Vinurile Domeniului Vladoi la Ethos Cafe Galati (21.02.2015)

Sambata am fost martor si beneficiar al unei degustari organizate la confluenta dintre Ordinul Cavalerilor Vinului (multumiri pe aceasta cale Zenaidei Costea si lui Iulian Grigorescu), Ethos Cafe si -desigur- Domeniul Vladoi.

Iulian Grigorescu si Zenaida Costea

Ethos Cafe/Casa Serfioti
credit foto: Victor Cilinca, Viata Libera

Stabilimentul Ethos se gaseste la numarul 52, strada Domneasca, in asa numita Casa Serfioti, dupa numele familiei care a ridicat-o in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Azi imobilul se gaseste in proprietatea lui Marcel Capris, el insusi un cercetator istoric pasionat si cel de la care - sambata seara- am aflat mai multe despre aceasta frumoasa cladire. Numai parterul este deocamdata complet amenajat, etajul fiind inca in renovare. Oricum, este o bucurie sa vezi aceste cladiri vechi, cu cariatidele si decoratiile lor belle epoque revenind la viata. 

Vinul a fost prezentat chiar de proprietarul domeniului de la Siminoc (sat din Dogrogea- podgoria Murfatlar) Ion Vladoi, care este si vinificatorul pasionat al vinurilor. Vinurile sunt obtinute de pe plantatiile familiei, insumand aproximativ 19 hectare. Firma s-a fondat in 1995, insa abia dupa 2009 si dupa modernizarea cramei cu fonduri europene s-au putut lansa vinuri cu adevarat interesante.     

Desigur, mi-am luat note de degustare, dar inainte de acestea as vrea sa remarc franchetea cu care Ion Vladoi a vorbit despre vinurile sale si despre materialele oenologice folosite. Mie imi plac detaliile despre drojdiile folosite si tipul de baric sau gradul de prajirea al butoiului, pentru ca - cat de cat- inteleg aceste notiuni si impactul pe care le au asupra produsului final.  

Materialul didactic
credit foto: Iulian Grigorescu

Riesling italian 2013 Ravak (numele gamei). Un vin atipic, cu explicite arome florale. Abia în gust apar tusele robuste și minerale asteptate de la rieslingul italian. 81.

Sauvignon blanc 2014 Ravak. O bomba florala cu impresii de flori albe, soc, piersica. Are persistenta si fibră. 83-84.

Chardonnay 2013 Pivnita Basarabilor. Un chardonnay tipic, dupa retata moderna, plin, cu pepene galben, vanilie, mere golden, dar si ușoare tuse fenolice. Vinul a fost fermentat in lemn a beneficiat si de fermentatie malolactica si acestea dau un sentiment de catifelat si usor pastos, vanilat, dar nu din cale afara. 83

Chardonnay 2012 Pivnita Basarabilor. Un vin mai evoluat, dar mai liniștit aromatic, mai vegetal, cu tuse nițel mai ușoare pe papile, dar mai proaspete, decat fratele mai tanar. Pare mai burgund, cu lemn survenit ulterior incheierii fermentatiei, cu un impact mai scazut. Si nivelul de alcool e mai mic decat la cel din 2013. 83-84. Stiu ca majoritatea iubitorilor vinului l-ar prefera pe cel din 2013, care are un stil mai modern, insa permiteti-mi momentele mele retrograde, pe care mi le asum cu gratie.

Ion Vladoi
credit foto: Iulian Grigorescu

Rose 2013 Ravak. A fost un Rose interesant. Nu vreau sa fiu ironic, insa desi e inca jovial, nu mai propune aceleasi note mustind a prospetime precum a facut-o anul trecut. Zmeura si grapefruit-ul, ba chiar si fizz-ul reconfortant au lasat acum locul unui vin mai rezervat, cu afine rosii si un profil mai putin primavaratec. 79

Feteasca neagră 2013 (probabil din gama Pivnita Basarabilor) un vin proaspăt, frumos, delicios, cu arome clare de prune și vișine, cu picanterii obraznice, mai ales pe final. Fara lemn. Eu unul cred ca acest tip de vin este mai potrivit pentru strugurele nostru portdrapel decat retetarul standard pentru vinuri rosii baricate, atat de aplicat prin alte parti. 84-85.

Merlot 2011 Pivnita Basarabilor. Un merlot bine executat, cu aromatica de fructe combinate, proaspete și confiate. Tuse prăjite de lemn, aducând a cafea, dar si taninuri prezente mici, dar "musculoase". Mai are viata-n el. 84.

Preturile acestor vinuri in magazinele specializate (in Galati a se vedea Le Marche) ar fi intre 20 si 30 pentru gama Ravak si 30-40 pentru Pivnita Basarabilor, asadar moderate si bine pozitionate in ce priveste raportul pret calitate. 

Eu cred ca asemenea crame familiale, cu plantatii de dimensiuni reduse, trebuie incurajate si sustinute. Insa mai cred ca tocmai deoarece sunt relativ mici, iar forta de promovare este si ea implicit redusa, ar trebui sa urmareasca produse mai deosebite, care sa difere de curentul mainstream, de regula cu sentiment de lume noua. Pentru ca sunt producatori cu resurse mult mai mari care isi pozitioneaza produsele in aceeasi zona si dupa ce curiozitatea consumatorului se va fi satisfacuta, crama mica ar putea suferi un recul pe care si-l va explica mai greu. Dar cel mai important e sa se doreasca imbunatatirea continua, sa se experimenteze si sa nu se multumeasca cu putin. 

Trecand peste panseurile mele (nu stiu cat de folositoare), as vrea sa inchei spunand ca Domeniul Vladoi a fost una dintre frumoasele surprize ale anului trecut si sper ca va continua sa propuna vinuri bune la preturi decente.