Am cateva vinuri care stau la rand de multa vreme. De atat de multa vreme incat cate o aroma de pruna sau mar, un postgust si poate o culoare s-au disipat in meandrele memoriei. Asa ca le voi exorciza pe scurt in cele ce urmeaza:

Ce sa va spun despre el, decat ca si-a trait traiul, iar malaiul il mananca dibacii vanzatori care vand astfel de mumii.
E un vin rosu-caramiziu, care miroase a dulceata de capsune, a miere de albine, a pruna afumata, si are un gust subtire si lipsit de fruct in care aciditatea a ramas singura sa-si faca de cap. Izul afumat, de vin trecut si oxidat, si vagi arome de pruna si visina e tot ce poate oferi. 59 pct. De baut s-a putut bea. Nu cu placere, dar nu poti sa le ai pe toate, nu?
Sincer si cu prietenie va spun: nu mai dati banii pe matusalemi din acestia, "vintage" de Dealu Mare ori Murfatlar. Iata, amicul Ciprian a investit 28 de euro, deci tot pe-acolo, intr-un un pinot de Burgundia din '88, care dupa spusele sale s-a prezentat admirabil.
Feteasca Alba 2008 Casa Panciu, Crama Natura, Panciu si Feteasca regala/Muscat Ottonel 2009, acelasi brand, acelasi producator.

Povestea spune asa: mi-a placut babeasca 2008 prezentata la Goodwine de toamna 2010. Am cumparat atunci doua sticle, si mi-a placut caracterul rustic, nepretentios, mustos, chiar daca un pic peste limita de dulceata agreata de papilele mele. Pretul? Extrem de modest: 8 lei. La un moment dat, in plina criza (aveti idee cat costa o cutie de cereale si in general toate celea pentru copii?), si atins de sentimente de patriotism regional, mi-am amintit gales de babeasca cu pricina si am comunicat sentimentele mele producatorului. Adica l-am intrebat de unde o pot cumpara din Galati. Raspunsul a venit promt si m-a indreptat spre un depozit din centrul orasului, detinut de o firma cu rezonanta petroliera. Nu prea e incurajator sa cumperi vin de la o firma cu "petrol" in denumire, dar asta e. Ajung la fata locului si aflu ca la sticla nu o au. Dar o au la bag-in-box. N-am intuit dimensiunea cutiei si abia la casa de marcat am constatat ca sunt fericitul posesor a 10 litri de babeasca neagra. Pretul? Fabulos! 4,8 lei/litru. Tot acolo, la sticla tronau si vinurile albe amintite. 8 lei.
Feteasca alba mi s-a parut ciudata. Adica nasul si atacul sunt frumoase, de flori si mar parfumat, cu aciditate vie, dar ce vine dupa aceea e mai putin fericit. Zarzare si un final acru si etilic. 66 pct
Feteasca regala/Muscat este si mai anosta. Nas de muscat si gust acru-amarui. Trivial, dar curat. 65 pct.
Oricum sa nu uitam pretul din ecuatie. Sunt atatea nenorociri la acelasi pret, incat pentru unele gusturi si bugete pot fi o solutie.


Cramposie Selectionata 2010 Prince Stribey. Cumparata la crama, bauta in liniste acasa.
In 2010 fructul mi s-a parut mai rezervat decat in anii anteriori gustati de mine (2008, 2009), cu mar verde, limeta, final tonic, foarte usor amarui, cu tente de grapefruit, o aciditate si o mineralitate frumos exprimata. Nu este un vin complex, dar e un vin de vara prin excelenta, sincer, racoritor. As plasa cramposia 2010 pe la 82-83 pct. Dar timpul falsifica si mistifica amintirile, recunosc.
In aceasta tenta de final, mai obtimista, cu iz de Dragasani, va doresc un sfarsit de saptamana placut!
Vintage-urile de la noi le cumpar de obicei sa le ofer cadou..:) Nu putem nega puterea seducatoare a unei sticle din anul in care s-a nascut sarbatoritul. Si in general pentru chestii de astea merg mai bine albele...zaharul le tine in viata mai bine si mai acopera din trecerea anilor.
RăspundețiȘtergere@Dan: ca veni vorba de cadouri fara noima, eu unul prefer o vaza sau chiar o lumanare parfumata in forma de buddha gras:) Si asa-i, cele albe si dulci se prezinta mai bine, in sensul ca sunt baubile, cu ca ar fi extraordinare.
RăspundețiȘtergere