Alb- soiul pardina, din categoria fresh&fruty. Mirose destul de bine a flori, mere parguite, pere- destul de crocant. Gustul...se permite, nu mori inghitindu-l. Citic, acid, cu nitel rest de zahar. Merge la banul asta. Ca impresie generala, seamana cu o feteasca din gama Schwaben Wein a celor de la Recas. Doar ca miroase un pic mai bine. 72
Rose-din tempranillo. Are o aromatica puternica si asta il scoate din anonimat. Capsune, fragi, vata pe bat. Nu are prospetimea necesara ca sa sustina restul de zahar, impresia de miez de paine inmuiat iti cam taie cheful, dar pe ansamblu merge. Finalul citric, dulce-amarui, ca de grapefruit te face sa-i mai acorzi o sansa. 74.
Rosu- tempranillo. Un vin de gatit, destul de vulgar. Baubil, dar cu tonuri prea rustice, vinoase. Petul de neaos de pe balcon e asemanator, dar n-a costat 10.99/0,75l. De fapt, n-a costat nimic. Asta e problema vinurilor rosii ieftine de la noi: trebuie sa dovedeasca ca sunt mai bune decat molanul(sau ce-o fi el) primit de la bunicu'. Si nu reusesc de fiecare data. 68.
Totusi, trebuie sa spun ca vinurile, desi modeste, nu prezinta defecte bacteriene, de dop, etc., precum o armata de vinutzuri de la noi. Sunt doar vinuri mici si foarte mici, industriale, dar corecte, intr-un sens, cel putin.
Asta mi-a placut si mie la cel alb, si anume ca e curat, fara defecte
RăspundețiȘtergereDa, curat, nu zic nu. Doar ca nu prea mi-a placut:)
RăspundețiȘtergereRose-ul l-am incercat si eu si mi s-a parut vulgar si cam fara nici o idee. Bun de baut,diluat, finish cu ceva alcool,pe scurt seamana teribil cu un vin duzina de pe la marii nostri prodcautori.
RăspundețiȘtergere