“Situatia este complexa, aspectele ei sunt multiple”, as spune parafrazand o replica dintr-un film celebru. Inca rezista in mintile romanilor ideea existentei unor locuri unde se produce un vin special, transformand vinul podgoriei intr-un fel de marca inregistrata .
Traitor in Galati
Dar pana la urma ce este cu aceste vinuri de regiune? Mai exista pe langa cel “de Odobesti”- “Vinul de Dragasani” si “Vinul de Cotnari”. Pana si NEWNHAM-DAVIS in ghidul sau turistic-culinar din 1908, aminteste de lista de vinuri de la Capsa care continea: Dragasani, Odobesti, Cotnar ca vinuri albe, unele “vintage” chiar din 1879; iar ca vinuri rosii: Nicoresti, Odobesti, si Dealu mare. De ca si cum acestea ar fi fost soiuri de vita de vie, nu localitati.
In fapt este vorba despre cupaje populare, perfectionate prin trial&error vreme de secole. Astfel, Vinul de Drãgãsani e un amestec de Crâmposie, Braghinã, Gordan si un strop de Tamaioasa. Vinul de Cotnari e un cupaj alb de Frâncusã, Grasã, Feteascã si Tãmâioasã. Vinul de Odobesti (banuiesc) contine Galbena, Aligote, Plavaie, poate si Tamaioasa. Rosu de Minis e un cupaj de Cabernet, Merlot, Cadarcã si Burgund.
Bun, acest fapt lamurit, trebuie sa raspundem la urmatoarea intrebare: vorbim de istorie sau de prezent? Aceste cupaje mai exista?
Nu prea. Vinul de Dragasani este o amintire, ca si Gordanul, Braghina dar si Cramposia (nu cea “selectionata”). Or mai fi cativa butuci prin curtea vreunei babutze. Poate si in curtea d-lui Mugur Isarescu. Vinul de Odobesti? Ei, pe harta vinurilor nu mai exista Odobesti, ci doar Vincon Vrancea. Poate in viitor, aparitia recenta a unor producatori mai mici si mai straini sa salveze calitatea vinului in Vrancea. Asta le doresc si celor din Nicoresti, Galati
Ce mai exista/rezista? Vinul de Cotnari (in doua forme si continuturi: demisec si demidulce) se pare ca mai exista, desi lipseste Grasa din sortiment. L-am incercat doar pe cel demisec- Dealul Catalina (exista un astfel de deal?). Nu-i rau, dar nu l-as mai bea a doua oara (poate pentru ca nefirescul gust dulce al “fetestii” este prea pronuntat). Sunt vinuri de masa. Ah, sa nu uit: daca ”Dealul Catalina” a luat medalie de aur la nu stiu ce concurs international (cum se lauda producatorul) ma apuc de baut bere, ca nu mai inteleg nimic din viticultura/oenologie…
Rosu de Minis exista si el, de la Cramele Pancota. Desi deosebirea dintre Rosu de Maderat si Rosu de Pancota este cam cetoasa. Ar trebui sa fie mai expliciti pe etichetelor lor (care nu dau din cale-afara de frumoase sau originale). Acest vin este un exemplu elocvent al felului in care vinuri mari de capul lor, devin stricate de anturaj, rezultand un amestec nepretentios de gloata. Avea dreptate
Radu Anton Roman! (vezi mai jos)
Apoi nu cred ca romanul are de prea multa vreme constiinta vinificarii separate a soiurilor. La tara se recolteaza de-a valma, si se preseaza in amestec, ce-o fi o fi. Cel mult, daca anul asigura o recolta de alb mai consistenta sa face si un butoias “de alb”. Dar atat. Cupajele de mai sus, banuiesc, ca se realizau direct din vie, adica pe pogoanele sale, nea’ Gheorghe avea atatea randuri de braghina, atatea de cramposie, etc. cat sa iasa reteta, in principiu. Daca anul era mai slab pentru un soi- asta era!
Dar, in concluzie, rezultau niste “vinisoare” numai bune de baut, fara pretentie de invechire- vinuri de masa bune. In schimb, astazi, avem numai vinuri “pure” superioare pe eticheta, dar vai de mama lor in pahare.
edit: 20.09.2009 Trebuie sa spun ca in ce priveste vinul de Cotnari exista si variantele de "lux" numite Chateau Cotnari si Blanc Cotnari. Despre primul puteti citi aici.
Despre:
"La asa amestecãturã istoricã e timpul sã-ncercãm si vinul popii din Ardeal –chiar asa-i si spune – Plebanos – un cupaj alb, destul de echilibrat (din Feteascã Albã – baza – prospetime, aciditate, nerv, un pic de Grasã – gust pronunþat, rotunjime, tãrie – si un pic de Muscat – parfum zeiesc) a cãrui faimã a îmbogãþit pe vremuri Aiudul.
Desi sunt împotriva cupajelor, totusi acesta merge uns cu o intrare pestritã cum e chisca.
Cã tot am vorbit despre cupaje: sunt câteva vechi si celebre în toatã Români care, neavând nume, au devenit doar vin (specialistii le spun vinuri-sortiment) Vinul de Cotnari e un cupaj alb de Frâncusã, Grasã, Feteascã si Tãmâioasã. Vinul de Drãgãsani e un amestec de Crâmposie, Braghinã si Gordan. Iar Rosu de Minis e un cupaj de Cabernet, Merlot, Cadarcã si Burgund.
Desi interesante, uneori remarcabile, compuse dupã retete verificate, vinurile sortiment -în pofida calitãþii individuale a membrilor echipei – în general nu se conjugã si nu urcã valoric. Se pare cã vinurile, individualiste si rigide, nu se potenteazã unul pe altul: pui împreunã douã mari, cu calitãti aparent complementare, si fac o posircã!
Cele patru sortimente de mai sus sunt gustoase, bãubile, sunt vinuri bune, de succes popular, dar nu mari (desi sunt fãcute din vinuri mari).
Radu Anton Roman, Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti, ed. Paideia, Bucuresti, 1998, pg. 103
"Braghina o treime, Cramposie o treime, Gordan o treime si ceva Tamaioasa - acesta a fost, de veacuri, sortimentul traditional al podgoriei Dragasani – veche podgorie romaneasca, unde si legendele au timp sa se transforme in realitate. Cu ani in urma, o toamna romaneasca in viile Dragasanilor era un superb pastel natural. Cramposia isi expunea strugurii la soare, ca intr-un concediu, pentru ca boabele sa-si capete culoarea verde-galbui cu pete ruginii. Gordanul nu se lasa mai prejos si isi rumenea boabele, ce capatau culoarea unei paini romanesti abia scoase din cuptor. In schimb Braghina, de o culoare rosie deschisa, desprinsa parca din curcubeu, sigura pe frumusetea ei, domnea ca o regina. Si, pentru a intregi acest spectacol Tamaioasa se arata din loc in loc, raspandind in aer arome de nedescris Pe vremuri, cine vizita toamna podgoria Dragasani ramanea impresionat de jocul de culori al strugurilor copti. Acum, aceste culori aproape ca au disparut. In loc de cele patru soiuri cultivate traditional, in podgoria Dragasani se intalnesc in plantatii zeci de soiuri, unele cu valoare indoielnica" vinclub.ro
"Braghina o treime, Cramposie o treime, Gordan o treime si ceva Tamaioasa - acesta a fost, de veacuri, sortimentul traditional al podgoriei Dragasani – veche podgorie romaneasca, unde si legendele au timp sa se transforme in realitate. Cu ani in urma, o toamna romaneasca in viile Dragasanilor era un superb pastel natural. Cramposia isi expunea strugurii la soare, ca intr-un concediu, pentru ca boabele sa-si capete culoarea verde-galbui cu pete ruginii. Gordanul nu se lasa mai prejos si isi rumenea boabele, ce capatau culoarea unei paini romanesti abia scoase din cuptor. In schimb Braghina, de o culoare rosie deschisa, desprinsa parca din curcubeu, sigura pe frumusetea ei, domnea ca o regina. Si, pentru a intregi acest spectacol Tamaioasa se arata din loc in loc, raspandind in aer arome de nedescris Pe vremuri, cine vizita toamna podgoria Dragasani ramanea impresionat de jocul de culori al strugurilor copti. Acum, aceste culori aproape ca au disparut. In loc de cele patru soiuri cultivate traditional, in podgoria Dragasani se intalnesc in plantatii zeci de soiuri, unele cu valoare indoielnica" vinclub.ro
foto: de pe site-urile producatorului
În primul rând felicitări pentru blog! Am nimerit aici de pe blogul lui Alin aka Alibus şi am fost foarte plăcut surprins.
RăspundețiȘtergereCât despre mitul deliciilor de odinioară, cred că este vorba de o deformare, o festă pe care ne-o joacă memoria, nu numai legat de vin, ci şi de altele.
Adu-ţi aminte de Pepsi-ul la sticlă de 250 ml pe care îl beam când reuşeam să "prindem" după ore de stat la coadă. Mai e la fel cu Pepsi-ul de la PET de azi?
La fel e şi cu berea, cu mitul reţetei secrete de bere, pe care numai aleşii o puteau degusta. Eu aşa îmi amintesc berea de Solca, habar n-am dacă se mai fabrică, însă vizita la fabrica de bere din copilărie va rămâne pe vecie undeva în amintirile mele strâns legată de "probabil una din celel mai bune beri din lume".
Să continui?
Salut,
RăspundețiȘtergereUite, tocmai puneam un link catre blogul tau :). Te felicit si eu pentru consecventa. Stiu ca (uneori) nu-i usor sa vorbesti in pustie.
Memoria falsifica realitatea, fara indoiala. Insa sunt si exemple elocvente: relansarea unor marci. Cico, ciocolata cu rom, eugenia, etc, au avut tentative de revenire in zilele noastre dar n-au reusit. Nu pentru ca ar fi fost altfel decat atunci, ci pentru ca noi suntem altfel decat atunci. Doar ca ne este mai usor sa spunem "nu mai e ca pe vremuri", decat sa ne recunoastem propria alteritate.
Frumoasa si elocventa trecere in revista pentru situatia vinurilor "traditionale" de la noi si implicit a soiurilor autohtone. Mare pacat ca nu exista mai multa preocupare pentru ele si toata lumea vrea sa faca Merlot...
RăspundețiȘtergereAm incercat la Vintest o Plavaie de la Garboiu destul de expresiva si interesanta. Parca ei si icna vreo 2-3 mai merg pe soiuri traditionale romanesti(pe care deja am tendinta sa le numesc exotice...) in rest o mare de Merlot, CS si Sauvignon...Pacat!
Toata lumea se lauda cu replantari de Chadonnay si Cabernet si pe alocuri Feteasca Neagra.
In alta ordine de idei am auzit meteoric, weekend-ul trecut, la o emisiune de pe un post local ca cei de la Institutul de la Stefanesti, desi nu prea mai produc vin, au un proiect cu fonduri UE prin care incearca sa creeze o baza de soiuri traditionale si vechi romanesti. Ar fi un demers laudabil...
Later Edit: Pe site-ul lor nu apare nimic despre proiect...o sa mai fac sapaturi. Oricum am "preluat" cate o amstra de Feteasca Neagra si Burgund Mare de la magazinul lor sa vedem cum sunt!
RăspundețiȘtergerePrin prisma faptului ca au fost amandoua 11 lei, am o premonitie ca o sa ajunga "cooking wine".
Ah, acum ca mi-ai amintit, imi pare tare rau ca n-am gustat plavaia. Sper ca receptarile pozitive ale acestui vin sa-i faca sa continue vinificarea sa separata.
RăspundețiȘtergereColectii exista in statiunile de cercetare. In afara de asta, de mai multi ani Catalin Paduraru militeaza pentru existenta unui muzeu al vinului romanesc(jumatate muzeu jumatate statiune de cercetari), unde sa se regaseasca toate soiurile nationale.
La noi nu prea exista marile cuveeuri. Se merge pe vinificarea pe soi. E mai simplu imi inchipui.
Ce e mai grav ca nu mai exista nici "micile" cuvee-uri de care aminteai mai sus...
RăspundețiȘtergerePlavaia era chiar expresiva,cu un copr mediu si ceva arome florale si frucate. Parca putin prea spre Feteasca Alba, dar cum nu exista termen de comparatia, o luam "per se" Sunt curios cum o sa ti se para..