Mama si tata vinului rose: un cru classe de Provence

Amu', in vasta mea experienta neprofesionala am observat ca exista trei soiuri de rose-uri. 

Primele, cele mai intalnite, sunt puternic aromate, de regula au un colorit mai pronuntat (de la rose-coral la rose-somon) si arome de vata de zahar si acetona, asta pana sa te invadeze zmeura, visinele si capsunele. Au tendinta sa aiba un pic de zahar rezidual si ca sa compenseze aromatica grea si zaharul, chiar o usoara perlare, un zvac de dioxid de carbon. Hai sa-i zicem rose new-world. Pot parea destul de complexe, sau mai bine zis, foarte bogate aromatic si gustativ, dar sunt vinuri fara (aproape) niciun potential de evolutie. Mai bune decat in momentul scoaterii pe piata nu se fac, iar cand fizz-ul carbonatat se duce, peste cateva luni, ramane doar aromatica grea si obositoare, nesustinuta de prospetime. Unde mai pui ca sunt si foarte tare alcoolizate...Nu dau exemple deoarece majoritatea roseurilor romanesti se incadreaza aici.

Apoi, exista o specie mai rara, un soi de rose spre rosu- clairet-ul de Bordeaux. Candva (in 2009) facuse Rotenberg asa ceva, dar n-a mai repetat isprava. Iar in zilele noastre Crama Atelier a lansat un pinot noir rose asemanator in stil. Au o culoare mai inchisa decat rose-ul obisnuit, mai degraba aratand a rubiniu deschis. Merg aromatic spre rosu, fiind capabile de oarece complexitate si leganta in exprimare. 

A  treia categorie- ilustra ca nume, rose-ul de Provence- dar avand un stil destul de greu de emulat, aplica principiul "less is more" si prin urmare nu atrage asa de tare consumatorul obisnuit, care prefera "more" in loc de "less", ca doar de aia da banii pe licoare in loc sa scoata naturelul la pet din debara. Sunt vinuri mai austere, chiar si vizual, dar mai structurate si mult mai usor de baut. 

Mai bine sa descriu clasa printr-un exponat elocvent: Chateau de la Marguerite Grand Reserve 2011, Cote de Provence Cru Classe,  un vin bio, printre altele, produs din grenache, cinsault si syrah. 

Este un rose deschis, pal, cu aromatica florala si de fructe rosii, fin exprimate. In gust e plin, chiar exprima o senzatie cremoasa,  dar racoritore, cu prospetime si aciditate. O idee de grapefruit roz printr-o mare de zmeura si fragi, dar spre deosebire de rudele din prima categorie, totul e smooth, fin, bine balansat. Final extrem de persistent, care incepe cu fructe de padure uscate pentru a se termina bone-dry, cu indicii minerale ca de apa minerala carbonata. Alcoolul e la un nivel acceptabil- 13% si oricum e greu de adulmecat pe undeva. Face vreo 12 euro (vinatis.com), si il trec la 88 puncte rose.

De la noi seamana cu Leat 6500 de la Murfatlar si...Liliac Rose 2011. 

Intr-un fel, dupa cum vedeti, nu exista "doar un rose". Exista mai multe stiluri, care atrag clase diferite de iubitori ai vinului. Eu sunt de partea astora din urma, dar asta nu inseamna ca ma trag deoparte cand vad un Chateau Domenii, un Sole sau un Basilescu.