Partea I e aici.
Desigur, nu vreau sa intru in vreo polemica, cu atat mai mult cu cat iarna a fost grea pentru depozitele supermarketurilor, iar Alin nu a facut decat sa mentioneze caracterul de urmarit al soiului si nu al acestei ipostaze.
Cum ajungi, Silicia miroase urat. Cu note de butoi nespalat. Chestii de igiena. Te socheaza moliciunea vietii de acolo, candoarea taraneasca a vinului, faptul ca desi sunt oameni si tanini dintr-o bucata, sunt suspect de delicati in acelasi timp.
Viata pare usoara, superficiala, dar iti dai seama ca se ascunde in ea o greutate metafizica, greu de controlat, o vendetta care varsa neincetat de secole sange de un rubiniu intens.
Sunt delicii zemoase, politicoase, un castron de dude si coacaze, dar in acelasi timp gazda se pregateste sa-si traga o lopata in moalele capului, sa te lase intr-un sant anesteziat si mult mai sarac. Cu timpul te obisnuiesti, soarele si briza Mediteranei elibereaza prizonierul din sticla. Vinul devine mai viu, neinblanzit, o mica salbaticiune iesita din paginile lui Giovanni Verga.
Un loc si un vin interesant, taranesc, viu si brutal. Folositi totusi alte rute pentru a ajunge acolo. Acest Piccini este un mic mafiot, cu gura mare si idei putine.
Si ma opresc aici de frica omertei si a lui Fanus Neagu.
Nero D'Avola 2008, Sicilia, Piccini, vin rosu sec, 13%. 61 pct la deschidere, 72 dupa 5 ore.
George,
RăspundețiȘtergereStai linistit. N-am sa scot lupara sa iti trag vreun glont in cap :))
Am mai revenit asupra acelui vin si am avut senzatii similare cu cele descrise de tine (e adevarat ca prima data il incercasem intr-un restaurant, iar apoi din supermarket, nu stiu daca asta e vreo explicatie).
Ba, mai mult, atunci eram la primul contact cu acest soi si intre-timp am avut ocazia sa gust alte cateva vinuri mai reprezentative in acest sens.
ma bucur! Imi daca ar fi sa-mi treaca lucruri prin cap, as prefera sa nu fie gloante:) Pinochio acela era tot din soiul asta?
RăspundețiȘtergereexact...chiar la el ma gandeam, fiind cel mai proaspat in memorie.
RăspundețiȘtergereTe-am catalogat, nene! Esti cea mai evidenta "aplicatie" a unei speciozitati rarisime de patologie literara: aceea in care obiectul nu-si merita descriptorul. E trist cand avem un subiect "bun" si o scriitura "proasta"; dar si mai trist este cazul invers: cand avem o scriitura "buna" pe un topic "prost". De ce? Pentru ca implica promisiunea refuzata a menajului perfect: cea dintre o scriitura "buna" si un subiect "bun".
RăspundețiȘtergereDragos
Dragos, toata viata am vrut sa fiu "catalogat", Institutul Freud sa ma analizeze cu respectul datorat unui titan in viata, specialisti de la muzeul Antipa sa ma urmareasca pe strada, doar doar vor recolta vreo proba biologica pentru posteritate, Manolescu si Simion sa orgasmeze la fiecare vocala imi iese pe degete, iar judecatorii sa cada pe spate cand intru in sala de judecata. Sa se intarzie noua editie a Encicoplediei Britanice deoarece articolul dedicat mie nu este suficient de elogios, basca ca e mai scurt decat cel al lui Shakespeare, politistii sa opreasca circulatia cand trec eu, salutandu-ma cu o plecaciune chiar daca ii improsc involuntar cu noroi, comitetul Nobel sa se roage de mine sa-i invrednicesc cu prezenta, etc, etc.
RăspundețiȘtergereSunt doar un tip cu un blog, Dragos, si e dreptul constitutional al oricarui cetatean sa-si bage picioarele in propriul talent:)))
He He! Sa bem pentru asta!
RăspundețiȘtergereAritia