Koonunga Hill Shiraz Cabernet 2006. 91 de puncte Parker

“Stanley Holtz sta doborat de-a curmezisul trotuarului. Obrazul drept atinge asfaltul inca cald. Este noaptea tarziu. Conul de lumina al lampadarului ii taie trupul in doua. Picioarele i-au disparut deja in neant. Curand, restul va urma.

Isi vede degetele cum se misca frenetic, ca ultimul refugiu al trupului sau viu. Ploaia torentiala aproape i-a acoperit ochiul drept cu micile sale suvoaie. Dar e bine. Nu i-a placut niciodata ploaia, dar acum e la locul potrivit. E ciudat cum de la nivelul solului o ploaie oarecare are intensitatea Niagarei. Asa trebuie ca se simt furnicile, gandi Stanley. Ce zi! Nimic nu indica asta, nici un indicator pe marea autostrada nu indica iesirea cu numele lui.

Treptat apa din jur se coloreaza. Deasupra ploaia cade. Ploaia este o stare de spirit, ea devine apa abia cand stinge asfaltul. Un fulger lumineaza cerul, dandu-i pe fata paloarea de inecat. Inainte sa-si inchida ochii, Stanley surprinde marchiza restaurantului chinezesc de alaturi. Doi dragoni din fier forjat, auriu si celalalt negru, stau inclestati, incremeniti pentru totdeauna in lupta lor fraticida.

12 ore mai devreme

Exista dureri de cap care te pun in comuniune cu universul, gandi Stanley uitandu-se cu ura la sticla goala de J&B. Isi aprinde o tigara, trage un fum. Ar vrea sa o puna undeva, dar scrumiera da pe afara ca o toaleta refulata. Asa arata si creierul meu acum, ha, oare ce parere ar avea profesorul de filosofie din colegiu despre asta. Un vulcan de ganduri murdare! Sarmanul Henry Tarkowski, cat mai radeau de el, cu pantalonii lui pana la jumatatea gleznei. Si cum isi ridica barbia in timp ce cita din Aristotel. Hilar! De ce pare isi aminteste de el acum? Poate pentru ca si el era un ratat?

Lumina intra timida printre jaluzele. Ce ora o fi? Aici pe malul oceanului soarele rasare devreme, impanzeste lumea cu ultravioletele lui optimiste, ca un alcoolic in zilele de salariu. Sunt un vampir. Incaperea arata oribil, cutii de bere si ambalaje de taitei chinezesti aruncate pe jos, sacul de dormit intins langa birou, un epicentru al dezastrului.

Telefonul suna cu taria propriei constiinte. Stanley se intinde spasmatic catre el, intr-o tentativa de a-si curma suferinta.

Da sa spuna ceva, dar nu reuseste decat un puseu de tuse. Alo?

Mr. Holtz?

Cine intreaba?

Mr. Stanley Holtz? Insista vocea. Are un timbru enervant, usor ironic.

Da. Cine-I acolo.

Nu este important. Avem o treaba care necesita abilitatile dumitate.

“Avem o treaba care necesita…”. Ce mama dracului vrea amaratul asta?!

Ati gasit plicul de langa usa?

Stanley isi arunca privirea ca un lasou peste dezordinea pandemica din birou. Este un plic pe podea langa usa.

Ce contine, daca nu sunt indiscret?

Onorariul dumitale si persoana care trebuie gasita.

Dar eu nu lucrez asa, domnule…exclama intrebator.

Va vom contacta noi. Clanc. Bip Bip.

11 ore mai devreme

Stanley Holtz iese din cladirea de birouri. Paseste in usa rotativa, punandu-si la timp ochelarii negri de soare. In lumina puternica Stanley arata a om. Cele 45 de minute de la deschiderea plicului care continea o suma suspect de frumusica, i-au facut bine. Cafeaua este o bautura ingereasca. Este nectarul zeilor, micul dejun al campionilor, ar trebui s-o dea la pompa, etc. Pe langa bani, plicul mai continea o fotografie. Un individ in varsta de 50 de ani, razand bucolic, aparent european. Parul carunt, cam mare pentru varsta lui. Genul gigolo trecut, usor ingrasat. Trasaturi frumoase, totusi. Pe spatele fotografiei, o adresa: 21 colt cu 5. Parker’s.”

Cam pe aici mi-am dat seama ca nu vreau sa scriu o amarata de poveste pulp, un pseudo-scenariu de film noir. Dar, daca as fi facut-o, ar fi fost terifianta poveste la capatul careia se dezvaluie coruptia, santajul si depravarea unor ziaristi-institutie publica.

Cum Dumnezeu a putut Wine Advocate sa acorde 91 de puncte lui Penfold’s Koohunga Hill Shiraz Cabernet 2006?! In ce fel de univers paralel ar putea vinul asta cu aroma de trademark: cauciuc ars, trademark: cerneala, atringenta deosebit de suparatoare si limpiditate de chihlimbar contrafacut, sa obtina 91 de puncte din 100? Adica este la 9 puncte de perfectiune!!! Sa nu ma intelegeti gresit, se poate bea, si chiar s-a bautJ dar a devenit baubil, de fapt agreabil e mai bine spus, cam pe la ultimul pahar. Si vorba unui intelept amic: multe vinuri devin agreabile spre sfarsitul sticlei!

Poate n-o sa-mi fac multi prieteni cu parerea asta, dar asta-i ce-am baut. Si am baut ce-am cumparat!

Nota: sticla a facut parte dintr-un boxset Penfold’s continand sus-numita si versiunea 2003 a aceluiasi cupaj, de gasit la Selgros la pretul de 45 de lei. Pe cea din 2003 o s-o pastrez, conform indicatiilor lui Parker, pana in 2022:)

26 de comentarii:

  1. Bun, deci mi-am luat gandul si de la asta :))

    Cat priveste nota lui Parker, si mie mi s-a parut ca a deviat cam mult de la curs. Tot citind experienta altora cu acest vin, nu reiesea de nicaieri excelenta acestuia...Si acest exemplu este unul din multele care-mi confirma parerea generala despre sistemele de notare pt vinuri.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ciprian, vinul nu este absolut rau. La un momemnt dat, ca un blitz care lumineaza o camera intunecata, pot sa jur ca am zarit ceva cafea, fructe negre de padure si visine. Dar a fost vremelnic. I-am dat toate sansele, l-am aerat indelung. In rest- unidimensional. Nu stiu sincer cum a putut fi apreciat intr-atat. Poate sticla asta sau lotul, dar ne intoarcem la lucruri cunoscute. Se pare ca unii beau nu vin ci puncte.

    RăspundețiȘtergere
  3. Hehe, nu se pare, asa este :)

    O fi fost variatia de sticla, lotul, cine stie. Sincer, dupa ce dai banii, mai conteaza?-:)

    Eu nu degeaba am rezerve majore cand vine vorba de Parker. Dupa ce am citit si cateva chestii scapate de "insideri" despre politicile aplicate pe si de Wine Advocate...rezervele mele s-au umflat si mai tare. In plus, stiu prea bine in ce directie sunt gusturile sale, asa ca sunt circumspect cand vad note de peste 90 pct la vinuri australiene, chiliene sau argentiniene. In schimb, am o banuiala ca m-ar coafa mai mult vinuri frantuzesti notate de Parker in marja 85-89 :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Aporpos e vreun vin frantuzesc care sa merite luat din supermarket? Ma tot uit la Metro la ele, dar nu stiu ce sa zic...

    RăspundețiȘtergere
  5. Hmm, vinurile frantuzesti din supermaket sunt cam hmm...:))

    In Metro, sunt 2 vinuri despre care am citit pareri pozitive: Belleruche Cotes du Rhone de la Chapoutier (gama low-end, dar producatorul e legendar si anul 2007 e excelent) si un Chateau Roquefort Blanc Bordeaux, daca mai tin eu bine minte; la asta din urma, au si varianta rosie.

    Tot in Metro ar fi si vreo 2 vinuri de Beaujolais de la Faiveley (alt producator bun de tot din Burgundia). Daca vrei un vin de vara, usor, ar fi o solutie...

    RăspundețiȘtergere
  6. Si tot la capitolul Franta, doar in Carrefour Braila ai sanse sa gasesti ceva mai rasarit :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Am vazut si eu beajolaisurile si m-a surprins pretul. In bine, daca as da de o babeasca care sa coste 30 de lei as cumpara-o (stiu, obsesii insondabile:). Asa si cu astea. Parca am vazut si un chardonnay maconez, dar nu mai stiu. O sa incerc si de astea.

    RăspundețiȘtergere
  8. Beaujolais-urile au de obicei preturi foarte bune, comparativ cu restul Burgundiei. Iar de la Beaujolais Villages in sus (Morgon, Saint-Amour, Julienas sau Moulin-a-Vent) chiar e posibil sa gasesti vinuri mai serioase. Multi le-ar considera light dar eu prefer sa le spun elegante :)).

    Nu te lasa influentat de reputatia nu foarte grozava a acestei regiuni, dobandita mai ales cu Nouveau-urile. Daca gasesti crus-uri ca cele de mai sus, e posibil sa ai surprize foarte placute

    RăspundețiȘtergere
  9. Frumoasă introducerea!

    Mie mi-a plăcut, dar, vorba ta, nu m-a dat pe spate. 91 de puncte Parker e foarte, foarte mult pentru ce oferă vinul (evident, noi n-am gustat din lotul lui Parker - până și la producătorii de top există diferențe între loturi, sunt convins). Ce am băut eu făcea un onest scor de 85, după judecata mea.

    M-a impresionat un cupaj omonim, din același an, de la Concha y Toro - private reserve 2006 (costă 20 de lire sterline). Acestuia i-aș da 89 de puncte, deci, dac-aș fi Parker, să zic un 93? :)))))

    Răzvan

    RăspundețiȘtergere
  10. Oooo da, Parker e mult mai saltaret cand vine vb de note :)) In plus, mai e si Concha y Toro, un Parker's favourite :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Multam,
    De fapt atmosfera "detectivista" mi-a fost sugerata de propria nedumerire legata de acest vin. L-am urmarit, l-am ademenit, mai aveam putin si ma rugam de el. Dar el nu si nu. In fine...
    De la Concha y Toro am incercat ce se poate gasi pe aici- casillero del Diablo Carmenere Reserva 2008, un vin "sensibil"

    RăspundețiȘtergere
  12. Mi-a plăcut foarte mult pulp fiction-ul tău, aşa se povesteşte vinul, George. În urmă cu câteva luni m-a dezamăgit şi pe mine un Penfold's, însă eu nu am luat în seamă faptul şi chiar dacă aş fi făcut-o, tot nu aş fi putut să exprim atât de inspirat un atare sentiment.
    Generozitatea notelor unor specialişti mână sau încearcă să mâne comerţul înainte. Asta se întâmplă peste tot şi pe la noi, deşi, în condiţiile date, n-ar trebui să auzim prea des de vinuri de peste 90 de puncte. În subiectivitatea mea fermă, eu cred că prea puţine vinuri de un asemenea punctaj se nasc pe an/pe ani/pe cincinal în România, poate câteva, dacă au fost anii buni şi vinificatorul inspirat, nu câteva zeci, cum am fi înclinaţi să credem dacă am elibera şi cultiva entuziasmul unora dintre noi. De aceea, vinurile de peste 80 de puncte reprezintă ele însele evenimente şi întâlniri demne de luat în seamă. Notele astea ar trebui să fie date precum se întâmpla cu notele acordate de dascăli în liceele şi universităţile de altădată: 10 nu există, 9-le e ca apariţia vreunei comete, 8-ul e privilegiul câtorva, de la 7 în jos până la 5 e bucuria celor care au promovat, şi tot mai rămâne o jumătate de clasă nefericită, care trebuie să repete anul. Şi aici nu trebuie să existe nici o corupere pentru a nu strica media elevului/vinului, aşa cum prea des se întâmplă pe la noi.
    C-ai întrebat de un vin franţuzesc, mă amestec şi eu în chestie şi te întreb: ce-ar fi să încerci un vin algerian (scrie chiar Republique Francaise pe ambalaj), un Sidi Brahim, 2006, cupaj de Cabernet Sauvignon, Syrah şi Merlot? Se găseşte în Carrefour, la vreo 22 de lei sticla.

    RăspundețiȘtergere
  13. Multumesc pentru vizita si aprecieri. Citindu-ti articolele- sentimentul e reciproc.
    Cat despre vin, treburile de calitate de la noi se cam stiu. Variaza usor de la an la an in functie de recolta, dar in genere sunt cam aceleasi. Iar la vinuri romanesti memorabile sub 30 de lei, doar norocul fantastic sau decizia producatorului de a scoate pe piata ceva foarte bun pentru a-si castiga un mic loc, sa faca diferenta. Ma gandeam la Cadarca lui Balla Geza. Mi s-a parut un vin bun in 2003, bunisor in 2005 si mi-e cam teama sa continui descoperirile.
    Apoi, eu nu degust vinul ca o meserie. Ma intalnesc cu el pe la colturi, in zilele de duminica, intre prieteni, familie, seara tarziu. Ma feresc sa-l iau de unul singur, din mai multe motive usor de intuit. Deci, uneori degustarea cuprinde si o importanta parte "subiectiva", vinul devine mai bun prin circumstanta si cu cine il impartasesti.
    Multumesc si de recomandare, e chiar exotica, daca pot sa spun asa. O sa-l incerc.

    RăspundețiȘtergere
  14. Salut, pot sa preiau eu investigatia?
    Cred ca intuiesc cine aparea in fotografia din plicul detectivului. Sa fie http://www.erobertparker.com/ ??

    RăspundețiȘtergere
  15. Esti perspicace, dragul meu Watson, pardon Anonim:)

    RăspundețiȘtergere
  16. Cate sticle trebuia sa mai bei ca sa termini the pulp story? Ca m-ar fi interesat, incepea bine.

    RăspundețiȘtergere
  17. Merci pentru apreciere(?).
    Nu de asta m-am oprit, ci pentru ca mi-am dat seama de inutilitatea gestului. Macar de-ar fi fost vorba de ceva pe care sa-l consider eu insumi valoros. Poate asa ar fi meritat sacrificiul:) Asa ce puteam sa fac cu povestirea asta.? Eventual sa ma caute niste japonezi, sa faca un manga dupa ea:)

    RăspundețiȘtergere
  18. Apropo de Sidi Brahim, e un fin foarte comun pe aici, ca si Boulaouane. Prefer Sidi Brahim, merita incercat alaturi de vreo specialitate mediteraneana sau de mielul de Pasti. E un vin foarte baubil, solar, cu un corp suplu, cu un nas de mirodenii fine (cuisoare, scortisoara), cu note de coacaza, rosu grena, continut redus de tanini. Echilibrat ca structura, cu un atac progresiv si un final amplu, persitent, in care gasesti arome tertiare de paine calda. Acestea fiind spuse, e doar un vin corect, onest, destul de constant calitativ, dar nu iti va schimba in nici un caz sistemul de valori oenologice.

    RăspundețiȘtergere
  19. Nu doresc sa intru in polemica cu tine, vis a vis de acest vin, gusturile nu se discuta, dar nu reusesc sa gasesc nici un argument, din punct de vedere economic, pentru ca, marii critici de vin sa evalueze acest vin la 91 de puncte.
    Probabil ca sticla ta a fost defecta, deoarece aseara am degustat acest vin si a fost foarte frumos.
    Un vin pe care ti-l recomand, este un Merlot, de la Takler, sau Attila Gere.
    O zi cat mai frumoasa.

    RăspundețiȘtergere
  20. Te cred, in fond pe wine.com nu exista publicatie sa nu-i fi dat peste 80 de pct. Tot de pe internet poti afla ca nu esti singurul care nu prea intelege ce se intampla cu acest vin. Dar, asa se intampla cu vinuri produse la scara industriala.
    Dar am incetat de mult sa-mi bat capul cu "cine-i vino-vatul", retailerul, distributia, importatorul, producatorul, etc.
    Alt motiv sa nu continui povestirea chandleriana:)
    Multumesc pentru recomandari. De mult dau tarcoale unor sticle de Egri, poate o sa le incerc si pe astea.
    Mai vorbim:)

    RăspundețiȘtergere
  21. Multumesc Bogdan pentru competenta analiza. Ai mai fost la cursul acela de oenologie?

    RăspundețiȘtergere
  22. Am fost. Mi s-au spus atat de multe lucruri dintr-o data ca le-am uitat pe toate :)

    RăspundețiȘtergere
  23. o rugaminte ca sa nu uit: un pachet de gitane mais. Stii tu de acelea cu foita galbena, daca or mai fi, ok?

    RăspundețiȘtergere
  24. Aoleooo, vreau si eu :)) platesc bine :))

    RăspundețiȘtergere
  25. cred ca se mai gasesc in free shop-uri :)

    RăspundețiȘtergere
  26. @Boris:Daca te referi la gitane obisnuit asa e. Dar gitane màis se gaseste doar la sursa.

    RăspundețiȘtergere

Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.