Vinuri din trecutul apropiat: un snow wine "preferatul" Reginei Maria, un negroamaro chilipir, un chateauneuf in varsta si o feteasca neagra de evitat

Vinurile sunt ca niste demoni si pot fi exorcizati doar scriind despre ele. Asadar, le cer scuze ca nu-mi amintesc chiar totul despre dumnealor, dar in linii mari cam asa sunt: 

@http://berbecutio.blogspot.com

Snow Wine, Sun Valley ltd Bulgaria. E din varietatea balcanica dimyat si e facut in zona Balcicului.  Cules tarziu (nu atat de tarziu incat sa fie un icewine, oricum). L-am cumparat de la Balcic, chiar din complexul asa zis "Castel", adica fosta resedinta de vara a familiei regale romane. De altfel, pentru turisti, acesta era vinul preferat al Reginei Maria. Probabil ca avea si un rachiu poate si o marca de chipsuri preferata, dar sa nu intram in amanunte. Vinul nu e rau, desi are un nas nitel funky de vata pe bat, dar e destul de proaspat si racoritor in gura,  in ciuda cantitatii mari de zahar, iar alcoolul nu iese deloc in fata (12,5%). Aduce foarte tare cu un muscat dulce si facut cu simt de raspundere. 15 leva (30 de lei), 77 pct.

 Feteasca Neagra 2008 Crama 9, Vinia Iasi. Ah, nu! Costa putin, adica 11 lei,  aduce ceva tipic, gen prune proaspete si uscate, fructe rosii, condiment, dar gustul de vaselina si sapun de casa m-a tras putin inapoi :) In idee ar fi fost o feteasca rosie-rubinie (se putea vedea prin pahar), cu fruct si fara taninuri prea intense. Adica vinisor light, de baut cu burta. Dar de la dorinta la putinta e cale lunga. 66 pct. 

Negroamaro 2008 "Conviviale" Adria Vini. 18 lei Metro.Un vin interesant, plin, carnos, de asociat cu niste paste cu sos de carne. Note usor rustice in miez, un finish

interesant dulce-amarui, de cireasa neagra si ruda sa amara. Se termina cam ca un bitter. Interesant. 78 pct. Mai multe, cu care de altfel sunt de acord, aici.

Chateauneuf-du-Pape 1985 Chante Cigale. 20 euro. Vinul a spus cu ceva ani in urma ce a avut de spus mai interesant. Acum a ramas doar un vin baubil, nu spun nu, cu evidente note oxidative in nas si gust, de miere zaharisita si baton de scortisoara, cu ceva cireasa/visina si aciditate mai buna decat restul edificiului. Pacat, dar pana la urma, am admirat o sticla frumoasa, veche de 25 ani, iar vinul a fost baubil (si baut). As zice ca nu atat maiestria le-a lipsit(pentru ca nu sunt chiar cei din urma producatori din zona), cat niste dopuri mai sanatoase.  Banuiesc ca cine le-a pastrat, n-a facut-o chiar in conditii optime. Adica tot datorita lui Ciprian am avut ocazia sa gust un Lagrange 1989, cu un dop in stare perfecta.

Despre un delicios Morgon 2010 JP Brun ma simt obligat sa vorbesc separat, pentru ca au si demonii ierarhia lor, care trebuie respectata.