Un pahar de vin pentru Otelul Galati

In general, indiferent de scor, galateanul microbist vrea un singur lucru: echipa sa atace. La Galati suporterii sunt rai. Adica nu le ia mult sa fluiere propria echipa. "Baietii" trebuie sa atace, sa dea dovada de daruire si toate cliseele pe care nu le mai insir aici. S-au auzit aplauze la final si dupa ce Otelul a fost spulberata (la cate d'astea n-am fost martor), important era cum a jucat. Spre deosebire de alte orase si echipe, Galatiul n-a fost vreo mare putere fotbalistica si de aceea nu exista asteptari prea mari. A terminat Otelul pe 12? Foarte bine, inseamna ca vedem fotbal si la anul!

Fotbal la Galati s-a jucat si inainte de comunisti. La fel cum industrie metalurgica a fost si inainte de Combinat. Asa se face ca in 1937, echipa Metalosport evolua in divizia C. Galatiul e obisnuit cu fotbalul de matineu: au trecut 50 de ani pana sa vada fotbal de prima divizie, Otelul promovand in A abia in 1986, dar cu aplomb- in 87-88 calificandu-se in cupa UEFA. Stadionul Dunarea (pe care joaca acum Dunarea Galati- Otelul joaca pe...Otelul- 13,500 locuri) a fost modernizat heirupist, intr-o vara. Are 22.000 de locuri si a fost plin doar la primul meci- cel cu Juventus Torino. Nu mai stiu exact data cand au jucat, dar imi amintesc ca nu incepuse scoala.

N-o sa uit prea curand cum s-a cutremurat pamantul (la propriu) cand Profir a transformat lovitura de pedeapsa. S-a terminat 1-0. Mare victorie, care a tinut doua saptamani, pana la Torino, unde baietii nostri si-au luat o mama de bataie, sora cu moartea. La Juventus jucau Stefano Tacconi, Nicolo Napoli, Pasquale Bruno, Luigi De Agostini, Michael Laudrup, Alessandro Altobelli şi Rui Barros, iar echipa Otelului de atunci era Călugăru, G. Popescu, Anghelinei, Agiu, Borali, Burcea, M. Stan, Profir, Oct. Popescu – Ralea, Antohi. Pun pariu ca in afara de Marius Stan, actualul presedinte al clubului cei care nu sunt galateni n-au auzit de nici unul. Culmea e ca Otelul a retrogradat la finalul sezonului, confirmandu-si porecla ABBA, adica "unu’n A, doi in B, unu’n A".

Si asa ajungem la perioada de “glorie”, daca putem numi asa anii 96-98, cand Otelul a ocupat locul 4. Cred ca toti din generatia mea isi amintesc de aceea echipa, de jocul tehnic si rapid. Din ea faceau parte Haraga, Valentin Tanase, Vali Stefan, Ion Gigi, Males, Ion Viorel. Vai ce bine jucau! Dar erau vremuri in care nu putea castiga campionatul oricine. Apoi, a mai urmat o perioada buna, culminand cu castigarea Cupei Uefa Intertoto in 2007. Pacat ca ajunsi in Uefa mare, am dat de niste bulgari batrani si grasi care ne-au linistit. Am fost pe stadion la returul cu Lokomotiv Sofia, si pe langa enorme ratari, am vazut cum o echipa poate (cu success) sa traga de timp din minutul 1.

Si ajungem in ziua de azi, cand stiti desigur, sau daca ati trait in ignoranta pana acum, va aduc eu la cunostinta: Otelul Galati e pe primul loc in liga 1 dupa 18 etape jucate.

Cred ca e o victorie a linistii. Aici nu vezi vedete flamboaiante, patroni grobieni si agramati, presedinti cu retorica de gang. Totul e calm, se face performanta cu bani putini, si in loc de transferuri de sute de mii si milioane de euro banii se investesc in centrul de copii si juniori. Centru de juniori care intoarce favorul, aducand la echipa mare un grup de tineri, care pe langa calitatea de a fi uniti, mai sunt si galateni, de firea lor. Si, cred eu, e ceva daca esti fotbalist, sa te duci acasa dupa meci si sa te laude sau sa te faca de ocara vecinul Costica de la parter, cel din balconul caruia iti recuperai mingea cand jucai mamaliga cu tovarasii tai. Asta s-a pierdut in fotbalul modern- echipele s-au desradacinat, devenind firme de import-export, fara legatura cu…hm…terroir-ul J.

Acuma, ce sa spun, le urez toate cele bune, sa castige campionatul sau daca nu pot, macar sa nu se faca de rusine in retur.

Vorba unui amic din grupul “ultrasilor” familisti de la tribuna 1, chiar langa tunel, care l-a injurat pe Dorinel Munteanu tot campionatul trecut, dandu-i sfaturi care mai de care mai competente: ba despre palton, ba despre cine sa iasa si cine sa intre. Ei, anul asta, nu prea l-a mai certat. Il intreb, da’ ce s-a intamplat, vad ca stai linistit. Si el zice: eh, il las in pace, vad ca s-a indreptat…

Asa ca pentru performantele nascute parca din nimic, pentru bunul simt, investitia in juniori, si pentru lipsa de tumult mediatic, ridic in cinstea lor un pahar de vin.

Ce vin ma intrebati? Pai, ar trebui sa fie precum echipa croita dupa imaginea de fotbalist al lui Dorinel Munteanu: fara mare talent dar extrem de muncitor, cu conditie fizica, adica de cursa lunga, modest dar cu 130 de meciuri pentru Romania.

Propunerile mele sunt: cramposie selectionata de la Agricola Dragasani, o sarba de la Crama Girboiu, iar la rosii- o feteasca neagra Cocosul de la Recas, si cupajul rosu de la Corcova (Roy&Damboviceanu). Ah, si rose-uri euforice: Faurar de la Unicom Ceptura sau Vinul Cavalerului (SERVE), ambele din 2009.

Va astept cu sugestii:)

foto:otelul-galati.ro