Intrebare: Cadarca este un soi romanesc? Raspuns: Igen!
Intr-una din zilele saptamanii trecute, impreuna cu “doctorul” Bogdan Rusu, intors vremelnic din tara lui Rabelais si a lui Asterix, cu participarea extraordinara a d-lui Alexandru Ioanovici, auto- intitulatul “Rege al Pastarnacului” (de fapt eu l-am “inobilat”, iar el si-a asumat cu noblete titlul), sub privirile ingaduitoare ale sotiei si cele curioase ale fetitei noastre, am degustat o Cadarca de Minis, 2005- Wine Princess (30 lei). Parerea generala a fost ca e unul dintre cele mai bune vinuri romanesti pe care le-am gustat. Doar caracterul limitat regional face ca Feteasca neagra sa doarma linistita (dar de fapt, feteasca doarme “in somnul cel de moarte” de mai multa vreme). Vin fin, plin, echilibrat, care traieste in fiecare pahar o reincarnare diferita, amagindu-ti constant papilele gustative cu cate o aroma care nu era parca acolo cu o inghititura in urma. Zmeura, fragi si condimente. Un vin cu o personalitate complexa, din care rezida metodele adecvate de
vinificare, un vin respectat de producator, caruia ii intoarcem respectele nostre.
Acum ceva vreme am incercat si Cadarca de la Cramele Pancota(10-15 ron, parca) dar comparatia aminteste de "Print si Cersetor". Un vin mai brutal, si cu un caracter mai "dubios". Oricum, tot Cadarca este, chiar daca mai "rurala" si "nerafinata", iar pentru "paharul de la cina" ar putea fi o solutie ok, daca pretul inseamna ceva in afacerea asta...
PS: in timpul degustarii le spuneam comesenilor ca vecinii nostri din vest isi revendica vinul ca traditional al lor. Vorba lui Bogdan Rusu:"Mda, Cadarca? Chiar suna ungureste!"(cu ironia de rigoare). Lasand gluma la o parte, avand in vedere in ce regat/imperiu a fost zona Minisului vreme de vreo 800 de ani, orice discutie despre originea acestui vin trece in registrul infruntarii ideologice fara suport istoric (mai bine zis: istoriografic), cam sterpe, si lipsita de orice finalitate rationala. As prefera sa-mi folosesc gura pentru a sorbi acest vin, decat pentru a ma certa cu un maghiar/roman indaratnic. Hai Noroc! si Proszit!
Despre:
"Cadarca sau Cadarca de Miniş este un vin tradiţional românesc originar din podgoriile Miniş-Măderat, judeţul Arad unde a fost preparat pentru prima dată în 1744. Este produs în vestul ţării, atât în Crişana-Maramureş cât şi în podgoriile Recaş din Banat. Vinul este produs cu un adaos de boabe stafidite şi are un conţinut de zaharuri între 150 şi 220 g/litru. Cadarca are o culoare care variază de la roşu-aprins la roşu-închis, o aromă particulară de fruct proaspăt, consistent, plin, catifelat, uneori acid. Dezvoltă un buchet complex după 2-3 ani. Când există condiţii de stafidire se obţin vinuri oxidative cu aromă de cuişoare şi cu gust uşor astringent. În mod obişnuit, se obţin vinuri mai slab colorate cu aromă placută de fruct proaspăt, echilibrate.[1]
Cadarca este numită din timpuri vechi „sânge de taur”, renume pe care localnicii îl păstrează şi în prezent, definindu-i prin acesta culoarea roşie-rubinie, personalitatea şi puterea." wiki
"Este un soi de origine maghiara cultivat de secole in podgoria Minis. Pe vremea cand zona apartinea imperiului austro-ungar, soiul era practic fara concurenta intre vinurile rosii obtinute in imperiu. Cand insa teritoriul a trecut La Romania, soiul Cadarca a intrat in confruntare cu vinurile de Dealul Mare, de Samburesti, de Mehedinti sau de Murfatlar si dupa cum se vede a pierdut batalia. Intr-un anume fel soiul Cadarca este supralicitat, adica i se cere mai ales de catre importatorul german mai mult decat poate el da in realitate. Cadarca da la Minis vinuri foarte placute, echilibrate, de grad alcoolic, corpolenta si intensitate mijlocie, vinuri fara un anume caracter de soi, dar vinuri care din pacate nu pot fi puse la nivelui unui Cabernet Sauvignon si nici macar la nivelul Merlot-ului. Asa ca vinul de Cadarca trebuie asezat la niveiul lui real, adica un nivel mediu." oniv
“Situatia este complexa, aspectele ei sunt multiple”, as spune parafrazand o replica dintr-un film celebru. Inca rezista in mintile romanilor ideea existentei unor locuri unde se produce un vin special, transformand vinul podgoriei intr-un fel de marca inregistrata .
Traitor in Galati fiind, am auzit de multe ori ceva de tipul “Popescu s-a dus in Vrancea sa aduca niste vin de Odobesti”. Ce tip de vin? Galbena, Plavaie, Tamaioasa, Feteasca? Nu se stie.
Dar pana la urma ce este cu aceste vinuri de regiune? Mai exista pe langa cel “de Odobesti”- “Vinul de Dragasani” si “Vinul de Cotnari”. Pana si NEWNHAM-DAVIS in ghidul sau turistic-culinar din 1908, aminteste de lista de vinuri de la Capsa care continea: Dragasani, Odobesti, Cotnar ca vinuri albe, unele “vintage” chiar din 1879; iar ca vinuri rosii: Nicoresti, Odobesti, si Dealu mare. De ca si cum acestea ar fi fost soiuri de vita de vie, nu localitati.
In fapt este vorba despre cupaje populare, perfectionate prin trial&error vreme de secole. Astfel, Vinul de Drãgãsani e un amestec de Crâmposie, Braghinã, Gordan si un strop de Tamaioasa. Vinul de Cotnari e un cupaj alb de Frâncusã, Grasã, Feteascã si Tãmâioasã. Vinul de Odobesti (banuiesc) contine Galbena, Aligote, Plavaie, poate si Tamaioasa. Rosu de Minis e un cupaj de Cabernet, Merlot, Cadarcã si Burgund.
Bun, acest fapt lamurit, trebuie sa raspundem la urmatoarea intrebare: vorbim de istorie sau de prezent? Aceste cupaje mai exista?
Nu prea. Vinul de Dragasani este o amintire, ca si Gordanul, Braghina dar si Cramposia (nu cea “selectionata”). Or mai fi cativa butuci prin curtea vreunei babutze. Poate si in curtea d-lui Mugur Isarescu. Vinul de Odobesti? Ei, pe harta vinurilor nu mai exista Odobesti, ci doar Vincon Vrancea. Poate in viitor, aparitia recenta a unor producatori mai mici si mai straini sa salveze calitatea vinului in Vrancea. Asta le doresc si celor din Nicoresti, Galati, care pastoresc ( deocamdata nu prea eficient ) un soi pe cale de disparitie- babeasca neagra.
Ce mai exista/rezista? Vinul de Cotnari (in doua forme si continuturi: demisec si demidulce) se pare ca mai exista, desi lipseste Grasa din sortiment. L-am incercat doar pe cel demisec- Dealul Catalina (exista un astfel de deal?). Nu-i rau, dar nu l-as mai bea a doua oara (poate pentru ca nefirescul gust dulce al “fetestii” este prea pronuntat). Sunt vinuri de masa. Ah, sa nu uit: daca ”Dealul Catalina” a luat medalie de aur la nu stiu ce concurs international (cum se lauda producatorul) ma apuc de baut bere, ca nu mai inteleg nimic din viticultura/oenologie…
Rosu de Minis exista si el, de la Cramele Pancota. Desi deosebirea dintre Rosu de Maderat si Rosu de Pancota este cam cetoasa. Ar trebui sa fie mai expliciti pe etichetelor lor (care nu dau din cale-afara de frumoase sau originale). Acest vin este un exemplu elocvent al felului in care vinuri mari de capul lor, devin stricate de anturaj, rezultand un amestec nepretentios de gloata. Avea dreptate
Radu Anton Roman! (vezi mai jos)
Apoi nu cred ca romanul are de prea multa vreme constiinta vinificarii separate a soiurilor. La tara se recolteaza de-a valma, si se preseaza in amestec, ce-o fi o fi. Cel mult, daca anul asigura o recolta de alb mai consistenta sa face si un butoias “de alb”. Dar atat. Cupajele de mai sus, banuiesc, ca se realizau direct din vie, adica pe pogoanele sale, nea’ Gheorghe avea atatea randuri de braghina, atatea de cramposie, etc. cat sa iasa reteta, in principiu. Daca anul era mai slab pentru un soi- asta era!
Dar, in concluzie, rezultau niste “vinisoare” numai bune de baut, fara pretentie de invechire- vinuri de masa bune. In schimb, astazi, avem numai vinuri “pure” superioare pe eticheta, dar vai de mama lor in pahare.
edit: 20.09.2009 Trebuie sa spun ca in ce priveste vinul de Cotnari exista si variantele de "lux" numite Chateau Cotnari si Blanc Cotnari. Despre primul puteti citi aici.
Despre:
"La asa amestecãturã istoricã e timpul sã-ncercãm si vinul popii din Ardeal –chiar asa-i si spune – Plebanos – un cupaj alb, destul de echilibrat (din Feteascã Albã – baza – prospetime, aciditate, nerv, un pic de Grasã – gust pronunþat, rotunjime, tãrie – si un pic de Muscat – parfum zeiesc) a cãrui faimã a îmbogãþit pe vremuri Aiudul.
Desi sunt împotriva cupajelor, totusi acesta merge uns cu o intrare pestritã cum e chisca.
Cã tot am vorbit despre cupaje: sunt câteva vechi si celebre în toatã Români care, neavând nume, au devenit doar vin (specialistii le spun vinuri-sortiment) Vinul de Cotnari e un cupaj alb de Frâncusã, Grasã, Feteascã si Tãmâioasã. Vinul de Drãgãsani e un amestec de Crâmposie, Braghinã si Gordan. Iar Rosu de Minis e un cupaj de Cabernet, Merlot, Cadarcã siBurgund.
Desi interesante, uneori remarcabile, compuse dupã retete verificate, vinurile sortiment -în pofida calitãþii individuale a membrilor echipei – în general nu se conjugã si nu urcã valoric. Se pare cã vinurile, individualiste si rigide, nu se potenteazã unul pe altul: pui împreunã douã mari, cu calitãti aparent complementare, si fac o posircã!
Cele patru sortimente de mai sus sunt gustoase, bãubile, sunt vinuri bune, de succes popular, dar nu mari (desi sunt fãcute din vinuri mari)."
Radu Anton Roman, Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti, ed. Paideia, Bucuresti, 1998, pg. 103
"Braghina o treime, Cramposie o treime, Gordan o treime si ceva Tamaioasa - acesta a fost, de veacuri, sortimentul traditional al podgoriei Dragasani – veche podgorie romaneasca, unde si legendele au timp sa se transforme in realitate. Cu ani in urma, o toamna romaneasca in viile Dragasanilor era un superb pastel natural. Cramposia isi expunea strugurii la soare, ca intr-un concediu, pentru ca boabele sa-si capete culoarea verde-galbui cu pete ruginii. Gordanul nu se lasa mai prejos si isi rumenea boabele, ce capatau culoarea unei paini romanesti abia scoase din cuptor. In schimb Braghina, de o culoare rosie deschisa, desprinsa parca din curcubeu, sigura pe frumusetea ei, domnea ca o regina. Si, pentru a intregi acest spectacol Tamaioasa se arata din loc in loc, raspandind in aer arome de nedescris Pe vremuri, cine vizita toamna podgoria Dragasani ramanea impresionat de jocul de culori al strugurilor copti. Acum, aceste culori aproape ca au disparut. In loc de cele patru soiuri cultivate traditional, in podgoria Dragasani se intalnesc in plantatii zeci de soiuri, unele cu valoare indoielnica" vinclub.ro
O muzica de relaxare, pentru noaptea tarziu, sau chiar spre dimineata- daca mai aveti varsta si dispozitia. Vama Veche! The Jack! Fire Club! Ubi sunt...
Feteasca alba, Prahova Valley, Cramele HALEWOOD, 2007.
E un best-buy. La Billa (nu stiu cat o tine) doua sticle la 15 lei. Gust bine definit, nas mieros, dar citric-conform soiului- in evolutie. Demisec, ideal bine racit, vinificat mai dupa gustul consumatorului roman, care nu se da in vant dupa secaturi.
Aviz amatorilor de chilipiruri!
Perfecta, vorba Sarmalelor Reci (o formatie de pe vremuri, lol), la "un spritz de vara, fara sifon"
Sigur ca nu mai este de actualitate, avand in vedere ca premiera a avut loc prin februarie, dar in final am vazut si eu trecerea Isabellei Legeron (vezi aici si mai ales aici) prin tara noastra si reactionez. Trecerea- foarte inconsistenta ca si industria noastra (care are deviza ”bun-prost- tot se bea”, sau “vin, votca, coca-cola- nu conteaza! important e sa se vanda!”).
Am ramas placut surprins ca respectiva turista/degustatoare a dorit sa incerce in principal soiuri autohtone, ceea ce pare de bun-simt. Cand vizitezi o tara straina doresti sa experimentezi ceea ce-i este specific ei, si nu lucruri care sunt peste tot. A fost la Carl Reh- Crama Oprisor, in Mehedinti, unde a mancat o “polenta cake” (adica mamaliga cu branza, oameni buni!) preparata de Cristian Boerean, udata cu feteasca regala. Bun!
In curtea unui cetatean a baut un vin proaspat din soiul hibrid Isabela (probabil deoarece poarta acest nume) si surpriza: i-a plans de mila ca trebuie taiate viile hibride si ramane lumea fara vinul acesta cu aroma de fructe de padure! Sincer, si mie mi se pare o mare tampenie ca unii de UE (mari specialisti!) sa hotarasca intr-un birou din Bruxelles sau Strasbourg ce soiuri de vita de vie trebuie cultivate si care nu in Cracaoatii din Vale, Romania.
Apoi la Dragasani a stat de vorba cu printesele si baronii sau ce mai sunt ei. A degustat Novacul (care cred ca este un Negru de Dragasani updatat prin anii ’70 la statiunea de cercetari de acolo), pe care l-a apreciat. L-as aprecia si eu, daca l-as gasi, si daca n-ar costa vreo 70 de lei (inteleg ca vinurile Prince Stirbey sunt facute cu mult simt de raspundere, dar 70 de lei pentru un vin neaos?).
Bineinteles, trebuia sa treaca si pe la Dealu Mare, la Davino, sa guste o feteasca neagra, pe care a laudat-o, semn ca mai exista speranta pentru capriciosul nostru vin port-drapel. Cred ca il compara cu un “shyraz de nord”, daca am inteles eu bine. Apoi la Olimp (mda, pe litoral) la Domeniile Clos des Colombes, unde a incurajat-o pe compatrioata sa in entrepriza ei inca experimentala.
Mai trebuie mentionat dialogul cu Cezar Ioan: foarte tare! In special descrierea modului comunist de a face vin: se pun strugurii gramada, alandala, se obtine un vin. Il degusta “specialistii” care conchid: e cam “riesling” asta! Se eticheteaza si se trimite la export inURSS ca oricum nu-si dau aia seama ce-i riesling si ce nu-i!
Concluzie programului: exista potential, inceputul e timid, mult succes ca aveti nevoie!
Cu ocazia unei iesiri la tara, se pune pe jar gratarul, obiect la fel de comun la iarba verde langa romanul burtos dar familist, imbracat “la bustul gol”, ca tigara in coltul gurii lui Humphrey Bogart, ca mucegaiul in gorgonzola, ca prostul-gust in emisiunile de divertisment TV, sau ca pet-ul de bere inmugurind in iarba oriunde in Romania.
Eu n-am cumparat bere ca sa “ud” gratarul ci niste vin, razgandit fiind de recenta cruciada bahica, pardon! Oenologica!, pe care o port in interes academic- pentru propasirea soiurilor autohnone (de pretutindeniJ).
Burgund-ul de Pancota, 2007, rosu, sec. 11 lei (la Real). Nas de fructe de padure (foarte clar), care se resimt si in evolutie, corpolenta medie, nepretentios. Pe scurt: un vin corect. Merge foarte bine cu preparatele la gratar, un rival competent al Merlot-ului in aceasta asezonare, aduce cu un Pinot Noir sec. Bine, dar! sopteste Gerimini, Burgund-ul este un soi romanesc? Desigur la origine nu, dar “la origine” nu a existat vita de vie in “spatiul carpato-danubiano-pontic”, ea fiind importata din Mesopotamia si din jurul Marii Caspice (desi, in linia “Isus s-a nascut la Falticeni”, am citit un articol in care se sugera ca vechii greci au subtilizat vita de vie de la stramosii nostri traci, daci, draci). In orice caz, Burgund-ul se cultiva in potgoriile din vestul tarii de vreo 150 de ani (adica dinaintea filoxerei- ca reper istoric), asa ca este “de-al nostru” si tot asa de traditional cum este si “salata beof” la mese festive.
La un desert frugal, caise confiate, pere tamaioase si fum de narghilea indesata cu tutun egiptean cu aroma de mar, nu cred sa existe un vin mai potrivit decat Tamaioasa romaneasca de Cotnari, 2005, dulce (15 lei). O aroma exceptionala, “mieroasa” si gust de pere dulci. Un vinexcelent, mi-a lasat cea mai buna impresie dintre toate vinurile de Cotnari pe care le-am gustat pana acum (nici nu sunt multe, de fapt).
Extra: la magazinul satesc (cel de pe ulita aceia, caci vremurile cu un singur magazin la “coperativa” au apus de mult). Ce vinuri gasim pe raft? Si sa nu uitam ca magazinele de tara sunt mult mai sensibile la cerere/oferta decat hypermarketurile: n-o sa gasesti produse care nu se vand. Iata “raionul” de vinuri si pseudo-vinuri, in ordinea numarului de sticle de pe raft: 1. Hangita- cocktail aromatizat pe baza de preparate din vin (daca am retinut corect)- contine arome, coloranti, este sic! Extrasec, produs de cine altcineva decat Vinexport Focsani.; 2. Sange de Taur, rosu dulce de Tohani- nu-l cunosc, n-am incercat, nu-mi place ideea promovata. Am impresia ca e ajutat chimic si el. 3. Pinot Noir, demisec, Murfatlar- culmea luxului; il stim, si el pe noi, e al nostru de cand ne-am nascut, desi nu mai e ce-a fost, sau poate noi nu mai suntem ce eram…
Ma rog, cam astea-s gusturile “extra-molan” ale romanilor de la tara. Presupun ori ca se bea vin cumparat doar la ocazii speciale, in rest fuga la butoi, ori ca vinul "de cumparat" este un capriciu fara rost: da' ce, asta al meu ce-are?! Nu-i bun?
La aproape un an dupa ce citeam review-ul lui Cezar Ioan (aici), in sfarsit, am gasit varianta accesibila a Mustoasei de Maderat la hypermarketul Real. Cramele Pancota- an incert- poate 2008 (data imbutelierii)- 9 lei. In prealabil am avut o intalnire dezastruoasa cu un Alb de Pancota, despre care nu pot decat sa spun ca este o posirca cu buchet "pastilat". Cadarca de Pancota nu este cel mai rau vin posibil, dar paleste in fata cadarcei de la Wine Princess (Balla Geza). E drept ca e de trei ori mai ieftina.
Dar totusi Mustoasa este un vin corect cu un bun raport calitate pret. Vin de vara, care iti da senzatia ca e mai usor decat e in realitatea etichetata. Doar ca, spre deoasebire de sora mai pretioasa de la Wine Princess, dupa un timp, lasa in gura un gust dulceag persistent, cam neplacut dupa gustul meu ("spectru" gustativ care mi-a amintit de Alb-ul de Pancota, un cupaj cel putin nefericit).
Poate ca la urmatoarea masa ati putea lasa Sauvignon-ul sau Riesling-ul pe raft si sa incercati o Mustoasa de Maderat de la Cramele Pancota, sa aiba si pancotenii(asa i-o fi chemand?) ce sa puna pe masa(in afara de vin) la copilasii lor!
PS: apropos, pentru prima oara, am vazut in afara raftului "Hangita" - o chestie care moare mai greu decat o boala venerica- un celebru pastilat- care acum nu se mai numeste "vin", ci "cocktail aromatizat"! Un prim pas spre normalitate?
Mircea Dinescu: Autor de poezii si de vin ("Vinul Mosierului"- mai putin spumos decat versurile). Trecut din mositul poeziei in mosieritul pamantului, intr-un abandon rimbaudian (n-a scris el prin 1985: Rimbaud Negustorul?). Hai noroc, coane! (i-as spune maestre!, dar m-ar trimite fara indoiala la cules de fragi si mure)
Mircea Dinescu: Elegia butoiului, Moartea citeste ziarul, 1989
Cati morti au stat la masa asta cati inca vor mai sta la ea band vinul rubiniu din coasta martirului de cafenea
rapus si tavalit prin curte spre beciul ca un buzunar, butoaie mari, butoaie scurte ca viata cursa in pahar,
vom fi si noi inchisi in scanduri posirci sau vinuri mai de soi, bauti de zei, goliti de ginduri ca un butoi in alt butoi.
Iata o pastisa din prezentarea gastro-oenologica a tarii nostre de pe restromania.ro, varianta pentru straini (adica in engleza, oameni buni). Baietii scriu cu multa ironie, si daca va simtiti ofensati, well...s-ar putea sa nu fie vina lor.
"It should be noted that wine in Romania is not always enjoyed in the same way that wine is treated in English-speaking countries.
Wine is often used as a mixer to make spritz. After a soccer game, you’ll find players sitting at the local terasa (outdoor beer garden with food) pouring a cola into their Premiat wine. Clubs in particular have the habit of serving a bottle of chilled rose with some cola or lemonade mixers rather grandly on a tray. Try Club Manele in Bucharest for such fine banquette-side service. Yes, we’re being sarcastic now."
Francusele: “La Cotnari, unde face parte din sortiment, se numeste Francusa sau Tartara.” Dr. Pusca
La prohodul trecerii in randul cetatenilor cu drepturi si, mai grav!, obligatii depline, in vechimea mare pe cand sarea puricele potcovit cu 99 de ocale vreme de 99 de poste in vazduhul ceriului, naufragiat cu cativa prieteni la masa unui restaurant “de cartier”, in toiul noptii, am avut revelatia unui ospatar naufragiat si el pe de navele de croaziera din susul Dunarii nemtesti, la malul oriental al Dunarii de jos. La o placinta italieneasca cu ciuperci (as putea sa-i spun pe nume, dar…de ce?), ospatarul, om trecut de 50 de ani as zice, ne-a recomandat (cati ospatari mai fac asta?) un vin de care meseni proaspat iesiti din adolescenta nu-l mai bausera: Francusa de Cotnari. Pentru niste tineri cu buzunarele vesnic netezite de nevoi, gustatul oenologic nu era tocmai la ordinea zilei. Dar imi amitesc cu precizie gustul inegalabil, proaspat, sec si aromat (fara a da din cale-afara, si e vorba de Calea de Aur a lui Aristotel, nu de Calea Victoriei sau Calea lui Carlito). A trecut multa vreme pana sa ma reintalnesc cu acest vin. Iarta-ma, bunule prieten, ca te-am abandonat ca un misel pe rafturile magazinelor la indemana orisicui, si ca am trecut de atatea ori pe langa tine fara sa te salut…Ah, mizericordie!
Francusa de Cotnari, 2007- 10 lei. Vin alb sec, clar, necorpolent, lipsit de zaharuri, vin de dat in mintea copiilor. Primul lucru care te ademeneste este aroma precisa de…fragi, cum altfel (mai tarziu: dupa primul pahar trebuie sa recunosc ca buchetul s-a estompat, poate din motive de plictiseala neuronala). E ca-n filmul de animatie Ratattouille, cand marele critic culinar gusta felul de mancare special preparat pentru el si este pe loc transportat in timp, in copilarie. Ei, cochilia de timp a lui Bachelard! O saratzica, o aluna cajou, o migdala, chiar un “mezelic” mai usurel, merg de minune cu acesta minune de vin. Cand te gandesti ca este de-al nostru, iti sare inima din piept de mandrie. De pus pe drapel, nu alta!
si mai tarziu: auto-sugestionat de propriile vorbe, am dorit sa repet experienta cateva zile mai tarziu. Francusa (tot din 2007) achizitionata de la magazinul din colt (versus 14,5 lei) m-a facut sa-mi pun probleme de constiinta: vin plat, fara buchetul discret fructos, total defazat fata de prima experienta. O posibila explicatie (servita nevinovat si sincer de casiera): sticla respectiva sta de mai mult de 6 luni pe raftul neracit si neprotejat de soare al magazinului. Daca mai pui si lunile in care a stat abandonat in curtea samsarului de vinuri, plouat, batut in cap de soare, zgribulit de frig, etc. te mai miri ca si-a schimbat gustul...ma intreb cate vinuri nu si-au ratat existenta astfel!? ♫Iubiti si vinul vagabond!♫...
Despre:
"Frâncuşa este un vin românesc, originar din podgoriile Cotnari. Este un vin alb, sec, lipsit de zaharuri, cu o identitate uşor de recunoscut prin nota vioaie susţinută de o bună aciditate. Culoarea variază între galben-pal şi galben-verzui. Are o aroma vegetală de strugure pârguit şi un gustechilibrat şi consistent" wiki
"Francusa de Cotnari, denumita si Vinul de cursa lunga, constituie un frumos exemplu de vin sec al podgoriei Cotnari, incadrandu-se in categoria vinurilor de consum curent dar, nu de putine ori, si in aceea a vinurilor de calitate superioara... Aroma si parfumul sunt caracteristice strugurelui bine copt, nota de prospetime si fructuozitate fiind inconfundabila.Gustul este unic, datorat unei note invioratoare, sustinuta de o buna aciditate" Winespirit
"Crescut pe dealurile incarcate de istorie ale Moldovei, soiul Francuse (numele de baza cu care este cunoscut in literatura de specialitate internationala) a avut si are multe denumiri, unele pur locale, care probabil au disparut in timp. Astfel, soiul purta denumirea de Frenchie sau Frenchise in plantatiile din zona orasului Husi sau denumirea de Creata, la Odobesti (probabil din cauza faptului ca frunzele sunt puternic dantelate, aproape ca la soiul Creata de Banat). La Cotnari, unde face parte din sortiment, se numeste Francusa sau Tartara. In alte locuri din Moldova, soiul Francuse a mai fost cunoscut sub urmatoarele denumiri: Mustoasa, Poama mustei, Poama franchie, Vinoasa, Poama creata, Mustoasa de Moldova, Moale vinoasa etc.Cu timpul, acest soi s-a raspandit pe suprafete restranse si in unele podgorii din Transilvania si Muntenia." Dr. Pusca
Pe vinul.ro exista un Top Feteasca Alba. Degustarea "in orb" "s-a desfasurat sub bagheta dr. Catalin Galan, un bun cunoscator al vinului si viticulturii romanesti, iar juriul a fost format, de aceasta data, nu din profesori si degustatori autorizati, ci din reselleri si entuziasti a vinului: wine-consultant Ciprian Stancu (www.wineclub.ro), project manager Valentin Stirbu (www.wineclub.ro), consilierul Luiza Melcu (Depozitul de Vinuri, www.vinurionline.ro), somelierul Sergiu Nedelea (managerul restaurantului Casa Iancului, www.casaiancului.ro). La invitatia organizatorilor, si www.Vinul.Ro a luat parte la acest eveniment"
Presupun ca degustarea comparativa a avut loc prin 2006-2007, judecand
dupa anul vinurilor competitoare. Ce este straniu este ca pe primul loc, deci "feteasca" prin excelenta, etalonul degustari, s-a clasat un cupaj ambalat la bag-in-box care nu este etichetata explicit "feteasca alba". Hai sa fim seriosi, oricat de distrusa ar fi industria romaneasca de vinuri, chiar nu mai exista in tara asta o feteasca cat de cat reprezentativa? Asta in conditiile in care feteasca alba ar fi cea mai raspandita soi de vita de vie pentru vinuri albe. Apoi ma intreb de ce Val Duna a intrat in competitie cu Blanc
de Roumanie bag in box daca il imbuteliaza si la sticla de 0,75? Sa fi dorit jurati sa traga prin alegerea lor (nu ma indoiesc: corecta) o concluzie alarmanta pentru producatorii romani? Cred ca da, altfel nu-mi explic derizoriul situatiei.
Din experientele mele am fost putin dezamagit de Fetesca de Jidvei (care ar trebui prin conditiile ecologice de pe Tarnave sa fie excelenta), descrierea juratilor fiind adecvata: "gust cam crud, verde, amarui, neplacut mai ales pe final"
Poate o "competitie" adusa la zi, n-ar trece peste Feteasca de Prahova (Cramele Halewood).
Exista asezari minuscule care isi depasesc conditia, pulsand pe harta, datorita unui vin remarcabil. Dupa cum si Bohotinul face un vin mai mare decat localitatea, la fel cei din Maderat se pot lauda cu Mustoasa lor.
Celor care l-au gustat li se va parea firesc ca dupa Zghihara de Husi sa vorbesc despre Mustoasa de Maderat.Un vin la fel de proaspat si onest dincealalta parte a Romaniei, din Arad, vin renascut datorita unor producatori locali (Balla Geza trebuie mentionat in cap de lista) incapatanati si tenace, care au dorit sa continue traditia potgoriei Minis spre bucuria oenologilor din doua tari: Romania si Ungaria (tari care isi impart “certificatul de proprietate” al soiului). Acest vin acompaniaza (ca o vioara cu goarna scartaind o sarba) de milenii mesele banatenilor (“Minisul apare pe harta viticola in Evul Mediu in anul 1212” ), fiind de curand distribuit in supermarketuri ca sa ne putem bucura si noi-ceilalti,de calitatile sale. In schimb, ruda sa mai aleasa- Cadarca- nu era de nasul plavanilor, ci acompania (ca un Stradivarius afrodisiac- e! he-he!, incrancenat intr-un capriciu de Paganini) mesele curtii imperiale de la Viena.
Spre deosebire de zghihara, mustoasa are o aroma primara mai degraba fructuos: sa nu-i uitam “aromata” denumire!, iar atat papilele mele gustative, cat si ale tuturor acelora care au scris despre acet vin, nu pot marturisi decat ca in memoria gustativa el ramane etichetat cu “prospetime”. Intradevar, asta este prima senzatie recomfortanta, apoi in evolutie apare si “fructuos”, dar discret ca rasaritul, nu da buzna in palatinul omului ca o tamaioasa sau un muskat de soi.
Vin sec, usurel, galben-verziu, de gustat cu peste (nu cu somon, doamnelor si domnilor, mai bine crap, scrumbie, chiar si un salau sau stiuca- sa-ne mai taie greata). Faptul ca merge bine cu peste e dovedit de aciditatea mare si de gustul usor citric. In concluzie, ca pe eticheta- vin alb sec de calitate. Vin usor, si chiar usor cam scump pentru posibilitatile sale (aprox. 25 RON), dar daca maculam vinul cu pretul sau, vom avea asteptari prea mari de la aceasta descoperire “proaspata”. Privirea lui Columb, infata “Pamant!”-ului anuntat,nu a gasit palate exotice, ci doar o plaja salbatica. Cautatorul de aur nu va fi prea incantat, dar un gurmet sau mai degraba un mancau feroce il va aprecia langa un peste prajit si o rulada de pui (cum a fost cazul meu), sau langa alte zburatoare la gratar.
Concluzie: de partea buna a vietii, dar sa nu exageram!
despre:
"Avand o aciditate destul de ridicata, vinurile se caracterizeaza prin multa prospetime si fructuozitate. Cand se degusta, Mustoasa de Maderat lasa in gura o senzatie de proaspat si racoros, care, dupa parerea majoritatii specialistilor, se aseamana cu "aerul curat al unei dimineti de toamna romaneasca". Datorita aciditatii de care dispune (de peste 6g/l), vinurile de Mustoasa de Maderat pot fi folosite si pentru prepararea spumantelor de calitate sau pentru obtinerea distilatelor de vin" Dr. Ion Pusca
"Mustoasa de Măderat este un soi autohton românesc de viţă de vie, originar din localitatea Măderat şi cultivată în podgoriile Miniş-Măderat, judeţul Arad. Vinurile obţinute din acest soi sunt albe, cu o tărie alcoolică de circa 9,5-11%. De culoare galben-verzuie, Mustoasa de Măderat se caracterizează prin prospeţime şi fructozitate. Când se degustă lasă în gură o senzaţie de proaspăt şi răcoros." wiki