Fabulosul destin al cantaretei Lana del Rey

O fantoma bantuie internetul. Ea se numeste Lana del Rey. In august 2011 un videoclip (primul de jos), realizat aparent de ea insasi, cu imagini montate fie din "arhiva" ei personala, fie de aiurea,  a ajuns in scurt timp la 10 milioane de vizualizari. Astazi are peste 28 de milioane. Al doilea videoclip, produs intr-o maniera asemanatoare, cu o piesa mai buna, zic eu, a venit dupa doua saptamani, parca sa ne confirme ca nu-i o gluma. Muzica este indie, un fusion retro. 

Pe la sfarsitul anului domnisoara Lana del Rey semneaza, "la presiunea publicului", cu marea casa de productie Interscope. La sfarsitul lui 2011 primul videoclip "professional" apare la MTV- Born to die. Pe 30 ianuarie 2012 albumul de debut Born do die a fost lansat si in doua saptamani s-a vandut in aproximativ 1.000.000 de exemplare. Un succes indie, un talent care a emers prin el insusi, fara suportul caselor mari de productie, nu-i asa?

Dar e ceva straniu. Videoclipurile acestea "homemade" sunt prea bine realizate. Muzica asta indie suna prea bine. Suna a studio mare, a ingineri de sunet seriosi, a producatori celebri. Pana si buzele frumoasei domnisoare, cantandu-si muzica suava dar deprimanta, sunt un pic cam mari pentru realitate. Si cauti un pic pe net, si afli ca Lana del Rey nu e la primul album. Inainte de Lana del Rey a existat o fata numita Lizzy Grant care a scos un material numit cu originalitate Lizzy Grant, si care nu a avut niciun succes. A cantat prin cluburi si baruri, dupa cum puteti vedea o mostra aici. Apoi, badabim-badabum- Lana Del Rey youtube senzation. 

Poate e adevarat, poate talentul razbate, poate noaptea tarziu cand nu-si compune muzica melancolica (caci da, pe album apare ca fiind compozitoarea cantecelor pe care le interpreteaza) editeaza si monteaza videoclipuri. De cantat live pare ca stie sa cante (vezi aici), desi alteori pare ca i se intampla ceva.

Totusi muzica si versurile sunt expresive. E bine. Cei de la Interscope au creat o contraparte pentru Lady Gaga (care e tot un produs Interscope). Mai angelica, mai melancolica. 

Pana la urma, ca sa bat seaua, daca rezultatul e bun, ce mai conteaza ingredientele, chinuiala din spatele scenei. Poate unora li se va parea inautentic, dar suna bine. E PR si marketing pana la urma. E una sa vinzi un vin al unei crame mici care are 2 hectare in exploatare si alta sa vinzi acelasi vin ca rezultat al unui producator mare, care in ciuda resurselor importante are si un important deficit de imagine. Nici cu receptarea nu e usor. Acelasi vin, facut de nea Gheorghe pare mai bun decat identicul de la Impex SA.

Iar la noi, precum Interscope in industria muzicii, pentru a emula efectul indie, unii creaza crama mica dinauntrul cramei mari, manevra pentru care, pana la urma, exista o puternica ratiune practica, tehnologic corecta, ca sa zic asa. 

Dar pe langa butoaiele si tancurile diferite, pe langa oenologi diferiti, pe langa materiale diferite, se naste o intrebare: mai exista muzica indie, muzica autentica, de autor, daca e rulata de doua ori pe ora la MTV si in spatele ei sunt baietii cu agenda de telefon cat enciclopedia britanica?
indie#1:

indie#2:

indie "oficial":