Dragii mosului, intre 8 si 10 iunie am fost la Oradea. Orasul arata foarte bine, treaba care e rodul preocuparii administratiei locale. Sper sa fie contagios.
Alt lucru care mi-a dat de gandit e ca in acel sfarsit de saptamana se intamplau (cel putin) vreo trei evenimente distincte in paralel: ceva legat de istorie, sub obladiurea primariei, un Color run si desigur - Salonul vinurilor Millesime. Eu unul am facut un 3 in 1, pentru ca ma stiti, mai gresesc scriind de istorie asa ca am alergat la pas domol spre salon, la turul itinerant prin centrul urbei sub indrumarea Getei Bocse, iar slava Domnului, odata ajuns in cetatea Oradea, vinuri bune au fost!
S-au organizat si evenimente conexe, o serie de masterclasuri pentru publicul doritor. Interesul a fost mare, sala fiind plina. Eu unul am bifat doua astfel de excursii, o comparatie intre Romania si Ungaria, teoretica si mai ales practica, condusa de Kormos Zoltan, respectiv soiul Sangiovese dupa Marchesi Antinori, condusa de Alfred Binder.
Daca la prima am pus steluta la Furmintul sec 2015 al lui Demeter Zoltan, vin texturat, adanc, o buna reclama facuta soiului, la Antinori e intotdeauna o placere sa te intalnesti cu Tignanello (2014) sau cu Brunello Pian delle Vigne (2013). In rest au mai fost evenimente tinute de fondatorul Millesime, Dorin Popa (limbajul nonverbal - elemente de identitate şi diversitate a vinului), Oliver Bauer (degustare verticala Cabernet Sauvignon Prince Stirbey), Adrian Butuc (vinuri din Portugalia, o tara a contrastelor) si Alin Ursu (Masterclass Lheraud, legenda si traditie in Cognac).
Ca o paranteza, desi poate e redundant acum, e interesant de inteles cum s-a ajuns aici. Asociatia Millesime s-a fondat in 2010 sub obladuirea lui Dorin Popa si Cristian Drimba. Astazi au 110 membri cotizanti. Practic s-a transformat intr-un club al iubitorilor vinului, care iubitori in schimbul unei cotizatii anuale pot participa gratis la toate degustarile bilunare ale asociatiei. De remarcat ca desi Millesime este prima si cea mai mare, astazi in Oradea mai sunt inca cel putin doua, deloc concurente, mai degraba organizate ca cercuri concentrice. Iata ca putina pasiune (si un pic de bani) pot in timp "civiliza" un oras pe calea vinului. Intre timp a aparut si revista Millesime, unde am fost invitat si eu sa scriu in cateva randuri. Desi revista apare sporadic, oricine care a tinut in mana un numar poate depune marturie asupra nivelului (ridicat) al continutului.
Daca la prima am pus steluta la Furmintul sec 2015 al lui Demeter Zoltan, vin texturat, adanc, o buna reclama facuta soiului, la Antinori e intotdeauna o placere sa te intalnesti cu Tignanello (2014) sau cu Brunello Pian delle Vigne (2013). In rest au mai fost evenimente tinute de fondatorul Millesime, Dorin Popa (limbajul nonverbal - elemente de identitate şi diversitate a vinului), Oliver Bauer (degustare verticala Cabernet Sauvignon Prince Stirbey), Adrian Butuc (vinuri din Portugalia, o tara a contrastelor) si Alin Ursu (Masterclass Lheraud, legenda si traditie in Cognac).
Ca o paranteza, desi poate e redundant acum, e interesant de inteles cum s-a ajuns aici. Asociatia Millesime s-a fondat in 2010 sub obladuirea lui Dorin Popa si Cristian Drimba. Astazi au 110 membri cotizanti. Practic s-a transformat intr-un club al iubitorilor vinului, care iubitori in schimbul unei cotizatii anuale pot participa gratis la toate degustarile bilunare ale asociatiei. De remarcat ca desi Millesime este prima si cea mai mare, astazi in Oradea mai sunt inca cel putin doua, deloc concurente, mai degraba organizate ca cercuri concentrice. Iata ca putina pasiune (si un pic de bani) pot in timp "civiliza" un oras pe calea vinului. Intre timp a aparut si revista Millesime, unde am fost invitat si eu sa scriu in cateva randuri. Desi revista apare sporadic, oricine care a tinut in mana un numar poate depune marturie asupra nivelului (ridicat) al continutului.
Salonul in sine a fost intre boltele arcuite ale zidurilor cetatii, ceea ce a asigurat o temperatura buna in prima parte a zilei, dar dupa ora 16, din pricina vremii caniculare, expozantii au avut mici dificultati in a asigura o temperatura acceptabila pentru vinurile rosii. Dar asta se intampla peste tot. Pana la urma nu poti sa climatizezi ambientul la 18 grade.
Au fost prezenti 26 de producatori si importatori. Lista completa poate fi consultata aici. Au fost nume grele ale industriei de profil din Romania, cum ar fi Davino sau Stirbey/Bauer, apoi Oprisor, Balla Geza, Licorna, Corcova, Gramma, Liliac, Vitis Metamorfosis, Avincis, ca sa amintesc alti "corifei". Am privit cu interes cateva din cramele aparute mai recent, in special cele din denumirea generica de Transilvania (Lechburg, Jelna, Aramic, Thesausur, Fort Silvan), dar si din alte parti de tara (Amfiteatru Vitis, Casa de Vinuri Cotnari, Vladoi). Ma tem ca mi-au scapat cateva standuri, dar nu cred ca am o obligatie fata de tara sa degust 200 de vinuri in 6 ore.
Hai sa amintesc niste vinuri care mi-au atras atentia (cu aceasta ocazie si nu numai): Davino Flamboyant 2014, Licorna Bon Viveur rosu 2014, ineditul vin de desert de la Fort Silvan 2017 (Traminer orange), Corcova Cuvee Racoveanu 2011 (magnum), Spumantul rose Prince Stirbey 2013 (din Novac), SVS 2015 Bauer, Dealul Negru Pinot Noir 2017 de la Jelna, Smerenie 2015 Oprisor, Ammos Rosu 2017 Crama Histria, Alira Rose 2017, Aristocrat Tamaioasa 2015 Amfitreatru, Balla Geza Stonewine Furmint 2016, CdV Cotnari Castel Vladoianu Feteasca neagra 2015, Syrah&Cabernet sauvignon rose Anca Maria 2017 Vladoi, Gramma Cuvee Visan 2017, Lechburg Gewurztraminer 2016, Liliac Nectar 2016, Amadoc Pinot noir Thesaurus 2016, Via Marchizului Negru de Dragasani 2016 Vitis Metamorfosis, Aramic Sauvignon Blanc Piatra soarelui 2017, Avincis Cuvee Grandiflora 2014.
Pe langa acestea, cu greu puteai sa nu remarci importurile cosmopolite de la Winepoint (Muga, Ferghenttina Franciacorta, Chateau de Saint Cosme) si portughezele de la Premium Drinks (Boina, Luis Duarte, Ribero Santo). Daca n-aveai urma de patriotism sau de curiozitate privind nivelul actual al industriei autohtone puteai sa te opresti la aceste doua standuri vecine, amplasate chiar langa intrare, si tot ai fi zis ca a meritat distractia.
Mi-a placut si snackul oficial de la Meatic-ul lui Adi Hadean, disponibil la o toneta din preajma intrarii: pork'n pita. De fapt, mi s-a parut atat de delicios, incat imi vine sa dau o fuga pana la Oradea doar ca sa mai incerc combinatia geniala intre chifla crocanta si pieptul ala de porc maruntit si zemos, cu un sos verde, aromat. Se apropie ora pranzului, cand scriu acestea, scuze!
La capitolul organizare, Bogdan Bocse a excelat, mai ales ca vorbim de ineditul firesc al unei prime editii. Totul a fost bine pus la punct, chiar si pentru umilii muncitori pe frontul verbului online.
Am stat la hotelul Ramada din Oradea, care pare si el cuprins de febra vinului. Exista un restaurant numit Syrah, sali de conferinte cu nume de podgorii celebre, un winespa (yap!), decoratiuni in camere care duc spre vin si destule altele, mici. Desigur, surpriza! patronii sunt membri asociatiei.
Una peste alta, n-a fost tocmai ca la alte targuri la care am fost. M-am simtit intr-adevar onorat si pe langa asta a fost si sentimentul pe care ti-l transmite acest oras, o frumoasa surpriza si un loc de vizitat pe care nu pot decat sa-l recomand. Sunt si cateva restaurante de clasa, unele aparute in proaspatul apărut ghid Gault Millau Romania. Cred ca ideea unui city break intern nu e deloc deplasata. Oradea are aeroport iar pretul biletului nu mai e astazi asa cum era odata.
În final despre Salonul Millesime, ce sa spun...Organizarea a fost la fel de buna ca la orice eveniment de vinuri din tara, fie el anuntat national, mondial sau mai stiu eu cum. Asa ca la anul in perioada aceasta, stati cu ochii pe Oradea, pentru ca, sunt sigur, asa cum a fost in 2018, vor fi multe vinuri bune de degustat si la anul.
Am stat la hotelul Ramada din Oradea, care pare si el cuprins de febra vinului. Exista un restaurant numit Syrah, sali de conferinte cu nume de podgorii celebre, un winespa (yap!), decoratiuni in camere care duc spre vin si destule altele, mici. Desigur, surpriza! patronii sunt membri asociatiei.
Una peste alta, n-a fost tocmai ca la alte targuri la care am fost. M-am simtit intr-adevar onorat si pe langa asta a fost si sentimentul pe care ti-l transmite acest oras, o frumoasa surpriza si un loc de vizitat pe care nu pot decat sa-l recomand. Sunt si cateva restaurante de clasa, unele aparute in proaspatul apărut ghid Gault Millau Romania. Cred ca ideea unui city break intern nu e deloc deplasata. Oradea are aeroport iar pretul biletului nu mai e astazi asa cum era odata.
În final despre Salonul Millesime, ce sa spun...Organizarea a fost la fel de buna ca la orice eveniment de vinuri din tara, fie el anuntat national, mondial sau mai stiu eu cum. Asa ca la anul in perioada aceasta, stati cu ochii pe Oradea, pentru ca, sunt sigur, asa cum a fost in 2018, vor fi multe vinuri bune de degustat si la anul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.