Impresii de la IWCB 2014

Am fost si la IWCB. E primul concurs sub obladuirea OIV la care particip. Formal e mai riguros, daca comparam cu Premiile Vinul.ro, de exemplu. Apoi, la acesta din urma, cheia zilei era data juratilor imediat dupa incheierea zilei. La IWCB, din pricini care tin de regulamentul OIV, cel putin asa am inteles, nu s-a intamplat astfel. Sigur, probele (peste 700!) au fost desecretizate la un moment dat, dupa plecarea mea, asa ca nu va pot da niste nume si niste punctaje, dar sunt sigur ca ceilalti bloggeri din panelul paralel vor publica informatiile asteptate.

Dar nu despre vinuri doresc sa va povestesc azi, ci despre organizare. Foarte profesionista, zic din capul locului. Concursul a avut loc la Biblioteca Nationala, hotelul (Royal) unde erau cazati juratii fiind chiar peste drum, deci, va dati seama, cineva si-a dat silinta. Seriile au fost de cate 30 de vinuri, o  particularitate, izvorata tot din regulamentul OIV, fiind ca pretul nu face parte din criteriile de clasificare, ci numai tipul de vin (linistit, efervescent) sau restul de zahar. In acest sens astept cu oarece nerabdare sa aflu ce am punctat, pentru ca in lipsa cunoasterii pretului pot aparea surprize mari. E ciudat sa ai un vin de 70 de lei batut in aceeasi serie de unul de 15, dar nu imposibil. Sigur, pot fi diferite alte motive pentru care se poate intampla asa ceva (nevoia de decantare, aerare, temperaturi diferite de servire, etc), dar e oricum amuzant. Nu si pentru cel cu vinul de 70 de lei, dar nu poti sa le ai pe toate.
Catalin Paduraru si organizatia sa fac o treaba buna la conducerea concursului. In fond chiar de anul trecut s-a observat o normalizare a rezultatelor, destul de funky in alte vremuri. Anul acesta, de exemplu, cu munca de convingere la OIV, s-a reusit scoaterea celebrelor vinuri de vinoteca intr-o serie separata, pentru a evita situatiile ciudate, intalnite in anii anteriori, in care vreo grasa de colectie, din care mai sunt probabil vreo 10 sticle, sa se lupte cu un vin de larg consum, care n-are saracul nicio vina:)

Sa fii jurat la concursuri de vinuri e foarte cool. Toti se poarta cu tine de parca ai fi nu stiu ce vedeta. In fiecare zi, seara, exista cate un eveniment, o cina, intr-un loc deosebit, prilej de gastronomie elevata si alte vinuri, uneori mai cu motz decat cele din concurs. Discuțiile cu ceilalti jurati, adunati de peste mari si tari, sunt si ele un punct important, mai schimbi o idee, o perspectiva, afli una-alta. Adica sa ai o conversatie despre riesling cu oameni din Statele Unite, Hong-Kong, Polonia si Columbia nu se intampla in fiecare zi. Sau sa vorbesti despre politica, la un pahar, cu Balla Geza, Aurel Rotarescu si Catalin Paduraru, sa schimbi impresii despre vin cu Lorena Deaconu, Bogdan Costachescu sau cu Liviu Grigorica. Daca esti iubitor al vinului si traiesti (intr-un fel) in acesta lume, va dati seama, ca e destul de interesant, si pentru asta le sunt recunoscator organizatorilor ca m-au invitat să văd cum se desfasoara lucrurile, chiar dacă punctajele mele nu au fost luate în calcul în competiția oficiala. 

Pana la urma, dupa cinci ani de blogereala in domeniul vinului, pot sa zic si eu, precum Caragiale: "Sunt vechi, domnule!"