Fructele maniei, dupa Codul Civil si 2010 Chardonnay Budureasca, dupa cina

Marile probleme ale sistemului judiciar nu sunt chestiuni de importanta planetara, nascute din Declaratia Drepturilor Omului sau din Constitutie, inclestari de principii ireconciliabile, care sa necesite revolutii si dezbateri filosofice interminabile. Nu sunt nici legile si normele referitoare la generalitati despre proprietatea privata, drepturile omului, bioetica, etc. 

"Marile" probleme, cele care incarca listele de sedinta din tribunale, care umplu de venin si furie justitiabilii, fie intre ei, fie impotriva sistemului, care exaspereaza judecatorii si bucura avocatii, sunt de fapt "micile" probleme, micile omisiunii, virgulele puse aiurea, un "sau" in loc de "si", texte inepte lipsite de forta juridica prin insasi formularea lor, linkurile pierdute intre legi care s-au modificat intre timp, si sunt convins ca orice practician poate adauga nenumarate exemple. 

In weekendul trecut am fost la tara si am cules visine, act grabnic si necesar, din cauza vremii capricioase. In fundul curtii socrilor, un arbore destul de batran cu trunchiul pe proprietatea vecinului si ramuri pe partea "noastra". Acuma cutuma locului este ca ce-i pe tarlaua ta, indiferent de unde isi are radacinile copacul, sau daca e pe creanga sau pe pamant, e al tau. 

Insa Codul Civil roman nu este la fel de explicit precum intelegerea intre vecini. Jurist fiind, stiu cate procese, cata ura intre frati si cate sape in cap a cauzat aceasta scapare a legii. Codul civil francez, sursa de inspiratie a celui romanesc, este mai clar. El precizeaza ca fructele cazute in mod natural pe proprietatea ta dintr-un copac aflat pe proprietatea altuia, sunt ale tale. Abia de curand aceasta prevedere a fost in sfarsit incetatenita si in codul civil roman. Si inca ceva: fructele aflate pe ramuri, chiar daca respectivele sunt in curtea ta, sunt de fapt ale vecinului. Aici e o mica problema de teorie, de regim juridic al bunului. Cand fructul se gaseste in copac el este considerat un bun imobil. Cand cade (in mod natural) este trece in categoria bunurilor mobile si capata o propensiune juridica diferita, deosebirea logica asupra careia nu are rost sa insist aici. Pana la modificarea recenta a CC prin introducerea alin. 3 la art 613: "Proprietarul fondului peste care se întind rădăcinile sau ramurile arborilor aparţinând proprietarului vecin are dreptul de a le tăia, precum şi dreptul de a păstra fructele căzute în mod natural pe fondul său.", jurisprudenta inregistra opinia ca fructele sunt ale proprietarului copacului indiferent de locul unde acestea erau, opinie controversata atat din punctul de vedere al filiatiei juridice napoleoniene, dar si din punctul de vedere al dreptului la proprietate si al caracterului juridic diferit al fructelor ca bun (imobil vs mobil). Totusi, in practica ar fi fost necesar ca proprietarul fructelor sa incalce proprietatea vecinului prentru a le putea culege, contradictie evidenta si bun prilej de cearta si de stiri de la ora 5.  In acelasi timp daca omul pe pamantul caruia cadeau fructele incerca sa le culeaga ar fi incalcat prevederile Codului Civil, si ar fi putut fi dat in judecata, intemeiat as zice, de proprietarul copacului. Asadar singurele solutii pasnice ar fi fost fie ca vecinul sa ceara (tot intemeiat) proprietarului copacului sa taie crengile care atarna pe pamantul sau, sau fiecare sa priveasca neputincios cum fructele putrezesc pe pamant, niciunul dintre cei doi neputand sa le adune fara a incalca vreo lege. 

 

In fine, cam acestea erau panseuri mele, de culegator de visine catarat pe o scara subreda la 2 metri deasupra pamantului. Cu atare gospodareasca ocaziune, pe langa sauvignonul Nyakas, care si-a dat obsescul sfarsit intr-o tava din cuptor, chardonnay-ul Budureasca 2010 mi-a cauzat mai multa satisfactie. Este un vin curat, baricat pe sfert, si asta se recunoaste in gust, detinand atat arome si gusturi proaspete, verzi si crocante, cat si tenta afumata, tamaioasa si unctuozitatea specifica chardonnay-ului baricat. Seamana foarte tare cu Frunza de la Recas, poate un pic mai proaspat (are un an avantaj si 10 lei dezavantaj). Aceleasi note de drojdii, flori albe, banana, vanilie, citrice, si un final dulce-acrisor, condimentat.  E ok, curat, agreabil, nu este deosebit, dar nu m-ar deranja sa ma mai intalnesc cu el. 79-80 pct.

Ah, si in final, dati-mi voie sa confirm: fructele din copacul vecinului sunt intr-adevar mai dulci:)