Un blend pe baza de garnacha cu ceva syrah, DO Carinena. Scos pe piata ca vin tanar, de unde 1. Mai aveau in portofoliu si 2, 3&4- usor de presupus ce erau (crianza, reserva, gran reserva) Au trecut niste ani, si din ce zice internetul producatorul- Bodegas Lomablanca- n-a supravietuit crizei. Asadar, acest vin e precum lumina stelei stinse din poezia atat de cunoscuta ca nici nu merita citata, care ajunge abia acum la noi:)
Oricum nu avea cine stie ce traditie, fiind infiintata in 2001, pare-se. Sa ne fie invatatura de minte, asa zice.
De pe contra-eticheta mai aflam ca a fost cules noaptea, ca temperatura de servire recomandata e de 12-14C, si ca e un lot de export catre Mexic. Probabil n-a mai ajuns acolo, din moment i-a fost trimisa unui prieten de alt prieten, din Spania.
Culoarea e rosie-rubinie intensa. Nasul aduce impresii de rugina, pamant, cirese negre si alcool (n-am zis pana acum ca are 14,5%, nu?). Gustul are note de dulceturi, o aciditate inca buna, dar e ca Federer in 2009-2010. Aduce a dulceata de merisoare, si tanini dulci si de treaba- amintind de dulceta de afine. Finalul este lung, dulce-glicerinos, tot a dulceata seamana- as zice, de aceasta data, coacaze rosii cu putin miez de nuca.
Un vin foarte agreabil, cum ar trebui sa fie un tinto joven. Nu cred sa faca mai mult de 4 euro, cu atat mai mult cu cat sunt pe cale de disparitie. Singurul lucru funky e nasul. Daca ar fi fost si acela la inaltime, ar fi fost un alt exemplu de echipa de divizia a-5-a din Spania, care bate in pregatire pe Dinamo.
Judecand fie si dupa acest entry-level, pacat de ei...
82 pct.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.