Pana de inspiratie in descrisul vinului? Va rezolva aplicatiile de mai jos!

Poate va intrebati cum de unele note de degustare pe care le-am scris contin descriptori care provoaca stupoare. Ei bine, ma autodenunt.

Iata mai jos, doua aplicatii online (de la winesnob si phrasegenerator) numai bune daca se rareste inspiratia:

http://www.winesnob.me/

http://phrasegenerator.com/wine

 

PS: glumesc! doar ma stiti, sunt perfect capabil sa scriu note de degustare ciudate si fara ajutor:) Oricum prima aplicatie e de departe cea mai chic. A doua e atat de plictisitoare incat ii banuiesc pe cei de la Wine Enthusiast ca o folosesc cu adevarat!

Huit La Londe Rosé 2012 Château Les Valentines (Franta)

8 vine de la cele 8 parcele de pe care se recolteaza strugurii pentru acest vin, si-ca sa fie semnificativ pana la capat- de la cele 8000 sticle imbuteliate anual. In acest sens al limitarii geografice este un grand cru. Mai este si un tete de cuvee, insemnand ca e primul vin al casei, ca pentru facerea lui s-a utilizat ce-i mai bun. In Provence, asta merge uneori si la propriu- e vinul produs din primul must, prin cea mai usoara presare a metodei saignée. 8 mai vine si de la anul 2008 in care La Londe, un cru provensal de aprox 150 de hectare, si-a castigat autonomia AOC in cadrul mult mai largului Cotes de Provence. E conform zonei- un grenache cu aport de cinsault si mouvedre. E un vin bio, dar deja asta in Franta reprezinta mai degraba o alegere a patronilor, si mai putin un instrument de marketing, cum este perceput la noi. V-am mai vorbit despre domeniu si aici. 

Am citit eu ca acest rose trebuie aerat, ca se recomanda folosirea unui decantor, dar m-am gandit ca-s prostii. Cine a mai auzit de rose decantat? L-am deschis, dar avea izuri grele, un pic prea pronuntate ca sa fie agreabile, asa ca am luat in serios indicatia. Ei, bine, retrospectiv si in mod cert, i-a folosit! 

Culoare foarte palida, mai degrabă aurie cu reflexii portocalii decât rose. Nas initial turbulent, pamantos și mineral. Apoi apar nuanțe frumoase, de flori de portocal, miros de vegetație mediteraneană, cireșe albe. În gust e cremos, catifelat, neașteptat, ca un alb plin si rotund, cu note amintind tot de cirese albe, fenel si doar secundar, si poate iluzoriu- pomelo. Are o textura maiastra, echilibrata si inedita pentru un rose. Foarte bun si din alta specie fata de rozeul obisnuit. Asocierile gastronomice sunt foarte largi, de la peste prajit sau la gratar, la pui cu sosuri savante, ghiveciuri provensale sau mai putin, vinete umplute chiar si sarmale- mai putin grase. Dar cred sincer ca primul pahar trebuie apreciat de unul singur, ca sa bucuram de caracterul diferit al acestui vin. Eu unul l-am perceput ca pe o curiozitate, in fond, poate si de aici s-a nascut aceasta noua apelatie in Provence. Odata ce-l bei, iti dai seama de ce se prognozeaza un potential de pastrare de 4 ani, chestiune exotica in regnul roze. SI temperatura la care se arata cel mai agreabil e mai deosebita, mai ridicata- 12 celsius. Asadar, daca gasiti un exemplar ceva mai vechi, ar fi chiar interesant de incercat. 

Poate fi gasit aici, la 58 lei. 13% alc. 88 pct

Feteasca Neagra Serafim 2013 Licorna Winehouse

Licorna este o crama "emergenta", cu 22 de hectare in posesie, la Gura Vadului, langa Mizil. Proprietarul se numeste Virgil Harabagiu, om care si-a facut averea din hoteluri, pensiuni si alte asemenea, pe valea Prahovei.

Gabi Lacureanu a preluat managementul si Florin Preda munca cu vanzarile, reunindu-se astfel echipa de la Basilescu. Deloc intamplator, George Moisescu si-a pus amprenta asupra conceptului, denumirilor, etichetelor, etc. Iata ca, daca la Basilescu aveam Ingeri, la Licorna am urcat in ierarhia cereasca pana la serafimi. Deocamdata, legatura dintre vin si aceste inalte pozitii din ierarhia celesta este aspirationala. Oricum, dupa ce am vazut sapte etichete din aceasta gama, pot spune ca toate sunt deosebite si creeaza un impact cu estetica lor amintind de ilustratiile din cartile lui Jules Verne, sau de curentul steam-punk. Trecand de posibilele interpretari, e pur si simplu ceva ce nu vezi in fiecare zi. Aceasta de alaturi, mi se pare foarte potrivita de Bunavestire, de exemplu :)

Coloristica e intensa, iti spune direct ca nu o sa dai peste ceva eteric. Initial aduce ceva vinos, lipsit de briz-brizuri. Insa, dupa 30 de minute, incep sa para semne de elevare, tuse glicerinoase, de prune uscate, ciocolata si tutun. In gust se simt tuse de afine, prune, visine, cafea. Finalul e usor taninos, lasand impresii de afine cu un praf de zahar peste. Straight, oarecum rustic, inca in devenire si ceva bun la 30 de lei. Ma temeam ca serafimul sa nu-mi parjoleasca papilele, in fond etimologic inseamna "cel care arde", dar cu mare bucurie in suflet am remarcat ca cei 14% alcool sunt bine integrate in peisaj. 84 pct.

PS: vinurile rosii 2013 de la Licorna sunt in stadiu "beta", practic, din ce am inteles ele se gasesc inca in baricuri, lansarea en-fanfare fiind prognozata pentru toamna acestui an. Totusi, un lot de 1000 de sticle poate fi achizitionat deja din diverse magazine. Dupa mine, nu e rau, fiind la acest moment un vin plin de prospetime, mai raw, ca sa zic asa, dar cu forta si fructozitate. Suntem cativa carora ne place feteasca neagra (si) asa.

Impresii de la IWCB 2014

Am fost si la IWCB. E primul concurs sub obladuirea OIV la care particip. Formal e mai riguros, daca comparam cu Premiile Vinul.ro, de exemplu. Apoi, la acesta din urma, cheia zilei era data juratilor imediat dupa incheierea zilei. La IWCB, din pricini care tin de regulamentul OIV, cel putin asa am inteles, nu s-a intamplat astfel. Sigur, probele (peste 700!) au fost desecretizate la un moment dat, dupa plecarea mea, asa ca nu va pot da niste nume si niste punctaje, dar sunt sigur ca ceilalti bloggeri din panelul paralel vor publica informatiile asteptate.

Dar nu despre vinuri doresc sa va povestesc azi, ci despre organizare. Foarte profesionista, zic din capul locului. Concursul a avut loc la Biblioteca Nationala, hotelul (Royal) unde erau cazati juratii fiind chiar peste drum, deci, va dati seama, cineva si-a dat silinta. Seriile au fost de cate 30 de vinuri, o  particularitate, izvorata tot din regulamentul OIV, fiind ca pretul nu face parte din criteriile de clasificare, ci numai tipul de vin (linistit, efervescent) sau restul de zahar. In acest sens astept cu oarece nerabdare sa aflu ce am punctat, pentru ca in lipsa cunoasterii pretului pot aparea surprize mari. E ciudat sa ai un vin de 70 de lei batut in aceeasi serie de unul de 15, dar nu imposibil. Sigur, pot fi diferite alte motive pentru care se poate intampla asa ceva (nevoia de decantare, aerare, temperaturi diferite de servire, etc), dar e oricum amuzant. Nu si pentru cel cu vinul de 70 de lei, dar nu poti sa le ai pe toate.
Catalin Paduraru si organizatia sa fac o treaba buna la conducerea concursului. In fond chiar de anul trecut s-a observat o normalizare a rezultatelor, destul de funky in alte vremuri. Anul acesta, de exemplu, cu munca de convingere la OIV, s-a reusit scoaterea celebrelor vinuri de vinoteca intr-o serie separata, pentru a evita situatiile ciudate, intalnite in anii anteriori, in care vreo grasa de colectie, din care mai sunt probabil vreo 10 sticle, sa se lupte cu un vin de larg consum, care n-are saracul nicio vina:)

Sa fii jurat la concursuri de vinuri e foarte cool. Toti se poarta cu tine de parca ai fi nu stiu ce vedeta. In fiecare zi, seara, exista cate un eveniment, o cina, intr-un loc deosebit, prilej de gastronomie elevata si alte vinuri, uneori mai cu motz decat cele din concurs. Discuțiile cu ceilalti jurati, adunati de peste mari si tari, sunt si ele un punct important, mai schimbi o idee, o perspectiva, afli una-alta. Adica sa ai o conversatie despre riesling cu oameni din Statele Unite, Hong-Kong, Polonia si Columbia nu se intampla in fiecare zi. Sau sa vorbesti despre politica, la un pahar, cu Balla Geza, Aurel Rotarescu si Catalin Paduraru, sa schimbi impresii despre vin cu Lorena Deaconu, Bogdan Costachescu sau cu Liviu Grigorica. Daca esti iubitor al vinului si traiesti (intr-un fel) in acesta lume, va dati seama, ca e destul de interesant, si pentru asta le sunt recunoscator organizatorilor ca m-au invitat să văd cum se desfasoara lucrurile, chiar dacă punctajele mele nu au fost luate în calcul în competiția oficiala. 

Pana la urma, dupa cinci ani de blogereala in domeniul vinului, pot sa zic si eu, precum Caragiale: "Sunt vechi, domnule!"

Rozeurile 2013 de la Davino (Unicom production): Faurar, Iacob si Domaine Ceptura Rose

flacari imbuteliate

Faurar rose 2013 13,5%. Olfactiv aduce ceva "nou", neasteptat, cu mineralitare, pietre de râu. Jeleu, zmeură. Gust conform așteptărilor, fizzy si intens, pune stapanire pe papile cu note puternice de coacăze roșii, zmeura. Nu foarte special pe final, însă numai reconfortant nu poți să zici că nu e. 82 pct. 25 lei.

Iacob rose 2013 13,6% E veritabilul cross-over al celor de la Unicom. Nas mai fin, delicat, cu nuante placute, amestecate, mai dificil de identificat. Sa incercam totusi: capsune, zmeura, bujori, petale de trandafiri de dulceata. Gust placut, echilibrat, ceea ce nu se poate spune de multe rozeuri, fresh, cu gust interesant, cu tuse de visine, piersica romaneasca (a carei coaja, daca va amintiti, retine si ceva astringeta) si sigur lasati-va fantezia sa mearga spre fructe rosii, poate cu un varf de cutit cu zahar pudra peste ele. Vinul e sec, sa ne intelegem, si  nu e un rose plapand, dar este si departe de a fi vreun concentrat de fructe rosii sau vreo vata pe bat. Un efort solid. 84 pct. 42 lei.

Domaine Ceptura Rose 2013, 13,7%. Un nas frumos, putin mai intens decat Iacob 2013, dar asemanator in multe privinte. Compot de cirese albe, nuante vegetale, coacaze rosii. Impresie generala: bonjour Provence! Oarecum ciudat e singurul din noile Davino la care am simtit un usor iz de lac de unghii, sau ca sa-mi autocitez un descriptor care a facut o mica cariera: "dormitor de fata care-si face unghiile sambata seara". Dar toate aceste arome sunt mai aproape de ceea ce as numi "eteric". Inchipuiti-va nu o capsuna proaspata, ci o spuma cu aroma de capsune, cum nimerim prin restaurantele maiastre sau vedem pe Paprika Tv (mai degraba). In gust se face adevarata diferenta fata de Iacob. Mult mai fin, mai identic natural, intens, cu tuse de mar, gutuie, pomelo (da, vorbesc de un rose). o textura chiar usor tanica, picanta pe final. E un rose deosebit, care pentru mine unul, aduce mai ales gustativ un mic paradox: descriptori de fructe albe, dar impresii texturale de vin rosu. Daca la inceput spuneam "bonjour Provence", acum pot spune cu mana pe inima "Buna ziua, Dealu Mare!" Nu stiu cum au reusit iar, dar mai vreau. 87 pct, 65 lei.

Culoarea celor trei este extrem de asemanatoare si e interesant ca au un procent de alcool - la fel- asemanator. Vinul, in toate cazurile, e un blend de merlot si cabernet.

Degustare de Recas la Braila, cu Selene si privighetori

Uite asa, intr-una din zilele saptamanii trecute, am ajuns la Braila, desi n-aveam chef de mers la cinema (o selectie de bancuri nu atat reusita, nici macar inteligenta, dar elocventa orisicum, despre dragostea multiseculara dintre cele doua orase, puteti gasi aici si -de partea cealalata a Siretului- aici). 

Mi-a luat mai mult timp sa ajung din centru Galatiului in locul de unde pleaca microbuzele, decat sa ajung de acolo la Braila. Si cum am luat-o asa la pas, de la intersectia de unde m-a lasat microbuzul, lipa-lipa pe calea Galati, apoi stanga-dreapta pe niste strazi ale caror nume le stie destul de bine Google Maps, pline de case mari, boieresti si oarecum decrepite, iata-ma ajuns la intrarea in Gradina Publica si - intr-o margine a ei- restaurantul Privighetoarea. Intru in respectabilul stabiliment si ma intalnesc cu cei doi organizatori ai degustarii- Iulian Grigorescu si Razvan Stoenescu. Putin mai tarziu l-am regasit si pe Stelian Stefan, somelierul Cramelor Recas, pentru ca da, obiectul chermezei a fost tocmai prezentarea unor vinuri din portofoliul Recas la confluenta cu magazinul brailean Vinus mundi (de unde am imprumutat si pozele). Odata inceputa degustarea, Stelian si-a facut treaba atacand cu informatii publicul spectator. Noi, astia de la masa carcotasilor, am tot comentat, doar asa de amorul artei. Mai avem putin si terminam liceul, ce sa-i faci.  Mesele a fost dotate cu platouri generoase cu diferite finger-food, sau minuturi, pe romaneste, fiecare gasindu-si o asociere placuta in vinurile propuse. Dupa degustarea propriu zisa, participantii au putut opta pentru vinurile prezentate intr-o asociere gastronomica la preturi moderate, in fine mai mici decat ar fi fost in mod normal listate. Avantaj primire, ca sa zic asa. Nu cred ca a plecat cioneva suparat sau dezamagit, cu atat mai mult cu cat, acompaniati de vocea cantaretei Jezebel, pare-se ca au petrecut pana tarziu in noapte. Eu, om sobru si rezervat, cum ma stiti, a trebuit sa ma retrag dupa degustare.  N-as vrea sa termin fara sa-mi amintesc ca a fost foarte bine organizata, cu banere, flyiere, printuri pe masa, treburi de amanunt. Bravo lor. Si acum plictisitoarea descriere a vinurilor:

Spumant rose Sole. Un vin cu fermentatie primara la Recas si secundara in Italia, metoda charmat, brut dar spre limita superioara, spre extrasec, cu arome usor de recunoscut, de fragi si capsune, trandafiri, fresh si racoritor.  

Feteasca Regala Sole 2013, DOC Recas, single vineyard. 12%. Iarba, ananas copt, piersica românească, cremene. Vin bun. Suav, iar dacă se încălzește, apare si pulpa de grapefruit, precum si unele inflexiuni minerale. E o expresie buna si inflorata a acestui soi. 85. 

Chardonay Cocoșul 2013.  Miroase prea tare a lemn. Și a corcodușe răscoapte. În gust para. Și pe final coaja de para williams.  Proaspăt, dar cam firav,  pe fondul unei acidității cam mari. Poate si pentru ca a venit cam rece in pahare. 80

Latour Grand Ardeche 2010, un import Louis Latour, un nume cunoscut din Burgundia. Chardonnay-ul vine intr-o culoare aurie,  cu nas de cremene,  pietre de rău,  apoi cu "lag" intra pe fir si arome tipice de chardonnay mai grizonat, de flori ofilite si fructe răscoapte. Gust de coaja de lămâie îndulcita,  gutui, pere tari. 84-85. E doar un vin de pays, dar lasa o impresie foarte buna si iata! are rezistenta la timp. Nu ca ar trebui tezaurizat sau asa ceva, dar daca va mai intalniti cu una pe undeva sa stiti ca e un vin inca viabil.

Feteasca Neagra Selene 2012, un DOC-CT, 14,5%, culoare roșie rubinie cu tente purpurii, glicerinos, cu picioare dese. Magiun, vișine, picanterii (scorțișoară, vanilie) inclusiv florale, alcool. Pielărie. Corp mediu, viguros,  încă tânăr. Cu taninuri nițel uscate și final intens piperat. Raw. 12 luni in butoi si cred ar mai trebui sa stea in sticla tot pe atata, de acum incolo. 85.

Merlot La putere 2009, 13,5%, tot cules tarziu. Aduce a pielarie si foaie de tutun, afine si coacaze, cafea, cacao si desigur vanilie. Taninuri mai degraba medii, granulate prietenos. E un vin si serios, dar si usor de baut, impresie subliniata mai ales daca vine dupa Selene, un vin mult mai tanar si mai puternic. 85. Are si un rpc bun, fiind vin de sub 40 lei/sticla.

Sauvignon blanc 2013 Reserva Especial Vina Mar (Chile)

Vinul de astazi, un clasic chilian, poate fi achizitionat nu numai din marele online dar si din retail, eu insumi ajungand la el via Selgros- 39,99 lei. 12,5% alcool, DO Casablanca Valley. E un sb foarte racoritor si repede curgator (pe gat), dar e foarte fin lucrat, desi impetuos cu aromele sale explicite de grapefruit, clementine si o tusa oarecum vegetala, ca de ardei gras sau sparanghel, impresia de finete si neintruziv e cea care ramane. si ramane si ramane. 85 pct.
Daca vreti puteti sa-l ascultati si pe domnul de mai sus. Mai sa zici ca s-ar pricepe:)

PS: incercati sa vizionati si celelalte filmulele recente de pe canalul Vinul.ro. N-are cum sa strice.

Merlot 2011 Pivnita Basarabilor Domeniul Vladoi

Nas interesant, de pielarie, afumaturi, chimen, livreaza un gust tipic pentru merlot, de fructe negre coapte, cu tuse datorate maturarii in baric- vanilie si condimente. Ramaii cu o impresie de corp mediu, de vin nu atat elegant cat jovial. Alcoolul 13% este bine integrat. IG Colinele Dobrogei. 83 pct/35 lei

Colonelului are cine să-i scrie. Povestea unui prânz antologic

Colonelul meu are putine in comun cu personajul din romanul lui Gabriel Garcia Marquez. In afara reveriilor din trecut, lucru firesc pentru orice om in varsta, lui-cu certitudine-are cine sa-i scrie! 

Exista insa un cocos, ca in povestea amintita, zburatoare purtand un nume celebru- Napoleon! Foarte galic, nu-i asa? De cand eram mic- zeci de Napoleoni si-au gasit sfarsitul la ocazii speciale, inecati in ciorbe groase de zarzavat, frageziti la cuptor sau inmuiati in rasol.

Apoi mai exista Curcanul Bismarck. Si el e o jivina mandra si pacatoasa, prinsa intr-o eterna reintoarcere prin cuptor. Sigur, de-a lungul timpului au fost Bismarci mai mari sau mai mici, insa prezentul a fost demn de o aniversare- 6 kg doar carcasa! In el orez cu legume, ciuperci si curry.

Nu va mai spun numele porcilor deoarece am intra intr-o controversa politica interminabila.

Contributia mea la aceasta masa a fost un gratar de vita. M-am dus la Metro sa cumpar o bucata de vita olandeza, dar se pare ca galatenii sunt mari mancatori de astfel de trufandale. Nu mai era. Cautand o ceva totusi demn de o masa mai speciala am identificat o ceafa de black angus produsa de o firma romaneasca. Si aceea era ultima bucata, destul de marisoara, pe la vreo 2,5kg, asa ca nu am pregetat, mai ales ca l-am recunoscut pe managerul unui restaurant cunoscut dand tarcoale pe la raionul de carne.

Am fasonat carnea, taind-o in bucati generoase si apoi am facut ceva ce marsterchefii ar blama zgomotos, in stilul lor care face vanzare producatorilor de vesela: am marinat bucatile intr-o cantitate mica de zeama de lamaie, ulei de masline, coaja de lamaie, ceva mustar cu boabe, chimen si oregano. Am facut asta deoarece urma sa frig carnea peste 2 zile si nu ma lasa inima s-o congelez, iar in frigider nu sunt 0-2 grade cat sunt necesare pentru pastrarea carnii proaspete in bune conditiuni. 

Ei, si uite asa s-a facut sambata, ne-am imbarcat, am ajuns, ne-am pupat, dar nu prea tare caci timpul se scurtase de acum (cine are copii mici stie ca- nu stiu cum se face- dar esti tot timpul in intarziere), am incins gratarul, am fript carnea dupa preferintele fiecaruia, mai medium-raw pentru mine, mai bine-facut pentru oamenii in toata firea alergici la roz. Garnitura a fost orezul din curcan si niste legume fierte, care tocmai treceau pe acolo.

Dar ce vin? Ce vin? Intamplarea (vorba vine) a facut sa am in drink-test cateva vinuri de la Alcovin Macin. Daca la curcan am mers pe mana unui chardonnay aducand a busuioc si a condimente dulci, la vita am testat un Renatus rosu 2012, un cupaj pe tipic bordolez (cabernet, merlot, petit verdot), cu o tusa autohtona prin prezenta in cupaj a unei proportii mici de feteasca neagra. Il stiu de cand era mic, ca sa zic asa, si anul in plus la sticla i-a folosit in mod cert. As zice ca in ciuda culorii rosii-purpurii, stralucitoare si medie ca intensitate, fapt care ne da o indicatie ca nu vom fi abuzati de taninuri salbatice, mijlocul e bine asezat, devedind o suculenta si un profil organoleptic bine echilibrat. Visina, pruna coapta, afine rosii, condimente dulci, nuante vegetale, aromatice, poate o iluzie de marochin, fin si parfumat cum probabil erau manusile domnisoarelor pe vremea cand domnii inca isi incovoiau spatele pentru a le saruta mainile. O suculenta moderat acida, de suc proaspat, alcool bine integrat, un final cu remanenta medie, usor amarui, amintind de ciocolata neagra, dar si picant, echilibrat de o dulceata de fruct copt, proaspat. O fi fost transferul de arome de la vita, a carei marinata a continut si coaja de lamaie, dar oricum ar fi- am recunoscut acest iz in finalul vinului. 

Nivelul de alcool (13,5%) nu ne da batai de cap, fiind bine integrat. M-am bucurat ca l-am vazut ca fiind bun din frageda pruncie si marturisesc chiar ca am fost nitel surprins de nivelul la care a ajuns in prezent. Aduce acum mai degraba a un cote du rhone de moda veche, adica mai fin si mai putin bombat de alcool. Consider ca e unul dintre cupajele rosii romanesti care ar merita mai multa atentie din partea iubitorilor vinului, cu atat mai mult cu cat vine la un pret atractiv pentru calitatea sa, adica aproximativ 40 de lei. 86 pct!

In ambianta pranzului aniversar de duminica, barbatii din trei generatii au apreciat acest vin. Nu stiu daca a fost Bismarck, manzatul fara nume, vinul sau doar pura bucurie a revederii cu bunicul meu ajuns astfel la 82 de ani. Dar avand in vedere ca s-a infruptat cu placere din toate, incep sa cred ca secretul longevitatii nu sta in ginseng si salate cu germeni de grau sau alte ingrediente fistichii, ci intr-un stil de viata plin de activitate, mancare cat mai naturala, dragoste si familie si de ce nu- cate un pahar de vin bun, macar din cand in cand.

Tamaioasa romaneasca 2013 Sec "Prestige" Domeniul Coroanei Segarcea

foto: berbecutio.blogspot.com

Intr-o degustare privata recenta, unde am propus unei asistente entuziaste si anglofone o serie de vinuri romanesti, am ales printre alte exponate ale industriei noastre de profil si acest vin de la Segarcea. Nu m-am inselat, fiind primit cu entuziasm. Am stiut de cand l-am ales ca asa se va intampla, deoarece aromatica impetuoasa nu prea lasa loc de dubii sau regrete. Flori albe, litchi, trandafiri de dulceata (usor parfumati si cu o fateta vegetala), sau poate pentru ca propune si un "nas" care duce spre dulce- turkish delight, ca sa nu spun rahat cu aroma de trandafiri- ca rad golanii in fundul clasei. In gust, dupa atacul in care se amesteca toate parfumurile din gust, vireaza usor de la un gust initial puternic si plin spre o linie mai suava, mai rezervata, cu tuse usoare de piersica romaneasca, pere si mere golden, mai asteptata prin perspectiva nivelului redus de zahar rezidual. Bine echilibrat sub aspectul nivelului de alcool si al aciditatii (destul de ridicate).

E un vin curat care are abilitatea de a uni bautorii de sec cu cei care prefera sa fie dusi cu zaharelul, ceea ce il face simpatic daca alegerile pentru intalniri colocviale reunesc ambele categorii de oameni. 

84 pct, in jur de 30 lei in magazinele online.

Riesling italian 2013 Pelegrin Alcovin Macin

Riesling italian 2013 Pelegrin Alcovin Macin, 13%, 15 lei. E remarcabila asemanarea (data de un profil aromatic floral si gustativ- dulce-vegetal amintind de cirese albe, caise, mere golden), cu cramposia 2012 de la Intervitt. Poate si aici glicerolul inseala papilele. Un vin de mare retail reusit, fara o marcanta amprenta minerala, dar plin de prospetime. 

Pretul mic intareste impresia de vin curat, de incredere. 79-80
Dupa parerea mea, e mai potrivit pentru preparate din pui si diverse aperitive, branzeturi si legume proaspete, decat pentru peste. Dar de aceste variante ramane sa va convingeti singuri.

Rose 2013 "Ravak" Domeniul Vladoi

Avem un roze 2013, din feteasca neagra, DOC Murfatlar, mai precis geografic- localitatea constanteana Siminoc. Culoarea e destul de pigmentata pentru un rose, nuanta somon. Olfactiv propune coacaze rosii, grapefruit roz, zmeura si agrise.  Gustul este robust, reconfortant, cu remanenta medie, usor acida si picanta. 83 pct. 25 lei. 13,5% alcool, bine integrat. Nu sunt de cautat in el spume aerate provensale, ci mai degraba- fructe proaspate si acide. De recomandat.
PS: Siminocul (ca substantiv comun) e o planta medicinala, folositoare pentru sanatatea ficatului. Luati de aici ironie!

Chardonnay 2013 Pivnita Takacs

Acest vin sec de Aiud, cu 12,6% alcool, se prezinta intr-o culoare alb-aurie, stralucitoare. Nas de intensitate redusa, fara prea multe exotisme, cu fateta vegetala,  usor intepator, amintind de coaja de kiwi si iarba,  prune verzi.  Gust viguros,  robust, cu textura de mar, ardei gras si banana tare. 83 pct. 24 lei pe site-ul cramei. Un vin placut.

Trebuie sa semnalez aparitia numarului 6 al revistei Millesime, in care descoperim in primele pagini un interviu realizat de Georgeta Bocse cu Gheorghe Csavossy, un "monstru sacru" al oenologiei romanesti, consultantul cramei despre al carei chardonnay am vorbit astazi. Dr. Csavossy este indubitabil cel mai experimentat oenolog in activitate de la noi, fiind si creatorul unor soiuri noi- cum ar fi Hercule si Amurg, ambele valorificate comercial de Pivnita Takacs. Descoperim si un om hatru, cu opinii uneori disonante fata de moda vremii (mai ales in cazul utilizarii baricurilor). Impreuna cu el, Attila Takács si afacerea sa de familie dau vinului un aer familial, traditional, destul de simpatic in aceasta lume de inox si tehnologie moderna.

                                            

Muscat Ottonel 2012 "Ravak" Domeniul Vladoi

foto: oenolog.ro

Iata un vin capabil de a inspira impresii organoleptice diferite. Am citit trei pareri distincte si in afara descriptorilor gustativi din gama "acid" si "citric", restul- mai ales la nivel olfactiv- difera foarte mult. Sigur... cineva ar putea spune ca lamaita si coaja de lamaie sunt aproximativ din aceeasi familie, ca zarzara "semicoapta", cu impresiile sale acrisoare si putin amarui- poate fi asociata unei pulpe de grepfruit sau ca "boaba de muscat" e un descriptor vag si cuprinzator totodata. Cred ca e un exemplu in care momentul, asocierea si ambianta  pot face vinul sa se exprime diferit. Ceea ce este bine!

Pe mine, muscatul 2012 de le Domeniul Vladoi- podgoria Murfatlar, vinificat in sec, cu 12,5% alcool, m-a intampinat cu o culoare stralucitoare, aurie cu tente verzui,  si un "nas" oarecum bizar, de vana de hrean si mustar, ceara de fagure, coaja de lămâie.  Gustul a fost mult mai previzibil, cu note de para,  mar si  zarzara semi-coapta. In concluzie: baubil si acid. 82 pct, 25 lei.

Etichetele sunt destul de atractive, fresh, dar ar trebui sa existe niste diferente intre ele. Toate albele din gama au aceeasi eticheta, rosiile la fel. Primul lucru la care m-a dus mintea ar fi ca ar putea diferi fructul. Dar in fine, sunt detalii nesemnificative, dar care- dupa cum am aflat de-a lungul timpului- au "darul" sa irite multa lume.

Gasesc ca acest producator nou aparut ar trebui incurajat de iubitorii vinului. Are preturi corecte si vinuri expresive, diferite si cu buna tipicitate de soi. 

Le Caprice de Clementine Rose 2013 (Franta)

Avem un rose de Provence clasic, produs de o crama construita in 1997 de catre un antreprenor din domeniul IT. Château Les Valentines detine 35 de hectare, de pe care- inainte de preluare- strugurii erau trimisi unei cooperative. Cum spuneam, acum au resursele sa vinifice singuri. Licorile poarta numele copiilor. In acest caz, aminteste de capriciile domnisoarei Clementine. 

Vinul in sine este un blend obisnuit zonei, de grenache si cinsault, in proportii egale. Are o culoare frumoasa, nu foarte intensa. Aromatic aminteste de piersici, grapefruit roz si capsune coapte. Se simte din nas finetea, aromele avand o naturalete delicata, fina. In gust se continua impresia de finete, de vin balansat, neintruziv, denotand cea mai remarcabila caracteristica pe care 99,99% din rose-urile lumii ar trebui s-o aiba: "duce-s-ar pe gat". Glumesc, dar sunt sigur ca intelegeti acesta simpla dar alminteri greu de obtinut proprietate. Are o remanenta medie, tot in registru fin, citric si reconfortant. Nivelul de alcool e bine echilibrat in acesta ordine de idei- 12,5%. Mi-a placut mult acest rose. 86 pct. Cred ca e foarte potrivit ca aperitiv, poate insotiv de niste chilli umpluti cu branza, poate vinete irlandeze, grisine cu somon, desi- mai in profunzimea mesei- ne putem gandi cu duiosie si la o plachie de crap.

Inteleg ca trei dintre colegii de vinosfera (vin2 si berbecutio) pregatesc pe 14 mai o competitie de roseuri- in care publicul participant isi va vota castigatorul. Ar trebui inclus acest vin printre participanti. E de gasit pe Vinoonline, la un pret bun, avand in vedere calitatile, dar si pretul comparativ din alte piete, mai dezvoltate ca a noastra.

Pentru ca vorbeam de treburi reconfortante sa amintesc ca vinul a mers foarte bine cu expozitia de pictura "I'm turist" a artistilor plastici Tiberiu Bleoancă şi Valentin Neacşu, deschisa la parterul Hotelului Turist din Galati (bulevardul Cosbuc nr. 2) pana pe 9 mai. E plina de prospetime aceasta intoarcere la un fel de neo-realism, dupa atatea abstractiuni artistice uneori vecine cu nerozia. Asa ca daca sunteti in Galati ar fi pacat sa pierdeti acest eveniment.