Despre bloggeri, vinul din afara si Domaine des Nugues Fleurie 2010 (Beaujolais, Franta)

..sau ce s-ar intampla daca as scrie doar despre treburi straine, si mai mult, neimportate in Romania? 
Mi-as pierde oare relevanta? In fond, acesta e un blog personal, scriu ce vreau eu, dar nu pot ignora caracterul de ustensil pe care il are pentru unii cititori si nu pot ignora cititorii, in general. Ei vor, in masura in care le suna bine un vin descris de mine, sa-l incerce cu proxima ocazie, dintr-un restaurant, magazin specializat sau hypermarket. Daca as scrie doar despre vinuri pe care in Romania le-am incercat doar eu (sau doar o mana de oameni), scurtcircuitand lantul trofic al importatorilor, distribuitorilor si vanzatorilor as mai fi ok? 
Pai cred ca paradoxal as fi mai bine vazut de producatorii romani. Stiu ca suna amuzant, dar in conditiile prezente ale preturilor si calitatii vinurilor romanesti, in conditiile in care producatorul roman prin al lui patron, pr, om de marketing/vanzari, priveste bloggerul independent (cel fara ate atasate de spate ca o marioneta, sau fara sa fie contractat oficial de unii producatori ca sa scrie despre vinurile lor, caz in care tot blogger onorabil ramane, doar ca mai putin "independent") ca pe o fiinta stranie permanent susceptibila de interese imprevizibile si marsave, pentru ca la noi pasiunea, voluntariatul si alte asemenea sunt privite doar ca paravan pentru cine stie ce alte manarii, nu are cum sa fie altfel. Scrii despre treburi care nu sunt pe piata noastra mica? E bun, macar nu ne dam coate, nu esti periculos, ba chiar daca ma gandesc bine esti aproape specialist. 
Mai observ ca in ultima vreme "lupta de clasa" s-a ascutit, se inmultesc atacurile, fie de la reprezentanti ai producatorilor (in variate feluri si intensitati), fie de la o specie noua de blogger de vin si anume omul care scrie nu din perspectiva consumatorului (o treaba comuna tuturor scribilor virtuali de pana acum), ci din perspectiva producatorului. A producatorului care e "prietenos", sa ne intelegem. Astfel totul e bine, e frumos, e zen, feng shui, crestineste, ba chiar masonic, daca interesele o cer. Revenind la observatia de la inceputul paragrafului, cred ca-i de bine, inseamna ca daca deranjez  e posibil chiar sa...influentez piata! Ssst! Nu mai spuneti la nimeni, glumeam si eu, asa ca-ntre prieteni.

Dar pe de alta parte scriind doar de "importuri personale" mi-as pierde din cititori. Adica stiu din experienta mea de consumator de media, de aceasta data, ca o nota de degustare tehnica a unui vin strain relativ inaccesibil mie, nu numai ca nu ma atrage, dar ma si enerveaza:) Pentru ca stiu ca nu am acces la acel vin, decat cu eforturi prea mari. Adica imi spui ca e bun, ca e asa si asa, nemaipomenit, dar eu n-am cum sa "verific" minunatia lui. He, he, acum retrospectiv, cred ca in cateva ocazii v-am enervat un pic:)

Oricum, mi se pare o dilema din care nu putem iesi. Poate cel mai bun lucru care s-ar putea intampla ar fi ca un importator sa se decida sa aduca in Romania unul din aceste vinuri aduse pe "samizdat", fie de la comercianti din strainate, fie prin bagajele de mana ale unuia sau altuia, prieten calator prin tari straine. Dar sa nu ne luam prea in serios, ca nici ei nu ne iau. 
Apoi exista un efect psihologic de a considera un atare vin ca fiind mai bun decat e in realitate, pentru ca tu- receptorul- ai un sentiment de unicitate a experientei, de exclusivitate incontrolabila. Si ce daca ai dat 91 de pct (sau 5 dopuri sau "extraordinar" sau pur si simplu i-ai cantat ode) pentru un beaujolais? Cine ar pune repede mana de tastatura si pe card ca sa-l comande repede-repejor de afara? Cine ar putea sa spuna "hai, sefu, ca nu-i chiar atat de bun"? 
Asadar vezi, draga cititorule, cate ambiguitati dilematice se nasc dintr-o singura sorbitura? :)

Orisicat, vinul de azi este un astfel de exemplu. Cumparat direct din Franta (vinatis.com) cu aproximativ 10 euro. Ii zice Domaine des Nugues Fleurie 2010, unde Fleurie e unul din cele 10 cru-uri ale Beaujolaisului. Domeniul in sine are 6 hectare in aceasta zona, unul in Morgon si vreo 10 in Village. Deci chiar si dupa standardele romanesti e un mic producator.  E un beaujolais tipic, cu mentiunea ca maceratia carbonica e mai evidenta la acest exemplar, o jumatate din vin fiind adus la indeplinire astfel,  si prin urmare are acel nas specific, de fructe rosii dulci, supracoapte, moi. Apar si nuante minerale, pamantoase ba chiar si ceva ve getal, cernelos. Gustul e tipic, initial cu atac moale, catifelat, pentru a recupera pe final cu taninuri bine crescute, fine, si impresii de fructe rosii si  negre (visine, coacaze), plus un finish sec, vinos si picant, piperat. Nu mi-a placut la fel de mult ca Chenas-ul de acum ceva vreme, dar e mai beaujolais decat acela, cu tusele lui molicele si o rusticitate mai evidenta. Deci tineti aproape carnatii afumati, salamurile si jambonul 'al vechi! Plus ca nu are manii din astea "new-world", gen suprabaricare,  supracoacere, alcool ravisant. E un vin light, foarte baubil si pare onest.
Asa ca ii dau 84 pct, pentru ca oricum nu cred ca l-a mai baut cineva din Romania:))

13 comentarii:

  1. Dilemele de genul asta au o rezolvare foarte simpla: inca un pahar de vin..:) Si inca o comanda pe Vinatis...
    Pana la urma este interesant ca in ultimul timp producatorii considera ca trebuie sa "modeleze' si spatiul virtual al consumatorului..:) E un pas inainte totusi...in directia "raului", dar inainte...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi se pare normal. Cand iti deschizi "ambasade" in lumea virtuala- ambasadorul respectiv incepe sa apere interesele tarii lui:) Doar ca la noi acesti ambasadori par uneori iranieni sau din Coreea de Nord:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Pana la urma, privind retrospectiv, am scris despre foarte putine vinuri straine inaccesibile. Ba chiar si alea, daca le dorea cineva, il puteam rezolva :)

    Si daca te gandesti ca din cateva click-uri poti avea vinul la usa casei, fara sa te deplasezi prin magazine, iar e un avantaj, zic io. Cand oi scrie despre un Latour cu adevarat inaccesibil multora, atunci se poate enerva la greu lumea pe mine, hehe

    RăspundețiȘtergere
  4. Ciprian, sa faci pasul la a comanda vin intai pe online, apoi pe online in strainatate, nu e ceva accesibil tuturor, mai mult din motive psihologice decat finaciare. Majoritatea oamenilor prefera metode mai conventionale, asta era sensul "accesibilului"

    RăspundețiȘtergere
  5. pai tocmai, asa poate realizeaza si consumatorul ca totul se poate face usor, lumea din afara e serioasa, nu incearca sa rupa pielea de pe tine. In plus, sa realizeze ca exista viata si dupa vinul romanesc...

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, dar iti trebuie fie o organizare la comun, pentru reducerea costurilor de trasport, care nu sunt atat de mari oricum, fie un buget destul de generos pentru achizitia de vinuri. Nu-i ca si cum te duci in Carrefour si pe langa detergent, hartie igienica, cartofi si paine iti iei si o sticla de vin.

    RăspundețiȘtergere
  7. asta-i adevarat, dar pana la urma sunt categorii si categorii de consumatori. Eu unul incerc sa le impac pe toate, asa imi faceam un blog de nisa a nisei, doar pt baietii care cumpara vinuri direct de pe raft :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Pai asa si trebuie, ca doar si noi mai bem si altceva decat aceste vinuri "personal imported".

    RăspundețiȘtergere
  9. Ehe..e greu cu online-ul...vorbeam chiar astazi cu cineva care se ocupa cu asa ceva si imi zicea cat de greu merge si cum oameni la care te astepti sa comande pe online nici nu vor sa auda de asa ceva, chiar daca site-ul e din Romania si il cunosc personal pe vanzator...dapoi de afara.

    Mai avem ceva pana sa se schimbe mentalitatile...degeaba ne zbatem noi cu exemple de vinatis si vinexus..Problema e mult mai grea si mai profunda...:(

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu pentru cei din online, le-as zice sa faca bata moneda pe faptul ca vinul se poate plati si la primirea vinului, sa nu aiba impresia eventualul cumparator ca poate lua teapa. Mai greu e pentru cei care voir plata in avans, iar asta ma enerveaza si pe mine, trebuie sa ma duc la nus'ce banca sa depun cash. Treaba e ca odata facuta prima comanda dupa aia nu mai pare o aventura.

    RăspundețiȘtergere
  11. Multi care procedeaza asa, nici macar nu isi dau seama sa popularizeze chestia asta!
    Asta cu plata in avans nu o inghit nici eu...mai ales la online...

    RăspundețiȘtergere
  12. corect, si eu iau sticla de vin pe langa hartia igienica si paine (in ordinea asta).

    Tiberiu

    RăspundețiȘtergere
  13. Pai cred ca majoritatea oamenilor normali asa fac:) Ce, toata lumea sta se se holbeze nehotarata la raionul de vin/bere cate jumatate de ora?

    RăspundețiȘtergere

Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.