Metroul 2 si un pahar de Cuvee Charlotte 2007

partea I: aici

Inainte sa deschida ochii simti o durere puternica a muschilor gatului, ca atunci cand ar fi dormit cu gatul stramb. Statea sprijinit de un zid. Camera in care se trezi era in penumbra. O raza de lumina intra printr-o deschidere din partea stanga. O incapare patrata cu pereti de beton, plini cu grafitti. Printre mazgalituri fara noima, drept in fata lui, un desen elaborat, realizat de cineva cu talent, fara indoiala, reprezentand un chip de femeie cu parul impletit in cozi jamaicane. Suvitele serpuiau intre ele, imaginand o aura.

“Tinere, te simti mai bine?”. Vocea gajaita, venita de nicaieri, il sperie de moarte. Privi in stanga. O figura imbatranita, cu o barba biblica, neingrijita, un pardesiu la fel de jigarit ca proprietarul. Purta o caciula ridicola, ruseasca, cu urechile atarnand in lateral. “Da, cred ca…da”, zise, in timp ce incerca sa se ridice. Batranul il ajuta . Cand ajunse in sfarsit pe picioarele lui, isi dadu seama ca fusese jefuit. Geaca disparuse, odata cu pantofii. Nu mai vorbim de telefon sau portofel. Nici ceasul Swatch nu mai era la locul lui. “Unde sunt?” “Esti in siguranta, tinere! Nu te puteam lasa in voia ticalosilor acelora! M-am luptat cu ei ca sa te salvez!”. Tanarul isi privi “salvatorul” cu neincredere, amplificata de faptul ca zarise pe incheietura mainii sale propriul sau ceas. Cumva, nu considera ca era momentul sa aduca in discutie acest lucru.

Un sentiment profund de jena, amestecat cu frica si furie il cuprinse. “Cum pot iesi afara? La suprafata, adica” . “In primul rand, nu poti iesi asa! Iti trebuie niste incaltari!” Si smulgand o prelata kaki din apropiere, dezvalui cu gesturi de magician, o gramada de pantofi, papuci si cizme folosite, amestecate alandala. “Avem o varietate mare de incaltari, sunt sigur ca vei gasi ceva pe placul tau”, rosti batranul cu un ton de comersant versat, ce parea suprarealist avand in vedere circumstantele.

Dupa ce-si reveni din perpexitate, tanarul realiza ca indiferent de starea lor, nu putea ajunge acasa descult. Puse mana pe un tenis chinezesc, ce parea pe masura lui. Apoi, rascoli cateva secunde in maldarul de pantofi pana-i gasi perechea. “Excelenta alegere! Si sunt la reducere: doar 127.435 de euro!”. “Poftim!?”, zise tanarul oarecum amuzat de situatie, desi isi dadea seama ca n-ar fi trebuit. “Pentru tine, 101. 205, nici un ban mai putin! Ce zici?” ”Pai, vedeti…n-am nici un ban!”, “Ah, pacat” zise batranul si dadu sa ii smulga tenisii din mana. “De fapt…si batranul il privi fix in ochi… cred ca ne putem intelege! Trebuie doar sa-mi faci un comision. Nimic special, doar ca vine ora ceaiului si nu pot livra acest mesaj personal destinatarului ”.

Tocmai cand tanarul se intreba cam in ce poveste sordida si absurda se pusese prin simpla atipire in metrou, batranul ii si puse sub nas, cu rapiditate militareasca un plic din hartie ingalbenita de vreme. Se gandi ca batranul, cu siguranta nu in toate mintile, il atrage in cine stie ce fantezie create de minta sa decrepita, dar ar fi fost un bun prilej sa o stearga de-acolo. “Poftim! E foarte simplu. Ai grija, sa-I dai mesajului doar Ducelui- personal- Si nu te speria… are hachiitele lui, dar e un tip de treaba, Te va indruma el mai departe. Doar ca trebuie sa ajungi in urmatoarea jumatate de ora! Te va conduce Serbi…Seeeerrbiii!”. Din galeria vecina se auzi un latrat lugubru, urmat de un tropait apasat si precipitat. Tanarul arunca o privire ingrijorata catre batranul care isi asezase o ceasca ciobita cu un desen reprezentand un mos craciun in toga, pe o masuta plianta aparuta de nicaieri. Il privi cum scoate dintr-un buzunar interior un plic de ceai care dupa cum arata fusese folosit de nenumarate ori. “Fii fara grija, Serbi este un animal foarte destept!”. Din pragul usii isi facu aparitia un …catelus, mic si murder, cu blana zdrentuita. Un fel de bichon incrucisat cu altceva de talie mai mare. Serbi isi privi clientul cu neincredere, apoi o tuli la goana prin galerie. “Eu zic sa te grabesti. Hai, la revedere!”, zise batranul.

Fara sa-i treaca multe prin minte in acel moment, tanarul o lua la goana in urma cainelui. Tenisii chinezesti il faceau sa inainteze foarte usor printre gramezile de moloj, cabluri ravasite si baltile omniprezente in subteran. Cainele il purta printr-un labirint in care toate bratele pareau identice. Tanarul se gandi o clipa cu groaza ca s-a ratacit in paienjenisul subteran si ca si-a pierdut la randu-i mintile.

Va urma. Presupun...

Cumva, cred ca mica continuare de mai sus merita- pentru efort, nu alta!- un pahar de Cuvee Charlotte 2007. E un vin destul de bun si destul de scump (70 ron/sticla) produs de SERVE Ceptura. Are o poveste gingasa despre legatura intre vin si fiica proprietarului- contele Guy Tyrel de Poix (fiica care se numeste Charlotte, cum altfel). Apropos, le-ar cam trebui un cap limpede care sa citeasca informatiile de pe contraeticheta inainta sa se tipareasca. E ciudat sa descoperi erori de tastare la un vin cu pretentii.

E un cupaj de cabernet(40%), feteasca neagra(39%) si merlot (21%). O culoare rosie pura, un nas interesant in care domina pielea, tabacul, si abia apoi indicii de fructe negre de padure, visina. Gustul este plin, taninos dar fin, cu visina, cireasa, vanilie, scortisoara care te poarta spre un final decent, de visina si condiment- in special piper, alterat usor de un iz nitel amarui, cam nelalocul sau. Nu e nimic feciorelnic aici, avem un vin puternic, dur. 14,5%, tanini puternici, aciditate mare: e de pastrat! E unul din cele mai bune vinuri romanesti gustate de mine. 88 pct.