Acest vin cretan provine dintr-o varietate indigena "antica si de demult". Producatorul- Lyrarakis- are marele merit de a fi contribuit la salvarea acestei varietati de la disparitie, plantand o suprafata mica cu ea. Jancis Robinson spune ca e un strugure cu mare potential.
Vinul se prezinta intr-o culoare aurie, un galben pai, ca sa fim mai exacti. Are o aromatica ierboasa, cu note de pere si lamai coapte, ba chiar o latura de patiserie. In gust se prezinta de partea delicata si usoara a vietii, aducand impresii texturale usor cretoase, producatoare de salivatie, ca de papa verde. Dar izul citric e cel care domina gustul si finalul. 12,5% alcool. 83 pct. A costat in jur de 10 euro la fata locului.
E genul de vin pe care nu poti sa te superi, deoarece se bea cu placere, cu usurinta si face pofta de mancare, adica cere si merge cu mancaruri specifice zonei, nesofisticate, cat mai aproape de natural- peste de mare fript sau minuturi cum ar fi feta in ulei de masline aromat si niste rosii prospete sau cascavalul kefalotyri cu rosii uscate. Nici sarmalele lor, reci si lipsite de carne, dar pline de ierburi aromate n-ar fi o apucatura rea. Dar sincer ar merge si cu mancarea de subzistenta inventata de marinarii minoani- pesmeti de paine neagra muiati in ulei de masline.
Propun sa nu ne mai intindem la vorba. E ora pranzului. Vinul mi-l amintesc bine, ramane sa gasesc o coada de peste pe undeva. V-am salutat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.