presupun) cu 6.33 lei, pret la care devine un best buy!

Cupajul alb Val Duna de la Crama Oprisor. Bag-in-box 3l. Eu am incercat varianta 2009, si la pretul de sub 10 lei/litru (Selgros), e absolut decent.  Dar sa ne intelegem: e mai mult din categoria vinuri ieftine care se pot bea, decat altceva:)

Tamaioasa romanesca 2009 Castel Starmina demisec, prod.  Vinarte. Un alt castigator la categoria vin de toata masa, pentru mase. Desi evident trage spre desert. Totusi e destul de elevat, si in categoria U-20 e una dintre cele mai bune tamaioase de pe piata! Tot de la Vinarte, si tot din gama Castel Starmina, ar mai fi un riesling 2009, care face banii, la randul lui.

Feteasca Alba 2009 Nomad. Domeniile Sahateni- 16 lei in Real. O feteasca ciudata, iesita din contextul tipicitatii, dar plina, directa si foarte aromata.


Roseuri.
Calauza Rose 2009 Crama Oprisor. Un cabernet sauvignon rose, cu aciditate buna si bogatie aromatica. 12 lei(Real)
Frunza Rose 2009 Cramele Recas.10 lei (9,99 Carrefour)- simplu, direct, racoritor. 

Rosii:
Nomad Cabernet sauvignon 2007, Domeniile Sahateni.(17 lei, Real). Simt si acuma finishul lung si iluzoriu dulce (vinul fiind sec).

Rapsod Merlot 2008, Cramele Rotenberg. 18 lei (Real, Metro). Inca se tine bine. Un vin de buna calitate.

Pinot Noir 2009 Vinul Cavalerului, SERVE.  Am baut recent acest vin si mi s-a parut unul dintre pinoturile romanesti sub 20 de lei foarte de treaba. Sper sa fie sub 20 de lei, cel putin asa reiese dim magazinul lor online.

Pinot Noir 2009 Budureasca. Am vazut gama in Real. Sper sa fie si acesta. Este no.1 la 15-17 lei.

Merlot 2008 Castel Starmina, Vinarte. 15 lei (mai peste tot). Catifelat, cu mult fruct. Bun!

Babeasca neagra Iana, Vinia Iasi (an neprecizat imbuteliata in decembrie 2010). Nu putea lipsi o babeasca. On the record, Omnia 2010 de la Senator e mai veritabila, dar acela e vin de horeca, deci nu se pune aici

Feteasca Neagra Romania Pitoreasca. 2009, cred. DDM Urlati. 10-12 lei, Selgros, Real. Aici e cum va e norocul si cautatura. 
Feteasca Neagra 2007 Castel Hinog Vinex Murfatlar. 8 lei Selgros. Un alt diamant in noroi, si aici e cu dus-intors. Atentie la an. E vital in cazul acesta. Ultimele doua vinuri sunt la pachet si sunt semi-recomandari, ca sa zic asa. Daca sunteti dispusi sa va asumati niste riscuri pot fi o solutie.

Alte recomandari: rosiile din gama special reserve de la Halewood (an 2008, 2009 si daca le gasiti sub 20 lei. alegerea mea: feteasca neagra) si cele din V de la Recas (ar merge ceva din 2009. pinot si merlot). 

Sigur lista poate fi mult mai lunga, sau chiar sa contina in functie de opinent alte titluri. Fiecare dintre dvs. poate adauga ce vinuri crede el de cuviinta. Apoi are si memoria mea o limita. Si buzunarul, ce sa-i faci.

PS: Lista e deschisa. Daca am uitat ceva important, trageti-ma de maneca si remediem:)

2009 Pinot Noir Vinul Cavalerului SERVE


Pinot Noir 2009 Vinul Cavalerului, produs de SERVE Ceptura, IG Dealurile Munteniei, este un pinot cu o buna tipicitate, expusa de la contactul vizual, prin culoarea rubinie, clara. Daca va veti afla in fata lui amintiti-va doua lucruri: ca trebuie racit corespunzator (16C, sau chiar un pic mai jos) si ca trebuie lasat putin in pace dupa deschidere, ca sa-si inghita galbenusul, cum se zice. E posac si iritat imediat dupa deschidere, cu note puternice sulfuroase. 30 de minute mai tarziu acestea se domolesc scotand la iveala arome de cirese, capsuna, coacaze rosii, si o tenta rustica, campeneasca (cal, caruta, fraie de piele, pamant reavan, buruieni. Numai a carutas nu miroase). Gustul este placut si pare destul de acid, sau poate stomacul meu trece printr-o pasa mai proasta. Cireasa, visina, zmeura, putine afine, ciocolata. Fructul e bine exprimat. Finalul este mediu, agreabil, cu note de fruct copt. E destul de corpolent, in ciuda aparentei de suplete, specifica soiului. Asocierile culinare sunt diverse, stiuta fiind versatilitatea pinotului. Alegerea mea: carnuri mai usoare, fara sosuri grele. Poate doar chinezarii dulci-acrisoare.
Un neajuns, important sau nu, in functie de gustul fiecaruia, este alcoolul cam nabadaios (13%), iesit de pe corectul drum principal, alcool sesizabil pe final sub forma unei arsuri pe palat.  
Pe ansamblu este un vin ok, cu buna tipicitate, care are un raport calitate-pret acceptabil (18 lei in retail) si destul de important, se gaseste in multe localuri.
78 pct. 


Cab-ul 2010 V de la Recas, Chardonnay 2010 Nyakas, Feteasca Neagra "Pasarea Maiastra" si un SB Varius de la Senator Focsani revizitat

2010 Cabernet Sauvignon "V-drinks" Recas- un cab tipic, musculos, cu obisnuitele fructe de padure, tanin in semi-salbaticie, dar si o ciudata moliciune catifelata, pe mijloc, provenita poate de la un adaos de merlot. Zic si eu. Finalul e puternic, condimentat si ierbos, puse in valoare de astringenta. E un cab mediu, fara pretentii, dar face treaba la masa, mai ales daca aveti furculita infipta intr-o friptura de vita. 17 lei- hypermarket sau, ca in acest caz- 6 lei- ministicla.  75 pct





2008 Feteasca Neagra "Pasarea Maiastra", DDM Urlati. E doar pentru Carrefour. Si dupa ce am gustat  poate sa-i ramana Carrefourului, eu n-o s-o mai cumpar. Nu stiu daca oxidarea, desi culoarea era ok, tipica, rosie-purpurie sau  alte variabile au facut ca acest vin sa arate asemanator cu un molan incercat in vara anului urmator recoltei, cu gustul unic de visina putreda, dar asta a fost in acea sticla. Nu e de nebaut, sau defecta in sensul toxic, costa putin si ofera la fel de putina placere. 10 lei, 64 pct.






2010 Chardonnay "Budai", Nyakas, Ungaria . Dezamagire! A fost un an atroce, se pare. Costa la fel ca 2009, dar face mai putin. Mult mai subtire, mult mai citric, pana la acru, te lipseste de placerea unctuoasa si mieroasa pe care o astepti de la acest soi. E un vin acid, dezechilibrat. Eu zic sa incercati 2009, cat se mai gaseste. 25 lei- Cramanoastra.ro, 72 pct.





2009 Sauvignon Blanc "Varius", Senator Focsani. Am mai baut acest vin din Caras Severin (stiu, e ciudat avand in vedere sediul producatorului, dar poate stiti, acesta are in portofoliu terenuri in diverse podgorii ale patriei noastre) si am ramas sincer placut impresionat. Totusi, o jumatate de an mai tarziu, a fost cu totul altceva! Nu stiu daca pierderea prospetimii a cauzat reactii ciudate, care au facut sa apara note bizare de petale de trandafiri, si sa para mult mai demisec decat secul de pe eticheta, dar ma gandesc serios ca este alt vin, eventual "fortifiat" cu alte vinuri din alte varietati, mai aromate. Sunt cam dezamagit- 25 lei vinurisenator.ro, 74 pct.

Un pahar de vin pentru Lucian Bute si o picatura pe podea pentru bunul simt


Cand eram pusti, adolescent furios trezit brusc la realitate ca Neo intr-o cuva din orasul masinilor, credeam ca si Romania este tot adolescenta, ca mine. Trecand peste amuzanta naivitate, trebuie sa recunoasteti ca nu greseam prea mult. Erau anii '90, frenetici, hormonali si absurzi. Ne imaginam decorurile din Kafka, ca pe un film noir, alb negru sau cu filtru cenusiu, decolorat, cu multe umbre. Acea Romanie nu era asa. Avea ochii de culoarea blugilor turcesti, bijuterii stralucitoare din bilele rulmentilor de Barlad si mintea cutreierata de muzica invadatoare care parca si-a contorsionat undele la granita cortinei de fier, inainte de a da victorios si imperialist navala in vietile noastre.
Imagini cu muzica folk in piata universitatii si sfarsitul ei urlator sub batele militiei lumpenproletare. Imi amintesc ca eram plin de speranta si de furie, plin de vise marete si monstruoase. Seratele lui Iosif Sava, in care defila trecutul si prezentul culturii nationale. Iliescu si limbajul lui de politruc bestial si abil, presa redusa la tacere. Poate va amintiti: ziarele erau pline de editoriale cu atitudine, in care se infiera raul si nedreptatea care se petrecea in tara, fara a fi indicata nici macar o personalizare a lor, cat de mica, un dracusor, un pui de scaraotchi, acolo.

Am crezut atunci ca, de mana cu mine, Romania se va maturiza, va creste, va deveni responsabila, ca va termina facultatea si va incepe sa castige bani, banii ei, fara sa astepte pomeni de la parinti sau tatuci. 
Recunosc: am gresit! Romania nu numai ca nu se maturizeaza, dar regreseaza, se intoarce la origini pana cand va deveni un venerabil bebelus ca in povestirea lui Fitzgerald. Dar acum 15 ani lumea parea mai serioasa. Poate ca lumea pare intotdeauna serioasa privita prin ochii unui pusti, cine stie. 
Privesc televizorul, rar si nevoit, si ma infior. Maruta, stirile de la ora cinci, talkshowuri cu moderatori gorila- care daca nu le dai banana- te pocnesc -invitat presupus prietenos sau adversar adus in cusca, mondenitati ca un soi de big brother cu tampiti, participanti- o mana de "vedete" reciclate iar si iar. Media ne implanteaza silicon in creier, ne face o glorioasa si mult mai sublima procedura decat experimentul Pitesti sau ce Dumnezeu se intampla in Coreea de Nord, ne aplica o liposuctie a complexitatii, a subtilitatii, a gandurilor in ultima instanta.

Ma uit la acest divertisment grotesc si ma gandesc cine oare le confera existenta? Emisiunile de la tv sunt ca ideile lui Platon, nu exista decat daca se participa la ele. Nu le mai impartaseste nimeni, adica nu mai fac rating, se dateaza, se perima, se "anuleaza". Nu sunt naiv, inteleg placerea putin perversa traita de privitor, sentimentul intruziunii in viata privata a altora, un soi de voiorism fals, pentru ca nimeni nu trage cu ochiul pe gaura cheii, ci privatul se ofera singur, contra unor sume de bani platite de televiziuni. Sa nu aud celebra replica "Ei lasa, ca si tu te mai uiti pe OTV din cand in cand. Cine nu recunoaste e un ipocrit!". Ei bine, nu, chiar nu ma uit. Evit sa ma uit. Daca bei prea mult si prea mult timp ajungi alcoolic, daca iei droguri ajungi un junkie, daca te uiti la Capatos ajungi un...gasiti voi un termen. Mi-ajung recentele intruziuni ale mondenitatii de canal tv in stirile nationale, multe din ele reciclate din emisiunile stiute de toti, in care oamenii isi fac partajul in direct.  E ceva nou, de cateva luni. De fapt, trebuia s-o vad venind. Totul a inceput cu ani in urma cu stirile din sport, care au incetat sa mai fie o insiruire de rezultate, ci un misto de aproape 30 de minute, deci cam cat toate celelalte stiri la un loc in care se scapa (aiurea, chiar credeti ca la pro tv se "scapa" cuvinte si fraze) expresii suburbane, rostite oximoronic de o domnisoara angelica.

Nu mai e vorba despre continut, despre informatia redata cat mai fidel si impersonal posibil. E vorba despre bani si vanzare de publicitate. Eu nu iti spun ce ar trebui sa-ti spun, ci ceea ce vrei tu sa auzi. Poate o sa orgasmezi, o sa razi, poate chiar te vom inspaimanta, ingretosa. Nu noi suntem vinovati, in fond asta e lumea in care traim, sau si mai bine: in fond ceea ce vezi este reflexia ta, angoasa, fricile si nevrozele tale. E o forma de terapie, nu-i asa?  Nu te simti deja mai bine? Suficient de bine incat sa cumperi maine noul Ariel cu supermolecule inteligente? Sau sa nu-l votezi pe marele Gitza la viitoarele alegeri? 

De ce m-am infuriat? Va spun imediat. Eu scriu un blog despre vinuri si nu mi-am permis de-a lungul timpului sa las sa transpire altceva decat buchetul unui cabernet matur din randurile mele. Nu vreau sa ma implic in concretul, atat de amestecat cu agregate, smoala, ticalosie sau diavoleasca vanitate de sute de bagatori in seama  profesionisti, nu amatori ca mine. Dar ceva m-a scos din minti. Am intrat pe facebook intr-un grup numit "comunitatea bunului simt la romani". N-am avut un plan anume, stiti cum functioneaza facebook. In acel grup, nu stiu daca chiar Stelian Tanase sau altcineva, tot pune linkuri de pe blogul sau. Acuma, mi-l amintesc pe Stelian Tanase de la Orient Express sau chiar de la seratele lui Iosif Sava. Era un tip ok. Acum a devenit si el un comentator vexat, cu o directie clara si uniforma. Un articol era despre "Gala Udrea". Referire evidenta la recentul meci al lui Lucian Bute cu Jean-Paul Mendy. Comentatorul jubila amintind de fluieraturile din timpul micului discurs de la finalul meciului, atunci cand Bute a multumit "doamnei ministru", dupa suflaturile deloc discrete ale organizatorului Rudel Obreja. Acuma o sa spun o data pentru totdeauna: am convingeri politice ferme. Nu am optiuni politice la fel de ferme, sper ca sesizati diferenta, si asta nu-i din cauza mea.  


Acuma intreb si eu cu rezervele omului care a stat doar 6 ani acasa inainte sa se duca la scoala: nu e ironic ca intr-o comunitate a bunului simt, un comentator de bun simt sa vorbeasca despre mii de oameni de bun simt care i-au stirbit bucuria unui campion huiduind? Sigur, ma indoiesc ca sampania bauta in club dupa meci, cu Dolph Lundgreen si Cuba Gooding jr, n-a avut un gust la fel de bun ca de obicei, dar orisicat, n-auzi huiduieli in timpul discursului de acceptare a premiului Oscar. Poate asistenta sa taca jenata sau chiar indignata, sa nu te aplaude, dar in nici un caz sa huiduie. Trebuie sa recunosc, cu oarecare amaraciune, ca sigur Lucian Bute, dar chiar si Elena Udrea mi se par victime ale acestui "bun simt" (doamna e victima doar in acest caz; in altele poate fi inculpata, cine stie). Bun simt care s-a americanizat si el. Nu mai e "bun", e doar "comun" (din "common sense").
Sigur, o arena de box nu este cel mai propice loc pentru cautarea bunului simt, dar  trag speranta ca talk-showurile ar putea fi. In studio: intelectuali cu 24 de masterate in strainatate, 7 carti de poezie si trei romane. Dar si aici, ocazia in sine nu a fost a opta victorie a campionului mondial la categoria supermijlocie, decat in treacat, ci gala, organizarea, banii publici, rochia decoltata a Lenutei si desigur huiduielile multimii. Ulterior, s-a exploatat si celalalt fantasm pur romanesc:  a fost un blat ordinar, asadar Bute, baiatul acela aparent de bun-simt din comuna Pechea, judetul Galati, este un fals campion, un campion de mucava, facut pe holurile federatiilor, si nu in sala de antrenament si sub zecile de mii de pumni date de adversari. Lasa ca vine el, Kelly Pavlik, atunci sa-l vedem pe Bute unde mai fuge! La fel ca in cazul "Hotzelu'", care nu-i o adevarata campioana, nu-i asa? Adevaratele campioane nu pot fi decat, in functie de subtilitatea opiniei si a opinentului, decat Chinezul Timisoara sau FC Aparaaa Ducadam-Becali srl!

In box, violenta, hormonii, transpiratia, sangele, canalizate de ani de antrenament, de analize de strategie, se transforma intr-un spectacol sportiv. E un sport si nu o bataie de strada. Boxerul e un atlet, nu un bataus. Asta e arhicunoscut si usor de acceptat. Mai greu de acceptat ar fi ca in studioul de televiziune, violenta, hormonii, transpiratia si sangele ar trebui sublimate in argument. Dar nu este asa, desigur. In media de astazi bunul simt a murit. La fel si expresia sa inteligenta- Argumentul. A ramas doar ranjetul victorios al Sofismului. Iar progeniturile acestuia, peste inca o generatie, vor fi doar Paralogismul, adica sofismul involuntar, nedetectat si nestiut nici chiar de cel care-l emana si voluptoasa sa surioara: Prostia crasa.

Hain, Michel Torino, Domaine Coulon, Chateau l' Euziere si un sauternes de Dealu Mare


2010 Sauvignon Blanc "Ciclos" prod. Michel Torino, Cafayate Valley, Argentina.
Culoare galbena, putin intensa. Un nas floral, mieros, alambicat, cu caise, condiment, grapefruit, fructul pasiunii si o tenta afumata. Gustul este suplu, cu lime, caisa si piersica, si note racoritoare, cu un final citric, cu urme de caisa cruda, sparanghel, grapefruit si miere, usor vanilat. Persistent. Complex, dar ii lipseste ceva in mijloc. Un gust mai plin, mai bogat ar fi mers mai bine cu notele date de baric. Poate a fost servit cam rece. 115 lei- 84-85 pct. 

2009 Riesling, prod. Hain, Trocken (sec), QbA Mosel, Germania.  Pentru un riesling nemtesc de tinuta este destul de alcoolizat (13%). Si atentie la acest "QbA" si "trocken" pentru ca producatorul Hain (ca mai toti producatorii germani de riesling) face vreo 5-7 feluri de riesling in fiecare an, in functie de momentul culegerii, nivelul de zahar rezidual etc, si toate etichetele seamana intre ele! 
Culoarea galben aurie intensa, cu nuante verzui. Un nas interesant de ceara, miere si polen. Gust de citrice coapte- portocale, mandarine, grapefruit, si o tenta de caisa pe final. Un alb corpolent, cu aciditate buna, si un finish solid de grapefruit si lime. 20 euro. 85 pct.

2009 Viognier,  prod. Domaine Coulon, Vin de Pays d'Oc.
Un vin bio, tare (14%), cu o culoare galben auriu, un nas floral, cu un usor iz de prizonierat in sticla. Gustul de piersica, caisa, mar, mango, un usor rest de zahar ne duce spre finalul de grapefruit, condimentat si oarecum tonic si pelinat. Nu mi s-a parut rau, dar nici nu face 38 de lei. 76 pct.

2000 Tamaioasa Romaneasca "Chateau Pietro", prod. DFR, Dealu Mare.
Un vin surprinzator si cu o poveste ciudata. El a fost produs pentru export, am inteles chiar ca a fost vinificat in Franta, dupa metoda Sauternes. Nu a avut succes acolo, si iata-l reintors dupa 10 ani in patria-muma. Pretul e undeva intre 25 si 40 lei, in functie de unde il luati. 
Culoarea este galbena intensa cu reflexii aramii, destul de normal avand in vedere varsta. Nasul este mieros, cu piersica si caisa confiata, polen. Atacul te socheaza prin prospetime, avand o aciditate inca vie si racoritoare cu mere parfumate, mango, citrica coapta, dulce. Vinul se stinge rapid, lasand gura curata, avand si un final mai degraba tonic, cu note lejere, dulci-amarui, dar iti lasa impresia unui vin cu raport pret calitate bun. 80 pct.

2000 Chateau l' Euziere, Pic Saint Loup, Franta.
Acest syrah-grenache provenit dintr-o parte responsabila de multe vinuri peste medie a regiunii Languedoc, s-a prezentat usor pensionat. Culoarea rosie cu usoare nuante caramizii. In nas volatili puternici, florali si condimentati. Gustul subtiat, usor de baut, dar cu alcool iesit din corp, cu o buna aciditate, si cu nuante de prune afumate si visina.  Anii i-au redus din complexitate si au subtiat fructul. Finalul este puternic condimentat cu note de cireasa si pruna. Pe la 77 pct. Nimic special aici.


Credit foto Chateau Pietro: punctulpevin.ro 

Chateau Lagrange 1989 St. Julien si alte doua vinuri

Imi inchipui un nene francez cu basca si efarfa rosie (ca sa fie cliseul complet) facandu-si de treaba deasupra unui tanc in care mustuieste viitorul vin. In acelasi timp in Romania, intr-un balcon, tovarasul Nicolae Ceausescu, dorea sa stinga o revolutie promitand poporului 100 de lei pe luna in plus. Comunismul, in forma sa agravanta, ca sa folosesc un termen juridic, s-a incheiat in acel decembrie. Au urmat douazeci de ani extrem de agitati, dar in care culmea! nu s-a intamplat mare lucru. Parca plina de dispret asupra lucrurilor de deasupra aceasta sticla de vin a stat linistita intr-o pivnita. 
In fine, intelegeti sentimentul, nu are rost sa fac o mare teorie despre cei 21 de ani ai acestui vin, ajuns iata la maturitatea in care sa se poata consuma singur:) Sticla cumparata de Ciprian de la un comerciant din Belgia arata extraordinar. Eticheta parea de parca ar fi fost lipita ieri. Semn al unei pastrari destepte si in conditii excelente. Nivelul extraordinar. Dopul a iesit fara probleme. Minim doua ore de carafare si o usoara frapare inainte de consum au fost necesare.

Intre timp n-am stat degeaba, ci companion de vorba si turism virtual cu Turul Frantei a fost chardonnayul Nyakas 2009. Daca tot a fost cadou de la Crama Noastra, m-am gandit ca dar din dar se face raiul, chiar daca e vorba de vicii:). Ei bine, in urma reintalnirii cu el, un an mai tarziu, am ajuns la concluzia ca am fost prea sever prima data si prin urmare i-am ridicat ratingul de la 82 la 85 de puncte. Fabulos cum si-a pastrat integritatea si caracterul in conditii vitrege de pana la 25 de grade celsius. Vinul  a fost deschis la temperatura mediului ambiant, turnat in pahare cam 100 ml, inainte a fi racorit la frigider, dar n-a stat mult acolo. Am intalnit foarte putine vinuri albe care sa poata fi baute si sa ofere placere in timp ce sunt baute,  la temperaturi atat de inalte. De obicei par scoase din tatani, dezarticulate, cu alcool persistent pe final, fruct desantat, dar nu si acest vin de 25 de lei din Ungaria, care culmea- are 14% alcool! O mare reusita a celor de la Nyakas, care la pretul sau este fara doar si poate un best buy. Abia astept degustarea versiunii 2010. Desi informatiile indica un an deloc favorabil. Sa vedem.

Dupa carafare si frapare Lagrange-ul 1989 (istorie&descriere: aici) s-a relevat ca un vin care mai are cativa ani buni in fata.  Sigur nu aceasta sticla, care n-a supravietuit intalnirii cu pofticiosii de noi, dar alte eventuale exemplare. Culoarea: rosie-rubinie intensa, fara borduri caramizii, subtieri, sau alte semne de imbatrinire. Pana la urma se vad cei 60% cabernet sauvignon. Si ca e un Bordeaux adevarat. Nas elegant si matur, cu magiun afumat, coacaze, ceva volatili florali domoliti, piele si tabac, note vegetale. Atacul e foarte viguros, iti transmite ca e pe baza de cabernet, deloc fragil, si se desface in coacaze, afina,  visina, note de cafea proaspata. Vorba englezeasca: "ripe, delicious fruit". Pe final vinul se linisteste, iti explica ca totusi are peste 20 de ani, devine extrem de baubil si echilibrat, cu note persitente de cireasa si fructe de padure coapte, dulci, si putina menta. Taninii, de granulatie fina (e un trademark personal:), impreuna cu aciditatea potrivita, dar vie, te fac sa remarci cu surprindere varsta vinului daca nu ai fi citit in prealabil eticheta. Echilibrat, fara complicatii inutile, fara zeci de arome, dar un vin adevarat, fara doar si poate, si foarte placut de baut. 89 puncte, dar imi dau seama ca la vinuri vechi exista alta ordine ontologica. Eu as zice ca-i de baut acum. Pret: Intre 40 si 50 euro. Ciprian stie mai bine cat a dat pe el:)

Pentru ca am fost necumpatati a mai iesit din joben si un shiraz sud-african Nederburg 2009, gasibil in Real la ceva mai putin de 30 de lei. Pacat de el, pentru ca pus in imediata vecinatate a francezului a parut mititel si ciudat. Adica notele ce se presupun a fi date de invechire, cum ar fi cele de tabac si piele, erau mai prezente decat la bordolezul de 20 de ani! Asta ii cam da un aer de artificial...In rest, tipic pana la un punct, nu foarte bombat, cu note de afumatura, iaurt cu fructe de padure, scortisoara, lemn, ciocolata neagra, si destul de taninos. Nu-i rau, a fost doar prost plasat sau prost dispus. 81-82 pct, dar nu ma credeti pe cuvant, dupa un bordeaux de calitate de peste 20 de ani, toate celelalte ti se par vinutzuri.

PS: ii multumesc lui Ciprian pentru ca si-a impartit venerabila licoare cu subsemnatul. Vinul si vorbele din jurul lui au fost minunate.

Traieste vara in alb cu Vinul.ro

O campanie de 16 zile de promovare a vinului alb in Capitala
„Traieste Vara in Alb!”


In perioada 9 – 24 iulie, Vinul.Ro va „imbraca” in alb 12 localuri din Capitala, in cadrul evenimentului „Vara in Alb”,o campanie ce are ca principale scopuri promovarea generica a consumului de vin, educarea consumatorilor, pozitionare superioara a vinului in mintea clientilor si incurajarea stilului de viata asociat acestui produs. Proiectul implica inscrierea mai multor vinuri albe, linistite si spumante, care vor fi listate, semnalizate si vandute in mod special pe perioada celor 16 zile ale evenimentului.
Clientii imbracati in alb vor avea ocazia sa castige premii simpatice si lectii de degustare.

Fiecare local partener va flolosi meniuri speciale, cu vinurile inscrise, care vor avea functie de informare (cum se produce, consuma si asociaza vinul alb), promovare si, evident, vanzare. Publicul din Capitala va avea prilejul nu doar sa guste o selectie de vinuri albe la preturi speciale (la sticla sau pahar), ci si sa afle istoria si secretele acestui tip de vin.

La a doua editie a proiectului, prima fiind „Primavara in Rose”, vor fi prezenti producatori de top si importatori precum Cramele Recas, Crama Avincis - o noutate din Dragasani, precum si Casa Isarescu, Domeniile Sahateni, Domeniile Samburesti, Murfatlar Romania, Heinrig Distribution, Lerida, Alexandrion Group si Portugal Trading.
Astfel, incepand cu 9 iulie, timp de 16 zile, 23 de sortimente de vin vor putea fi degustate la preturi speciale in 12 localuri bucurestene. Sunt vinuri albe, linistite sau efervescente, atent selectionate de producatorii si importatorii participanti.

Cei carora le plac escapadele in Centrul istoric vor trai Vara in alb la Charme (str. Smardan nr.12), Corelli Winebar (str. Smardan nr. 28) si la Cafeneaua Carada (str. Eugeniu Carada). Pentru ceilalti amatori, vinurile pot fi gasite la Rodon (str. Jean Louis Calderon nr. 16), 1000 de Chipuri (str 11 iunie nr 17), Nargila Grill&Bar (str. Bibescu Voda nr.1), Caffe Tabiet (str. Avrig nr. 29), cele doua locatii ale restaurantului Thalia (str. Cuza Voda nr. 179 si str. Sevastopol nr. 8 ) si in trei locatii Trattoria Verdi (str.Popa Nan nr. 140, str. Piscului nr.10 si str.Aviatorilor nr.19).

Vinul.Ro este o revista lunara despre vinuri&lifestyle si reprezinta cea mai mare comunitate online de pasionati de vinuri.

Persoana de contact:

Alexandra Holhos
PR&Events Manager

2010 Periquita White

Periquita- peruș, in portugheza- este un brand dar si un strugure. In acest caz e doar un brand, unul destul de vechi datand din secolul 19. De fapt asocierea dintre strugurele rosu Castelao si brand a facut ca cele doua sa devina in timp sinonime. Dar toate aceste pot parea inutile avand in vedere ca vorbim despre ruda alba si mai tanara a acelui rosu portughez destul de cunoscut.
Este un cupaj din Moscatel de Setubal (majoritar), Arinto si Fernao Pires, indicatie geografica peninsula Setubal, asadar sol nisipos, produs de catre Jose Maria de Fonseca. Observam doua varietati aromate (1,3) si o a treia pentru aciditate (2). Are 12% alc. si este aparent un demisec(6-7g), desi acest aspect este mult mai greu descifrabil in gust decat la demisecul romanesc. 
Culoarea este galben pai, nu foarte intensa. Nasul este rezervat indicand intereasnt si contradictoriu atat prospetimea si caracerul crocant dar si note de apa de trandafiri, lamaita, boaba coapta de muscat.
Atacul descumpaneste oarecum, fiind intens citric, plasat in raza merelor verzi sau a lamailor, pentru ca pe final sa apara note intense de piersica, mango si lyche. Finishul este decent, dulce-acrisor, cu note de compot de visine, limonada indulcita cu miere, si chiar o unda de mentol. O usoara si poate iluzorie impresie de vanilina ma face sa cred ca intr-o mica parte acest vin a fost baricat.
Acuma dupa ce recitesc nota de degustare, trebuie sa spun ca vinul este mai putin complicat decat nota:)). 
E ca la Russel- distinctia knowledge by acquaintace vs knowledge by description. Desi noi astia care dezmierdam vinul, nu doar il dam pe gat,  stim de mult ca a doua o modifica pe prima, ca notele de degustare citite in prealabil influenteaza uneori radical perceptia asupra lichidului din pahar. Dar asta e o dezbatere intreaga, pe care o vom face, probabil, alta data.
Ca sa ma intorc la vin, sa inchei spunand ca e un vin proaspat, aromatic, cu aciditate buna, dar nicidecum efervescenta ca atatea altele, care se topeste in gura, daca pot sa spun asa. Nu stiu unde poate fi cumparat, cert este ca se regaseste pe lista restaurantului Ralet din Iasi, care actioneaza si ca unic importator al mai multor vinuri portugheze in Romania. Asadar notati ca pretul este cel de restaurant, nu de retail. Pe meniu- 40 de lei. In catastif: 81 pct.

Fructele maniei, dupa Codul Civil si 2010 Chardonnay Budureasca, dupa cina

Marile probleme ale sistemului judiciar nu sunt chestiuni de importanta planetara, nascute din Declaratia Drepturilor Omului sau din Constitutie, inclestari de principii ireconciliabile, care sa necesite revolutii si dezbateri filosofice interminabile. Nu sunt nici legile si normele referitoare la generalitati despre proprietatea privata, drepturile omului, bioetica, etc. 
"Marile" probleme, cele care incarca listele de sedinta din tribunale, care umplu de venin si furie justitiabilii, fie intre ei, fie impotriva sistemului, care exaspereaza judecatorii si bucura avocatii, sunt de fapt "micile" probleme, micile omisiunii, virgulele puse aiurea, un "sau" in loc de "si", texte inepte lipsite de forta juridica prin insasi formularea lor, linkurile pierdute intre legi care s-au modificat intre timp, si sunt convins ca orice practician poate adauga nenumarate exemple. 

In weekendul trecut am fost la tara si am cules visine, act grabnic si necesar, din cauza vremii capricioase. In fundul curtii socrilor, un arbore destul de batran cu trunchiul pe proprietatea vecinului si ramuri pe partea "noastra". Acuma cutuma locului este ca ce-i pe tarlaua ta, indiferent de unde isi are radacinile copacul, sau daca e pe creanga sau pe pamant, e al tau. 
Insa Codul Civil roman nu este la fel de explicit precum intelegerea intre vecini. Jurist fiind, stiu cate procese, cata ura intre frati si cate sape in cap a cauzat aceasta scapare a legii. Codul civil francez, sursa de inspiratie a celui romanesc, este mai clar. El precizeaza ca fructele cazute in mod natural pe proprietatea ta dintr-un copac aflat pe proprietatea altuia, sunt ale tale. Abia de curand aceasta prevedere a fost in sfarsit incetatenita si in codul civil roman. Si inca ceva: fructele aflate pe ramuri, chiar daca respectivele sunt in curtea ta, sunt de fapt ale vecinului. Aici e o mica problema de teorie, de regim juridic al bunului. Cand fructul se gaseste in copac el este considerat un bun imobil. Cand cade (in mod natural) este trece in categoria bunurilor mobile si capata o propensiune juridica diferita, deosebirea logica asupra careia nu are rost sa insist aici. Pana la modificarea recenta a CC prin introducerea alin. 3 la art 613: "Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparţinând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum şi dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său.", jurisprudenta inregistra opinia ca fructele sunt ale proprietarului copacului indiferent de locul unde acestea erau, opinie controversata atat din punctul de vedere al filiatiei juridice napoleoniene, dar si din punctul de vedere al dreptului la proprietate si al caracterului juridic diferit al fructelor ca bun (imobil vs mobil). Totusi, in practica ar fi fost necesar ca proprietarul fructelor sa incalce proprietatea vecinului prentru a le putea culege, contradictie evidenta si bun prilej de cearta si de stiri de la ora 5.  In acelasi timp daca omul pe pamantul caruia cadeau fructele incerca sa le culeaga ar fi incalcat prevederile Codului Civil, si ar fi putut fi dat in judecata, intemeiat as zice, de proprietarul copacului. Asadar singurele solutii pasnice ar fi fost fie ca vecinul sa ceara (tot intemeiat) proprietarului copacului sa taie crengile care atarna pe pamantul sau, sau fiecare sa priveasca neputincios cum fructele putrezesc pe pamant, niciunul dintre cei doi neputand sa le adune fara a incalca vreo lege. 
 
In fine, cam acestea erau panseuri mele, de culegator de visine catarat pe o scara subreda la 2 metri deasupra pamantului. Cu atare gospodareasca ocaziune, pe langa sauvignonul Nyakas, care si-a dat obsescul sfarsit intr-o tava din cuptor, chardonnay-ul Budureasca 2010 mi-a cauzat mai multa satisfactie. Este un vin curat, baricat pe sfert, si asta se recunoaste in gust, detinand atat arome si gusturi proaspete, verzi si crocante, cat si tenta afumata, tamaioasa si unctuozitatea specifica chardonnay-ului baricat. Seamana foarte tare cu Frunza de la Recas, poate un pic mai proaspat (are un an avantaj si 10 lei dezavantaj). Aceleasi note de drojdii, flori albe, banana, vanilie, citrice, si un final dulce-acrisor, condimentat.  E ok, curat, agreabil, nu este deosebit, dar nu m-ar deranja sa ma mai intalnesc cu el. 79-80 pct.
Ah, si in final, dati-mi voie sa confirm: fructele din copacul vecinului sunt intr-adevar mai dulci:)

2007 Sauvignon Blanc Nyakas Ungaria

Ma gandesc la un trandafir pe care un tip trebuie sa-l ofere iubitei sale. Si camera de filmat urmareste trandafirul rosu, nu omul, la fel cum acest blog este despre sticle de vin si nu despre omul care il bea. 
Si timpul trece, se innopteaza de-a binelea, si femeia nu mai vine. Si tipul pleaca, lasand in urma, pe marginea de beton a gardului din fier forjat, trandafirul. Nu il poate lua cu el, ce sa faca un tip singur cu un trandafir? Ii va aminti de faptul ca iubita nu a venit, l-a parasit, de orgoliul ranit, de starea de anxietate si furie. Si trandafirul ramane acolo. Si ploua. Bate vantul. Care ia cu el cateva petale. Si iese soarele. Care il usuca. Si uite asa in cateva zile, presupunand ca nu-l ridica nimeni, si stim ca in tara noastra nu-l va ridica nimeni, se va ofili cu totul, pana cand va ramane doar un fir subtire, uscat, care se va prabusi pe caldaram si va fi macinat de picioarele trecatorilor. Poate ca lovitura de gratie, exemplul unui destin ratat, ii va fi data chiar de tocul femeii caruia ii era menit din capul locului. E un efect potrivit sau accentuam prea tare?

   
Vinul de astazi a avut un destin asemanator. Sigur, fara femei, tipi si trandafiri, dar prin alegorie, va dati seama, ca nu am ajuns la timp pentru a ma bucura de el. 
De cum il privesti iti dai seama ca e prea auriu pentru un SB. Mirosi si nuantele de flori de tei si musetel iti intaresc impresia ca ai ajuns vreo doi ani mai tarziu. In rest in nas un iz cunoscut, pelinat, puternic ierbos, vegetal, care iti sugereaza ca vei da peste ceva acru si amar. Si nu ne inselam prea tare. In atac mai rezida ceva din exotismul pe care presupun ca l-a avut in tinerete, cu note discrete de ananas, banane. Asta pana sa fim asaltati de un gust acru, atat de clar ilustrat incat cu poti spune ca "aminteste de sucul de lamaie", sau ca e "accentuat citric", pentru ca probabil e vorba de acid citric, ascorbic, sau cum vreti sa-i spuneti, da! unde esti copilarie?- vitamina C!
Aici ma opresc din consemnat.  Nu stiu cum a fost vinul in 2008, poate bun, in fond vad ca are o distinctie IWC, dar in 2011 vei primi 27 de lei pe el doar din partea unui blogger de vin, obsedat de diversitate, si cu un oarecare dispret pentru continutul propriului buzunar! 
Ah , si pentru ca m-am pornit: ar fi util ca oamenii care opereaza in comertul online cu vin, mai de doamne ajuta, sa adauge la capitolul detalii nesemnificative si anul in care este produs vinul. E drept ca daca l-ar fi scris ar fi incasat cu 27 de lei mai putin. 
Si partea a doua ar fi ca daca prin absurd ai notat anul de recolta al unui vin si cineva ti-l comanda, trimite-l pe acela si nu o alta recolta! Daca comand un chardonnay Nyakas 2010 (apare pe factura "2010") ma astept sa primesc un 2010, nu un 2009. In fine, mai sunt cateva chestiuni de reglat in bransa asta.
In rest, un vin de vreo 63 pct. Desi as incerca o varianta "updatata", daca s-ar ivi ocazia.

Cateva vinuri si panseuri din ultima vreme

Am cateva vinuri care stau la rand de multa vreme. De atat de multa vreme incat cate o aroma de pruna sau mar, un postgust si poate o culoare s-au disipat in meandrele memoriei. Asa ca le voi exorciza pe scurt in cele ce urmeaza:

Merlot 1990 "Vintage" Dealu Mare, produs de Bachus SA Buzau (firma disparuta, din cate stiu), si comercializat in zilele noastre de Prier Vinexpress. Se gaseste in mai multe locuri. In online, unde ar trebui sa fie mai ieftin, l-am vazut la peste 120 lei!
Ce sa va spun despre el, decat ca si-a trait traiul, iar malaiul il mananca dibacii vanzatori care vand astfel de mumii.
E un vin rosu-caramiziu, care miroase a dulceata de capsune, a miere de albine, a pruna afumata, si are un gust subtire si lipsit de fruct in care aciditatea a ramas singura sa-si faca de cap. Izul afumat, de vin trecut si oxidat, si vagi arome de pruna si visina e tot ce poate oferi. 59 pct. De baut s-a putut bea. Nu cu placere, dar nu poti sa le ai pe toate, nu?
Sincer si cu prietenie va spun: nu mai dati banii pe matusalemi din acestia, "vintage" de Dealu Mare ori Murfatlar. Iata, amicul Ciprian a investit 28 de euro, deci tot pe-acolo, intr-un un pinot de Burgundia din '88, care dupa spusele sale s-a prezentat admirabil.

Feteasca Alba 2008 Casa Panciu, Crama Natura, Panciu  si Feteasca regala/Muscat Ottonel 2009, acelasi brand, acelasi producator.

 Povestea spune asa: mi-a placut babeasca 2008 prezentata la Goodwine de toamna 2010. Am cumparat atunci doua sticle, si mi-a placut caracterul rustic, nepretentios, mustos, chiar daca un pic peste limita de dulceata agreata de papilele mele. Pretul? Extrem de modest: 8 lei. La un moment dat, in plina criza (aveti idee cat costa o cutie de cereale si in general toate celea pentru copii?), si atins de sentimente de patriotism regional, mi-am amintit gales de babeasca cu pricina si am comunicat sentimentele mele producatorului. Adica l-am intrebat de unde o pot cumpara din Galati. Raspunsul a venit promt si m-a indreptat spre un depozit din centrul orasului, detinut de o firma cu rezonanta petroliera. Nu prea e incurajator sa cumperi vin de la o firma cu "petrol" in denumire, dar asta e. Ajung la fata locului si aflu ca la sticla nu o au. Dar o au la bag-in-box. N-am intuit dimensiunea cutiei si abia la casa de marcat am constatat ca sunt fericitul posesor a 10 litri de babeasca neagra. Pretul? Fabulos! 4,8 lei/litru. Tot acolo, la sticla tronau si vinurile albe amintite. 8 lei.

Feteasca alba mi s-a parut ciudata. Adica nasul si atacul sunt frumoase, de flori si mar parfumat, cu aciditate vie, dar ce vine dupa aceea e mai putin fericit. Zarzare si un final acru si etilic. 66 pct

Feteasca regala/Muscat este si mai anosta. Nas de muscat si gust acru-amarui. Trivial, dar curat. 65 pct. 
Oricum sa nu uitam pretul din ecuatie. Sunt atatea nenorociri la acelasi pret, incat pentru unele gusturi si bugete pot fi o solutie.

 Vranec Kadarca 2009 Villa Vinum, Republica Macedonia. 9 lei (sticla de 1 litru)- doar in Kaufland. Oh, nu! Cumparati un sirop de fructe de padure si o sticla mica de alcool dublu-rafinat din banii acestia. Ajungeti tot acolo. Demidulce, cu gem de fructe de padure care ascunde sub zahar note reductive, bahlite. Nu ma asteptam la revelatii de la aceasta tara necunoscuta pentru mine in ce priveste vinul, mai ales in atare conditii de pret, dar vinul acesta face pinotul demidulce de la Murfatlar sa para glorios! 53 pct



Cramposie Selectionata 2010 Prince Stribey. Cumparata la crama, bauta in liniste acasa.
In 2010 fructul mi s-a parut mai rezervat decat in anii anteriori gustati de mine (2008, 2009), cu mar verde, limeta, final tonic, foarte usor amarui, cu tente de grapefruit, o aciditate si o mineralitate frumos exprimata. Nu este un vin complex, dar e un vin de vara prin excelenta, sincer, racoritor. As plasa cramposia 2010 pe la 82-83 pct. Dar timpul falsifica si mistifica amintirile, recunosc. 


In aceasta tenta de final, mai obtimista, cu iz de Dragasani, va doresc un sfarsit de saptamana placut!

Vinul.ro nr. 39

Este al doilea numar consecutiv in care Crama Avincis, investitia lui Valeriu Stoica, de la Dragasani, ocupa un loc important in sumar. Crama arata spectatulos, asteptam si vinuri la fel de spectaculoase. Pe cele de la anul. 
Tot in Dragasani, aflam din revista, s-a constituit o asociatie a producatorilor din zona. Consiliul director este format din Irinel Stoica, Gheorghe Iordache, Jakob Kripp, iar Raluca Bauer este director executiv. Asociatia va avea ca obiective pe langa actiuni colective de marketing si dezvoltarea enoturismului in zona. Cred ca s-au gandit foarte bine, daca ma intrebati pe mine. Tot despre enoturism discuta Felicia Ghimpu, reprezentanta Icar Tours, probabil singura agentie romaneasca de turism care ofera tururi enologice, deocamdata in doar in podgoriile din Moldova. E de apreciat,  oricum.
Valentin Ceafalau ne aduce noutatile inceputului de vara. Noile vinuri de la Senator, despre care am tot vorbit (si baut) in ultima vreme fac parte dintre ele. Nu intru in amanunte, dar judecand dupa descriere si rating e sigur ca nu exista doua papile la fel. Recas propune Solo Quinta si Rozeul Sole, dar si noile intrari din potofoliul de importuri- Louis Latour si Domaine du Vieux Lazaret. De la Basilescu un rose 2010 bine punctat, iar de la Oprisor, gamele La Cetate si Caloian, din care sa mentionam chardonnayul 2010 (84), shirazul si cabernetul 2009 (85, 86). Syrahul M1 2009 de la Murfatlar e revizuit si el (80). Surprize sunt ratingurile celor doua vinuri rosii Petro Vaselo (un producator nou din podgoria  Recas): 85 si 88 pct! Desi mi se pare ciudat ca vinul e considerat romanesc atata vreme cat e vinificat in Italia de Wine Circus Montalcino. Dar in fine, strugurii sunt romanesti, se pare. 
Dan Bondur si Cristian Baschir prezinta planurile noii divizii premium de la Murfatlar SA, "o crama intr-o crama", ca sa zicem asa, inclusiv lansarea prognozata la mijlocul lunii iulie a extensiei 3 hectare "Sable Noble".   S-o vedem si pe asta!
Mai dam o pagina si dau peste..."bloggeri si industria vinului", un interviu in care Bogdan Bocse, Valentin Samanta, Cosmin Grozea, Alin Ionita, Ciprian Haret si desigur subsemnatul, am trebuit sa raspundem la doua intrebari despre...hm...bloggeri si industria vinului. Va apare, sunt sigur, pe portalul Vinul.ro in curand, asa ca nu va plictisesc. 
Horia Hasnas a fost in China la un targ de vinuri. Grea viata.  Pagini de istorie ci Vali: castello Banfi si cu Loreta Budin, despre Sancerre. Costachel si Marian Timofti ne vorbesc despre salate. Vali se intreaba daca pretul reflecta valoarea vinului (romanesc?). Nope! Iar Cezar Ioan observa in crearea  asociatiei producatorilor din Dragasani un moment de cotitura in industria vinului din Romania. 
Recomandarile mele din acest numar sunt:
2010 Sauvignon Blanc "Private Bin" Villa Maria, Noua Zeelanda
2009 Torrontes "Broquel" Trapiche, Argentina, si 
2010 Gewuztraminer Conosur, Chile.