Serile Art, Wine & Gastronomy, evenimente conexe festivalului PROVINO (P)

Unul dintre lucrurile care distinge PROVINO in peisajul festivalurilor si targurilor de vin din Romania este existenta unor evenimente conexe salonului propriu zis, unde poate intra oricine dupa urmatorul program: 

3 noiembrie: 16.00 - 20.00

4 - 5 noiembrie: 10.00 - 20.00

6 noiembrie: 10.00 - 18.00

 Unul dintre evenimentele conexe este Art, Wine & Gastronomy. Evenimentul este exclusivist, accesibil doar in baza unei rezervari prealabile (pentru a rezerva un loc din timp, intra pe siteul www.provino.ro, unde gasesti datele de contact ale agentilor ABplus Events. Program 4 si 5 noiembrie: 18.00 - 22.00 / Program 6 noiembrie: 14.00 - 18.00. Pretul este de 50 lei/seara.). 

Amfitrionii serilor "Art, Wine & Gastronomy" sunt Adrian & Catalin Paduraru. Actorul si Criticul de Vin va asteapta sa ciocniti un pahar de vin intr-o atmosfera relaxanta, cu muzica buna si o expozitie de arta cu lucrari de pictura, sculptura si grafica ale artistilor ieseni. Vor fi realizate degustari cu vinuri special selectionate pentru aceasta ocazie de Cotnari, Bucium si Vinarte . Crama Averesti lanseaza "Zghihara", un vin crescut pe langa Husi, in unicul tinut care produce acest soi nobil, cunoscut drept a fi cel mai acid vin al neamului romanesc. Somelierii, degustatorii si bucatarii vor adauga un plus de savoare fiecarei seri prin asocierea vinurilor cu produse culinare rafinate.

Vineri, 4 noiembrie, gatesc pentru invitati Adrian Lucian Sipoteanu si Cristi Zamfir, bucatari sefi la unul dintre cele mai noi si rafinate restaurante din Iasi, care detin mai multe medalii la sectiunea "Creatie" si "Asocierea vinului cu preparatul culinar"

Sambata, 5 noiembrie, Dan Boerescu, singurul roman membru concomitent al confreriilor europene ale vinului si gastronomiei "Ordo Equestris Vini Europae / Cavalerii Vinului" si "Chaine des Rotisseurs", va realiza un show gastronomic cu vin iar umorul si carisma sa vor fi principalele ingrediente ale serii.

Duminica, 6 noiembrie, Florin Dumitrescu, unul dintre cei mai in voga bucatari cu care se mandreste Bucurestiul culinar, aflat printre cei mai tineri Chefi din tara, va realiza la Iasi un show gastronomic de exceptie.

Lume buna, chefi renumiti, mancare si vinuri cu staif. 50 de lei. Eu zic ca nu-i rau. 

O picatura din sangele lui Jupiter: Brunello di Montalcino 2005 DOCG Castello Banfi

Un varf de lance pe care industria vini-viticola italiana il foloseste pentru a se mentine in lumea mare a vinurilor este fara indoiala sangiovese, o varietate veche, prefiloxerica, atestata  documentar inca din din epoca romana clasica. In ce priveste calitatea vinului obtinut, etimologia numelui- sangele lui Jove (Jupiter)- este pilduitoare, ca si locul ocupat de Jupiter in panteonul latin. Acest strugure mai poate fi intalnit in multe vinuri italiene cunoscute, cum ar fi chianti, carmignano, morelino si chiar in asa numitele supertoscane, cupaje care contin cabernet, syrah sau merlot in aditie cu soiuri tipice regiunii.

Dar fara indoiala incununarea enologica a acestui strugure se gaseste in vinurile Rosso si Brunello di Montalcino, deosebirea intre cele doua fiind perioada de maturare si calitatea, in favoarea ultimului. Geografic vorbind, Montalcino este un orasel medieval in regiunea Sienna, din provincial Toscana.  In acest areal sunt prezente 240-300 de crame, unele extreme de mici, familiale, care produc in total in jur de 350.000 de cutii pe an. Asadar o productie totala asemanatoare cu numarul de sticle de grasa de Cotnari vandut anual. Ceea ce pentru Italia, cel mai mare producator mondial de vin, reprezinta un procent infim din totalul productiei.

Banfi este considerat  un producator important din zona, cu sediul intr-un superb castel care domina vaile vecine. In portofoliul sau putem descoperi trei sortimente de brunello. Primul pe scara calitatii esteCastello Banfi 2005, Brunello di Montalcino DOCG (Denominazione di Origine Controllata e Garantita), de altfel  vinul despre care voi vorbi astazi.

Inainte de a-l incerca, trebuie spus ca o aerare de minim o ora este necesara, de preferinta intr-un decantor, iar paharul potrivit este asemanator cu cel de Bordeaux, deosebindu-se printr-o deschidere mai mare a gurii paharului. In orice caz, lipsa acestor elemente nu trebuie sa ne descurajeze, 2-3 ore intr-o carafa obisnuita, sau pur si simplu in sticla, peste zi, alaturi de pahare in forma de lalea, fiind suficiente. A nu se intelege ca vinul nu poate fi baut in alte conditii, dar pentru a beneficia de maximul de expresie de care este capabil, sunt necesare “ustensilele” amintite.

Examenul vizual ne releva o culoare rosie rubinie intensa, mai stralucitoare si vie decat imi imaginam la un vin de 6 ani. Un nas deloc extravagant, dar elegant, cu tuse de pastaie de vanilie, praf de cacao, certe indicii florale (violete) si doar usoare note de fruct,  gem de prune, visine, note care se deschid in timp spre cirese.

Gustul este deosebit de echilibrat, corpolent, cu aciditate, tanini fini, de granulatie mica,  dar prezenti, cu note condimentate, si fruct sub forma visinelor si afinelor. Taninurile iau pe final imagini de cafea, iar vinul vireaza spre un finish lung, dulce-condimentat, de stafide si piper alb, cu tuse de frunza de tutun olandez, parfumat. Senzatia foarte persistenta de dulce este dovada maiestriei vinificatorilor, care au reusit s-o scoata in fata la un vin avand doar 1,5g/l zahar rezidual!

Interesant ar mai fi faptul ca desi maturat  24 de luni in butoaie de stejar (50% in 350l, 50% in recipient mai mari, de pana la 120 hl) lemnul este excelent integrat.

Vinul a intrunit 91 de puncte, atat din partea Wine Spectator, cat si a lui Wine Advocate (Robert Parker). De acesta data, nu pot decat sa fiu de acord cu ratingul publicatiilor amintite.

In concluzie, avem in fata un vin structurat, elegant, un vin de lume veche, asociabil cu carnea rosie (de preferinta) si fara sosuri grele, sau si mai bine- cu branzeturi maturate, pecorino si parmigiano, in primul rand.

Castello Banfi Brunello di Montalcino poate fi gasit in Romania, atat in marele retail, cat mai ales in magazinele specializate, la aproximativ 150-200 de lei.

Enjoy!

publicat prima oara pe virtualfocus.ro

Pahare de care ti-ar parea rau sa le spargi, la Provino (P)

Chiar daca degustatorii prefera paharele fara model, pentru a putea evalua corect culoarea vinului, mesenii de oriunde ar putea avea alta parere si despre gazda si despre vin, daca va fi servit din pahare personalizate. Daca va intereseaza asa ceva, ei bine, ati ghicit, le puteti admira la PROVINO, unde va participa firma  Andre Cristal,   cu pahare, carafe si decantoare lucrate manual. Compania brasoveana exista pe piata din anul 2005 si a fost infiintata cu scopul de a duce mai departe traditia mestesugului sticlariei. “Pentru noi festivalul PROVINO este important intrucat ne ofera ocazia de a ne promova produsele si de a gasi clienti noi. Imbinam arta cu utilul iar creatiile noastre lucrate manual sunt inregistrate la Oficiul  de Stat pentru Inventii si Marci”, au precizat reprezentantii Andre Cristal.

Stati cu ochii pe ei!

Programul festivalului Provino (P)

Ok, nu mai e mult! Joia viitoare incepe cu diverse manifestari (accesul publicului se face dupa ora 16), iar de vineri, incepand cu ora 10, sunteti asteptati la Centrul Expozitional Providenta (vezi harta)! 

Iata si programul festivalului:

Joi, 3 noiembrie

17.00 – 19.00      Ceremonia de Deschidere a Festivalului PROVINO

- Conferinta de deschidere PROVINO (45 de minute) – va fi dedicata industriei vinului si zonei viticole a zonei Iasului.

- Turul Oficial al Festivalului PROVINO – se va organiza in prezenta reprezentantilor segmentului HoReCa, oficialitatilor, personalitatilor si reprezentantilor mass media.

- Inaugurarea festiva a Standului Partenerului Strain – vor avea loc manifestari artistice, show-uri gastronomice, degustari de vin.

19.00 – 21.00      Cocktail „Seara HoReCa-rilor”

Un eveniment exclusivist, la care vor participa reprezentantii segmentului HoReCa, personalitati, oficialitati, oameni de afaceri din domeniu, directori si presedinti ai asociatiilor de profil.

Vineri, 4 Noiembrie

10.00 – 20.00      Program vizitare Expozitie

10.00 – 21.00      Program de vizitare Terasa PROVINO

10.30 – 17.30      Program “Scoala Vinului”

12,30 – 17.00      Degustari multibrand in zona  Wine & Gastronomy

19.00 – 22.00      Art, Music & Gastronomy

Sambata, 5 Noiembrie

10.00 – 20.00      Program vizitare Expozitie

10.00 – 21.00      Program de vizitare Terasa PROVINO

10.30 – 17.30      Program “Scoala Vinului”

12,30 – 17.00      Degustari multibrand in zona Wine & Gastronomy

19.00 – 22.00      Art, Music & Gastronomy

Duminica, 6 Noiembrie

12.00 – 20.00      Program vizitare Expozitie

12.00 – 21.00      Program de vizitare Terasa PROVINO

10.30 – 17.30      Program “Scoala Vinului”

12,30 – 17.00      Degustari multibrand in zona Wine & Gastronomy

19.00 – 22.00      Art, Music & Gastronomy

Copacul vieţii si boscheţii din jurul lui. Les Garrigues 2008 Domaine Clavel

Avem doi premianti: un film de Palm D'or la Cannes 2011 si un vin de 91 pct Parker la mine in pahar. Lucru mare in aceasta lume in care distinctiile conteaza mai mult decat originalitatea si mesajul. 

The Tree of Life este o experienta covarsitoare, ce-ti cauzeaza nelinisti prin stranietatea sa. E atat de altceva fata de cinemaul holywoodian, incat desi il vezi pe Bratt Pitt si Sean Pean jucand in el, o ciudata treime formata din Kubrik, Tarkovski si Fellini, cu stop cadre documentare povestite maiastru de David Attenborough, par sa fi trecut fiecare pe aici, ca un soi de joit-venture facut in ciuda directorilor de la marile studiouri de productie. 

Sunt sigur ca fiecare privitor al acestui film poate trage concluziile sale diverse si antinomice, cum de altfel vad ca se intampla pe IMBD unde fie ia o stea fie zece. Povestea nu e complicata, la nivel descriptiv, si este la fel de plina de intelesuri precum un documentar despre un anotimp din viata unei nutrii, ca tot veni vorba de Attenborough. Practic am privit 2 ore si jumatate un documentar despre viata de familie din suburbiile americane ale aniilor '50, contrapuse prezentului in care unul din fiii respectivei familii, intruchipat de Sean Penn, isi conduce angoasa, pe alocuri in peisaje suprarealiste. Din cand in cand, ti se arata, si remarci asta cu oarece stupoare,  inceputul lumii, aparitia primei amibe, stante din viata unui dinozaur, widescreen, hd si Imax. Vizual e superb, e o calatorie. E un film de regie, nu de poveste, fata ridata al lui Sean Penn filmata in vertigo spune mai multe decat un monolog de 15 minute. Actorii par niste culori pe sevaletul regizorului Terrence Malick. Pentru unii acest film poate parea o bizarerie lunga si lipsita de epic. Mie mi s-a parut ca dimpotriva incearca sa includa tot epicul din lume. De la Alpha la Omega.

Vinul a fost un companion amabil. Ca orice valoare estetica accesorie nu s-a ridicat badaraneste de pe scaunul din fata, in timpul proiectiei, ci m-a lasat sa ma minunez, sa fiu nedumerit si sa ma lamuresc, nedefinitiv si irevocabil, oricum. Este un vin produs de Domaine Clavel, din Languedoc, intr-un areal foarte asemanator Chateauneuf-ului, inclusiv pietris in vie. Garrigues este un tip de mini ecosistem mediteraneean, incluzand coabitari de variate plante (cum ar fi cimbrul sau levantica) si diversi arbusti. Este daca vreti echivalentul din Languedoc al maquisului normand. Si acesta este un vin bio. Iata ca in Franta se inmulteste vazand cu ochii acest tip de agricultura, pe cand noi-abia iesiti din lumea saraca a pietrei vinete- descoperim cu avant binefacerile modernelor pesticidelor diverse. 

Vinul este un syrah-mouvedre-grenache (52/26/22). Culoarea este grenat intensa, dar nu opaca, lumina licarim in mijlocul paharului. 

Nasul aduce ilustrul bacon, de fapt aduce note delicioase, de preparate din carne (era sa zic "monoglutamat de sodiu"), ierburi aromatice, pamant, cirese negre si visine, ca fruct. Atat in nas cat si mai departe, cum vom vedea, cei 14% alc, nu sunt sesizabili la 18 C, temperatura recomandata, de altfel. Gustul e usor acid, cu tanini mici si zburdalnici care se lovesc de palat, ca gâzele deranjate de drumetul ratacit intr-un garrigue. Fructe rosii, suculente. Impresia nu este de forta bruta, ci de usurime, de finete. Finalul e lung, cu note de fructe de padure, curmale, ierburi si piper. 

A fost amabil omul de la WA cand a dat 91, dar un 86 merita cu prisosinta pentru vioiciunea si (de ce nu?) autenticitatea sa.

8,5 euro, deci de partea buna a vietii. 

Un vin plin de viata: Morgon 2010 "Terres Dorées" Jean Paul Brun

Am ramas foarte entuziasmat dupa acest vin. Jean Paul Brun este un producator respectat din Charney, regiunea Beaujolais. Mic producator- doar 30 hectare, dintre care jumatate achizitionate recent. 

Vinurile provenind din crama sa- Terre Dorees- iau constant peste 90 pct Parker.  Are parte de presa buna, este unul din mai putin de 5% dintre producatorii francezi care fac vin fara drojdii selectionate, enzime, fara nutrienti in vie. Foloseste foarte putini sulfiti, si doar la imbuteliere, nu in procesul de vinificatie propriu-zis. Recunoaste onest ca desi tine la minim tratamentul su SO2, ii admira pe cei cativa care reusesc sa faca vin bun cu tratament zero. Nu-i admira deloc totusi pe cei care fac vin "natural" doar de dragul modei si vand otet pe post de vin. 

Prin urmare avem un gamay din 2010, dintr-o bucata buna din Beaujolais: Morgon.
Vinul a avut tot ceea ce poti citi in teorie ca este un beaujolais si tot ceea ce nu mai este in ziua de azi, datorita superdrojdiei selectionate olandeze 71B, extrasa din rosii, si care da vinurilor gust de banana si bomboane.  E pur si simplu delicios, usor, fara tanini, se duce pe gat cu o rapiditate nerecomandata degustatorilor. Un nas frumos de  zmeura, cireasa, coarne si vegetal-floral cu impresii de violete si ierburi aromatice, ceva pamant si cacao. In gura este carnos, cu tuse de fructe coapte, cirese, zmeura, coarne. Taninii sunt incognito, camuflati prin indiciile fructate. Amestecul aromatic e dens, iar finalul este extrem de persistent cu fruct dulce si tuse minerale si condimentate. 

Fantastic vin! E usor de baut, dar extrem de bogat aromatic, delicios. Din Romania, aduce putin cu syrahul M1 al celor de la Murfatlar. De altfel, nu ma mira- Brun are metodele sale invechite, nu practica celebra maceratie carbonica.

La 11 euro (adus de peste mari si tari), deci sub 50 de lei, cum ar veni, si la 91 pct ar trebui sa dea de gandit "artisanilor" care cred ca fara drojdii selectionate nu se poate. Si celor care cred ca numai merlotul, cabernetul si neaosa feteasca neagra pot da lucruri serioase. Desi, in acest caz, e o seriozitate de Buster Keaton. Iti ia cateva secunde sa inteleti ce face tipul respectiv cu figura lui impietrita intr-o comedie, si apoi nu te mai poti opri din ras. 

Un vin plin de viata.

Vinuri din trecutul apropiat: un snow wine "preferatul" Reginei Maria, un negroamaro chilipir, un chateauneuf in varsta si o feteasca neagra de evitat

Vinurile sunt ca niste demoni si pot fi exorcizati doar scriind despre ele. Asadar, le cer scuze ca nu-mi amintesc chiar totul despre dumnealor, dar in linii mari cam asa sunt: 

@http://berbecutio.blogspot.com

Snow Wine, Sun Valley ltd Bulgaria. E din varietatea balcanica dimyat si e facut in zona Balcicului.  Cules tarziu (nu atat de tarziu incat sa fie un icewine, oricum). L-am cumparat de la Balcic, chiar din complexul asa zis "Castel", adica fosta resedinta de vara a familiei regale romane. De altfel, pentru turisti, acesta era vinul preferat al Reginei Maria. Probabil ca avea si un rachiu poate si o marca de chipsuri preferata, dar sa nu intram in amanunte. Vinul nu e rau, desi are un nas nitel funky de vata pe bat, dar e destul de proaspat si racoritor in gura,  in ciuda cantitatii mari de zahar, iar alcoolul nu iese deloc in fata (12,5%). Aduce foarte tare cu un muscat dulce si facut cu simt de raspundere. 15 leva (30 de lei), 77 pct.

 Feteasca Neagra 2008 Crama 9, Vinia Iasi. Ah, nu! Costa putin, adica 11 lei,  aduce ceva tipic, gen prune proaspete si uscate, fructe rosii, condiment, dar gustul de vaselina si sapun de casa m-a tras putin inapoi :) In idee ar fi fost o feteasca rosie-rubinie (se putea vedea prin pahar), cu fruct si fara taninuri prea intense. Adica vinisor light, de baut cu burta. Dar de la dorinta la putinta e cale lunga. 66 pct. 

Negroamaro 2008 "Conviviale" Adria Vini. 18 lei Metro.Un vin interesant, plin, carnos, de asociat cu niste paste cu sos de carne. Note usor rustice in miez, un finish

interesant dulce-amarui, de cireasa neagra si ruda sa amara. Se termina cam ca un bitter. Interesant. 78 pct. Mai multe, cu care de altfel sunt de acord, aici.

Chateauneuf-du-Pape 1985 Chante Cigale. 20 euro. Vinul a spus cu ceva ani in urma ce a avut de spus mai interesant. Acum a ramas doar un vin baubil, nu spun nu, cu evidente note oxidative in nas si gust, de miere zaharisita si baton de scortisoara, cu ceva cireasa/visina si aciditate mai buna decat restul edificiului. Pacat, dar pana la urma, am admirat o sticla frumoasa, veche de 25 ani, iar vinul a fost baubil (si baut). As zice ca nu atat maiestria le-a lipsit(pentru ca nu sunt chiar cei din urma producatori din zona), cat niste dopuri mai sanatoase.  Banuiesc ca cine le-a pastrat, n-a facut-o chiar in conditii optime. Adica tot datorita lui Ciprian am avut ocazia sa gust un Lagrange 1989, cu un dop in stare perfecta.

Despre un delicios Morgon 2010 JP Brun ma simt obligat sa vorbesc separat, pentru ca au si demonii ierarhia lor, care trebuie respectata.

Ce s-a intamplat in 2002?

Cineva mi-a trimis pe mail un link catre un top muzical romanesc din 2002. Oh, that takes you back!

Vreau sa spun muzica gen Hi-Q, Animal X, 3 sud-est, BUG Mafia. Classic stuff! Na, dati un click aici , daca tineti mortis.

Pe langa amuzamentul initial a urmat o perioada de naucire: ce faceam eu in 2002? Greu, greu... Starea civila? Aaa...Nu. Griji, probleme, frici, rate, datorii? Poate doar amicului Viorel, si numai in Vama Veche. Planuri de viitor? Pai castigarea premiului Nobel pana la 21 de ani a cazut. Asa ca trec printr-o perioada de redefinire a obiectivelor. Pe la inceputul verii am terminat prima facultate, filosofia. Fire Club, bye-bye! 

Dar pana la urma ce s-a mai intamplat in 2002? Pai, ask google! Iata ce zice wiki: a fost un an linistit, nu prea s-au intamplat lucruri grave. Brazilia castiga campionatul mondial din Korea si Japonia, cu Ronaldo in forma maxima. Moment istoric:  Romania intra in Nato.

Filmele anului au fost in lumea mare LotR: The Two Towers, Harry Potter (unul din ele) si Spiderman. Eu unul imi amintesc de Minority Report si al nostru Filantropica. Imre Kertesz castiga Nobelul pentru literatura.

Va dati seama ca dupa toata anamneza asta ar fi trebuit sa incerc si un vin din romanesc din 2002. Dar ce vin? Pai vedeti aici e buba: de unde poti sa cumperi la noi un Domaine Ceptura Rouge din 2002, sau un Prince Matei sau Cuvee Charlotte din acelasi an? Noi nu aveam comercianti care sa exploateze fenomenul. Poate nici consumatori, cine stie. Aproape ma resemnasem cand kaboom! ideea! Exista un loc in care vinurile nu au varsta, in care poti gasi recolte antice si de demult, si nici macar nu costa mult!

Ce bine ca exista Billa!

Asadar intru intr-un astfel de magazin si pe raft ce vad? O adevarata verticala Rosso di Valachia! 2002, 2004, 2005, 2007...17 lei! Cum sa rezisti? 

Mai pe seara deschid pretiosul trofeu, un vin mai vechi pentru Romania decat un chateau bordolez din anii '80. Adica va dati seama ce inseamna pentru un producator existand din secolul 18 un vin din 1980? Dar pentru Romania, in schimb, un vin din 2002 este ca o excursie in preistoria vinul bun pe aceste meleaguri!

Stantat pe verso o data din 2005. A stat vinul 3 ani in crama? Foarte bine, imi zic. Bronz Decanter. Si asta e bine. Faptul ca a stat 1000 de ani intr-un raft de Billa: nu e bine. Dar n-am cumparat vinul asta pentru propria placere ci pentru a inchide cercul memoriei. Nu de alta dar 2002 n-a fost un an tocmai genial, pentru mine.

Nici pentru vinurile romanesti, aud. In umbra mai celebrului 2001, 2002 a fost mai degraba mediocru.

Culoarea este intensa, rosie-caramizie. Ok, asta stiam de la inceput. Miros: 2 lucruri. Pamant si miere de albine zaharisita. Gustul este...baubil, in mod cert a avut zile mult mai bune, dar nu e decazut. E pe duca, dar inca vorbeste, ca sa zic asa. Taninul, atat de abundent si in versiunele la zi ale cupajului de feteasca, pinot si merlot, inca exista, dar tot ansamblul s-a monolitizat. Adica gustul aminteste clar de scortisoara, prune uscate, iar pe finalul dulceag taninul isi pune carjele si ne arata ceva condiment si o tonica amareala amintind de pruna "natur". Si asta e tot. Oricat am mirosit, oricat l-am invartit, oricat am incercat sa-mi inchipui arome, n-am reusit. E ca un mos mizantrop care mai are 2-3 idei, dar fixe si repetate obsesiv.

Sigur, pentru a face dreptate producatorului in cauza- Cramele Halewood, trebuie subliniat ca e un vin din 2002 care sta probabil de 5-6 ani pe rafturi sau in depozite, cu siguranta nu in cele mai bune conditii. Dar spre deosebire de multi confrati de raft, acesta e inca vin. Nu in cea mai buna stare, desigur, dar vin, oricum. Nu pot decat sa ma intreb daca cineva are printr-o pivnita un astfel de specimen, pastrat corespunzator, si ce gust are. 

De fapt, contactul cu vinul acesta m-a dus cu gandul spre altceva. Combatem industria asta, ii acuzam de "demisec", de lipsa de strategie, de directie, de vointa, de stiinta, de preturi umflate, etc. Si daca sub acest vacarm exista totusi geme neglijate, nebagate in seama? N-avem de unde sa stim, desigur, pentru ca marketingul producatorilor nu e atat de destept incat sa faca verticale care sa scoata la iveala surprize. Adica dintre toti doar Vinarte e in stare sa ofere 10 ani de recolta (in fine, 9). Davino are alte planuri(ca intotdeauna), iar SERVE probabil nu are atatea sticle, din moment ce se ofera sa le rascumpere "cu orice pret", pe facebook.

Asa incat, daca traiesti tot timpul in prezent, e greu sa-ti amintesti trecutul si imposibil sa intuiesti viitorul. Iar in business asta e faliment curat!

Feteasca Neagra "Hyperion" 2009 Halewood

Avem in fata cea mai scumpa feteasca neagra pura. Pretul la zi in magazinele producatorului este de 89 lei. Asadar este mai scumpa, e drept ca nu cu mult, decat versiunile semnate de  Davino, Stribey, Girboiu, Recas si Basilescu, asta ca sa numesc cele mai scumpe exponate gasibile in rafturile unui magazin de specialitate. Stiam ca vinul a obtinut o medalie de aur la Bruxelles in acest an, deci asteptarile indicau un vin foarte bun.

Asa a si fost, cu mentiunea, pentru ceilalti posesori ai licorii, ca mai trebuie sa stea in sticla. Eu, fire necumpatata, a trebuit sa o deschid, din curiozitate, nu alta. Vinul a venit la masa dupa Alira 2009 si Menestrel 2008 si nu a convins cu aromele sale ca este mult mai bun decat precedentele. Sigur, e un vin ce pare a avea un potential mai bun, cu greutate si forta, pare a veni dintr-o alta clasa, sau mai bine zis este ca boxerii care jongleaza tot timpul la marginea categoriei lor de greutate. 

Culoare este rosie-purpurie intensa, stralucitoare. Nasul abunda in note de fructe negre (cirese, coacaze), cacao,  dar si ceva inca nestabilizat. Gustul implica note de fructe comune in feteasca neagra pruna, visina, coacaze, dar si ciocolata plus ceva vanilat, gratie baricarii. Sunt ierburi aromatice, iar pe fondul taninilor, o impresie vegetala si condimentata asemanatoare gustului unor ierburi usor amarui.  Finalul aduce note disparate, contradictorii, de fructe confiate, dar si un gust usor salciu, de apa magneziana. 

Impresia generala este de vin de finete, cu alcoolul e destul de bine integrat (14,5), dar si cu taninuri inca nepolisate. Joaca gustativ intre catifelare si asperitati brusturoase, intre note dulci si amarui. 

Nu e rea, dar pretul e acceptabil doar pentru cei pentru care 20 de euro/sticla nu creaza super-asteptari.

84

Boutique Bar Show la Provino (P)

Cei care vor trece pragul Centrului Expozitional Providenta din Iasi in perioada 3-6 noiembrie, cand se desfasoara Festivalul PROVINO vor putea asista la spectacole de bartending oferite de producatorii de bauturi alcoolice distilate si spirtoase care doresc sa-si promoveze produsele. Spectacolele vor avea loc zilnic pe o scena special amenajata.

Tot aici va veti putea intalni si cu laudatele divinuri (vinarsuri) din Republica Moldova, pe care le-as gusta si eu mai des, daca le-ar exporta mai cu spor.

Boutique Bar Show reuneste producatori de bauturi alcoolice distilate si spirtoase din intreaga tara si faciliteaza intalnirea acestora cu distribuitorii din zona Moldovei si reprezentantii segmentului HoReCa.

Boutique Bar Show reprezinta platforma perfecta pentru transmiterea mesajelor de brand intr-un mod eficient si inedit. Printre invitatii la evenimentele organizate in cadrul Festivalului PROVINO se numara peste 1.000 de manageri de hoteluri si restaurante.

Boutique Bar Show face parte din seria de evenimente PROVINO, Festival organizat de ABplus Events, sub patronajul Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara „Ion Ionescu de la Brad”, cu sprijinul Patronatului National al Viei si Vinului, Asociatiei Degustatorilor Autorizati din Romania si Organizatia Somelierilor din Romania 2011.

Preturilor vinurilor frantuzesti ieri si azi

1983-2008. Crestere de pret de 400% 

Este un articol recent si foarte interesant al lui Gregory Dal Piaz (snooth.com) pe care doresc sa vi-l impartasesc.  Omul compara preturile unor vinuri frantuzesti asa cum erau in anii '80 versus pretul de achizitie al recoltelor actuale. Se adauga inflatia si obtinem ceva interesant.

Primul exemplu pe care ni-l da este un Bordeaux Margaux Grand Cru classe, mai de mana a doua- Chateau Prieure-Lichine 1982 si 1983. Pret in 1986- 13,89$. Azi, cu inflatie and all, asta ar fi cam 27$. Azi pretul acestui vin din recolta 2008 este de..45$. Asadar cu vreo 90% mai mult. De unde vine diferenta? You tell me. Apoi, de remarcat ca au fost investitii bune. Azi un 82 sau 83 se vinde undeva pe la 110$, deci o crestere de peste 800%!

Hai sa vedem si cat costa marele Chateau Lafite.  In 1986 puteai sa cumperi un '82 cu 84$, adica in banii de azi- 173$. Pe langa faptul ca ar fost o investitie absolut geniala, astazi o astfel de sticla costand 5.500$ (apreciere cu 6.500%!!!), un Lafite nou din 2008- 1.800 de dolari. Asadar Lafite-ul s-a scumpit din 1986 pana acum in termeni reali de mai bine de 10 ori...

Desigur sunt si alte exemple pe care va rog sa le cititi direct la sursa. Hai sa trecem la concluzii. 

Bordeaux: scumpiri de 65% scoase din joben.

Bordeaux de uber-top (first growth, Lafite, Margaux, Ausone, Petrus, etc)- 2000%

Burgundia: 50%

Burgundia Premier Crus: 115%

Rhonul de Sud (Gicondas, Chateauneuf-du-Pape, Cote du Rhone superior): 0%. De fapt, unele s-au ieftinit (cu exceptia notabila a Chateauneuf-urilor-250% up, Thanks Mr. Parker!).

Rhonul de Nord (Cotie Rotie, Hermitage, Cornas): 275% up!

Alsacia: scumpiri moderate, in unele cazuri chiar scaderi de pret- in medie pana la 30% up.

Valea Loarei: la fel sau chiar mai ieftine decat acum 25 de ani! Cu exceptia vouvray de desert care e la moda, si prin urmare scump.

Asadar, observam ca exista foarte putine vinuri care sa nu se fi scumpit, chiar daca inmultim cu indicele de inflatie si obtinem un pret aproape dublu decat cel de acum 25 de ani. Sunt mici exceptii, dar mai ales la vinurile de top cresterea preturilor este enorma!

De ce se intampla acest fenomen?  E lacomie pura, fara indoiala.

Aliman-Kaliakra-Dalboka-Galati. Si in final- Alira 2009

De la pensiunea din Ion Corvin, fost Kuzgun, nume turcesc, unde ne-am odihnit dupa petrecerea campeneasca de la Aliman, ne-am hotarat sa vizitam ce ne-a ramas de vazut din litoralul nordic al Bulgariei- adicatelea Cap Kaliakra- si sa mancam intr-un loc frumos din apropiere, pe care l-am bifat prima oara mai in vara- Dalboka, unde exista o ferma de scoici de care am aflat via protv cu cativa ani in urma, dar si restaurantul unde se pot gusta midiile respective si alte minuni.

Drumul dobrogean trece prin fostul municipiu roman de la Adamclisi, unde am oprit putin sa vizitam impunatorul monument Tropaeum Traiani,  dedicat victoriilor imparatului roman asupra dacilor. Bine, ceea ce se vede azi este o reconstructie (care a avut loc in 1977). Tot in apropiere se gasesc si ruinele cetatii- construita de Traian, distrusa de goti si reconstruita de Constantin cel Mare. Dupa goti au venit avarii si pana aici ne-a fost. Urmasii avarilor in spatiul carpato-danubiano-pontic se regasesc si astazi, pastrandu-si vechile traditii si obiceiuri, in Bucuresti, aproape de parcul Izvor, tot intr-o cladire monumentala. Mai departe pe drumul catre Negru Voda calatoresti putin in timp, totul e pitoresc, arhaic, dealuri inalte taiate de serpentine, cârduri de gâşte in sate, porci in libertate, teleguţe cu măgari. Cand ajungi la Negru Voda e altceva. Se vede ca micul si marele trafic cu diverse aduce beneficii. Aici am hotarat, de teama necunoscutului, sa continuam drumul prin Romania, pana la Mangalia. De altfel tot drumul este practicabil, cu denivelari, dar fara bombe si alte pericole. Avand in vedere si serpuitoarele curbe de pana-n Negru Voda as zice ca e un drum de 90 km/ora, nu mai mult, dar nici n-o sa intarziati prea tare, daca alegeti aceasta ruta. Mangalia-Vama Veche-Durankulak si drept inainte pana la indicatorul la stanga, spre mare, spre Kaliakra si Dalboka (chiar este indicator pe "europeanul" bulgaresc).

Drumul spre Dalboka se face dupa cativa km, la dreapta, si de la drumul principal pana jos nu sunt mai mult de 5 minute. Atentie totusi la panta/rampa/cai putere/stare cauciucuri/greutate, mai ales pe vreme in care aderenta nu e perfecta. Cand ajungeti jos, din nou atentie- intrati la restaurantul din dreapta, nu cel din stanga. Concurenta tot cu scoici si raci va va imbia, dar de Metro, nu din crescatoria de la cateva sute de metri in larg. Aici serviciul e ultrarapid. Si meniul si chelnerii sunt prieteni cu limba romana. Puteti plati in lei, euro si desigur- leva. Majoritatea produselor din meniu costa undeva intre 3-7 leva (grosso modo- 1 leva=2 lei). Specialitatea casei- "secretul lui Veso"- le patron. Costa cel mai mult- 15 leva si este un soi de platou combinat. Puteti sa-l luati de curiozitate, dar gusturile sunt cam amestecate(salata cu maioneza, midii umplute cu carne de midie tocata cu orez si unele cu un sos tomat, etc). Supa de midii it's a must. Gust dens, de ciorba radauteana, cu destul continut. Am mai incercat un crab de mare- carne dulce, nu zic nu, dar cam mic si chinuiala invers proportionala. Frigarui cu melci de mare (3leva). Un bol de dimensiuni respectabile cu midii natur, care face banii 100%- 600g- 6 leva. Sarmale, musaca, ardei umpluti...cu midii.

Meniul e variat, exista si desert- tot cu midii, cum altfel, o larga varietate de rachiuri, si ceva vin- lucruri bulgaresti de calitate, printre care Black C-ul alb si roseul Enira. Cost de gurmand (vreo 6 feluri diferite si bauturi): 30-40 leva/2 persoane. Eu zic ca avand in vedere prospetimea produselor si gandul cam cat ar costa acestea pe la noi, Dalboka e o oprire obligatorie.

De la drumul principal se mai merge pret de vreo 20 de minute pana la Cap Kaliakra. Ok, ce este Cap Kaliakra? Pai, geografic vorbind, e un "cap", adica un punct extrem al unui ţărm, o bucata de pamant, de regula stancoasa si inalta, care se intinde in mare. Privelistea din mijloc este spectaculoasa, falezele fiind inalte, deluroase. Apoi, e un punct de atractie pentru ornitologii amatori. Am vazut vreo doi cetateni cu binocluri urmarind incantati niste pasaroi moţaţi, experti in scufundari si pescuit.
Din punct de vedere istoric pe Cap Kaliakra se gasesc ruinele unei cetati. Primele indicii arheologice dateaza din secolul 4, fiind de origine romana/bizantina. Dar ceea ce se vede astazi este cetatea de scaun a lui Dobrotici (sec. 14), despotul Tarii Cărvunei, teritoriul independent inca de pe vremea lui Balică (tatal lui Dobrotici), avand in vedere framantarile interne din Imperiul Bizantin. Tara Carvunei se intindea de la Bratul Sf- Gheorghe pana in sudul Bulgariei de azi, la Burgas. De altfel, mai mult ca sigur, denumirea de Dobrogea, provine de la respectivul despot. Acuma, originea sa etnica e incerta. Depinde pe cine intrebi, e fie vlah, fie bulgar, fie cuman/turc, cert ca omul a fost crestin si s-a avut bine si cu vlahii (amic cu Vlaicu Voda) si cu bulgarii (Ivan Stratimir), ba- datorita unei abilitati diplomatice iesite din comun- inrudit prin alianta cu Paleologii bizantini.

 Oricum, e un loc interesant de vizitat (2 leva/persoana), chiar daca informatiile de mai sus nu le afli de acolo. Si dupa asta, baga mare prin Dobrogea de la nord, prin sate pitoresti cu nume straine- Atmangea sau Slava Cercheza si Slava Rusa, unde daca treceti duminica pe la pranz o sa vedeti niste cilaveci barbosi, desprinsi parca din povestile rusesti.

Intors acasa, un pahar de vin dupa un drum destul de lung s-a potrivit de minune. Obiectul? O prada de razboi, de la Aliman, din Dobrogea lui Dobrotici, fie el roman sau bulgar. Alira sau Enira. Am baut acest vin de mai multe ori in ultimul an, dar din motive necunoscute nu si-a gasit pana acum o descriere dedicata. Ei,  mea culpa, iata-o:


Alira Merlot 2009 este un vin cu fruct suculent, cu taninuri fine, catifelate, ce il fac sa para usor si baubil. Vinul este insa extrem de puternic, cu 14,5%, alcool care la temperatura nitel mai scazuta, cu ajutorul fructului foarte prezent, al condimentului din final, cu aciditatea buna, devine oarecum suportabil.

Visina este aroma/gustul dominant. Imbracata, destul de placut, cand in ciocolata, cand in cutie de lemn parfumat. O visina schimbatoare de la visinata pana la compot si inapoi pe ramura copacului. Apar in secundar fructe negre, zemoase (mure, coacaze). Finalul este condimentat, cu note vegetale, dar si tonice, de dulceata de cirese amare.

Este un vin reusit avand in vedere ca este rodul unei vii foarte tinere. Marc Dworkin a dat dovada de maiestrie ca sa obtina un vin serios, chiar daca cu lipsuri. Altfel, sunt convins ca putea obtine un alt "vinisor", reusit fara indoiala, dar in alta clasa ontologica decat cea in care ne sunt plasate asteptarile, de la el si de la producatorul WineRo.

Horeca, magazine specializate. De la 33 lei.

84

Va trebuie sticle si butoaie? Gasiti la Provino (P)

Poate faceti vin. Poate vreti sa fie si mai bun. Atunci poate n-ar fi o idee rea sa va cumparati un baric, doua, sau sa achizitionati niste sticle deosebite din Republica Moldova. 

Compania argeseana Butirom Baril, specializata in producerea butoaielor din lemn de stejar, participa la Festivalul PROVINO de la Iasi. „Butoaiele sunt fabricate din doage de stejar  romanesc, din varietatea Quercus Petraea si Quercus Robur. Aceste specii de stejar, dezvoltate in Romania in padurile ce se gasesc de-a lungul paralelei 45, exact unde se afla si sediul firmei noastre, la aceeasi longitudine cu padurile  franceze  Allier, Vosges si Nevers, sunt considerate a fi similare cu cele din Franta. Caracteristicile acestor tipuri de stejar transmit vinului un potential aromatic de exceptie, iar porozitatea le recomanda ca cele mai potrivite pentru fabricarea butoaielor. Butoaiele se diferentiaza prin procesul de prajire, cu cele patru nivele, lejer, mediu, mediu plus si forte, ce elibereaza din lemn diferite arome specifice - vanilie, cacao, cafea si migdale”, precizeaza Ion Tita, reprezentant al companiei Butirom Baril. 

Butirom Baril are o experienta de peste 10 ani in prelucrarea butoaielor de stejar cu capacitatea intre 225 de litri si 500 de litri, utilizate pentru invechirea vinului si a coniacului. Vinurile maturate in butoaie fabricate din lemn de stejar romanesc, atat vinuri albe cat si rosii, prezinta arome pretioase, un continut redus de tanini si o buna pastrare a caracteristicilor de fruct ale strugurilor.

Compania Polimercolor din Republica Moldova participa la Festivalul PROVINO – Vin. Arta. Gastronomie organizat la Iasi intre 3 si 6 noiembrie, la Centrul Expozitional Providenta. 

"Polimercolor" activeaza pe piata Moldovei din anul 2002, fiind prima intreprindere care se ocupa cu decorarea sticlelor prin metoda acoperirii cu rasini polimerice. Capacitatea lunara de 500. 000 sticle a "Polimercolor" o face lider pe piata moldoveneasca de decorare.

Tehnologia "know-how" de imitare a obiectelor din ceramica a pozitionat intreprinderea pe primele pozitii din lume. Sticlele decorate de "Polimercolor" sunt exportate in Georgia, Ukraina, Kazakhstan, Rusia, Israel, iar intreprinderea este deschisa spre organizarea producerii asociate si in alte tari ale lumii.

Polimercolor ofera servicii de decorare in diferite culori a sticlelor pentru bauturi alcoolice, nealcoolice si parfumerie,  cu suprafata lucioasa, mat si transparenta, utilizand metode diverse precum depunerea rasinilor pulbere, serigrafia, acoperirea cu rasini polimerice si serigrafice, corodare chimica, corodare chimica si serigrafie.

Codename: Juicy. Negru de Dragasani 2009 Castel Starmina

Recunosc ca n-am fost consecvent. Adica dupa vreo 3-4 sticle de Negru, din diversi ani, vinuri care nu mi-au creat nicio placere mi-am spus ca am investit suficient in succesul acestei varietati de la Vinarte, si ca o sa ma mai intalnesc cu ea numai la degustari si evenimente care nu implica scosul portofelului din buzunar. Sa mai zic ca acest negru de Dragasani este expatriat doua judete mai incolo. Opinia mea este ca in ziua de azi vinurile n-ar trebui sa aiba denumirea de origine chiar in nume, nu de alta dar se creaza confuzii.

Cand ai in fata un vin numit "negru", te gandesti la dentist: anestezia aceea odioasa in cerul gurii, minuscula intepatura pe care o vei râcâi involuntar cu limba ore bune dupa, revistele vechi de cand lumea, tablourile expresioniste gen Kandinsky, fiorii pe fira spinarii cand auzi inconfundabilul sunet al frezei dentare...

Un negru duce a astringenta totala, un sport extrem papilar, "motorina" de pe vremuri la facerea careia am impresia ca se storcea vita  cu radacini cu tot.

Nimic mai fals. Negru de Dragasani este un vin foarte amabil. Insa, ca multe dintre produsele Vinarte, necesita mult aer. Pana si cele la BiB:) Asadar, mark my words: carafa, 30 minute minim. 

Codename: juicy. Asta e! Mult fruct gâlgâitor, dulce, visine, mure, coacaze, prune,  cafea dulce cu un pic de lapte vanilat. Sigur, la impresia asta de lin curgator contribuie taninuri moi, o baricare moderata (6 luni, pare-se) si un nivel decent de alcool (13%). Finalul este mediu-lung cu note dulci si picante, de dulceturi si condiment.  

20 si ceva de lei.  In Metro. Si ma declar multumit. 

81 pct.

Byzantium Rosso di Valachia 2007

Vinul este produs de Cramele Halewood. L-am gasit la Billa la aproximativ 17 lei. 

Vinul depaseste acest pret fara indoiala. In mare, notele de degustare sunt  asemanatoare cu cele de aici. Sa zic doar ca notele cerneloase si de ciocolata neagra sunt mai prezente, dominante, alaturi de afina, iar pe final, vinul este dintr-o bucata, greu, taninos. Nu e un defect in sine, dar mi s-a parut mai greu de baut. Un alt fapt de remarcat ar fi ca inca sta foarte bine pe pozitii, fructul si aciditatea ma fac sa cred chiar ca, desi vorbim de un vin destul de ieftin, daca il uitati intr-un colt inca vreo 3-5 ani, s-ar putea sa nu ii para prea rau. 

Puteti citi o alta parere despre el aici.

TVR si branza Horezu la Provino (P)

• PROVINO a anuntat numele partenerului principal media. Acesta este TVR. Sunt convins ca nu sunt necesare explicatii, toata lumea stie cine este TVR. In caz ca tocmai ati fost parasutati de agenturile straine, sau suferiti de amnezie, apasati tasta 1 a telecomenzii receptorului digital sau dati click pe linkul urmator. Scurt istoric tvr

• Daca e un lucru care merge cu vinul atunci acesta este branza. De aceea salut initiativa de a invita un producator de branzeturi la un festival de vin. Si mai salut faptul ca acesta este Fivecontinents, producatorul uneia dintre branzeturile mele preferate- cascavalul Horezu, un parmezan romanesc, dar care costa de vreo 3 ori mai putin decat ruda italiana. Sa stiti ca nu citesc din newsletter, dar incercati varianta de oaie. Daca n-o sa cersiti un strop de vin rosu dupa, insemna ca-i contrafacut:)

"Compania Five Continents si-a inceput activitatea in anul 1993, odata cu achizitionarea Fabricii deprelucrare a laptelui de la Fetesti, judetul Ialomita, care are o traditie de peste 50 de ani in fabricarea branzeturilor de tip cascaval, timp in care procesul tehnologic de obtinere a cascavalului a urmat linia traditionala. Compania Five Continents si-a marit in 2005 gama de produse prin inaugurarea a doua noi fabrici, Five Continents Group Rachiti, din judetul Botosani, si Five Continents Horezu, din judetul Valcea. Five Continents Group Rachiti produce cascaval, telemea, branza de burduf, lapte de consum si lactate proaspete (iaurt, lapte batut, chefir, smantana de consum), in timp ce Five Continents Horezu produce diferite sortimente de branza fermentata, obtinute din lapte de oaie sau de vaca, care sunt comercializate sub denumirea „Branza Fermentata Horezu”. Procesul tehnologic de fabricare este asistat de o instalatie complet automatizata, unica in tara. Pe langa echipamente moderne si personalul calificat, fabricile Five Continents detin si laboratoare de analiza performante, pentru a asigura o inalta siguranta alimentara produselor fabricate. "

Un spumant pentru tot romanul: Cricova Brut

L-am cumparat din buricul Chisinaului, de la magazinul de prezentare al producatorului. Sigur ca existau si sampanii mai scumpe, dar am zis ca la prima intalnire cu ei sa nu cheltui prea mult. Am preferat varianta brut. Pretul a fost modic pentru un spumant obtinut prin metoda traditionala. Nu numai ca este obtinut prin metoda champanoise, dar este si maturat 3 ani in crama. Varietatile obtinute sunt clasice: pinot noir si chardonnay. Alcoolul moderat- 10,5%.

The Good:  Culoarea este galben pai, o efervescenta indracita si o perlare cu bule mici si medii. Nasul este untos, iar prima gura m-a impresionat, fiind ca o sarlota, ca o crema cu vagi arome de piersica. Un gust foarte dens, si marturisesc, mi-a placut mai mult a doua zi, cand o parte din efervescenta si aciditatea mare s-au mai domolit. 

The Bad: finalul acru-amarui amintind de pruna goldana verde. Nu e un capat de tara, dar ii limiteaza campul de bataie: un aperitiv pe baza de andive sau poate o salata chioara de rucola. Ma gandesc ca aceste cruditati nitel amarui pot neutraliza finalul ceva mai putin reusit.

The Ugly: in tara noastra costa peste 30 de lei. Daca la sub 20, cat am socotit ca ar fi facut direct de la sursa, e o cautatura buna, la peste 30 de lei, parca izul acela amar te face sa te gandesti de doua ori. E un vin asa si asa. Potrivit Romaniei de astazi, cam amara si acra.

78 pct.

Budureasca Fume Demisec 2009

Fume 2009 Demisec

Habar n-aveam ca exista. Sincer, anul trecut am facut vreo doua-trei vizite la crama, de unde am luat diverse, dar fume-ul 2009 l-am gasit doar sec.
Cei care au facut cunostinta cu prima editie, demisecul din 2008, au ramas fermecati de caracterul aromatic impetuos si impresionant mai ales prin prisma raportului pret calitate, fiind un vin de sub 20 lei. Pana de curand fumeul nu a aparut in marele retail, cel putin nu in magazinele de unde cumpar eu detergenti si servetele umede pentru copii. Am achizitionat din Metro ambele variante, atat 2010 sec, de asta data cu o eticheta noua, mai ingalbenita (si nu e singurul lucru diferit), dar si fumeul demisec 2009, cu eticheta clasica, alba,  a tuturor vinurilor din gama Budureasca. Pret- 18 lei/butelie.

Dupa a doua sticla de 2010 sec, pot spune ca 2009 mi s-a parut mai bun, iar demisecul 2009 mai bun decat secul 2009. De ce? Pentru simplul motiv ca demisecul, un demi de bun simt, cu 6g nu 11.9 g zahar/l, are un nas absolut minunat, cu delicii fructate si impresii florale frumoase (violete, flori albe), dar si o interesanta nota de praf de cacao, iar gustul vine cu un compozit exotic, bogat, plin, dar echilibrat de aciditate, de pepene galben, ananas, piersica, fructul pasiunii si o tenta tamaioasa, proprie aportului de lemn.

fume-ul sec 2010, eticheta Metro

Totul e copt aici, plesneste pe ramura copacului din livada, nu e nimic verde. E un bun exemplu de ce pot sa faca 2-3 grame de zahar in plus. Daca la majoritatea vinurilor nu fac decat sa-l incarce inutil si sa-l faca mai putin agreabil, in ciuda intentiei comerciale, populare, aici insa se potriveste ca o manusa. 

Unde mai pui ca l-am gasit pe unele site-uri online si vrac, la un pret de 9,99 lei/litru. Chiar ma gandeam ca un bag in box de 30-40 lei la 3 litri ar fi o achizitie foarte buna, un vin de toata masa care-si depaseste conditia.
Consider ca Paharnicul a avut dreptate in a asocia acest vin cu un preparat asiatic, cu sos dulce-acrisor. Vinul este suficient de bogat si untos, fara a-i lipsi o oarecare fermitate, pentru a face fata aromelor intense.

81 pct. 18 lei(17 si ceva) in Metro. Luati cate una, sa-ajunga la toata lumea, da?

PS: in cazul fume-ului sec 2010, cel cu eticheta noua: e cam "not cool" sa ai o indicatie pe eticheta (doc-cmd) si o alta pe contra (doc-ct). Pana la etichetare puteati sa va hotarati, zic eu.

Vinarte, Budureasca, Basilescu si Murfatlar vin la PROVINO (P)

Iata un nou motiv sa vizitati festivalul programat intre 3 si 5 noiembrie la Iasi. 

Sunt convins ca veti putea degusta acolo unele din vinurile romanesti de top, cum ar fi Prince Matei si Prince Mircea, poate si diafana Sirena Dunarii de la Vinarte, Fume-ul, Pinotul si suberba Tamaioasa Romaneasca Origini de la Budureasca, Golemurile si Feteasca Negra Ancestral de la Crama Basilescu si de ce nu noile vinuri premium de la Murfatlar- Sable Noble si daca aveti noroc si a mai ramas vreo sticla- Syrah-ul M1.

  

Veti putea testa si piata basarabeana de vin, pentru ca Republica Moldova este partenerul strain al Festivalului Provino. Cine stie ce surprize pot aparea de acolo. Poate si celebrele lor divinuri.

Vom vedea!

Revin in curand cu programul evenimentului. Sunt sigur ca v-ar interesa:)

Din clasa vertebratelor: 2001 Mas de Daumas Gassac (Franta)

Totul a plecat de un fabricant de manusi, Aime Guibert, care capatuit bine, s-a gandit sa cumpere o proprietate la tara, unde sa se retraga alaturi de sotia sa, Veronique. Cumpara o ferma in paragina si ceva pamant, undeva in Languedoc. La inceputul anilor ‘70 primesc la mosie vizita unui vechi prieten de familie, originar ca si cei doi din departamentul Aveyron. Intamplarea face ca acest prieten sa le raspunda intrebarii care-I framanta si anume ce sa planteze pe proprietate. Maslini, pomi fructiferi, legume?
Prietenul, pe nume Henri Enjalbert, era profesor emerit la universitatea Bordeaux, o somitate in materie de geologie. Plimbandu-se pe proprietate i-a spus amicului ca pe acest pamant se poate obtine un grand cru. Va lua 200 de ani ca sa fie recunoscut ca unul, dar vinul va fi un grand cru, daca e facut bine, a zis. Aime l-a ascultat si a plantat vita de vie. Intrucat Henri a recunoscut potentialul fantastic pentru cabernet sauvignon si aceasta a fost varietatea dominanta pe Mas de Daumas Gaussac, desi stia ca vinul nu va putea depasi rangul de vin de pays, tocmai din aceasta cauza (pentru clasificarea intr-o categorie mai inalta, ar fi trebuit sa cultive syrah, grenache sau mouvedre).
Un alt lucru deosebit este faptul ca vita de vie nu este clonata, adica plantele sunt inmultite natural, gasite pe o proprietate din Bordeaux, “parintii” avand cu varste venerabile, din anii ‘30 si ’40. S-a construit si crama, iar in 1978 l-au convins pe celebrul enolog Emile Peynaud sa dea o mana de ajutor. Peynaud- consultant al unor mari din Bordeaux, cum ar fi Margaux si Haut Brion, a recunoscut terroirul fantastic al regiunii. Intrebat mai tarziu cum de a acceptat sa lucreze pentru o crama noua, dintr-un Languedoc anonim, acesta a declarat  ca e onorant sa lucrezi cu nume mari, consacrate, dar sa asisti si  a ajuti la nasterea unui grand cru e o onoare si mai mare.
Primii ani au fost destul de grei, comerciantii nedorind sa-si murdareasca listele cu un vin de pays dintr-o zona recunoscuta mai degraba pentru vinuri proaste sau mediocre, in cel mai bun caz. Totusi, recunoasterea a venit in 1982, cand  influentul ghid Gault et Millau l-a descris ca pe un Chateau Lafite din Languedoc. Din acest moment, lucrurile au inceput sa mearga bine pentru Mas de Daumas Gaussac. 

Astazi, de pe cele 50 de hectare ale domeniului, din cele  nu mai putin de 50 de varietati de vita de vie, aduse din toata lumea (din Albania, din Syria, din Grecia, etc.), se obtin pe langa vinul rosu si unul alb, un frizzant rose si mai nou un cuvee numit in onoarea lui Emile Peynaud. Din 1991 s-a lansat si o gama mai comerciala, la preturi mult mai accesibile, sub denumirea Moulin de Gassac.

Visiting Daumas Gassac with Aime Guibert - Love that Languedoc from Ryan O'Connell on Vimeo.

Un alt val de recunoastere a venit dupa aparitia documentarului Mondovino, care a opus in mod dramatic filosofia lui Aime cu cea a lui Michel Rolland, un flying winemaker care face vinuri de Bordeaux peste tot in lume,  descriind traditionalul vs corporatist, localul vs mondial. Oricum imaginea lui Guibert din film este de om dintr-o bucata, care nu abdica niciodata de la principiile lui. Un moment interesant al biografiei sale este opozitia fatisa la intentia lui Roberto Mondavi de a cumpara pamant in comuna Aniane. Mondavi dorea sa construiasca o crama noua pe un deal impadurit care se invecina cu proprietate lui Guibert. Discutia s-a politizat, dar oricum, cu tot arsenalul corporatist american, Mondavi nu a reusit sa treaca peste vointa de fier a batranului manusar. Guibert considera ca defrisarea acelui deal ar fi fost mai daunatoare pentru comuna si locuitorii ei decat lipsa investitiei colosului american.

Vinul rosu este un asamblaj pe baza de cabernet sauvignon- constant 80%. Ceilalti 20 % sunt un ametitor amestec de pinot noir, cabernet franc, tannat, malbec, merlot, syrah, tempranillo, nebiollo si altele, necunoscute web-ului, pana la zece.  

Anul este 2001. Culoarea este un rosu-rubiniu intens, fara urme de imbatranire. Nas schimbator, evolutiv, frumos, delicat, cu note fine de eucalipt, floral, cu mineralitate, piper, dar si ceva mustos, un nas de sangiovese, ca sa zic asa, marochin, cacao, pamant reavan, alune prajite, iar fructul ar fi reprezentat de coacaze si afine

Gust: nimic nu-ti spune ca are 10 ani. Si cu asta am spus destul despre tanin si aciditate.  Porumbe, coacaze, nuca, cireasa neagra, pruna goldana, final lung, vinos, condimentat cu  piper si coriandru, fruct: pruna, visina, iar dupa cateva ore dezvolta pe final note dulci de fructe confiate. Un bun echilibru si destul de catifelat.

Este destul de schimbator si-ti pare rau ca nu ti-a fost trimis un magnum, asa din greseala, ca sa vezi cate arome mai poate scoate la iveala. Alcoolul de 13% nu este sesizabil in sensul rau.

Sa mai zic ca vinul trebuie aerat multa vreme, fara frica ca se va dezintegra. Despre decantare, nu stiu ce sa zic, pana la urma e un vin organic, biodimanic, nefiltrat, iar nici dupa 10 ani conglomeratele acelea nu s-au format, particole mici, inposibil de filtrate, existand din abundenta. As zice ca sticla (sau cafara) trebuie lasata in pace ceva vreme, pentru a se depune rezidurile, iar la servire manevrata cu grija, pentru a nu le agita. Asa incat e bine sa nu consumati ultimii 10%, deoarece acolo se vor aduna majoritatea resturilor.

Consider ca mai are multi ani inainte. Sunt absolut sincer cand spun ca daca n-as fi citit eticheta, n-as fi intuit, la prezenta experienta,  ca vinul are 10 ani.

Pretul a fost de aprox. 40 euro+costuri de transport (8 euro) de la un comerciant din Belgia. Ceea ce nu-i rau, avand in vedere ca vinurile noi ale lui Aime Guibert s-au scumpit intre timp si astazi ies la acelasi pret la care poate fi cumparat fratele din 2001. Sa mai remarc, asa cum deja am facut-o pe facebook, contraeticheta care cuprinde o varietate de informatii absolut remarcabila, de la dimensiunea recoltei, pana la modul in care vinul trebuie servit.

Un vin cu structura, cu o cerbicie principiala inalienabila, echilibrat, si, pariez, inca in crestere. Nu denota inca o complexitate gustativa, nasul e mai complicat decat gustul, dar ca in viata oricat de capabil de subtilitate ai fi, e altceva care conteaza- sa ai coloana vertebrala dreapta.

90 pct. Dar mai are inca loc de evolutie.

O lume fara diacritice

Eu traiesc intr-o lume fara diacritice. Sunt produsul unei generatii care a intalnit PC-ul ca pe o curiozitate. Primul meu calculator a fost  o Cobra- un Z80 Sinclair, produs artisanal. Putini isi mai amintesc lumea calculatoarelor dinainte de ’90. Apoi cand am intrat la liceu, clasa de informatica, culmea aspiratiilor in mijlocul acelei decade, am vazut primul 286. Acum puterea sa de procesare ar parea o gluma,  dar atunci,  dotat cu windows 3.1 era o bestie, culmea tehnologiei. Sigur, astazi, pentru un public mai tanar, obisnuit cu procesoarele I7 si 16 giga de RAM,  aceste detalii par desprinse din preistoria IT-ului. Si chiar sunt.

Sa-mi amintesc: scriu aceste lucruri pentru a justifica lipsa diacriticelor. Poate va mai amintiti ca in acele vremuri imemoriale nu exista windows sau word in limba romana. 99% din textile scrise pe un calculator nu contineau diacritice. Ne-am obisnuit cu engleza. Chiar si astazi, cand as avea de ales, la instalarea programelor aleg “English US” si nu limba romana. Traducerea comenzilor in romaneste mi se pare straina, comica pe alocuri si obositoare pentru ca trebuie sa ghicesc cam ce este respectiva comanda pe englezeste.  Nu e foarte elegant, nici politicos pentru limba romana, dar internetul e un cuvant din limba engleza, ce sa-i faci.

 Ce a adus aceasta revolutie tehnologica a ultimilor 25 de ani a legat lumea fara indoiala, si intr-o alta masura a simplificat-o.  Astazi informatia este infinit mai accesibila decat mai an. Avem google, Wikipedia, Maps, amazon,  cate si mai cate. Azi nu mai poti spune nu stiu, cand raspunsul e la un click doua departare. Dar orice inventie epocala produce mici reziduri poluante. Inainte de Wikipedia trebuia sa citesti, sa parcurgi “pe jos”, cu degetul pe pagina cartii, un traseu anevoios, dar si miraculous uneori. Sa stii era o calatorie, nu o teleportare direct  la raspuns. Astazi stim aproape instantaneu raspunsuri la “vrei sa fii milionar?”, dar le uitam la fel de repede, pentru ca nu sunt sustinute de placutul chin al descoperirii. Astazi stim o groaza de lucruri, dar nu le cunoastem, de fapt.

Pana la urma “lumea fara diacritice” poate fi un soi de metafora polifatetata, care reflecta imaginea privitorului de oriunde ar fi. Politica? Sigur! Globalizarea, uniformizarea. Cultura? Sa va servim: pierderea inocentei, a autenticului, a traditiei, a localului. Probleme etnice? Sigur, avem tot ce nu ne lipseste: aud ca in 50 de ani francezii nu vor mai confunda romii cu românii. Lipsa diacriticelor va fi absolut in regula. Avand in vedere statisticile privind natalitatea, România va deveni Romania cu acte in regula. Nu o sa mai trebuiasca sa explicam ca românul e roman si romul rom. Asa incat, socot ca m-am nascut in România si o sa mor in Romania. In lumea vinului, lipsa diacriticelor se observa din avion. Mii de vinuri din soiuri diferite, din tari diferite, continente diferite, cu teorii despre terroir pe contraeticheta, dar care au acelasi gust.

In fine, culmea e ca vinul care insoteste panseurile de mai sus e unul frantuzesc. Dar e foarte ciudat. E cat se poate de traditional, dar e in afara regulilor. Despre el, in scurta vreme.

(P) Oprisor vine la Provino. Veti citi despre asta in Vinul.ro:)

Veti avea ocazia sa degustati Smerenie, Cabernetul si Dragaica de Oprisor, intre  3 si 6 noiembrie, la Iasi! Luati cate putin sa ajunga la toata lumea:)

Crama Oprisor din Mehedinti este  proprietatea grupului Reh Kendermann din Germania, care a facut in Romania primul pas pentru extinderea spre Europa de Est. Crama situata in localitatea cu acelasi nume se numara printre cei mai importanţi exportatori de vinuri purtand denumirea de origine Romania. O echipa mixta de vinificatori, romani si straini, aplica tehnicile cele mai moderne de obtinere a vinurilor, spre deliciul consumatorului din lumea intreaga.

In luna mai a acestui an Crama Oprisor a obtinut trei medalii la Concursul International de Vinuri Bucuresti (International Wine Contest Bucharest - IWCB). Vinurile premiate au fost Maiastru Feteasca Neagra 2009, medaliata cu aur, Caloian Cabernet Sauvignon 2010 si La Cetate Miracol Merlot 2008, medaliate cu argint.Compania care detine Crama “Oprisor”, Carl Reh Winery, a fost infiintata in 1994 de Reh Kendermann - GmbH, Bingen am Rhein, una din cele mai moderne crame din Germania, exportatorul numarul unu de vinuri germane si totodata cel mai mare importator de vinuri din Germania. Carl Reh Winery a adus in Romania vinurile unor producatori de talie internationala precum Reh Kendermanns, Lindemans, Rosemount, Penfolds sau Beringer.

O alta stire este ca veti citi despre cele de mai sus in Vinul.ro:) Provino a batut palma cu baietii si veti afla destule de la ei. In calitate de partener media al PROVINO 2011, Vinul.ro va mediatiza festivalul de la Iasi prin toate mijloacele de informare de care dispune (revista tiparita, website, profile Vinul.Ro din retelele sociale) si va oferi cititorilor sai cele mai noi informatii cu privire la Festival si la activitatile din cadrul acestuia.