Elogiul simplitatii: Trei rieslinguri de la Weingut Geiben, Germania

Producatorul se numeste Weingut Geiben si este din regiunea viticola Mosel-Saar-Ruwer, din Germania, daca mai trebuie adaugat. Puteti sa va faceti o idee despre localizarea spatiului de unde provin aceste vinuri, urmarind hartile de mai jos (click pentru zoom).

Klusserather Brudershaft 2010 Spatlese Riesling Trocken 12%. Din cate inteleg Klusserather Brudershaft (Comuniunea din Klusserath, pe vremuri se faceau procesiuni religioase la inceput de an viticol) reprezinta un soi de cru, indicand un terroir specific zonei, rape abrupte individualizate de panta accentuata si expunerea spre sud, pe malul nordic al raului Mosel. E un Pradikatswein, cu specificatia Spatlese, adica "cules tarziu", in echivalent romanesc. In acesta categorie, este un vin sec- trocken. Continutul de zahar rezidual e totusi mai mare decat acel max. 4g/l romanesc. In acest caz specific- 7-8 grame. Aciditatea foarte buna face insa ca acest aspect sa nu fie usor detectabil, sau deranjant, in vreun fel.

O aromatica frumoasa, florala, cu tente de compot de mandarine. Un iz citric fin, transmis si gustului- mandarine, lime, mar verde acrisor. Impresia este de vin legat, plin, ca o pelicula greu de rupt. Aciditatea e foarte buna, fireste. Finalul e curat, vine cam abrupt, moderat citric si racoritor, dar spala bine gura. Asadar  un excellent vin de de baut la masa, mai ales in compania unui pui cu sos de lamiie, sau peste prajit (e suficient de corpolent ca sa faca fata).  83

Klusserather Brudershaft 2009 Auslese Riesling Trocken 12,5%

E tot inspre sec (trocken), gustativ vorbind. De acest vin n-am fost chiar atat de  incantat. E baubil, fara indoiala, are aceeasi greutate si rezistenta la rupere precum vinul de mai sus, dar e de o simplitate extrema.  Limeta este aroma, gustul si postgustul dominant. Nu e chiar lamaie, citricul e nitel mai domol. Insa finalul este persistent, asa citric- vegetal, de genul mar verde granny smith si carcei de vitza. Desi am dat dovada de imaginatieJ As fi putut spune tot limeta. Poate e inca prea tanar, dar n-as avea asteptari prea mari. Pacat, in fond, dupa intelegerea mea- auslese este un prag de calitate peste spatlese, un fel de "recolta selectionata", cu struguri avand un continut de zaharuri chiar mai mare decat spatlese. Dar nu s-a vazut asta la acest vin. 78

Thornicher Enggaß 2010 Riesling Auslese 8,5%. Localitatea Thornich este pe partea opusa a raului Mosel, fata de Klusserath. Enggaß e denumirea unei indicatii geografice extrem de mici, un soi de plai la noi, in acest caz o  anumita parte a unui deal, tot abrupt, si unde biserica din Tornich detine si astazi vii.

Un vin cu un continut de zahar residual semnificativ, probabil peste 50g/l, si continut alcoolic scazut, tipic. Nasul e interesant, cu tuse amintind de zeama compotului  de ananas, limeta si mirosul clementinelor proaspat curatate. Gustul e plin, foarte de bine echilibrat de aciditate, si valsul acesta intre citric si dulce este extreme de atragator (si baubil). Finalul e persistent, dar si racoritor. Nu e foarte complex nici acesta, dar da aceeasi senzatie de rotund si intreg. Senzatie care imi place foarte mult, si pentru care ii zic lui Herr  Geiben-  jos palaria! 84

Vinurile au fost achizitionate direct de la producator prin intermediul lui Florin Jeberian (caruia ii multumesc si pentru ajutorul dat in elucidarea indicatiilor de pe eticheta), si costa oricare intre 5 si 6 euro.

Ca o concluzie momentana, pentru ca mai sunt inca 3 vinuri de la acelasi producator care ma asteapta cuminti, inclusiv batranei din ‘76 si ’79, as vrea sa spun ca aceste vinuri nu sunt pentru aceia dintre dvs. care apreciaza complexitatea aromatica si gustativa bazata pe diversitate de note si subtonuri. Eu unul, scuzata-mi fie usoara condescendenta, dupa sutele de vinuri baute si miile de vinuri degustate, chiar daca nu in majoritate top-class, am ajuns sa-mi dau seama ca totul e desertaciune si vanare de vantJ Ceea ce conteaza nu e atat plurivalenta aromatica, cat ceea ce se uita, precum cultura generala care este ceea ce stii dupa ce ai uitat tot, vorba hatrului american.  Asta e adevaratul razboi lumea veche vs lumea noua! Intelegerea diferita a “baubilitatii” unui vin. Complexitate vs agreabilitate. Vinuri pe care le poti descrie folosind in totalitate o foaie a4, vinuri dezlanate prin complexitatea exagerata si manipulata tehnologic, dar care nu te imbie la al doilea pahar versus vinuri aparent simple, rotunde, inchegate ca altfel nu ma pot exprima mai elocvent, care se termina mult prea repede, ingrijorator de repede, chiarJ. Plus ca par foarte curate si autentice. Florin jura ca sunt pe fermentate drojdia lor, fara enzime si alte adaosuri.

 Un pinot gris alsacian, un vouvray de Loara, iata! aceste rieslinguri germane de la o crama mica, chiar un alb modest de Burgundia- ofera altceva ontologic in aceeasi bani decat echivalentele lor din lumea noua. Ofera un alt stil, nu unul menit sa incante prin nenumaratele arome care te poarta printr-un intreg raion de fructe sau printr-o florarie, ci printr-o rotunjime mai putin luxurianta, dar agreabila, vioaie, rustica. Sigur, nu e o lege inexorabila, toate depind de filosofia particulara a producatorilor respectivi, indifferent de continent, in fond gasim stil new-world  in Franta, si nu de putine ori, dupa cum unele californiene sau sud africane par mosite de Frere Jaqcues insusi. Dar parca e o farama de adevar in ipoteza mea, farame legate de traditia indelungata, neintrerupta si incurajata, sau cel putin nedistrusa de intemperiile istoriei. 
Pana la urma stiti cu ce seamana toate acestea? Cu un caligraf, dintr-o manastire medievala, care isi petrece toata viata in incercarea de a caligrafia, simplu, dintr-o miscare rapida si precisa a incheieturii mainii- o litera perfecta. N-a reusit, dar tot incearca. Ce litera, ma intrebati? Ei asta n-am de unde sa stiu...Poate "v"-ul din vin, sau mai sigur- "r"-ul din riesling.