Colonelul meu are putine in comun cu personajul din romanul lui Gabriel Garcia Marquez. In afara reveriilor din trecut, lucru firesc pentru orice om in varsta, lui-cu certitudine-are cine sa-i scrie!
Exista insa un cocos, ca in povestea amintita, zburatoare purtand un nume celebru- Napoleon! Foarte galic, nu-i asa? De cand eram mic- zeci de Napoleoni si-au gasit sfarsitul la ocazii speciale, inecati in ciorbe groase de zarzavat, frageziti la cuptor sau inmuiati in rasol.
Apoi mai exista Curcanul Bismarck. Si el e o jivina mandra si pacatoasa, prinsa intr-o eterna reintoarcere prin cuptor. Sigur, de-a lungul timpului au fost Bismarci mai mari sau mai mici, insa prezentul a fost demn de o aniversare- 6 kg doar carcasa! In el orez cu legume, ciuperci si curry.
Nu va mai spun numele porcilor deoarece am intra intr-o controversa politica interminabila.
Am fasonat carnea, taind-o in bucati generoase si apoi am facut ceva ce marsterchefii ar blama zgomotos, in stilul lor care face vanzare producatorilor de vesela: am marinat bucatile intr-o cantitate mica de zeama de lamaie, ulei de masline, coaja de lamaie, ceva mustar cu boabe, chimen si oregano. Am facut asta deoarece urma sa frig carnea peste 2 zile si nu ma lasa inima s-o congelez, iar in frigider nu sunt 0-2 grade cat sunt necesare pentru pastrarea carnii proaspete in bune conditiuni.
Ei, si uite asa s-a facut sambata, ne-am imbarcat, am ajuns, ne-am pupat, dar nu prea tare caci timpul se scurtase de acum (cine are copii mici stie ca- nu stiu cum se face- dar esti tot timpul in intarziere), am incins gratarul, am fript carnea dupa preferintele fiecaruia, mai medium-raw pentru mine, mai bine-facut pentru oamenii in toata firea alergici la roz. Garnitura a fost orezul din curcan si niste legume fierte, care tocmai treceau pe acolo.


In ambianta pranzului aniversar de duminica, barbatii din trei generatii au apreciat acest vin. Nu stiu daca a fost Bismarck, manzatul fara nume, vinul sau doar pura bucurie a revederii cu bunicul meu ajuns astfel la 82 de ani. Dar avand in vedere ca s-a infruptat cu placere din toate, incep sa cred ca secretul longevitatii nu sta in ginseng si salate cu germeni de grau sau alte ingrediente fistichii, ci intr-un stil de viata plin de activitate, mancare cat mai naturala, dragoste si familie si de ce nu- cate un pahar de vin bun, macar din cand in cand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.