Morgon 2011 Lapierre si scurta istorie a vinului natural din Beaujolais

Pe la inceputul anilor '80 vinul "natural", intelegand prin aceasta vinul care are ca deziderat zero interventii, incepand chiar din vie, lua avant sub influenta negociantului si scriitorului Jules Chauvet. Interesant e faptul ca pionierii acestui curent in Franta sunt localizati intr-o regiune nu tocmai susceptibila de lucruri marete, dar cred ca tocmai de aceea a avut succes si a produs emulatie in anii care au urmat. Ma gandesc ca iubitorii vinului au acceptat mai usor un vin nu la fel de flamboaiant cum s-ar fi asteptat din alte zone viticole, vin provenit dintr-o podgorie fara pretentii, dar natural, fara pesticite, ierbicide, fara drojdii selectionate, fara corectii de aciditate, cu sulf la minim sau deloc. Daca aceasta miscare ar fi plecat din Bordeaux cred ca ar fi murit in fasa. Dar asa, intr-un Beaujolais care a obisnuit lumea cu posircute gen nouveau sau generice foarte ieftine si industriale, dar in cantitati enorme, niste nebuni care au marsat pe agricultura organica, plante vechi si clone de calitate au socat mai mult decat ar fi facut-o in alte podgorii. Pentru ca dintr-o data au demolat prejudecata vinutzului, a posicutei ok, care nu te omoara dar nici nu te bucura. Au aparut niste vinuri adevarate de acolo, vinuri cu potential de invechire, vinuri de calitate, intr-un cuvant.

Marcel Lapierre
sursa foto: nytimes.com

Sau cum povesteste Jamie Goode in ultima sa carte "inspirat de Chauvet, Beaujolaisul a fost neasteptata regiune care a servit ca model pentru vinurile naturale, iar liderii miscarii au fost "gasca celor cinci" din Morgon. Pe langa Marcel Lapierre, acest grup era format din Jean Foillard, Guy Breton, Jean-Paul Thévenet si Joseph Chamonard. Chamonard a murit in 1990, dar fiica sa a ramas fidela manierei naturale de vinificatie a tatalui sau. Desi toti cinci foloseau aceleasi metode de vinificatie naturala, vinurile lor exprimau caracteristici diferite. Dar toate suscitau interesul- ceea ce nu poate fi spus despre cele mai multe beaujolaiuri moderne. Celor cinci li s-au adaugat astazi si alti cultivatori care produc expresii de top ale vinului natural din Beaujolais. Printre acestia ar fi Yvon Métras, Jean-Claude Lapalu si Jean-Paul Brun" (Jamie Goode, Sam Harrop MW, Authentic Wine, University of California Press 2011, pg 149). Intre timp s-a dus si Marcel Lapierre (2010), dar fiul sau Mathieu a continuat traditia vinului fara compromisuri a tatalui sau. Puteti vedea o ilustratie plastica a procesului dand click aici.

Si asa se face ca un Lapierre 2011 a ajuns la mine acasa. E suficient sa spui Lapierre pentru ca nu are un alt vin si nu detine alte proprietati in afara apelatiei Morgon. E drept ca numele Lapierre este asociat altor doua vinuri, niciunul dintre ele "normale". Mai exista un vin chilian, produs al colaborarii dintre Lapierre si  Louis-Antoine Luyt, un alsacian la fel de "naturist", licoare care provine din vii de...are you ready?...400 de ani! E dintr-o varietate disparuta, numita la fata locului Pais, inrudita cu Listan Negro din insulele Canare, plantata de colonistii spanioli cu manuta lor. Vinul se numeste El Pais de Quenehuao.  Asa ceva as vrea sa beau si eu, mai ales ca pretul e modest- 9 euro! Pe langa asta mai exista si un Lapierre  B, tot un gamay, care se numeste Raisins Gaulois, si face 7,2 euro/0,75 sau 37,5 la BiB de 5 litri:) Si el tot "naturel", dar din struguri inferiori.

Ca sa fiu sincer vinul prim, care costa 15 euro, exista in doua variante. Nefiltrat cu doza minima de sulf la imbuteliere (nu si in procesul vinificarii)- care e cel pe care l-am baut eu si pe care il bea aproape toata lumea- si un vin nefiltrat, fara sulf, pe care Lapierre il plaseaza doar in restaurante cu rulaj mare, astfel incat sa fie sigur ca nu sta prea mult in magazie. Ce se gaseste in comert e desigur sulfitat, pentru a rezista intemperiilor. Mi-as fi dorit naturelul naturel, dar n-am de unde sa-l iau.

credit foto: decaturwineandfooddude.com

Si vinul cum e? Pai e bun, de calitate, si se duce pe gat fantastic de rapid. In linii mari e genul rubiniu pur cu tuse purpurii, violete, zmeura, cirese (rosii si negre), o pastisa minerala bine infipta mai ales in nas (sub forma de pamant reavan) si pe final, cand imbinata cu alcoolul si aciditatea creaza in momentul inghitirii o impresie ca de apa carbogazoasa bine mineralizata (cu amprenta metalica), ceea ce creaza un efect de final extrem de tonic pe langa o dulceata de acadea, care parca iti ramane pe buze.  Sunt sigur ca are si alcool, pe eticheta scrie 12%, dar nu l-am gasit inauntru, pe undeva:). In concluzie o expresie frumoasa a unui beaujolais cru, un exemplu ca vinul facut natural nu trebuie neaparat sa fie deficitar si nici nu trebuie sa fie foarte scump. Mai poate fi pastrat cativa ani, unii zic pana la 10!

Pentru rapiditate curgerii, bruma de eleganta peste un rustic exemplar si mai ales sentimentul ca "e bun pentru tine": 89 pct.

BBdV ep. 24 Benediktiner Weissbier

No, dragilor, asta mi-a placut, in gama ei de 4-5 lei per sticla de 0,5 (prin diverse hypermarketuri). Nemteasca, din grau, (ne)filtrata cu masura, color chihlimbariu, face o spuma frumoasa, persistenta si cu granulatie fina. Perlare de sampanie buna. Miroase a banana (ca mai toate aceste weizen), ceva citric si un pic de caramel plus malt prajit. In gust isi face loc prin carbonatia puternica, cu tuse ierboase, citrice, dar in afara de asta pare cam lipsita de fruct in sensul oenologic al cuvantului. Finalul e dominat de tuse dulci-amarui si condimente. Sub aspectul densitatii e ca un soi de pinot grigio:) Adica are o densitate ok, dar e light, de vara. Are 5,4 alc, deci nu e chiar de speriat.

E de 3,5 capace. Nu-i minunea tehnicii, dar nu-mi pare rau dupa bani.

Of, nu prea iti mai vine sa scrii despre bere pe frigul asta...

Cabriz Reserva 2008 de la Dao Sul si Manualul Inchizitorilor 1996 de la Antonio Lobo Antunes

Marturisesc ca mi se intampla din ce in ce mai rar sa am revelatii in ce priveste vinul. Si asta se intampla datorita mie, eu-cel care devin cu fiecare degustare mai cunoscator, dar si datorita vinului in sine. Vinurile deosebite, in sensul in care au ceva al lor care le diferentiaza de celelalte, fie printr-o o aroma bizara, fie printr-o simetrie aproape matematica sau dimpotriva printr-un un asimetrism atragator, nu se gasesc pe toate drumurile, mai ales ca am inceput sa fiu atent pe unde umblu. Predictibilitatea devine apasatoare, dezamagitoare, si dupa o serie de "arome de vanilie, dulceata de fructe de padure si final piperat" te simti mai vicios decat esti. In fond, in viciu, diversitatea e cea care salveaza, dupa cum, intors, in sfintenie unicitatea triumfa. Daca repeti aceleasi experiente te simti captiv, simti ca incepi sa bei, nu ca degusti. E ca si cum ai citi toata viata acelasi tip de romane politiste, pana ajungi sa dezlegi intriga numai privind ilustratia copertii. Unde-i placerea, unde-i elevatia procesului?

Tocmai de aceea ii sunt recunoscator acestui mic vin rosu portughez, pretuit la 8-9 euro, un pret de la care nu te-ai astepta la revelatii. Imi vin in minte lucruri romanesti de pret asemanator: Segarcea, Chateau Domenii (ori Ceptura, cine mai stie), Terra Romana, La Cetate. Vinuri bine facute, nu zic nu,  pe care nu le-as refuza in pahar, dar nici unul dintre ele nu este absolut impresionant, decat daca esti scriitor de advertoriale.

Vinul (Cabriz Reserva 2008, de la Dao Sul, din podgoria Dao) este un cupaj rosu de touriga nacional, alfrocheiro si tinta roriz, varietati exotice pentru noi, dar nu pentru o buna parte din lume, care a aflat de ceva vreme de grija portughezilor pentru conservarea zestrei ampelologice pe care le-a lasat-o Dumnezeu. Nu ca altii, care scot plavaia ca sa planteze sauvignon blanc si babeasca ca sa puna shiraz.

Mi-a placut foarte mult. Atat de mult incat marturisesc cu rusine ca am epuizat tot materialul didactic, cu o placere vinovata. Si atat mai mult cu cat dupa inregistrarea unei vagi radiografii a licorii, am abandonat proiectul si m-am dedicat practicii. 

Biletelul zice asa: nas in transformare ca o crisalida, o ora-doua dupa deschidere. Se simt fructe negre de padure (afine, coacaze), cirese, o nota animala, ca de jambon, pamant reavan, diverse ierburi si condimente dupa gust. Dar revelatia vine in gust. Totul e perfect asamblat. Toate piesele de puzzle (de dificultate medie) se imbina instantaneu si miraculos. Totul e prietenos, dar serios. Taninul, aciditatea, fructul, alcoolul si stejarul canta o acapela minunata. Am retinut atat retronazal, cat si in finish, o persistenta nota de chimen.
[Intre precedentul paragraf si urmatorul au trecut 24 de ore, in care viata mi-a amintit cat de fragili suntem.  Asa ca voi deveni usor laconic si grabit, cu scuzele de rigoare]
Din punctul meu de vedere e un vin de 91 pct. As fi dat si 20-30 de euro pe el.
Asocierea culturala. Ia sa vedem: Portugalia. Scriitori.
Antonio Lobo Antunes, Manualul Inchizitorilor. O carte care te reinvata sa citesti. Si eu am citit mii de carti. E una din creatiile in care stilul si autorul "fac" cartea. Nu actiunea, nu personajele (in frunte cu un "baron local" din Portugalia dictatorului Salazar).  Mi-a adus animte de Max Frisch sau de unele bucati ale lui Cortazar. Dar mai bine cititi AICI un review foarte competent, scris de Mihaela Butnaru, dar si mai bine cititi cartea, aparuta la Humanitas (e si la reduceri, nu s-a vandut prea bine, oare de ce?, eu am cumparat-o de la un targ cu 5 lei! Ciudata lumea asta in care o carte buna costa de 10 ori mai putin decat un vin onorabil).
Iar daca vreti sa stiti lucruri inedite despre Antunes, un fotbalist care s-a lasat de fotbal pentru a deveni medic si un medic care s-a lasat de medicina pentru a deveni scriitor, iata AICI un articol scris de Cristian Geambasu. Ce, credeati ca tot ce stie cunoscutul jurnalist sportiv e sa-l enerveze pe Gigi? Ei bine, credeti-ma pe cuvant, sunt ganduri mult mai rafinate din locul de unde a venit articolul asta.

PS: multumiri lui Dan Micuda, care a adus licoarea de la origine.

Bob cu Bob Chardonnay 2011

Cum cautarea printesei Tiana prin Carrefour-ul si Auchan-ul din Constanta a esuat lamentabil, m-am consolat cu o ethicheta low cost a celor de la Vifrana srl, aka Crama Francu, oamenii care fac vinuri bio la Adamclisi, judetul Constanta.  Prezentarea grafica a acestei game arata binisor, trebuie sa te apropii un pic ca sa vezi ca bobitele seamana cu ochisorii din plastic pe care ii lipeste fiica-mea peste tot prin casa. E frumos sa sezi pe locul filozofal, unde si Sfantul Toma D'Aquino a avut revelatii, si sa observi niste ochisori minusculi care te privesc reci, de pe faianta, de ca si cum casa ta ar fi insufletita brusc ca-ntr-un roman de Stephen King. 

Oricum, pentru 13-14 lei, vinul e foarte bun. Dar mai bun ca primul pahar al vinului proaspat scos din frigider nu se face. Are un nas floral parfumat, foarte frumos, aduce a mar bot de iepure (starkrimson, pentru anglofili), dar si daca se incalzeste un pic alcool si ceva rustic, reductiv. In gust apare guma de mestecat, banana, para si mar verde, vin cu aciditate foarte buna, cu final citric, piperat. Un  chardonnay fara baric bine infipt. 

Singurul neajuns ar fi ca structura seamana cu podul de la Agigea, adica la limita ruperii, iar continutul de alcool (14%) in conditiile incalzirii din pahar iese fumegand ca racheta balistica din silozul ei. Dar bine racit e chiar foarte bun pentru banii astia, unde mai pui ca e si bio. Daca nu ma insel e cel mai ieftin vin bio de pe piata romaneasca. Si nu cel mai rau, credeti-ma pe cuvant. 80 pct.

Substantele care pot fi adaugate in vin. Conform legii!

Stiu ca multi dintre dumneavoastra traiesc cu impresia ca vinul "de cumparat" contine si alte treburi decat struguri. Eu am auzit de-a lungul timpului tot soiul de povesti, incepand cu vinul care devine alb sau rosu instantaneu, printr-o apasare de buton la cisterna, vinul "din prafuri" adica facut integral sau partial din altceva decat struguri sau alte, multe si marunte, pe care le stiti si voi, ba unii le si propagati! :)

Ei bine, practician juridic fiind, stiu ca exista legi care reglementeaza domeniul. Asta nu inseamna ca sunt respectate peste tot, dar veti vedea cu ochii dumneavoastra ca producatorul de vin ii este permis, prin lege, sa aplice diverse tratamente, care presupun atat lucruri firesti (de tipul aerarii, deburbarii sau filtrarii) dar si tratamente prin adaugarea de felurite si numeroase substante. Aceste substante adaugate in limitele respective nu prezinta un pericol pentru sanatate, ba unele sunt chiar benefice. Pana la proba contrarie.

Nu atasez cele de mai jos din dorinta de a demasca cine stie ce adevar ocult, in fond acestea sunt extrase dintr-o lege, aparuta in Monitorul Oficial, deci un act normativ public, accesibil oricui. Dar sunt convins ca fie si consumatorii educati ar avea o strangere de inima in a constata ca e posibil ca vinul lor favorit sa contina  polivinilpolipirolidona sau fosfat monoacid de amoniu, mai ales ca denumirile in sine te pot intimida sau- pe cei mai slabi de inger- chiar speria! Adica intelegem ca se aplica corectii de aciditate, enzime pentru culoare, ca vinul e fermentat cu drojdii selectionate obtinute uneori din rosii sau alte fructe, ca aroma de vanilie nu provine de la struguri ci de la butoiul de stejar, ca mai ales vinul alb trebuie tratat pentru clarificare, dar ca vinul poate avea clei de peste si guma guar e nitel cam mult pentru simtitorul nostru. Putin clei de peste n-a omorat pe nimeni (cred), dar de ce in vin?
Nu vreau sa credeti ca am pus la presat in clasor corola de minuni a lumii, dar acesta e un act de intelegere onesta a licorii pe care o apreciem atat de mult.

Nu toate vinurile contin o lista intreaga de astfel de substante, dupa cum nu toti oenologii simt nevoia de a altera expresia originara a strugurilor. Dar e o deosebire majora intre vinul de artizanat, natural si riscant (pentru ca recolta respectiva poate sa nu-ti furnizeze materie prima de cea mai buna calitate) si vinul produs in cantitati industriale, dedicat largului consum, si care trebuie sa fie cam la aceeasi calitate an de an, chiar daca natural nu ar fi posibil. Unde mai pui ca intre "nimic adaugat" si "fascinanta lume a chimiei" e o enorma zona gri in care se incadreaza majoritatea vinurilor pe care le bem.
Eu as milita pentru listarea lor pe eticheta, ca la pungile de chipsuri, dar 1. se zice ca ce nu stii nu-ti face rau, si 2. cred ca reactia la nivel de masa ar fi devastatoare pentru industrie chiar daca majoritatea substantelor listate nu fac rau (unele chiar dimpotriva). Plus ca nu sunt chimist sau oenolog, dar stiu ca unii compusi cu denumiri infricosatoare sunt in realitate biete aspirine sau vitamina C. 

Apoi trebuie remarcat ca unele din chestiunile enumerate exista in mod natural in vin si adaugarea lor in cuva de fermentatie nu face decat sa corecteze unele deficiente ale mustului sau ale vinului.

Observati ca punctul B se refera la mustul concentrat. Adaosul de must concentrat se poate face in scopul maririi gradului alcoolic si doar la vinurile de masa. Sa speram, intrucat regulile sunt si mai permisive in cazul mustului concentrat.

Mai subliniez ca vorbim doar de practicile şi tratamentele oenologice autorizate. Or fi si altele, nu zic nu, mai putin autorizate, dar eu nu sunt organism de control si nici nu e de caderea mea sa propag zvonurile si informatiile neverificabile, care mi-au ajus la urechi, de-a lungul anilor.
Ah, si stati linistiti, ca nici berea nu-i chiar usa de biserica.
Daca exista specialisti, acolo in eterul virtual, care ne pot ajuta sa intelegem mai bine ce anume sunt aceste substante si la ce folosesc, ii rog sa o faca. Nu e tocmai un breaking news, dar e de un oarecare interes public.

Va doresc lectura placuta si va rog sa nu intrati in panica:)


HOTĂRÂRE   Nr. 769 din 28 iulie 2010
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002
EMITENT:      GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 595 din 23 august 2010

Practicile şi tratamentele oenologice autorizate

    A. Struguri proaspeţi, must de struguri, must de struguri parţial fermentat, must de struguri parţial fermentat din struguri stafidiţi, must de struguri concentrat, vin nou în fermentaţie
    ART. 37
    Practicile şi tratamentele oenologice care pot fi utilizate pentru strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat, mustul de struguri parţial fermentat extras din struguri stafidiţi, mustul de struguri concentrat şi vinul nou în fermentaţie sunt următoarele:
    a) desciorchinarea, zdrobirea şi presarea;

Drojdii  "for excellent bouquet"

    b) aerarea sau oxigenarea;
    c) tratamente termice;
    d) deburbarea;
    e) centrifugarea şi filtrarea;
    f) utilizarea anhidridei carbonice (dioxid de carbon), argonului sau azotului, individual sau în amestec, cu scopul de a realiza o protecţie antioxidativă;
    g) utilizarea levurilor pentru vinificaţie;
    h) utilizarea uneia dintre următoarele substanţe ca activatori pentru fermentare:
    (i) fosfat monoacid de amoniu sau sulfat de amoniu, în doză de maximum 0,3 g/l;

Favoritul meu:
Wine Kit "just add water and sugar"

    (ii) sulfit de amoniu sau bisulfit de amoniu, în doză de maximum 0,2 g/l;
    (iii) diclorhidrat de tiamină, în doza de maximum 0,6 mg/l, exprimat în tiamină;
    i) utilizarea dioxidului de sulf, numit şi anhidridă sulfuroasă, şi a bisulfitului de potasiu sau a metabisulfitului de potasiu, numit şi disulfit de potasiu sau pirosulfit de potasiu;
    j) eliminarea dioxidului de sulf prin procedee fizice;
    k) tratarea mustului alb şi a vinului alb nou, aflat încă în fermentaţie, cu cărbune pentru uz oenologic în doza de maximum 100 g/hl;
    l) limpezirea cu ajutorul următoarelor substanţe de uz oenologic:
    (i) gelatină alimentară;
    (ii) proteine vegetale;
    (iii) clei de peşte;
    (iv) cazeină şi cazeinat de potasiu;
    (v) ovalbumină şi/sau lactalbumină;

Din asta as pune si eu, sincer!

    (vi) bentonită;
    (vii) dioxid de siliciu sub formă de gel sau de soluţie coloidală;
    (viii) caolin;
    (ix) tanin;
    (x) enzime şi preparate enzimatice de uz oenologic;
    m) utilizarea acidului sorbic sau a sorbatului de potasiu;
    n) utilizarea acidului tartric cu scopul acidifierii;
    o) utilizarea, în scopul dezacidifierii, a următoarelor substanţe:
    (i) tartrat neutru de potasiu;
    (ii) bicarbonat de potasiu;
    (iii) carbonat de calciu care poate eventual conţine cantităţi mici de sare dublă de calciu din acizii tartric L(+) şi malic L(-);
    (iv) tartrat de calciu;

Va place mai taninos? Luati de aici!

    (v) acid tartric;
    (vi) preparat omogen din acid tartric şi carbonat de calciu în proporţii echivalente şi pulverizat fin;
    p) utilizarea preparatelor din membrane celulare din levuri în doze de maximum 40 g/hl;
    q) utilizarea polivinilpolipirolidonei în doză maximă de 80 g/hl;
    r) utilizarea bacteriilor lactice;
    s) utilizarea acidului ascorbic;
    ş) utilizarea lemnului de stejar, inclusiv sub formă de chipsuri.

    B. Mustul de struguri destinat producerii mustului de struguri concentrat rectificat
    ART. 38
    (1) Practicile şi tratamentele oenologice care pot fi utilizate pentru producerea mustului de struguri destinat fabricării de must de struguri concentrat rectificat:
    a) aerarea;
    b) tratamente termice;
    c) centrifugarea şi filtrarea cu sau fără agent inert de filtrare, cu condiţia ca utilizarea să nu lase reziduuri nedorite în produsul tratat;
    d) utilizarea dioxidului de sulf (anhidridei sulfuroase), a bisulfitului de potasiu sau a metabisulfitului de potasiu, numit şi disulfit de potasiu sau pirosulfit de potasiu;
    e) eliminarea dioxidului de sulf prin procedee fizice;
    f) tratarea cu cărbune de uz oenologic în doze de maximum 100 g/hl must;
    g) utilizarea carbonatului de calciu care poate conţine cantităţi mici de sare dublă de calciu din acizii tartric L(+) şi malic L(-);
    h) utilizarea răşinilor schimbătoare de ioni.
    (2) Practicile şi tratamentele oenologice care pot fi utilizate pentru mustul de struguri în fermentaţie destinat consumului uman direct sub această formă sunt aceleaşi ca şi în cazul vinurilor:
    1. utilizarea în vinurile seci şi în cantităţi de cel mult 5% de tescovină proaspătă, în stare bună şi nediluată, care conţine drojdia obţinută din vinificarea recentă a vinurilor seci;
    2. aerarea şi barbotarea cu argon sau azot;
    3. tratamente termice;
    4. centrifugarea şi filtrarea cu sau fără agent inert de filtrare, cu condiţia ca utilizarea sa să nu lase reziduuri nedorite în produsul tratat;
    5. utilizarea dioxidului de carbon, argonului sau azotului, individual sau în amestec, numai pentru crearea atmosferei inerte şi pentru a menţine produsul ferit de aer;
    6. adaosul de dioxid de carbon în doză de maximum 2 g/l;
    7. utilizarea dioxidului de sulf (anhidridei sulfuroase) şi a bisulfitului de potasiu sau a metabisulfitului de potasiu, numit şi disulfit de potasiu sau pirosulfit de potasiu;
    8. adaosul de acid sorbic sau de sorbat de potasiu, cu condiţia ca acidul sorbic din produsul tratat, destinat consumului uman direct, să fie de cel mult 200 miligrame/l;
    9. adaosul de acid L(-) ascorbic în doză de maximum 250 mg/l;
    10. adaosul de acid citric pentru stabilizarea vinurilor să nu depăşească la punerea în consum a vinului nivelul maxim de 1 g/l;
    11. utilizarea acidului tartric, pentru acidificare;
    12. pentru dezacidificare este permisă utilizarea uneia sau a mai multor substanţe:
    a) tartrat de potasiu;
    b) bicarbonat de potasiu;
    c) carbonat de calciu care poate conţine, în cantităţi mici, sare dublă de calciu din acizii tartric L(+) şi malic L(-);
    d) tartrat de calciu;
    e) acid tartric;
    f) preparat omogen din acid tartric şi carbonat de calciu în proporţii echivalente;
    13. limpezirea cu ajutorul uneia sau a câtorva dintre substanţele următoare pentru uz oenologic:
    a) gelatină alimentară;
    b) proteine vegetale;
    c) clei de peşte;
    d) cazeină şi cazeinat de potasiu;
    e) ovalbumină şi/sau lactalbumină;
    f) bentonită;
    g) dioxid de siliciu sub formă de gel sau de soluţie coloidală;
    h) caolin;
    i) preparat enzimatic de betaglucanază;
    14. adaosul de tanin;
    15. tratarea vinurilor albe cu cărbune activ pentru uz oenologic în doză de maximum 100 g/hl;
    16. tratarea:
    a) mustului de struguri parţial fermentat destinat consumului uman direct sub această formă, vinurilor albe şi a vinurilor rose cu ferocianură de potasiu;
    b) vinurilor roşii cu ferocianură de potasiu sau fitat de calciu;
    17. adaosul de acid metatartric, înainte de îmbuteliere, în doze de maximum 100 mg/l sau carboximetilceluloză în aceeaşi doză;
    18. utilizarea gumei arabice, înainte de îmbuteliere, în doze de maximum 0,3 g/l;
    19. utilizarea acidului DL tartric (acid racemic) sau a sării sale neutre de potasiu, pentru precipitarea calciului în exces;
    20. utilizarea alginatului de calciu sau a alginatului de potasiu, în cazul producerii vinurilor spumante prin fermentare în butelii, pentru eliminarea drojdiei prin degorjare;
    a) utilizarea levurilor liofilizate sau în suspensie în vin pentru producerea vinurilor spumante;
    b) la producerea vinurilor spumante, în vinurile de bază se pot utiliza tiamina şi sărurile de amoniu, pentru a favoriza dezvoltarea levurilor, în următoarele condiţii:
    c) pentru sărurile nutritive, fosfat de amoniu sau sulfat de amoniu, maximum 0,3 g/l;
    d) pentru factorii de creştere, tiamină sub formă de clorhidrat de tiamină, 0,6 mg/l, exprimat în tiamină;
    21. pentru favorizarea precipitării sărurilor tartrice se pot adăuga:
    a) bitartrat de potasiu;
    b) tartrat de calciu, în doză de maximum 200 g/hl;
    22. utilizarea sulfatului de cupru pentru eliminarea defectelor de gust sau miros al vinului, în doză de maximum 1 g/hl;
    23. utilizarea preparatelor din membrane celulare din levuri în doze de maximum 40 g/hl;
    24. utilizarea polivinilpolipirolidonei, în doză de maximum 80 g/hl;
    25. utilizarea bacteriilor lactice;
    26. adaosul de caramel, pentru intensificarea culorii vinurilor licoroase;
    27. adaosul de lizozimă în doză de maximum 500 mg/l;
    28. pentru stabilizarea microbiologică se poate adăuga dimetildicarbonat (DMDC) în doză de maximum 200 mg/l, fără ca acest adaos să conducă la apariţia de reziduuri în produsul finit tratat;
    29. tratarea prin refrigerare, electrodializă şi osmoză pentru a asigura stabilizarea tartrică a vinului;
    30. utilizarea ureazei, pentru a reduce nivelul de uree din vin;
    31. adaosul de oxigen.
 

Ca sa fie, nu se stie niciodata!

La Musat 2011 cupaj alb, un spice-shop portabil!

Se facea ca deschid ochii intr-un magazin plin cu glastre de flori parfumate, fructe exotice bizare si coapte, mirodenii de medina araba si chiar tamaie fina si betisoare parfumate dintr-o alta margine de orient. Stabilimentul e intins, ornamentat cu tapet fotografic si liane, creand iluzia unei gradini din fata unui templu thailandez, scaldat in lumina artificiala, orbitoare si vanzatoare zambitoare, cu trasaturi exotice, a caror "ce ce va putem ajuta" te duce necuvios cu gandul la filme pe care multi le-au vazut, dar putin recunosc.

Cam acesta e private-label-ul magazinului de vinuri La Musat, din Bucuresti. Magazin care s-a facut remarcat in trecut prin importul vinurilor italiene Apollonio, toate importuri cu un raport pret-calitate foarte bun.

Licoarea in sine, un blend de chardonnay, sauvignon blanc si riesling, e realizat de englezul zburator Stephen Donnelly, la Budureasca. Sincer ma asteptam sa gasesc un soi de Fume si asta am gasit. Chiar daca sunt folosite alte varietati.

Apoi observam ca  produsul e orientat catre client. Care client bea demisec. Acest fapt poate atrage prejudecati din partea "ultrasilor" vinului, dar pana la urma agreabilitatea rezultatului depinde de aciditatea vinului. Exemplul diverselor rieslinguri germane, care desi categorisite trocken, pot avea si 8 grame zahar, este elocvent. Sau gewurzurile alsaciene sau din lumea noua, de ce nu? 

O culoare galbuie cu tuse verzui, un prim nas vegetal, de verdeturi tocate si pastaie de vanilie. Apoi apar fructe tropicale (ananas, guava, kaki) si o vaga aroma asemanatoare volatililor dintr-o coaja de grapefruit alb, proaspat curatat.

In gura intra destul de acid, cu tuse de mar, apoi se desfasoara aceleasi note tropicale, cu bizarerii picante de ginger beer pe final, final care se completeaza cu tuse de lemn de stejar uscat dar si o remanenta usor pelinata, tonica.  Un vin new-world la maxim (82-83p), cu o impetuozitate aromatica iesita din comun si destula maiestrie in ascunderea nivelului mare de alcool (14%, dar am banuiala ca e chiar mai mare!).

Dupa cina foarte tarzie, cu pui picant si cupaj alb La Musat, ma las pe spate pe canapeaua luxurianta, supradimensionata fata de dimensiunile camerei, ca o ceasca de ceai gigantica pe masa Palarierului Nebun, si inchid ochii si iar sunt in templul fumurilor ametitoare dintr-un etaj superior de mall megalomanic din Dubai. Si culorile tapetului se amesteca, baltind pe podea ca o inundatie psihedelica de la vecinul de sus plecat in Italia fara sa repare scurgerea defecta, si iata-ma intr-o ceainarie chinezeasca,  umeda, din Londra victoriana, si mi se pune o perna sub capul meu obosit, si ma stradui sa nu adorm,  gandindu-ma la malefici geniali care vor sa puna stapanire pe lume. Din tavan picaturi mari de ploaie mi se scurg chiar pe crestet, dar mi-e foarte greu sa ma misc, anesteziat   de aromele puternice. 

Intr-un final, deschid cu greutate ochii si ce sa vad? O fetita de 4 ani, razand ca un dracusor, cu un pahar de apa pe jumatate gol, deasupra capului meu.

Babeasca neagra La Sapata 2011

Alti doi colegi de vinosfera (Mihai si Ciprian) au scris de curand despre acest vin produs dupa principii ecologice si biodinamice de Crama Delta Dunarii, la Somova (DOC Sarica Neculitel), jud. Tulcea. Eu unul am gustat vinul cu cateva luni in urma, cand a fost listat la magazinul Le Marche, din urbea natala. A fost un "flashtasting sip&spit" asa ca mi-am promis o revedere pe indelete. Intre timp am cumparat feteasca regala din aceeasi gama.
Pana la urma trei evenimente au coincis, anume o conversatie cu Roberto Di Filippo, investitorul italian de la Somova, entuziasmul lui Mihai, dar si de faptul ca pe noi astia de la o aruncatura de bat peste fluviu ne costa 25 de lei distractia, nu 35 ca la Cluj, si mi-am zis sa vad o data pentru totdeauna ce si cum, mai ales ca sunt instanta ultima! Fata de mine insumi, desigur, ca doar n-am luat-o razna.

Acuma, citind notele de degustare ale celor doi amici si comparandu-le cu impresiile mele de ieri seara, remarc niste discrepante, dar si niste opinii comune.

credit foto: vinuldincluj.ro

In primul rand, si acum vorbesc din proprie experienta senzoriala si descriptiva, babeasca ar trebui sa dea un vin rubiniu cu aciditate neobisnuit de mare pentru un vin rosu. Sigur, pana la urma culoarea e data si de lungimea maceratiei, asa ca n-am fost chiar bulversat de culoare intensa, opaca, rosie-rubinie cu tente purpurii. Nasul e un mix de tipicitate cu tuse pamantoase, rustice, tuse florale (violete), chair vegetale (amintind de pielita strugurelui foarte copt), dar si un iz de porumb dulce din conserva, cirese si prune. Gustul in schimb aduce o catifelare bulversanta pentru asteptarile mele. Si o moliciune care imparte lumea in doua. Unii ar putea spune ca are carente la capitolul aciditate (desi dupa mine nu e asa, ci doar e integrata altfel), altii ca aduce cu un amarone (dupa cum spunea autorul licorii). Alcoolul are un nivel potrivit, chiar ridicat dupa asteptarile canonului de la acest soi- 13,5%, si e bine malaxat in senzatia pastoasa pe care o lasa vinul. In gura notele din nas se regasesc bine merci, gliceric, iar caracterul tonic, atat cat exista, e reprezentat de niste tuse picante, piperate, care se simt doar daca retii vinul cateva secunde in gura. Daca esti un bautor avid, sa fii sanatos! 

In partea senzatia glicerinoasa si de moliciune fructata a vinului e data de viile vechi si de faptul ca in 2011 strugurii au atins un nivel al zaharurilor foarte mare (tot treburi aflate de la sursa), iar supracoacerea se pare ca s-a rasfrant gustativ in acest mod, sub forma unei densitati lenese. Sa mai zic ca eu l-am preferat ceva mai rece.

In concluzie, mi s-a parut o experienta interesanta, vinul are personalitate si acel ceva al lui care nu e prea intalnit la vinuri din aceasta gama de pret. Tocmai de aceea e greu de punctat. 

Despre bloggeri, vinul din afara si Domaine des Nugues Fleurie 2010 (Beaujolais, Franta)

..sau ce s-ar intampla daca as scrie doar despre treburi straine, si mai mult, neimportate in Romania? 

Mi-as pierde oare relevanta? In fond, acesta e un blog personal, scriu ce vreau eu, dar nu pot ignora caracterul de ustensil pe care il are pentru unii cititori si nu pot ignora cititorii, in general. Ei vor, in masura in care le suna bine un vin descris de mine, sa-l incerce cu proxima ocazie, dintr-un restaurant, magazin specializat sau hypermarket. Daca as scrie doar despre vinuri pe care in Romania le-am incercat doar eu (sau doar o mana de oameni), scurtcircuitand lantul trofic al importatorilor, distribuitorilor si vanzatorilor as mai fi ok? 

Pai cred ca paradoxal as fi mai bine vazut de producatorii romani. Stiu ca suna amuzant, dar in conditiile prezente ale preturilor si calitatii vinurilor romanesti, in conditiile in care producatorul roman prin al lui patron, pr, om de marketing/vanzari, priveste bloggerul independent (cel fara ate atasate de spate ca o marioneta, sau fara sa fie contractat oficial de unii producatori ca sa scrie despre vinurile lor, caz in care tot blogger onorabil ramane, doar ca mai putin "independent") ca pe o fiinta stranie permanent susceptibila de interese imprevizibile si marsave, pentru ca la noi pasiunea, voluntariatul si alte asemenea sunt privite doar ca paravan pentru cine stie ce alte manarii, nu are cum sa fie altfel. Scrii despre treburi care nu sunt pe piata noastra mica? E bun, macar nu ne dam coate, nu esti periculos, ba chiar daca ma gandesc bine esti aproape specialist. 

Mai observ ca in ultima vreme "lupta de clasa" s-a ascutit, se inmultesc atacurile, fie de la reprezentanti ai producatorilor (in variate feluri si intensitati), fie de la o specie noua de blogger de vin si anume omul care scrie nu din perspectiva consumatorului (o treaba comuna tuturor scribilor virtuali de pana acum), ci din perspectiva producatorului. A producatorului care e "prietenos", sa ne intelegem. Astfel totul e bine, e frumos, e zen, feng shui, crestineste, ba chiar masonic, daca interesele o cer. Revenind la observatia de la inceputul paragrafului, cred ca-i de bine, inseamna ca daca deranjez  e posibil chiar sa...influentez piata! Ssst! Nu mai spuneti la nimeni, glumeam si eu, asa ca-ntre prieteni.

Dar pe de alta parte scriind doar de "importuri personale" mi-as pierde din cititori. Adica stiu din experienta mea de consumator de media, de aceasta data, ca o nota de degustare tehnica a unui vin strain relativ inaccesibil mie, nu numai ca nu ma atrage, dar ma si enerveaza:) Pentru ca stiu ca nu am acces la acel vin, decat cu eforturi prea mari. Adica imi spui ca e bun, ca e asa si asa, nemaipomenit, dar eu n-am cum sa "verific" minunatia lui. He, he, acum retrospectiv, cred ca in cateva ocazii v-am enervat un pic:)

Oricum, mi se pare o dilema din care nu putem iesi. Poate cel mai bun lucru care s-ar putea intampla ar fi ca un importator sa se decida sa aduca in Romania unul din aceste vinuri aduse pe "samizdat", fie de la comercianti din strainate, fie prin bagajele de mana ale unuia sau altuia, prieten calator prin tari straine. Dar sa nu ne luam prea in serios, ca nici ei nu ne iau. 

Apoi exista un efect psihologic de a considera un atare vin ca fiind mai bun decat e in realitate, pentru ca tu- receptorul- ai un sentiment de unicitate a experientei, de exclusivitate incontrolabila. Si ce daca ai dat 91 de pct (sau 5 dopuri sau "extraordinar" sau pur si simplu i-ai cantat ode) pentru un beaujolais? Cine ar pune repede mana de tastatura si pe card ca sa-l comande repede-repejor de afara? Cine ar putea sa spuna "hai, sefu, ca nu-i chiar atat de bun"? 

Asadar vezi, draga cititorule, cate ambiguitati dilematice se nasc dintr-o singura sorbitura? :)

Orisicat, vinul de azi este un astfel de exemplu. Cumparat direct din Franta (vinatis.com) cu aproximativ 10 euro. Ii zice Domaine des Nugues Fleurie 2010, unde Fleurie e unul din cele 10 cru-uri ale Beaujolaisului. Domeniul in sine are 6 hectare in aceasta zona, unul in Morgon si vreo 10 in Village. Deci chiar si dupa standardele romanesti e un mic producator.  E un beaujolais tipic, cu mentiunea ca maceratia carbonica e mai evidenta la acest exemplar, o jumatate din vin fiind adus la indeplinire astfel,  si prin urmare are acel nas specific, de fructe rosii dulci, supracoapte, moi. Apar si nuante minerale, pamantoase ba chiar si ceva ve getal, cernelos. Gustul e tipic, initial cu atac moale, catifelat, pentru a recupera pe final cu taninuri bine crescute, fine, si impresii de fructe rosii si  negre (visine, coacaze), plus un finish sec, vinos si picant, piperat. Nu mi-a placut la fel de mult ca Chenas-ul de acum ceva vreme, dar e mai beaujolais decat acela, cu tusele lui molicele si o rusticitate mai evidenta. Deci tineti aproape carnatii afumati, salamurile si jambonul 'al vechi! Plus ca nu are manii din astea "new-world", gen suprabaricare,  supracoacere, alcool ravisant. E un vin light, foarte baubil si pare onest.

Asa ca ii dau 84 pct, pentru ca oricum nu cred ca l-a mai baut cineva din Romania:))

BBdV ep.23: Raging Bitch. Da, ati citit bine...

E o bere americana, produsa de Flying Dog Brewery. E un "Indian Pale Ale belgian style". Ce e "indian pale ale" (pe scurt IPA) e mai usor de inteles- "pale" referindu-se la tipul de malt, iar India fiind destinatia istorica pentru acest tip de bere.  Belgian-style se refera la tipul de drojdie folosit, tipic pentru berile din tara lui Hercule Poirot.  Deci e un cross-over, american style. 

Are o culoare chihlimbarie, un nas minunat, floral, citric, cu impresii de drojdii fine. Din punctul asta de vedere aduce cu niste Ale britanice. Are un aspect sanatos, de calitate. Gustul aduce a guma de mestecat, ceva banana, dar si fructe confiate si  o tenta amara de hamei, senzatii bine echilibrate (desi se inclina un pic pe partea dulcetii, singurul minus in viziunea mea), o carbonatie care nu acopera edificiul, dar nici nu-l lasa descoperit. E foarte intensa si persistenta pe final. 

Licoarea are 8,3% alcool, deci nu-i de gluma. La temperatura scazuta insa, nivelul de alcool nu e sesizabil.

In concluzie, o bere foarte reusita, iti da instant de inteles asupra calitatii produsului. O eticheta indrazneata, care a avut probleme in unele state americane, nascand procese de tip People vs Larry Flint, pe care intr-un final compania le-a castigat.

Eu am gasit-o in Auchan Constanta, ramanand foarte surprins de oferta inedita si variata de la raionul de bere. Aviz amatorilor.

Am platit 10 lei/sticla de 33cl, dar nu mi-a parut rau dupa ei niciun moment. 

credit foto: legalbeer.com

4,5(din 5) capace!

Eu si trei fete(sti) la Crama Atelier Murfatlar (2012)

Dan Bundur, Razvan Macici, Cosmin Popescu

Imi aduc aminte de cheful din 2011 de la Murfatlar, cu syrahul M1 in rol principal si berbecii la gratar, taraful cu lautari maiastri. A fost misto, ce sa va mint... Asa ca zis un da raspicat la noua invitatie a cramei din Dobrogea. In mare parte coordonatele au coincis, am constat cu placuta surpriza ca s-a renuntat la traditionala vizita in vie, care se intampla aproape oriunde te duci, treaba de care nu sunt prea entuziast. Adica inteleg sa te poarte peste munti si vai sa vezi plantatii gen Priorat sau terase ca cele de pe Mosel, unde trebuie sa cobori in rapel ca sa culegi via. Sau vite vechi de 100 de ani, contorsionate si ciudate ca o sculptura modernista, asta da. Dar plimbat prin vie de 2-3 ani, de zici ca-i plantatie de rosii, nu alta, sau vii plane care arata toate la fel, ei aici sunt mai putin entuziast. 

S-a imers in Crama Atelier, aflata la primul nivel al Murfatlarului, cu instalatii separate, baricuri si alte daravele folositoare lui Razvan Macici, enologul repatriat de peste mari si tari, ca sa produca la Murfatlar niste vinuri orientate spre modernitate. 

Vinurile momentului au fost doua albe si patru rosii, cu un bonus de desert.  Va zic imediat ce si cum:

Arezan Feteasca Alba&Feteasca Regala 2011, cupaj 50-50, un vin cu nas frumos, floral si parfum de mar golden, copt. In gust e plin, chiar usor uleios,  dar cu destula aciditate, chiar apare ceva verde, de carcei de vita, bine temperat de o piersica suculenta si caise. Apare si o gutuie, pe undeva. Finalul e lung, piperat, cu o idee de sambure de caisa, dar si tuse fructate de mar. Alcool bine echilibrat (13%). Mai e ceva ce poate fi descris cu greu la el, anume un "duca-s-ar pe gat" fantastic. Prietenii stiu de ce. 84 pct.

Leat 6500 Pinot Gris 2011.  Are un nas untos, dar alcoolul iese prea evident in fata. Ca repere gustative apar tuse de para, mar si diverse picanterii pe final. Dar gustul e dezechilibrat de nivelul de alcool prea mare (14,5%) si de aciditatea pare la fel de ridicata, care fac vinul sa para subtire si dificil de baut. As fi putut sa folosesc eufemisme descriptive, dar nu-i genul meu: pe scurt, n-a iesit prea bine. Sa ne intelegem: nu e rau, ci doar defazat fata de calitatea celorlalte. 75 pct.

Au urmat patru vinuri rosii, la cere trebuie sa remarc calitatea buna si tipicitatea foarte recognoscibila, chestiune rara, cum stiti in ziua de azi, dar si faptul ca se gasesc in varianta beta, fiind inca in baricuri sau odihnindu-se nitel dupa baricare. Cel mai probabil, soiurile internationale se vor regasi in gama Leat, iar feteasca in Arezan.

Vinul ghirghiuliu

Pinot Noir 2011 are un nas dominat inca de baric, cu tuse de cacao si paine prajita, dar si o magma suculenta de cirese, coacaze rosii si zmeura. In gust apar cirese albe, afine si denota o vivace combinatie de vegetal (leustean uscat) si minerale, amplificate de aciditatea buna. Pe final, o nota de seminte de floarea soarelui si fructe rosii zemoase. Un bun potential: 83-85.

Merlot 2011 e un vin ferm, fara bizarerii. Apare o tusa florala, de violete, in nas si tonuri puternic fructate, de fructe de padure si visine si se termina proaspat, cu iluzii de menta. Juicy, hi-alcool style. 82-83

Cabernet Sauvignon 2011. Un cabernet mai delicat, cu tuse lactice de iaurt cu fructe de padure, un iz ierbos, aromatic. E inca infant, tuse de baric evidente. 83

Feteasca Neagra 2011. Un nas frumos, de lemn parfumat, dar inca nestabilizat. In gust apar prune uscate, dar si mure, va spuneam de o buna tipicitate, nu? Vinul lasa o senzatie glicerioasa, persistenta, cu taninuri de granulatie fina si corp mediu, politicos. Finalul e foarte persistent, pe fondul acesta al fructelor confiate. O feteasca tipica si reusita. 84-86.

Si ca mare final: un Icewine din muscat! 2011. Cu 200 grame zahar si 9 aciditate! Vinul a fost servit prea rece, dar si asa se simteau note clare florale (tei, trandafir), de gutuie si para busuioaca, iar gustul aduce a compot de gutui si para,  aciditatea face si ea ce poate, iar in finalul etern apar note de siropuri, caisa dar si mirodenii de cofetarie. Mai trebuie lasat si testat. Pana atunci 88 puncte, ca atata zahar iti ia mintile!

La "punctul turistic"

Asa, dupa munca si rasplata, la "punctul turistic"! Sarmale in cuib si vita argentiniana pusa pe gratar chiar de catre Razvan Macici! Sa stiti ca se pricepe si la asta, om serios, nu gluma! Muzica, lautari, dansuri, rasete, nebuneala, bloggeri, ziaristi, cheflii! Cum sa rezisti la asa ceva? Sau mai bine zis: de ce?

Cat despre incantare, tot eternul feminin m-a cucerit, prin acel duo alb pe cursa lunga, plin de chicoteli si apropouri, ca doua adolescente iesite la plimbare pe bulevard, dar si sofisticata feteasca neagra, aceasta dama fatala a oenologiei romanesti!

Si dupa cum a trecut Gloria muntii, tot asa a trecut si noaptea si  iata dimineata gustul cafelei la ibric, de 4 lei si 300 ml, de la Bubu, genul de bar de cartier care a supravietuit miraculos in buricul targului. Dar asta-i alta poveste. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa.

Vinul.ro nr. 54

Sunt anticipate Premiile de Excelenta Vinul.ro, precum si cei trei Master of Wine care vor face parte din juriu. De fapt "cele", pentru ca vorbim de trei doamne: Caroline Gilby, Angela Muir, Christy Canterbury. Eu zic ca e de mare efect. Apoi se trec in revista sponsorii, unii producatori de vin dintr-o anumita podgorie a tarii. 

Apoi nu putem sa nu observam ca, de ceva vreme, Vinul.ro a coborat cu arta in strada, sau- ma rog- pe terasa:) Sunt o multitudine de evenimente pe care le organizeaza in parteneriat cu restaurante si hoteluri, iar acest fapt e meritoriu si benefic pentru toata lumea. Toamna in Rosu, Casual Wine, serile la The Harbour si altele, sunt doar unele din ele. Sunt prezentate si cateva concluzii ale Forumului Vinul.ro, care pot fi gasite si pe portal. 

Valentin Ceafalau ne propune in acest numar o serie de articole foarte interesante, unul despre somelaria moderna, care se face in alte parti nu la noi in tara, unde somelierul, in loc sa-si vada de restaurantul sau vanzatorul de vinuri cu care colaboreaza,  are mai degraba o functia principala ciudata, mutanta, si secundara in alte tari- aceea de a prezenta vinuri la evenimente. Este firesc ca unele varfuri ale profesiei sa devina prea mari pentru un restaurant, e normal, unii ajung foarte cunoscuti in domeniu. Dar nu pot accepta ca orice ospatar cu cateva luni de cursuri, in conditii didactice romanesti, sa-mi dea lectii de morala si profesionalist. Te pricepi intr-adevar la vin? Jos palaria! Rostesti doar fraze rasuflate gen "cabernetul are arome de fructe de padure"? Mai lasa-ma. Stiu ca doar spunand astea m-am facut niste "prieteni" noi, dar nu poti sa compari deschiderea culturala a unui Sergiu Nedelea, de exemplu, cu micimea de seral a tuturor badaranilor cu tastevin la gat, care te iau de sus la palme (pe blog sau facebook, din fericire) daca spui ceva politic incorect despre vinurile lor. Oricum nu asta dorea sa spuna Valentin, urmand un articol al lui Matt Kramer (Wine Spectator), ci sa prezinte imaginea somelierului modern, fara frac, napron si tastevin atarnand ca medalionul supradimensionat al unui rapper. Desi, chiar si din aceasta descriere, ne dam seama ca la noi treburile stau altfel. Si nu neaparat din cauza somelierilor, ci de multe ori din cauza patronilor de restaurante care tin mortis ca somelierul sa vine imbracat ca acum 100 de ani si calare pe cal, daca se poate.

Urmatorul e despre pretul unei sticle de vin. Sigur, Vali ne atrage atentia ca preturile elementelor componente pot diferi si varia, dar sa zic doar minimul si maximul calculat de el: 0,84 euro/sticla si 5,73 euro. Preturi la poarta cramei, fara marja de profit si cheltuieli de marketing.  Asadar, fac eu o socoteala, 3,84 lei/sticla vs 26,24 lei/sticla (asta fiind cazul in care toate lucrurile componente sunt la pret si calitate maxima). Acuma ma intreb si eu, cu naivitate, oare cum ajunge o sticla de 26,24 lei sa coste 150 de lei? 

Lidl. Sunt vinuri noi, frantuzesti, si cu rpc bun, asa ca dati fuga pe portalul Vinul.ro sa le identificati.

Urmeaza calupul lui Cosmin Tudoran, despre prosecco, despre evenimentele underground din Carol 53, si despre aplicatiile despre vinuri de pe telefoane si tablete. Setul lui Horia Hasnas consta intr-o prezentare a parintelui vinului californian, o trecere in revista a celor mai scumpe vinuri din lume, si un interesant "razboi" intre parfumieri si enologi(de tipul who is faster, who is stronger). In fine, Marian Timofti ne prezinta condimentele si vinul potrivit lor.

Gata, am obosit! Recomandarile mele se gasesc la pagina 54 si sunt:

Sauvignon Blanc Livia 2011 Editie limitata, de la Crama Girboiu si Feteasca Neagra La Putere 2011, de la Cramele Recas.

Hai noroc!

Exista viata si dupa supermarket: Lidl

Stiati ca...decat sa dati 100 de lei pe vinuri din hypermarket mai bine dati 50 pe vin dintr-un magazin specializat? Satisfactia va fi la fel. Cate vinuri coapte, oxidate, cu arome bizare date de pastrarea necorespunzatoare n-am platit pana acum, incat poate ma intelegeti de ce ma feresc de acest canal de comercializare. Hypermaketul (romanesc) merge doar pentru vinuri de consum, testate, proaspat aduse in raft, asta primesc, merci!

Em incercat doua vinuri din noul lot de la Lidl. Vreau sa remarc in prealabil ca asa se face! Iti aduci un lot consistent de vinuri noi, faci o lansare cu presa de specialitate, pliante, afise stradale, reclama la tv. Asa se face daca esti lant de hypermaketuri, se intelege. Prin contrast, la Metro, exista zeci de vinuri inedite, in general italienesti, de peste 35-40 de lei fiecare, probabil bune, de care nu scrie nimeni, si poate pentru ca viata are obiceiul sa imite arta, nici nu le cumpara nimeni.

Apoi faci lobby cu Vinul.ro. In numarul curent (54) degustarea principala consista din noile vinurile frantuzesti de la Lidl, iar punctajele primite te lasa cu gura cascata. Un  cru bourgeois bordolez de 92 pct la 80 de lei, un Rhone Village de 90 pct la 30 lei (!) deci veritabil campion la rpc, alte cateva sub 40 lei la 86-87 pct, inflatie de puncte, nu alta.

Eu, cititor fidel si om cu frica lui Dumnezeu si a incapacitatii de plata, mi-am zis sa incerc treburile laudate la bani putini. Uite una, uite doua:

Cote de Provence 2011 Rose. 30 lei. Ca in cazul de mai jos n-am retinut cine e producatorul, pentru ca de regula e o succesiune rapida de initiale, semn ca vorbim de cooperative capitaliste de productie, dar nu-i bai, oricum e un Lidl exclusive, nu-i ca si cand il puteti bea si la Marriot. 

Vinul e provensal, nimic de zis, cu nas initial mineral si de cirese, dar trebuie racit bine, pentru ca altfel se dezechilibreaza si ies note neplacute, acetice si spirtoase(desi e moderat alcoolizat la 12,5%). In gust e robust, condimentat, cu arome previzibile de zmeura, capsuni si cirese (nici unele prea coapte). Spicy on the finish. 82 pct, pentru ca imi place stilul, dar cred ca a fost mai vivant in primavara. Sticla e smechera, chestiune la care oamenii astia din Provence se pricep, dar fata de cru classe-ul de care va ziceam acum cateva zile e mare diferenta. A mers bine impreuna cu o aventura, cum e orice rezervare online la Blue Air la pachet cu cateva telefoane cand lamuritoare, cand panicarde. Daca mai avea Tarom zboruri pe acea ruta probabil ca ar fi fost chiar de 84 sau 85 pct!

Valreas Cote du Rhone Villages 2011. 30 lei. Amu' trebuie spus pentru cei mai lenesi cu utilizarea google ca Valreas e un cru de Rhone (pe numele intreg Cote du Rhone Villages Valreas). Ma indoiesc ca in Franta merge ca la noi, sa pui denumirea comerciala ca o denumire de origine, adica vinul sa fie de fapt Dealurile Moldovei cu denumire comerciala "Panciu". Deci ramane asa, da? Nu-i doar Villages, e Valreas. Apropos, au si un Plan de Dieu in oferta, care e tot un cru, nu doar o denumire cuvioasa.

E bun, va zic, are coloana vertebrala a GSM-ului, dar e catifelat, molatic, ca o ligioana care pare adormita pana iti sare fulgerator la gat cu cei 14,5% alcool, ceea ce nu-i o surpriza pentru Rhone. Apoi sa mai zic ca toate accesoriile, de la sticla, la capison, dop (nomacorcul e lux fata de asta), eticheta, tot, tot iti sugereaza o ieftinaciune suspecta si care ma face sa cred ca nu va rezista prea bine, acolo "langa banane sunt, domnu'!", unde l-am gasit. Oricum vinul e bun, cu tuse pamantoase, chiar accentuat minerale, pielarie, treburi din astea pentru maniaci, dar si fructe negre, visine si picanterii, cu morala delicioasa de "ei, na, s-a si terminat?". Temperatura de servire e sensibila, prea rece pare apos, prea cald- te omoara! Deci 84-86 pct. Sunt vag pentru ca l-am incercat cu o exceptionala pastrama de capra si acum nu stiu daca delicioasa si condimentata mancare sau lin curgatorul vin frantuzesc a fost de vina pentru starea de lobotomie feerica resimtita vreo 30 de minute dupa, dar cred ca si merg gura in gura impreuna.

Later edit: in afara consursului va atrag atentia asupra cidrului de Normandia Duc de Coer (4,5% alc, tot Lidl, tot nou, 10 lei/sticla, tot laudat ici-colo) care e neasemuit de...rau! M-am dus ca la pomul laudat si am cumparat trei sticle. Vai de mine, ce gust reductiv, de fructa in putrefactie, sulf la la nebuni, ceva oribil! Au gustat si cativa alti bloggeri, in relas, la hotelul din Urlati, sa le cada plombele, nu alta! Deci...atentie, da? 

Un chef la SERVE Ceptura (2012)

Part I
Cand m-am urcat in masina sambata dimineata stiam ca la destinatie- crama SERVE din Ceptura, dar si dupa, la hotelul din Urlati, exista o probabilitate destul de mare sa nu ascult 4 ore muzica de camera si sa discut despre problemele filosofice ale fictiunilor juridice sau despre post-structuralismul francez in cultura romana. Trebuie sa va raportez ca in final treaba a fost surprinzator de aproape de asteptarile mele.

Am ajuns la fata locului, ne-am urcat intr-un autocar plin cu oameni care beau vin si dupa asta mai se si lauda cu asta, am facut o plimbarica prin vie, pana in varful unui deal, un loc interesant la confluenta plantatiilor de cabernet si pinot, loc plin de privelistea ordonata a randurilor de vie din vale. Apoi intampinati cordial de gazda Mihaela de Poix, am tras o degustare cu exponate din tot portofoliul cramei, cu capat de linie la Ajaccio, unde raposatul conte de Poix avea un domeniu. A urmat un bufet pus la dispozitia stomacurilor incercate de aciditatea vinurilor de catre o firma din Buzau, producatoare de treburi neaose, gen zacusti, babicuri si alte daravele gustoase. Dupa care a urmat o vizita in crama propriu-zisa, "udata" cu mostre de baric. Dupa cafele si discutii cu alti bloagari si ziaristi ne-am imbarcat unii spre casa altii spre Casa Colinelor din Urlati unde zarurile au fost aruncate destul de rapid, la propriu pe cutia de table si la figurat cu Millenium alb si rosu, dupa gust si disponibilitate. Vorba multa sub supravegherea atenta a tovarasului Savulescu, mai mare peste vanzarile de la SERVE, controverse (pluta vs screwcap). Mai trec in revista o pastrama foarte buna si metalele grele emise de telefoanele a celorlalti supravietuitori, de la ora 5 dimineata. Altceva, in afara de ospitalitate si lucruri bune, nu mai retin, poate doar puterea curativa a unei ciorbe la un popas de langa Buzau.

Part II. Sa bem!
In noua cabana ridicata la intrarea in crama, stateau randuri randuri de sticle. Dupa trecerea lor in revista, pot sa-mi copii notele de degustare, poate intereseaza pe cineva, poate ca nu. Ele zic asa:

"Vinul Cavalerului Sauvignon Blanc 2011- soc, grapefruit, gust citric moderat si racoritor din pespectiva socatei, a grapefruitului si sucului de lamaie, aciditate mare, si in context pare apos, diluat, dar de vorba lunga. 78

Vinul Cavalerului Roze 2011- uitati aici, mai pe larg. 80

Terra Romana Sauvignon Blanc 2011, un SB firesc mai serios decat ruda de mai sus, cu iz exotic, dar si vegetal si mineral, avand grapefruitul ca nota dominanta. 82.

Terra Romana Milenium Alb 2011, vin dobrogean, blend de SB si riesling- flori de tei, elegant varatec, piperat si acid, cu miez de caisa semicoapta. 82.

Terra Romana Chardonnay 2011. Un vin reusit si destul de expresiv. Note calde de baric, aducand a coaja de paine calda, pudra de cacao, apoi gutuie. In gust apare si vanilia, grapefruit alb, mar. 84.

Cuvee Amaury 2010. O treapa superioara de calitate. Apare painea prajita, dar si un frumos si diafan iz floral, in gust apare gutuia, treaba care imi place foarte mult, usor vanilat, dar pe ansamblu un vin fin si echilibrat, care are chiar si un mic potential de invechire. 85

Cuvee Amaury 2011. Inca neetichetat, pare usor mai vegetal, cu o aromatica amintind de pielita de strugure copt, levantica si lamaita, in rest mai vivace, din pricina prospetimii, deh, dar si ceva mai corpolent. Sper sa nu ma insel, dar are un potential mai bun decat 2010. 86.

Vinul Cavalerului Merlot 2010. Un merlot ok, foarte baubil, cu buna tipicitate si tuse clasice de fructe negre. Juicy. 79 pct.

Terra Romana Pinot Noir 2011- mostra de baric. Inca nu pot spune ceva remarcabil despre el, tribulatiile maturarii se simt prea vii, mai e pana la varianta finala, stabila, dar prezinta "simptome" de pinot serios.

Terra Romana Feteasca Neagra 2010- un nas agresiv de fructe rosii si ceva bourgonaisse, de grajd si pamant. Note tipice de prune coapte, afine si piper. Un corp mediu, l-as mai lasa poate se mai calmeaza  taninurile, ceva cam prezente. Deocamdata 80, cu potential de 83.

Terra Romana Cabernet Sauvignon 2010- un vin nadadaios, ierbos, cu tonuri de fructe negre, cu o aciditate usor iesita din corp, cu indicii elegante, minerale, dar si un strop de "verde". Exista sperante.  81.

Terra Romana Millenium Rosu 2011- mostra de baric- un blend reusit, zemos, si mai prietenos decat precedentele rosii, deborband de fructe dulci(dude, coacaze si afine), ciocolata neagra, cu un finish persiatent si interesant cu tuse de seminte prajite. Poate si pentru ca a fost mai gata de consum: 84 pct. 

Cuvee Charlotte 2008. A prezentat un nas usor afumat si tuse de visina, fructe negre, ierburi aromatice, dar are (mai ales prin comparatie cu frumusul vin din 2007) un gust inca agresiv, taninos, chiar daca indulcit de niste fructe confiate. Finalul e promitator, lung, cu cafea indulcita si picanterii elegante. Pe ansamblu, poate ca se va lumina in timp, poate ca nu. De precizat ca din variate motive e un blend de merlot si feteasca, cabernetul lipsind din blend la aceasta editie. Mi-l amintesc din 2010 si nu mi se pare ca a evoluat prea mult. Poate e de bine. 85-87 pct.

Cuvee Alexandru 2007- 90 pct. L-am revizitat in tihna de curand.

Domaine Peraldi 2009, unul dintre vinurile infratite, corsicane.  In primul rand ca aparitia e de pinot sau beaujolais, rubiniu, stralucitor, nu e un vin tipic mediteraneean gros, dens. E un vin fructat, light si baubil, cu fructe nitel cam coapte, delicios la degustare si putin obositor la consum. Nasul e interesant, divers, cu ierburi aromatice, ciocolata cu lapte, fructe rosii, iar in gust un melanj placut de afine rosii, cirese negre, coacaze si un  final condimentat, tonic. 85 pct."

Pe scurt, pentru grabiti: Millenium alb 2011- pentru ca e amabil; Cuvee Amaury 2010, 2011, pentru ca e elegant si complex; Chardonnay pentru ca e nevoie si de el, Millenium Rosu 2011 pentru ca e fructat si delicios, gata de a fi baut; Charlotte pentru ca imi place de ea, Alexandru pentru ca e pe cale de disparitie. 

Si babicul de Buzau, pentru ca a fost mult, rosu si gratis:)

Part III. Sa vedem! 
foto (courtesy of Sorin Pamint):

Peisaj

Aurel Rotarescu si Dan Savulescu

Vinuri bune

Portofoliu SERVE

Cabana de degustare

George Mitea si Sorin Pamint

Bloggerimea de Galati

Gazde mari

Radu Rizea si eu, doi filosofi care au dat teoria pe practica. Mai apar: Dan Micuda si Valentin Ceafalau, care nu mai stiu ce aveau de ras

Nu ma injurati! 2

Nu ma  injurati! 1

  

Mama si tata vinului rose: un cru classe de Provence

Amu', in vasta mea experienta neprofesionala am observat ca exista trei soiuri de rose-uri. 

Primele, cele mai intalnite, sunt puternic aromate, de regula au un colorit mai pronuntat (de la rose-coral la rose-somon) si arome de vata de zahar si acetona, asta pana sa te invadeze zmeura, visinele si capsunele. Au tendinta sa aiba un pic de zahar rezidual si ca sa compenseze aromatica grea si zaharul, chiar o usoara perlare, un zvac de dioxid de carbon. Hai sa-i zicem rose new-world. Pot parea destul de complexe, sau mai bine zis, foarte bogate aromatic si gustativ, dar sunt vinuri fara (aproape) niciun potential de evolutie. Mai bune decat in momentul scoaterii pe piata nu se fac, iar cand fizz-ul carbonatat se duce, peste cateva luni, ramane doar aromatica grea si obositoare, nesustinuta de prospetime. Unde mai pui ca sunt si foarte tare alcoolizate...Nu dau exemple deoarece majoritatea roseurilor romanesti se incadreaza aici.

Apoi, exista o specie mai rara, un soi de rose spre rosu- clairet-ul de Bordeaux. Candva (in 2009) facuse Rotenberg asa ceva, dar n-a mai repetat isprava. Iar in zilele noastre Crama Atelier a lansat un pinot noir rose asemanator in stil. Au o culoare mai inchisa decat rose-ul obisnuit, mai degraba aratand a rubiniu deschis. Merg aromatic spre rosu, fiind capabile de oarece complexitate si leganta in exprimare. 

A  treia categorie- ilustra ca nume, rose-ul de Provence- dar avand un stil destul de greu de emulat, aplica principiul "less is more" si prin urmare nu atrage asa de tare consumatorul obisnuit, care prefera "more" in loc de "less", ca doar de aia da banii pe licoare in loc sa scoata naturelul la pet din debara. Sunt vinuri mai austere, chiar si vizual, dar mai structurate si mult mai usor de baut. 

Mai bine sa descriu clasa printr-un exponat elocvent: Chateau de la Marguerite Grand Reserve 2011, Cote de Provence Cru Classe,  un vin bio, printre altele, produs din grenache, cinsault si syrah. 

Este un rose deschis, pal, cu aromatica florala si de fructe rosii, fin exprimate. In gust e plin, chiar exprima o senzatie cremoasa,  dar racoritore, cu prospetime si aciditate. O idee de grapefruit roz printr-o mare de zmeura si fragi, dar spre deosebire de rudele din prima categorie, totul e smooth, fin, bine balansat. Final extrem de persistent, care incepe cu fructe de padure uscate pentru a se termina bone-dry, cu indicii minerale ca de apa minerala carbonata. Alcoolul e la un nivel acceptabil- 13% si oricum e greu de adulmecat pe undeva. Face vreo 12 euro (vinatis.com), si il trec la 88 puncte rose.

De la noi seamana cu Leat 6500 de la Murfatlar si...Liliac Rose 2011. 

Intr-un fel, dupa cum vedeti, nu exista "doar un rose". Exista mai multe stiluri, care atrag clase diferite de iubitori ai vinului. Eu sunt de partea astora din urma, dar asta nu inseamna ca ma trag deoparte cand vad un Chateau Domenii, un Sole sau un Basilescu.

My God, DAVINO! Revelatio 2010 si Purpura Valahica 2008

Revelatio 2010 (Sauvignon blanc 85%, feteasca alba 15%) si Purpura Valahica 2008 (Feteasca neagra 100%) sunt doua vinuri produse de Unicom Production sub marca Davino, un soi de Dumnezei ai segmentului premium romanesc. Pot sa par putin ironic, dar nu asta e intentia mea (primordiala). De la geneza vinului "premium" romanesc si pana azi, mai toti nou sositii au avut un idol in fata: Davino. Ciudat ca nu pe Vinarte sau pe SERVE. Nu, nu, pe Davino! S-au inspirat asupra vinului in sine, desi la randul sau Davino a luat ceva de la SERVE (printre altele acum clasicul merlot-cab-feteasca neagra), dar mai ales asupra felului de a face afaceri, si chiar (zic unii) asupra preturilor. E un lucru stiut ca Davino te admite ca vanzator, nu poti sa te duci asa acolo netam nesam sa zici "da' si mie sefu' 10 baxuri de Domaine Ceptura Rouge".
Soiul asta de tratament pare domnos si demn de emulat, desi pentru ceilalti, vanzatorii, pare cam arogant. Ar trebui sa fie ceva in ecuatie: calitatea iesita din comun. Si pretul decent. Si mai e ceva: cand te joci singur, ai impresia ca esti cel mai bun. Si pentru ca marketingul e pentru oameni credinciosi nu pentru cei cu logica de fier, functioneaza! Adica ramai cel mai bun, atata vreme cat nu te joci cu altii. Ce,  unul dintr-a 8-a se joaca cu unii dintr-a patra? Apoi, Davino nu trimite vinuri la concursuri sau alte treburi din acestea. Nici macar la reviste din afara, pentru ca nu exporta, si nu exporta pentru ca vinde bine aici.  Si vinde bine pentru ca e no.1. Vedeti cercul vicios?
Ce mai trebuie spus: luate vinurile unul cate unul si facuta o medie la sfarsit, Unicom este crama cu cel mai bun rating din Romania, dupa review-ul Vinul.ro de anul trecut. Deci stim un lucru: in raport cu producatorii interni, acesti oameni au un standard ridicat. Dar sa vedem vinurile si sa tragem niste concluzii bulversante pentru unii, dar, cred eu, interesante.

Revelatio e un sauvignon-like elegant, un alb romanesc de top, cu structura si fara prea multe exotisme. In nas tonuri florale, evoluate, soc si tei, dar si nuante minerale. Exista si tonuri vagi fructate. In gustul robust, dar elegant, apar inflexiuni elegante, dar destul de subtile, de citrica coapta, ceva grapefruit si indicii minerale. Finalul nu e luxuriant, dar mediu, placut. Alcool bine integrat (13,8). 87pct.
Pret: aproximativ 90 de lei. Rivalul din 2010: Solo Quinta de la Recas- pret 70 de lei. Ratingul meu 89. Cuvee Amaury de la Serve. 85p. 65 lei. Si daca imi permiteti, alte doua vinuri neasteptate, cum ar fi Gramma Cuvee Visan. 85 pct. 40 lei si Chardonnay Nachbil, 85-87, la 50 de lei. Sa nu exageram cu matematica, diferente de 2-3 puncte nu sunt foarte relevante, mai ales daca sunt date in circumstante diferite, dar se observa clar ca este cel mai scump dintre ele, si nu cu 2-3 lei. Nu vorbesc de vinuri straine, sunt cateva insa (chiar pe piata noastra) care ne fac de rusine, mai ales la raportul pret calitate in clasa asa zisa "premium".

Purpura Valahica este o feteasca neagra de top. Nu e extraordinar de greu de descris, are o buna tipicitate, apar ilustrele note de pruna uscata, fructe de padure, ciocolata, condimente (piper, scortisoara) si un final lung, dulceag, agreabila, in ansamblu. Corp mediu, nu foarte adanc, dar un nivel de alcool (14,3) iesind un pic din nas. Pentru mine e de 86 pct. Costa 80 lei.
Rivalitati. Spre deosebire de vinurile albe, unde in lipsa unor lucruri absolut minunate am facut apel la intreg portofoliul romanesc, indiferent de soi, la feteasca neagra hai sa limitam baza de selectie, atat la soi cat si la an.  Prestige de la Segarcea. 85 pct. 80-90 lei, dar a fost o editie cam prea limitata. Prince Stirbey se gaseste  la oarecare distanta (in jos), dar pretul e asemanator, la 75 de lei. Basilescu. 87, un vin ceva mai viril decat expresia Davino si cred cu ceva mai mult potential. Costa 85 de lei, daca nu ma insel. Hyperion de la Halewood, e totusi campionul anului 2008, la 88 pct, dar si la pret 100 de lei. Aici observam un oarece echilibru, mai ales sub aspectul pretului, dar si al calitatii. Un rpc relativ echilibrat. Totusi nici nu aduc vorba la  ce vinuri straine se pot cumpara la 20 de euro, s-ar putea ca unii sa considere ca e nedrept sa compari mere cu pere.

Nu tin neaparat sa trag o concluzie taioasa. Observ ca in relatie cu producatorii interni, Davino sta acceptabil, atat calitativ cat si la rpc. In aceasta ordine de idei, are sens sa-i idolatrizezi. Insa cercul vicios se intoarce:  Davino pune 50-70 de lei pe feteasca lor "premium", si peste un an, doi,  toate fetestile "premium" stau cam in acelasi pret. E greu sa fii primul pe felie. Si pentru noi, sa le multumim asadar:)
Daca extrapolam piata insa, ne gasim in aceeasi disproportie fata de rpc-ul extern, pe care am expus-o si constatat-o pe propriile papile si finante de multe ori. Davino e o reprezentare buna a pietei romanesti. Totul e bine si are sens in ea insasi. Comparativ cu altele insa, suntem departe, departe.