Un om, un munte, un destin. Fueled by Ibericos


"Luca se uita la prietenii sai care incercau sa escaladeze o panta abrupta, dar constanta. Ii parea rau ca nu era cu ei. Dar, in vale, pe cand se uitau la saua unde presupuneau ca trebuie sa ajunga, etapa intermediara spre cabana Omu, Luca nu fusese de acord cu ei asupra caii de urmat. Cararea era pierduta, plouase mult si marcajele nu se mai observau. Pe scurt, se ratacisera. Asa ca s-au despartit, Radu si Andrei spre stanga, Luca- mai capos- drept in fata, land in piept versantul, pe jumatate inghetat.

Pe la jumatatea urcusului, destul de dificil, aproape pe verticala, ajunsese intr-un punct din care nu mai putea inainta. Nu era echipat corespunzator, de altfel, cand plecase de-acasa, o facuse in blugi, adidasi cu burete si o geanta de umar. Acum, ramas imobilizat cu picioarele si mainile rasfirate intre pietrisul ud si limba de zapada inghetata, se gandea ca idea de a escalada muntii imbracat in haine de promenada era cel putin proasta. Limba de gheata ii paraliza mana dreapta. Totusi ii era frica sa renunte la acest punct de sprijin.

Se uita in jos. Erau vreo 30 de metri. Ajutor! Ajutoor! Ecoul il facu sa-si dea seama ca n-a fost un strigat interior. Se uita in jur. In parte, isi dorea sa nu-l fi auzit nimeni, pe de alta isi dadea seama de situatia in care se afla. Dar nu se intampla nimic, iar de vreo cinci minute nu ii mai putea vedea nici pe cei doi. Geanta, pe care o purta prinsa de umeri, ca un rucsac, cu manerele de mana pe umeri, il dezechilibra si ii rodea pielea. Simtea ca i s-a facut rana. Retrospectiv, nu era departe de adevar. Ii vine o idée, ce-ar fi sa lase geanta sa cada? S-ar simti mult mai liber, si probabil ar putea iesi din punctual mort in care se afla. Se inclina inspre dreapta, pe partea cu zapada, isi desprinse mana de pe gheata, si gravitatia facu ca manerul gentii sa-i iasa de pe brat. Toata greutatea gentii se dusese spre stanga. Se dezechilibra, o clipa i se paru caderea iminenta. In filmele americane apare un flash pe fast-backward cu sotia si copii, parintii, prima bicicleta. Iti trece viata prin fata ochilor, doar ca Luca realiza ca lui nu-i trece mare lucru, decat frica si o picatura de transpiratie pe tampla. Geanta se opri din balans. Acum trebuia doar sa-si lasa mana libera si geanta ar fi cazut singura.

Brusc se gandi la continutul ei. 7 borcane de ghiveci de Tecuci, 3 sticle de coniac Milcov, 8 pachete de tigarete Marasesti, haine ude (plouase toata ziua trecuta): un pulover, doua tricouri cu imprimeu, unul cu Bob Marley si unul cu coperta albumului Appetite for Destruction.Ultimul aprinse butonul rosu. Vanduse la anticariat vreo 7 carti din biblioteca familiei ca sa-l poata cumpara. Era un second hand, dar asa ceva nu avea orisicine! Isi imagina locurile din biblioteca optzecista, masiva, cu furnir de culoarea ciresului, de unde le subtilizase. Pe una obtinuse 20.000 lei. Un album de arta cu picturi de Matisse. N-a vazut niciodata femei mai urate ca acolo. Se intrebase de ce dumnezeu cineva ar vrea sa picteze femei urate. In fond, daca ajungi un pictor celebru, modelele frumoase ar trebui sa vina de la sine. Ciudati oameni! Oricum, inlocuise cu abilitate locurile goale cu alte carti, scoase din parti unde lipsa se observa mai greu. In fine…borcane de ghiveci?! Oare ce fusese in mintea lor cand le-au cumparat?

Fusese idea geniala a lui Andrei. Il si auzea: “ghiveciu e bun, il poti manca si cald si rece!”. O fi, dar sa nu-l cari in carca la 2000 de metri! Brusc il apuca furia. Cum naiba am ajuns in situatia asta? Eu, baiat serios, de familie buna, stau acum atarnat de o piatra, cu o geanta de voiaj chinezeasca in spate, in care am 3 sticle de coniac Milcov. Daca cad si ma dau la tv? O sa ma rada toti cunoscutii? Ce-o sa spuna reporterul comentand imaginea unui turist zgrobit de stanci, fara sa-ti poti da seama daca acela e creierul lui sau un borcan cu ghiveci de Tecuci? Si sticlele de coniac, idea la fel de geniala al lui Radu, pentru ca nu-i asa, e frig, e munte si acolo seara la un foc de tabara, ei, in timp ce devorezi indigestul ghiveci, parca ar merge un intaritor, nu? La naiba, cum de nu se impotrivise? Sa ia doar niste conserve de carne presata si niste ciocolata? Dar stai, ca si Luca...eh, eh…in bagajul sau la loc de cinste- un volum din operele lui Platon si Critica ratiunii pure de Kant. N-avea de gand sa le citeasca, incercase acasa si nu intelesese nimic, dar dadeau bine. Imagine idilica, foc de tabara, coniac si titanul citind Critica Ratiunii Pure in asfintitul montan. Cool, nu? Ah, uitase si “Tancuri prin zapada” de Swen Hassel, opera de Pulitzer cumparata pe nimic de la un chiosc din gara. Abia dupa ce o cumparase isi dadu seama ca nu era de “adevaratul” Sven Hassel ci de un plagiator care-i copia identitatea. “Swen Hassel”, doamne fereste! Daca ar fi cazut ar fi preferat ca reporterul sa nu se pomeneasca de aceasta carte. Sa se spuna doar: “in bagajele decedatului s-au gasit Critica ratiunii pure si o poezie de dragoste sfasietoare catre iubita sa din liceu. Orasul indurerat plange disparitia prematura a celui considerat noul Noica, dar ca sa dam Cezarului ce-i al Cezarului: noul Eminescu!” Cumva, nu se leaga. Borcanele de ghiveci si coniacul Milcov ar strica stirea. Luca isi imaginase intotdeauna un sfarsit romantic, demn de romanele pe care le vor scrie epigonii, ca biografiile romantate ale lui Novalis sau Rimbaud. Ghiveciul de Tecuci pur si simplu nu-si gaseste locul.

“Trebuie sa ajung sus!”, se imbarbata Luca. “Trebuie! Nu se poate sfarsi asa!”. Incet-incet reusi sa inainteze, la inceput milimetric. Isi dadu seama ca era mai usor de urcat pe zapada intarita, desi ii era frica de o eventuala avalansa. Dar, nu se intampla. Cu eforturi mari, cu geanta de voiaj balansandu-se pe la spatele lui, lovindu-l in coaste, dupa o eternitate, ajunsese sus. Se aseza pe o piatra, cuprins de mandria supraomului care a invins moartea si natura, dar nu si propria prostie. Isi aprinse o tigara Marasesti. De Ramnicu-Sarat. Din cauza umezelii de peste noapte devenise de nefumat. O arunca. Se ridica si vazu jos zig-zagul pe unde ar fi trebuit s-o ia. Fir-ar sa fie! Era in dreapta lor. Observa la doi pasi de el o piatra cu un triunghiu rosu. Aha, sunt pe drumul cel bun, se entuziasma temerarul nostru. Isi puse din nou geanta cu baierele peste umar, ca un Sisif desprins din Camus, si inainta pana la momentul in care putu sa vada in jos panta pe care o urcau Andrei si Radu, si nu numai ca prietenii sai nu il intrecusera, dar mai mult, abia se chinuiau pe la jumatatea pantei. Nu-l puteau vedea. Ha ha, gandi Luca, “si Meka-i in zarea de flacari- departe”. Ii saluta militareste si multumit, pleca mai departe.

Va urma..."


Autorul vrea sa multumesca celor doua pahare de Ibericos Torres (un tempranillo de Rioja din 2007, cumparat contra a 29 de lei, din magazinul de la Pivnitele Rhein) care l-au facut sa scrie cele de mai sus in loc sa urmareasca Predator 2 pe un canal oarecare.

Vinul.ro nr. 31

Acest numar al Vinul.ro a aparut mai devreme decat de obicei. Probabil baietii au treaba cu Premiile de excelenta. Oricum, e un numar special dedicat Germaniei si abunda de interviuri. Interviuri cu Gm-ul Heinrig Romania- Andrei Ghegoiu, si cu omologul de la Carl Reh (Crama Oprisor)- Gabriel Roceanu.
Lansarea Alira se regaseste in acest numar, precum si vizita la Cramele Recas. Ambele evenimente au fost relatate si de subsemnatul (aici si aici).
Urmeaza o trecere in revista a vinurilor unguresti Nyakas- o surpriza placuta, se pare (despre chardonnay-ul lor am scris aici) , un interviu cu Cristian Lupsa, omul din spatele "decat o revista", dar si cu Dan Ivan (ceo la Sanofi-Aventis: Medicamente! Medicamente!).
Se mai trec in revista wine-barurile de la noi (cam putine!) si concursurile internationale mai serioase. Valentin Ceafalau scrie despre ipoteza existentei unui manelist connoisseur in ale vinului (yeah, right...), iar Cezar Ioan scrie despre nevoia de frumos (melancholia, moncher!).
Recomandarile mele de la pagina 30 sunt: Loup du Pic 2004, Gerard Bru, Franta si Aligote 2009 Casa Olteanu.

Simonsig Chenin Blanc 2010

Inainte sa va intrebati cum Dumnezeu am putut sa gust un vin din 2010, facut in Africa de Sud, adus pe oceanele lumii pana in Romania, cand la noi vinul inca mai fermenteaza in tancuri, budane, baricuri sau damigene, ei bine, ganditi-va ca Africa de Sud e in emisfera sudica unde lumea sta cu picioarele in sus, iar iarna nu-i ca vara, ci dimpotriva: vara nu-i ca iarna!
Adica recolta 2010 a fost culeasa la inceputul primaverii, si prin urmare, acum in mijlocul toamnei romanesti ne putem delecta cu acest vin alb sud-african complet adus la indeplinire.
Vinul e proaspat, crocant, are acel nas la moda, de para si mar, in plus musetel si coaja de grapefruit. Gustul e plin, greu, un vin corpolent care te surprinde placut, incarcat de arome puternice. O sa aveti impresia ca l-ati mai baut, si nu cred ca ati gresi, e o vinificatie la moda, fie ca se numeste feteasca regala de Stirbey, sauvignon de Recas, verdejo din Rueda, xarel-lo catalan, torrontes argentinian, sau- iata- chenin blanc din Stellenboch.
Gustul plin il individualizeaza totusi, aciditatea mare sustine aproape 6 g de zahar, iar gustul fructuos de piersica, pulpa de grapefruit, ananas, se sfarseste fericit intr-un finish decent de kiwi si lime. E exemplul perfect de "fresh&fruity", usor de inteles, cu alcool cat cuprinde (14,5), dar extrem de bine integrat.
Agreabil, puternic, proaspat, fruct si aciditate. Doar sa nu va asteptati la fineturi. Niste rondele de peste mare, oceanic (ton sau bonito), pe gratar, cu legume gratinate, ar completa fericit vinul acesta.
Ok+. 82 pct
22 lei, la magazinul Halewood din Azuga.

Budureasca Fume Blanc 2009

In drum spre Azuga, in Mizil, am iesit un pic de pe traseu, pana in curtea celor de la Budureasca de unde am achizitionat 2 sticle de fume blanc, varianta noua. Adica credeam ca am achizitionat doua sticle de fumee, ele nefiind etichetate (inca).
Sticla nr. 1 cred ca era fumee blanc, semana cu mai batranul 2008, avand acelasi ton usor tamaios, de la cele cateva luni petrecute in stejar. Spre deosebire de precedentul, acesta este sec (sau pe aproape). E ciudat ca dupa ce si-a pierdut cateva grame de zahar, corpul plin de fructe exotice s-a rarefiat, vinul pare mai serios, dar ceva mai putin spectaculos. Finisul lung, mieros, cu note de ananas din 2008, este acum vegetal, ierbos-condimentat (which is fine). Ar mai fi niste ananas, mandarina, mere verzi, caisa.
Nu mi-a picat foarte bine prima oara (asocierea la masa n-a fost prea geniala), asa ca la o zi distanta am hotarat sa elucidez definitiv misterul si am desfacut proba doi. Stupoare! Vinul din aceasta sticla este altceva...dezamagitor! Cred ca e o feteasca alba sau chiar un riesling, dar deloc interesant, oxidativ. Cel mai straniu este ca am vazut cu ochii mei cum ambele sticle au fost luate din acelasi container. In fine, voi astepta rabdator versiunea etichetata.
Oricum, e aproape comic ca dupa doua sticle din acest vin nu pot spune totul despre el. Nu ca umanitatea ar sta pe varfuri, tremurand incordata, dar orisicat...
Totusi, dupa experienta celei dintai, as zice ca la 15 lei la crama (si probabil vreo 20, in alte parti), fume-ul celor de la Budureasca sta de partea buna a vietii.
80

Blogdevin.1 Intalnirea bloggerilor de vin.

23-24 octombrie 2010, Pivnitele Rhein, Azuga

Primul lucru care trebuie spus despre Blogdevin.1 este ca a avut loc! Cum fiecare blogger locuieste intr-un castel migalos construit cu truda si pasiune din propriile cuvinte, e destul de greu sa-l urnesti spre alte locuri mai “materiale”. In spatiul fara de loc care este internetul- intalnirea cu celalalt e doar la un click distanta si subtil mediata de masca (in acest caz ID-ul:) pe care si-a ales-o fiecare. Dar, de data aceasta, dorinta de a cunoste omul din spatele ID-ului a fost mai tare decat comoditatea.

Pensiunea Rhein este un loc frumos, idilic si foarte ingrijit, ridicat cu inspiratie peste pivnitele- unde in obscuritate si liniste cavernoasa- zeci de mii de sticle de spumant isi consuma tumultul interior, laborioasa fermentatie, invartite de doua ori pe zi cate o optime in sensul acelor de ceasornic, dupa clasica metoda champenoise. Un restaurant cu meniu a-la-carte, si unde vinurile au acelasi pret ca in magazinul de vinuri din incinta. Un magazin despre care doar cei care nu i-au calcat pragul pot spune ca nu si-ar dori sa aiba unul exact la fel in apropiere. Preturi foarte apropiate de lista care te fac sa-ti dai seama cam cat de lacomi sunt vanzatorii nostri (un exemplu rapid: feteasca neagra hyperion costa 80 de lei, pe cand in magazinele de aiurea costa 120 sau mai mult). Sigur veti gasi doar vinuri produse de Halewood plus importurile lor (o selectie reusita, cu unele nume mari- gratie lui Alfred Binder), dar oricum idea de a plati 28 de lei pe Rhein Imperial, si nu 35-40 ca in hypermarket, plus siguranta ca vine direct din pivnita, e destul de reconfortanta.

Asa…Inainte a ajunge, am plecat de acasa:). Mari (primul dintre lucrurile bune), subsemnatul, Alina si Ciprian, Mihaela, Ionut si Vlad. Ca o paranteza, trecand prin Mizil (no, incetati cu ironiile acolo in spate!), am franat brusc si am virat la dreapta pe strada Tohani, pana in curtea celor de la Budureasca, de unde am cumparat cateva sticle din noul Fumee Blanc (15 lei- moca, ce mai!), inca ne-etichetat, mai sec decat precedentul si despre care voi scrie in curand. Dupa micul detur, am purces spre Azuga unde am ajuns la orele pranzului, in ciuda traficului, as zice. Pensiunea si Pivnitele Rhein sunt chiar dupa corpul parasit al cunoscutei fabrici de bere Azuga. In scurta vreme, au aparut rand pe rand- Pivnicicerul si Pivnicera, Vinuri Povestite (la feminin si masculin), Paharnicul si Paharnica. Trebuie sa amintesc ca tocmai omul care a coborat primul din turnul sau de fildes- Bodgan Bocse aka Vinul de Duminica- si a luat initiativa acestei intalniri, nu a putut participa din pricina unui accident nefericit. Ii urez toate bune si insanatosire grabnica! Tot la capitolul absente, trebuie spus ca Alibus a declarat forfeit tot datorita unor probleme medicale, care nu l-au ocolit nici pe Razvan Jurca (de fapt pe cineva apropiat lui). Altii nu au putut veni din alte si variate motive: oamenii de la Vinul.ro au Premiile de excelenta de organizat, wineandknives e peste hotare, etc.

S-a trecut rapid peste prezentari, deoarece- cand citesti fiecare post al celorlaltora- ai impresia (oarecum pripita) ca stii destule despre celalalt. Oricum propria pasiune pentru vin umple golurile si stangaciile intalnirii fata-in-fata cu celalalt, cu o sanatoasa autosuficienta. Deloc surprinzator, oamenii cu o pasiune comuna, mai bine zis cu aceasta pasiune cumuna, sunt deschisi si joviali, intampinand fiecare "spirit" cu un sanatos si curat hohot de ras. Nu ne-a trebuit prea mult sa interactionam. Am facut cunostinta cu gazdele noastre- Alfred si Diana Binder, care ne-au urat bun venit si ne-au impins intr-un beci intunecos. Daca pentru multa lume acest fapt ar rezona negativ, pentru iubitorii vinului o incapere friguroasa, tapisata cu mucegai reprezinta o farama de paradisJ. Dupa turul prin pivnita a sosit si momentul degustarii spumantelor (apropos: oricare dintre dvs. poate beneficia de acelasi tratament, contra unei sume modice). Cred ca spumantul cel mai pe gustul nostru a fost unul care nu se (mai) comercializeaza: versiunea extrabrut (cu cel mai scazut continut de zahar) din chardonnay si care reprezinta baza pentru toate spumantele albe. Dar in lipsa acestuia de pe piata, ne putem consola cu variant Brut, un vin fructat, mai prietenos, pe care nu pot insa sa nu vi-l recomand. De altfel, baxul achizitionat la plecare spune mai multe despre parerea mea relativ calitatii acestui spumant decat o nota de degustare.

Iesiti la lumina, winemakerul Lorena Deaconu a profitat de adunarea de “formatori de opinie” online (daca nu ne luam noi in serios, atunci cine?) pentru a prezenta cateva vinuri albe din recolta 2010 si unul din 2009 si unele rosii serioase din 2009(toate in varianta “intermediara”). Trebuie spus ca multe din ele nu sunt inca “aduse la indeplinire” fiind primeur-uri, dar vioiciunea proaspata si crocanta a vinului abia scos din tanc compenseaza aromele usor salbatice, drojdioase, ale unui vin tanar (da’ ce spun “tanar”- “adolescent” de-a binelea!). De aceea, ar fi nedrept sa le judec prea aspru. Sa zic doar ca n-am punctat nici unul sub 74 de pct. Mi-au sarit “in ochi”, feteasca alba – un vin foarte agreabil, aproape ca un sauvignon blanc, ierbos, fructat, cu note de ierburi aromatice, para, limeta, mar verde. O promisiune frumoasa poate fi un chardonnay din 2009 fermentat in baric, cu 60% fermentatie malolactica, cu 5 g zahar si 14,8% alcool (bine ascuns), untos si tamaios. A fost albul serii pentru mine. Interesanta comparatia intre doua chardonnay-uri din 2010, unul din Sebes si celalalt din Murfatlar, vinificate asemanator, dar cu rezultate diferite. Se vede ca pana la urma terroir-ul nu e o vorba goala (daca asa vrea vinificatorul:). La rosii nu am dubii, sper doar ca Cabernetul Hyperion 2009 sa arate la fel (sau chiar mai complex) in varianta finala, pentru ca as putea deveni un mare fan: capucino, cafea, miez de paine, miere, fructe negre (mure si coacaze), cu final condimentat, piperat. Pe scurt: cel mai memorabil vin al degustarii, 86 pct. In concluzie- unele promit destul de mult, altele...mai putin. Sa le vedem in raft, si mai povestim.

Mi-au mai trecut prin fata un Cantus Primus 2007, rezultat al asocierii cu Marchese Antinori, un cabernet puternic, naravas, greu de stapanit chiar si de o delicioasa friptura de vitel cu sos de fructe de padure, dar si o editie limitata: o feteasca neagra numita “Principele” (Radu, da, poate stiti- Halewood sunt furnizori ai casei regale), un soi de Special Reserve (sau reserve?) ceva mai evoluat.

Sfarsitul degustarii vinurilor de la Halewood a coincis cu inceputul “discutiilor libere”, si dincolo de dezbaterea unor probleme de interes planetar (cum ar fi infiintarea unei asociatii), al altei degustari, anume a vinurilor aduse de fiecare dintre noi. Razvan Avram ne-a rasfatat cu vinurile Alma de Tobia Tinto 2004 si Alma de Tobia Blanco 2006, vinuri din Rioja, de mare calitate, plus doua cava de la Castellroig- un agreabil rose brut si un mai serios Castellroig Gran Reserva. Tot din Rioja, Ciprian ne-a propus un Marques de Victoria Gran Reserva 1996, elegant si foarte vivace in ciuda varstei, o cireasa de vin! Un Arundineto 2006 - Bolgheri Rosso a poposit pe masa din partea Pivnicerului si nici subsemnatul nu s-a facut de rusine cu al sau Pago de los Castellanes 2007, un crianza din Ribera del Duero. Ionut, prietenul concitadin si cine stie, poate un viitor blogger de vin :), ne-a propus un vin licoros de origine basarabeana destul de vechi, cu varsta aparenta de peste 30 de ani (mai mult nu se stiu despre el- nefiind etichetat), si care a reprezentat o interesanta variatie de la clasicele vinuri linistite. Ne-au mai incantat, din meniul restaurantului, un sauvignon blanc Villa Maria 2009 Private Bin, un neozeelandez citric, prospat si puternic, dar si un elegant si untos chardonnay Errazuriz Max Reserva. Odata cu ele discutia s-a prelungit in noapte si a virat spre rute deviate, dar nu mai putin spumoase.

A doua zi, multa cafea, si vorba multa, masa de pranz, cumparaturi la shopul din dotare, strangeri de mana, promisiuni de la revedere, ambuteiajul asteptat de DN1, si acasa la fetita rasfata de bunici peste week-end. Raman niste amintiri frumoase, cu oameni prietenosi si deschisi, cu gazde bune si nu in ultimul rand cu mult vin bun. Pe data viitoare, prieteni!



e-people:
Pensiunea Rhein:

la treaba:


Alfred Binder fata-n fata cu reactiunea:

alte foto: aici


358 de vinuri concureaza la Premiile de Excelenta Vinul.Ro 2010


Bucuresti. 21.10.2010. Peste 350 de vinuri romanesti si straine vor fi degustate de juriul international al concursului Premiile de Excelenta Vinul.Ro 2010.

In noua sectiune a concursului destinata vinurilor non-retail (etichete distribuite doar in Hoteluri, Restaurante, firme de Catering) au fost inscrise 174 de etichete din Romania, Rep. Moldova, Bulgaria, Argentina, Australia, Spania, SUA, Franta, Spania, Chile, Ungaria si Georgia. In categoria de jurizare destinata vinurilor retail vor intra 184 de vinuri romanesti.

Juriul international al celei de-a II-a editii a “Premiilor de excelenta Vinul.Ro” va fi mai numeros decat cel de la editia de anul trecut. Comisiile de jurizare vor fi compuse in majoritate din jurnalisti straini specializati in domeniul vinului, de la publicatii cu traditie, reputatie si notorietate din diferite tari europene. In demersul pentru cladirea credibilitatii vinurilor s-au aliat cu Vinul.ro Federatia Somelierilor, Federatia Bucatarilor si Asociatia Degustatorilor Autorizati din Romania.

Degustarile pentru toate seriile se vor realiza in orb in zilele de 26, 27 si 28 octombrie, garantandu-se un anonimat total al probelor, singurul indiciu prezentat juratilor fiind anul de recolta. Secretizarea si organizarea probelor in concurs va fi realizata de catre Asociatia Somelierilor. Vinurile degustate sunt evaluate urmarindu-se fisa de degustare Vinul.Ro, inspirata dupa modelul sugerat de Organizatia Internationala Vitivinicola.

In urma centralizarii rezultatelor, va fi organizata o gala in care vor fi anuntati castigatorii. Comunicarea lor va avea loc după finalizarea festivitatilor, prin intermediul Vinul.Ro, al publicatiilor partenere si prin intermediul celorlalte mijloace de informare publica. Rezultatele vor fi comunicate si in media de specialitate internationala.

Intalnirea bloggerilor de vin 1.0




23-24 octombrie, Azuga, Pivnitele Rhein















Powered by:
vinuldeduminica.blogspot.com
vinuripovestite.wordpress.com
lucruribune.blogspot.com
cipwine.blogspot.com
pivnicerul.blogspot.com
paharnicul.winespot.com

Fueled by:
Halewood Romania

Vinul.ro nr. 30

In acest numar al revistei Vinul.ro veti gasi doua analize asupra unor soiuri arhicunoscute, asa cum se prezinta ele la raft.
Rieslingul sta cam rau, avand in vedere ca cel mai bun in top(V-legend 2009 de la Recas ) a luat 76 de puncte, urmat la ceva distanta de fratele mai mic (Schwaben Wein 2009)- 70pct. Restul e tacere.
Dam pagina si ajungem la Merlot. Aici lucrurile stau mai bine. 1. Prince Matei 2008- Vinarte(84); 2. La cetate 2008- Carl Reh/Oprisor (82), 3. V legends 2008 Cramele Recas(79) la egalitate cu Prahova Valley Special Reserve 2007. Interesanta si ingrijoratoare (pentru producator) este involutia celor doi juniori de la Rotenberg carora nu le-a priit statul in raft (Menestrel-76, Rapsod-71!).
Juratii Premiilor de excelenta zic una alta despre criza, concluzia fiind ca...este, Serban Damboviceanu isi prezinta noile vinuri si bazinele de beton, ceva despre Davino si noile lor vinuri, evaluare importurilor chiliene a celor de la Vinchile (vinuri destul de scumpe si destul de bune, pare-se), interviu cu Bobby McFerrin (Aha! Don't worry be happy!), doua articole interesante despre taxa pe dop (asa cum e la altii, ca la noi nu e) si despre frigiderele specializate.
Valentin Ceafalau ne promite o analiza comparativa a vinurilor asa cum se gasesc la raft si asa cum vin de la producator, iar Cezar Ioan propune o noua intampinare (sau "concluzii scrise") in procesele de constiinta pe care le ai cand te ocupi de vin.
In sfarsit, recomandarile mele sunt de gasit la pagina 30 si sunt Clos Gebrat Crianza Priorat 2007 si Cadarissima 2008 de la Wine Princess, Arad.
Enjoy!

Solo Quinta 2009 Cramele Recas

Vin alb sec, 13,5%, 60-70 ron, sau mai mult, in functie de unde il luati.

In degustarea vinurilor Cramelor Recas, ocazionata de vizita in Banat, de care va spuneam acum ceva vreme, a fost prezentat si vinul alb etalon “Solo Quinta” editia 2009. Cum ritmul degustarii a fost foarte rapid, nu m-am putut apleca asupra acestui vin cu atentia pe care as fi dorit-o. Asa ca, in urma cu o saptamana, m-am gasit intr-un depozit de la marginea Galatiului, urcat pe raftul de sus cu ajutorul unui motostivuitor, in cautarea unei sticle.

Poate déjà stiti, Solo Quinta 2009 este un cupaj ametitor din Sauvignon blanc, Chardonnay, Muscat Ottonel, Feteasca regala si o mica cantitate de Merlot vinificat in alb. Este ciudat cum atatea soiuri diferite pot da un vin atat de omogen. Sigur, prezenta Merlotului e mai mult de fason, dar ca instrument de marketing a functionat: in toate notele de degustare se aminteste de prezenta unui soi rosu in acest vin alb. As vrea sa spun ca am sesizat note de fructe rosii de padure, etc, dar n-am facut-o.

E un vin alb extrem de agreabil, dar probabil din cauza aportului untos al chardonnayului capata si o “greutate” care il face profund. Sauvignonul ofera corpul varatec, suplu, fin si lin curgator, iar muscatul si feteasca aduc si ele un reziduu al caracterului lor aromatic, de boaba de strugure coapta. Nasul aduce a grapefruit, fructe exotice, e ca un viogner de lumea noua discret, plus ceva indicii florale. In gust baza este de citrica fina, sa zicem lime sau grapefruit copt curatat cu grija (de unde doar o iluzie de amar), caisa si piersica, pepene galben si acea combinatie de lemn/vanilie si boaba de tamaios pe care eu o asociez fumului de tamaie (si care, involuntar, ma umple de smerenie), si pe care o regasesc cu placere in albele baricate de oarece tinuta. Finalul durabil, moderat citric (lime si grapefruit) este si usor condimentat. O impresie buna, de vin lucrat, in egala masura profund si reconfortant.

Sa nu gresiti- acesta este un vin de calitate. Poate ca pretul este intimidant, dar sunt atatea albe straine care se invart in jurul a 100 de lei si care te fac sa te intrebi de ce dumnezeu costa atat, incat il plasez de partea luminoasa a vietii. De asociat cu suspectii de serviciu: pui, peste, fructe de mare, desi nici cu un piept de curcan fragezit frumos, nu mi-ar fi rusine.

88 pct.

Merlot 2009 La Cetate, Carl Reh Winery

Inca un vin elegant, ca mai toate din aceasta gama. Totusi nu se remarca printr-o complexitate nemaivazuta si e cam subtirel, inseland putin asteptarile. Ori au avut ei un an prost, ori eu o zi proasta, dar ma asteptam la ceva mai mult, mai ales prin prisma anului precedent, care a dat un vin remarcabil.

In rest, suspectii de serviciu: lemn, si datorita lui- vanilie, visine, cirese, dulceata de fructe rosii de padure, ciocolata cu crema de visine (stiu ca unii ridica din sprancene la astfel de note, dar asta a iesit la roata norocului), menta (frumos integrata, nu ca la altii- expresia brutala a alcoolului). Final curat, cu senzatii de dulce, lucru nu usor de obtinut la un vin sec. 13% alcool, deloc vizibil, insa. La 26 de lei (ca urmare a unei promotii), cat am platit, cred ca am facut o afacere, dar imi pare oarecum rau ca n-am luat 2008-ul (ca era si el acolo), sau un cabernet-sauvignon sau pinot.

80 pct. Si e confirmarea clara daca va aflati la cumparaturi intr-un hypermarket si doriti un vin cu care sa nu dati gres, atunci gama La Cetate este o certitudine. Pacat ca a sarit de 40 de lei.

Bun îi vinul de Sarica Niculitel, cand e facut in Spania


" Pergament
Vin rosu fermentat prin metode naturale la temperaturi controlate, pot aparea depuneri naturale pe fundul sticlei. Cupaj Cabernet Sauvignon cu Syrah, rezerva 2003. Vin corpolent, greu - necesita aerisire cel putin doua ore inainte de consum - merita insa efortul pentru ca veti descoperi un vin de mare tinuta, cum rar ati baut in ultimii ani din viile romanesti. Postgust lung, ametitor. Alcool 13.5% vol.
Cupaj / Rosu / Sec / Romania - Sarica Niculitel
Ambalare: 0.75
La temperatura mediului ambiant, 18-20 ° C, se recomanda folosirea unui dec"
Ati vazut mai sus cum este prezentat acest vin pe singurul shop online unde e de gasit.
Ok. Asadar avem un vin de Sarica-Niculitel, un cupaj de CS si syrah(!) din 2003, “cum rar ati baut in ultimii ani din viile romanesti ”. Asa sa fie?
Pai, DA si NU! Da, pentru ca este un cupaj de CS si syrah, este din 2003 si NU pentru ca NU este un vin romanesc J
Acest vin de Sarica Niculitel vine din Navarra de la producatorul Bodegas Macaya, din Nordul Spaniei. Tot ce a facut Viticola Sarica Niculitel a fost sa invecheasca vinul si sa-l eticheteze, cum de altfel cu onestitate apare scris (cu caractere mici, ce-i drept) pe contraeticheta. Pe site-ul online pretul unei astfel de sticle este de 62 de lei. In Carrefour- chilipir!- 25 de lei, de gasit tot in sectorul “romanesc”. Ok si pana la urma e o greseala neintentionata din partea comersantului. Vinul e vandut de un producator roman, are o eticheta pe care scrie in romaneste, noi muncim nu citim contraetichete. Bun...Si vinul cum e? Pai, nu este rau deloc. Pentru 25 de lei.
Are o culoare rosie intensa cu reflexii de lemn de cires. Un nas de fructe rosii, condiment intunecat, pruna. Gust puternic, cu aciditate mare, cu tanini neimblanziti, cu pruna, visina, scortisoara, si da! dragi iubitori ai pietrelor de rau- avem si d’astea! si un final de intens (si destul de lung!) de mura si piper. Dupa ceva vreme visina se transforma in cireasa, iar pruna proaspata devine afumata. Apare si ceva asemanator pastei de masline. E un vin destul de interesant, corpolent, pastrat bine, si daca voi avea drum in viitorul apropiat in Carrefour imi voi mai lua o sticla pentru posteritate, doar ca sa vad cam cat il poate duce aciditatea. Daca aveti un loc limitat de sticle in pivnita de apartament, nu merita, dar daca aveti o pivnita adevarata- ce mai conteaza un vin de doar 25 de lei. Impresia lasata e una buna, un vin care cere de mancare, si nu oricum ci carnivor, sangeros, feroce. Vinul are destule depuneri naturale (majoritatea acumulate pe dopul inscriptionat "Riberas del Danubio"- adicatelea "malurile Dunarii"), asa ca daca va plac ritualurile, n-ar fi rau sa-l decantati. Doar sa stiti ca merge si fara!

Una peste alta, vinul avand un raport pret/calitate destul de bun, fiind o reserva din 2003, in stare foarte buna de functionare, un vin puternic cu adevarata vocatie gastronomica, as zice ca nu le-ar strica si altora sa adopte metoda ciudata a celor din Sarica Niculitel.
81 pct

Inca 4 zile de inscrieri la Premiile de excelenta Vinul.ro 2010

Au mai rămas 4 zile pentru înscrierea la „Premiile de Excelență Vinul.ro”

București, 11.10.2010. Revista de specialitate Vinul.ro organizează în perioada 25 – 29 octombrie „Premiile de Excelență Vinul.ro, concurs de vinuri cu juriu internaţional. Evenimentul va avea loc în București la Centrul Aroma (Centrul pentru Excelență în Tehnologie Alimentară). Prin acest demers, Vinul.Ro încearcă să realizeze o ierarhie cât mai obiectivă a vinurilor românesti și străine disponibile pe piața autohtonă. În ceea ce privește obiectivele, concursul și-a propus relansarea credibilității vinurilor, recondiționarea ideii de valoare destinată consumatorului și informarea obiectivă a acestuia.

Față de ediția din 2009, anul acesta a fost introdusă o nouă categorie de jurizare. Pe lângă cea în care vor fi analizate și punctate vinurile din marele retail, această nouă secțiune este destinată vinurilor non-retail (distribuite doar în hoteluri, restaurante, cafenele, firme de catering etc). Astfel, producătorii, importatorii sau distribuitorii de vinuri vor avea posibilitatea să înscrie în jurizare probe care nu există în marile magazine. Din fiecare probă, producatorii vor trimite câte două exemplare, care trebuie să ajungă în posesia organizatorilor până la data de 15 octombrie 2010. Taxa de participare pentru secțiunea non-retail este de 35 euro / proba + TVA.

Degustările se vor realiza în orb, garantându-se un anonimat total al probelor. Sesiunile de degustare se vor desfășura pe parcursul a trei zile. Comisiile de jurizare vor fi compuse în majoritate din jurnaliști străini specializați în domeniul vinului, de la publicații cu tradiție, reputație și notorietate. Acestora li se vor alătura și specialiști și jurnaliști români. Au confirmat deja interesul de a face parte din juriu personalități internaționale ale lumii vinului precum: Yves Paquier (Elveția), Liliane Turmes (Luxemburg), Wilfried Moselt (Germania), Marc Dworkin (Franța), Roberto Gatti (Italia), Antonio Maria Casado Tome (Spania), Julia Kostadinova (Bulgaria) și Gergely Barsi Szabo (Ungaria). Șefii de comisii vor fi aleși din rândul jurnaliștilor străini.

Prin organizarea acestui concurs, Vinul.ro va încerca să promoveze un standard de calitate a vinurilor de pe piață, cu certificare independentă și imparțială. În urma centralizării rezultatelor, va fi organizată o gală în care vor fi anunțați câștigătorii. Comunicarea lor va avea loc după finalizarea festivităților, prin intermediul Vinul.Ro, al publicațiilor partenere și prin intermediul celorlalte mijloace de informare publică. Rezultatele vor fi comunicate și în media de specialitate internațională.

Contact: Alexandra Holhoș PR&Editor www.vinul.ro 0744.988.894; 037.278.30.58



Tall Horse Cabernet Sauvignon 2009 Africa de Sud


Ok, sticla asta iese in evidenta. E copilaroasa, cum altfel sa denumesti o eticheta care reprezinta o girafa viu colorata numita "cal inalt"?
E un vin in care tot jocul se joaca intre lemn si arome de fructe de padure, este cam dulce (in mijlocul demisecului), da iluzia de puternic, dar este destul de baubil. Apare si ceva condimentat, un pic de ciocolata, dar nu este profund, ci de o mediocritate bine acordata cu pretul (25 lei). Cred ca pe langa un beef steak ar deveni mai prietenos.
Nu exact un best-buy, dar e un vin absolut ok. 76 pct.

Lindemans Bin 50 Shiraz 2008

Lindemans Bin 50 Shiraz 2008, Australia de sud-est, 25-30 de lei, la Metro.

Culoare:Rosu intens.

Nas de fructe de padure, pruna si lemn, si un pic de afumatura. Inca din nas iti dai seama ca are un pic cam mult zahar. Gust in aceleasi coordinate: cu fructe de padure, condiment, bacon, gem de prune, vanilie. Taninii moi iti dau iluzia unui lichid mai dens decat in realitate, aproape pastos, un melanj de fructe dulci. Principalul defect ar fi un iz de "verde" care in combinatie cu dulceata generala da ceva cam indigest. Finalul nu este epocal, dar intregeste impresia de vin agreabil, usor de baut, popular, vin de unul singur. Ma gandesc ca ar merge doar cu carne la gratar, usor caramelizata, de genul micilor (cu mult amidon) / hamburger, sau cu niste tocanite mai “sosoase”(m-a dus cu gandul la celebra tochitura dobrogeana-in moldova- sau moldoveneasca in restul tarii- cu sos, care nu e deloc tochitura, ci o mancarica in toata puterea cuvantului).

Acest vin in limitele legislatiei noastre ar fi un demisec. Acuma, dragi fani ai zaharului si tanini atat de moi ca parca lipsesc, dati bataie! Asta este pentru voi!

2005-ul baut anul trecut mi s-a parut mai serios decat comedia asta romantica. 79 pct.

Chateau Saint Amour 2007 sau balada vinurilor de altadata

In mileniul trecut, pe cand figura mea din fotografii arata doar o vaga asemanare cu imaginea mea din oglinda, azi dimineata, pe cand Romania era la fel de buimaca si incernacata, dar n-avea inca insigna albastra cu stelute albe la rever, pe cand o iesire din tara era un eveniment miraculos si rar precum o potiune de magie care te face invincibil, in jocurile pe care le joaca acum copiii, pe cand un donquijote blazat era presedinte, eu cel de atunci, laureat nobel potential si cartograf nepriceput al sufletului omenesc, am ajuns in localitatea Macon, capitala departamentului Saone et Loire.

In acest orasel, prin care ici-colo se observau milenii, in cladiri, catedrale, sapaturi arheologice acoperite de tavane transparente, cum nici azi nu sunt in stare edilii (ca altfel nu le poti spune) sa faca la Curtea Veche, s-au nascut romanticul Lamartine si mai in zilele noastre- reputatul istoric Georges Duby. In rest multa liniste. Totusi, din punct de vedere al bonviveur-ului, departamentul cu pricina adaposteste minuni- la est- Bresse- patria singurei pasari cu stampila DOC pe aripa, la nord Pouilly-Fuisee si satucul Chardonnay- la sud sfarsitul Burgundiei si inceputul Beaujolais-ului, care trebuie spus, in ciuda terroirului diferit si a faptului ca se gaseste in parte in departamentul Rhone-Alpes (cel cu Lyonul), tine administrativ tot de Burgundia.

Vinul de azi, un beaujolais, e unul maconnez, un AOC Saint Amour 2007- chiar un Chateau de Saint Amour. Suna frumos, asa-i? Trebuie sa dezamagesc romanticii si sa le spun ca denumirea nu are de-a face cu amorul, decat daca tineti neaparat, ci vine de la un sfant- Saint Amateur- nume aproximat “amatoristic” de localnici de-a lungul veacurilor, nu putine de altfel, avand in vedere ca respectivul a fost un soldat roman.
Acest beajolais este un cru, adica face parte din una din cele 10 apelatii care pot da vinuri superioare. Asadar, e de partea buna a vietii, un beaujolais decent, dar care straluceste prin alaturare cu rudele sale omniprezente, traitoare la marginea contrafacerii. 33 lei/sticla, in Carrefour. Poate e cam scump pentru ce arata, dar in gerere s-a spus ca modestele vinuri obtinute din strugurele gamay, au devenit cam scumpe (si cam proaste) odata cu celebritatea. Dar daca doriti un vin rosu pe cat de lipsit de tanin se poate, si aciditate cat cuprinde, un vin curat cu nas de coacaze negre si floral mai “greu”, sa zic violete, cu aceleasi coacaze in gust plus cirese si chiar ceva usor citric, un final decent foarte lin si usor- acesta este. Vinurile de acest tip sunt periculoase- se beau foarte repede! J Nu ofera placeri decadente, nu invita la meditatie, dar gandindu-ma ca am scris déjà destule randuri despre el, nu este foarte usor de uitat. Agreabil, simplu, curat. 77 pct.
Din Macon imi mai amintesc imaginea clasica, parca desprinsa din Francois Villon (sau din Dinescu, cel de altadata), a cersetorului cu figura blonda de barbar, dormind sub capul podului peste Saona. “Eu sunt proprietarul de poduri/Sub care am dormit vrea sa spun”.
foto 1: Christian Duprat

Cramelor Recas- respectele mele!


Vineri, 1 octombrie, am luat dis-de-dimineata avionul, impreuna cu alti “confrati” din blogosfera patata de vin (alibus, andreiard, fromgrapestowine), dar si cu echipa Vinul.ro (Cezar, Vali si Radu), la invitatia Cramelor Recas via Ciprian Rosca. Intre timp, Pivnicerul si “vesticii” sai, bateau drumul dinspre Arad.
In Recas vinul e peste tot, de la magazinele de desfacere, la reclame stradale si pana la bornele kilometrice de pe drumul care leaga localitatea de crama.
Nici n-am ajuns bine ca am plecat iar, insotiti de jovialul Philip Cox (directorul general si unul dintre actionari), intr-o “vizita de lucru” in vie, unde in remorca tractoarelor cu aer conditionat si mp3 player se incarcau ladite de Negru de Dragasani, strugure care a prins bine in Banat, dar care- din motive legale- nu poate da un vin comercializat sub nume propriu (asa-i cand denumirea unui strugure este o indicatie geografica in sine).
Apoi am descins in viscerele cramei: tot felul de monstri mecanici struniti de winemakerul australian Hartley Smithers (printre vinurile sale gasibile in Romania, pe langa Recas, se numara si gama compatriotilor sai- Casselas- “Yellowtail”), tancuri enorme de inox, zdrobitoare mecanizate si panouri de comanda. Am degustat la gura cisternei sucuri zemoase, vinuri inca tulburi purtand in ele germenele unei noi recolte. Cum o fotografie face cat o mie de cuvinte, zice-se, vizita cramei o las in seama privirii dvs. (jos)
Lista de degustare a cuprins peste 30 de vinuri, majoritatea produse de Recas si cateva importuri. Facand de la inceput mentiunea ca- se stie- in crama vinul are un gust mai bun, vinurile albe ale celor de la Recas au o amprenta comuna, vinuri seci cu aciditate mare, cu nas proaspat, gust crocant, fructuos. Chardonnay-ul facut aici este foarte reusit, de la expresia sa in V-legend (2009), si pana la mult mai elevatul Sole (2009), cel mai bun chardonnay romanesc, dupa mine. De altfel, toate vinurile din gama sole au un standard ridicat, feteasca regala avand unele limite (poate genetice), in vreme ce sauvignonul 2009 a fost o surpriza inedita- caracterul untos pe care l-a adus procentul de 15% chardonnay, individualizandu-l destul de mult. Apoi, sa mai spun doar ca- da, asa este cum spune lumea!- Solo Quinta 2009 este indubitabil unul din cele mai bune vinuri albe romanesti, si promit il voi mai vizita pentru mai multe lamuriri.
La vinurile rosii, am fost dezamagit de feteasca neagra cososul 2009, care nu a evoluat in sticla, ramanand acelasi vin de gastronomie (adica curat si cu aciditate mare, dar fara prea mult...intelegeti dvs.), destul de rezervat in exprimare. In schimb feteasca la Putere 2009 a parut un vin mai asezat decat in urma cu cateva luni, dar a pierdut ceva din tumultul condimentat. Cabernetul la Putere mi-a placut destul de mult, un vin puternic, necivilizat in totalitate.
Vinul etalon al Cramelor Recas- Cuvee Uberland- ne-a intampinat in toate expresiile sale din 2006 incoace, inclusiv o varianta de beta-testing, ca sa zic asa, din 2009. Indubitabil, toate variantele sunt vinuri bune. Dar care a mai bun? Ei, aici parerile au fost impartite. Eu unul sunt inca de parerea ca 2006 este cel mai propice consumului la timpul prezent, dar am fost in minoritate- 2007 fiind considerat de majoritatea peste primul Uberland, apoi 2008, iar 2009 se anunta o promisiune frumoasa. Mie mi s-a parut ca 2009 poate deveni cel mai bun de pana acum. Dar- trebuie sa spun- sunt oameni mai in masura ca mine sa faca astfel de previziuni. Oricum, toate cele patru joaca in ierarhia mea “gustometrica” in spatial ingust si select dintre 88 si 91 pct. Dar acestea seamana cu o discutie de tipul “care carte a lui Immanuel Kant este mai buna?”.
Sa mai amintesc si aplecarea spre experiment a celor de acolo, multe vinuri avand mai multe variante, combinatii de baric, asamblaje savante. Si am inteles ca asta nu se intampla pentru a “lungi” vinul sau pentru a “confuza” consumatorul, ci pentru ca am vazut pe fata domnului Cox acea pasiune pentru vinul bun care te face sa nu fii multumit de ultima realizare indiferent cat de laureata este si sa cauti neobosit o expresie mai nobila, mai buna si mai noua a vechii boabe de strugure.
Sectiunea dedicata importurilor a adus cateva vinuri enorme. In primul rand, la albe trebuie amintite doua chardonnay-uri- cel tasmanian Eileen Hardy – Tumbarumba – , si sicilianul Planeta 2007. Ambele vinuri foarte bune, si care dovedesc ca prin priceperea vinificatorilor unele albe sunt pretabile la invechire.
La rosii ultimele trei vinuri din lista au fost nemaipomenite (insa stiu si producatorii asta, de aceea pretul este necuvios de mare).
Nu incape indolaia ca vinul Cabernet Sauvignon 2004 Mondavi din Napa Valley este american. E ca un muscle-car, un fel de mustang tunat care merge cu alcool. Rasufla forta si putere prin toti porii! Te face sa te intrebi cum o fi varianta reserve, daca cel “simplu” este traznet!
De la marele producator italian Masi au fost prezente doua supervinuri: Costasera Riserva 2004 si Campolongo di Torbe Classico 2003, douaAmarone della Valpolicella extraordinare, vinuri cu proces de elaborare indelungat si complicat, puternic alcoolizate (minim 14%, altfel nu primesc doc-ul), vinuri intense, corpolente, dificile. Am fost prea incantat ca sa le receptez critic, dar fara indoiala primul este mai conventional, mai usor de baut . Ultimul vin- Masi Campolongo- a fost ca un zeu pagan care cere sacrificii.
Ar fi nedrept sa nu amintesc si excelentul vin de Xerez- Nectar- al lui Gonzalo Byass, din strugurii pedro ximenez, un sherry dulce, extraordinar, pe care l-am ridicat in slavi si altadata. Daca-l vedeti pe undeva, faceti un sacrificiu (nu chiar asa de mare, costa mai putin de 50 lei), asa ceva mai rar!
Ce sa mai spun? Elvira si Philip Cox, Ciprian Rosca si Hartley Smithers au fost gazde gratioase si ingaduitoare cu hoarda civilizata de cheflii profesionisti, ca bucatele servite au avut o tenta chic de bucatarie gourmet, si ca locul este unul foarte ingrijit (inauntru) si pitoresc (afara). Aferim!

Si, in loc de la revedere, pentru iubitorii de axiologie exprimata in cifre, iata cateva punctaje, cu precizarea ca degustarea a fost mai ampla decat titlurile continute mai jos:
RECOLTA 2009
Sub 20 lei:
Feteasca Regală Castle Rock demisec: 79
Sauvignon Blanc – V-: 77 de puncte
Chardonnay – V – : 78 puncte
Muscat si Feteasca regala – Schwaben Wein – demidulce: 76
Merlot Rose – V – 75
Peste 20 lei:
Chardonnay Cocosul– 82
Chardonnay Sole – 83
Sauvignon Blanc Sole-82
Solo Quinta - 88
Syrah –Cocosul -78
Feteasca Neagră – La Putere: 80
Cabernet Sauvignon – La putere– 81
CUVEE UBERLAND:
2006 – 90
2007 –88
2008–87
2009 ( en primeur)-89
IMPORTURI:
Chardonnay Eileen Hardy Tumbarumba Australia 2005– 84
Chardonnay Planeta 2007 Italia– 89
Cabernet Sauvignon, Robert Mondavi, Napa Valley, SUA– 88
Costasera Riserva 2004, Masi, Italia- 90
Campolongo di Torbe 2003 Masi, Italia– 93


Tot poporul:

Importuri:

Uberland&Co:

Vechituri:)



Laboratorul de analize:
Arhiva tehnica:


Instalatii si alte bestii:





Sesiunea de comunicari stiintifice:




Un sef multumit, dar ganditor:
Cu caractere gotice:



Materia prima:


Romante: