Culoarea este rose pal, deschis, nasul aduce a capsune, cirese, si ceva floral, dar nu foarte delicat. In gura nu dezamageste, ofera ceea ce te astepti, e usor fresh, intens- cu tuse de capsune si fragi, spre un final usor amarui-vegetal. E bun, proaspat, usor intepator in gura. Agreabil, cum s-ar zice. 80 pct. Face banii, care sunt intre 18 si 22 lei in functie de magazin.
Roseul are tuse melancolice, te duce cu gandul la o bucurie de a trai inexorabil inaccesibila. Dar, cu un pahar de rose in mana, te simti de ca si cum ar trebui sa sarbatoresti, sa te ametesti decadent. Seamana cu seara Oscarurilor din acest an. Marele premiu a fost luat de un film care nu exprima nimic profund decat faptul ca e alb-negru si mut, deci inedit. In rest, o gluma. Cam atat despre The Artist. Hugo, 3D-ul lui Scorsese, e la fel de viu precum automatonul pe care copilul incearca sa-l reconstituie. Lipsit de vlaga, un film cu falsa tensiune. E fabulos cum poti sa reconstruiesti pixel cu pixel, pana la 1080, gara din Parisul anilor '20, dar fara sa trezesti nici o clipa zeitgeist-ul acelor vremuri. Warhorse a lui Spielberg a evocat epicul cinematografic al anilor '80, aplicata primului razboi mondial, am vazut transee si mitraliere si masti de gaze, dar n-am vazut nici o clipa explicatia, inflexiunile sufletesti, ale povestii de dragoste dintre tanarul acela si calul lui. Frumos tras, grandios, dar sterp, lipsit de emotie.
In rest, segregatie rasiala in The Help, din care, conform traditiei, o actrita de culoare a castigat Oscarul pentru rol secundar feminin. 9/11 in Incredibly Loud& Extremely Close- un film nu atat rau, cat aiurea construit- din care am ramas doar cu aparitia muta a lui Max Von Sydow, care a fost mai expresiv in rolul sau secundar de 5 minute decat Jean Dujardin intr-un intreg film mut. The Decendends- asta chiar a fost un film- cu cap coada si ceva actiune intre ele. Si inca odata se dovedeste ca George Clooney sta prea mult in Italia, altfel nu-mi explic de ce nu castigat premiul pentru rol principal. Moneyball- e genul de film bine facut, dar atat de neverosimil incat e evident bazat pe o poveste reala. Nu-i un film rau, dar baseball si Brad Pitt laolalta- e nitel cam mult. Si sigur, The Tree of Life- castigatorul Palm D'Or. Un film atat de deosebit incat pana si bloggerii de vin au scris despre el:). M-a surprins faptul ca a fost nominalizat.
In Midnight in Paris (desi e doar o fantasma simpatica) regizorul (Woody Allen) a facut o treaba mai buna in reconstructia unui timp, cel putin a unui timp netrait, din capul lui, decat The Artist, Warhorse si Hugo la un loc. Dar nu putea sa castige, Allen nici nu vine la aceste premii.
Asa ramanem cu ciudata circumstanta ca un film frantuzesc despre Hollywoodul anilor '20 si '30 a castigat in fata unui film hollywoodian despre Parisul anilor '20 si '30.
"The Descendants" a fost film de actor, facut pentru Clooney si s-a achitat exemplar de sarcina. Si eu l-as fi vazut castigator pentru rolul respectiv.
RăspundețiȘtergereMie mi s-a parut ca pe langa personajul principal exista si un film.
RăspundețiȘtergereAu mai fost lucruri misto:
RăspundețiȘtergere1. Filmul iranian
2. Gary Oldman si Tinker Tailor...
3. Nominalizatul din The Better Life
4. M. Streep si bucata de film in care o joaca pe MT dementa.
Marele uitat mi s-a parut Drive, film care mi s-a parut mult mai bun decat Tree of Life.
1. nu l-am vazut inca
RăspundețiȘtergere2. absolut
3. Demian Bichir. Fidel din Che.
4. yap.
Drive a fost absolut surprinzator, recunosc, cu ritm, tensiune, contratimp. Dar nu ignorarea unor filme/actori e surprinzatoare. Oscarurile au o traditie in sensul asta:)
La actori vezi oamenii din Carnage, We Need to Talk About Kevin. La regie Lars von Trier, Steve Mc Queen. Ca sa revin la actori, doi sunt cei care au explodat in anul acesta si bineinteles sunt ignorati: Michael Fassbender si Ryan Gosling
Provocat de Oscaruri mi-am amintit ca Roger Ebert, cel mai mare critic de film din lume, a avut o idee formidabila: care, se intreaba omu, ar fi fost fata lumii daca cinemaul ar fi existat pe vremea lui Hristos? Chiar asa, cum ar arata lumea daca Dumnezeu ar fi fost filmat in cotidianul lucrarilor lui? Ar mai fi fost rastignit? Ar fi avut Pillat probe? Iuda s-ar fi riscat? Damascul ar fi existat? Patristica? Iconoclasmul, iconofilia, biserica asa cum o stim? Dar mistica luminii sau scolastica? Un Toma care pune de mii de ori acelasi dvd…Ar mai fi existat carti? Dar islamul? Daca pe catapeteasma ar rula un Dumnezeu restaurat in blue-ray, pe pereti ce am mai fi pictat? Astazi, ce vom fi balosit la rastimpuri: moaste sau role de 16 mm? Dvd-ul “Tatal nostru (anul 32) recitat de Dumnezeu” apare miercuri impreuna cu Jurnalul National la numai 13.99 ron. Ha!
RăspundețiȘtergere