Bizar in sensul de...wow! Un vin elvetian vechi disponibil si in Romania

Cand am vazut aceasta sticla cu indicatia Vin du Valais, am ramas un pic nedumerit. Am vazut si harta de pe spate, dar n-am procesat topografia. M-am gandit ca e harta vreunui departament francez, iar vin du Valais o fi vreo apelatie mai obscura. Totusi indicatia ca este un "pinot-gamay" mi-a aprins becul. Desi ambele soiuri sunt frantuzesti- in Franta nu exista asa ceva. Poate doar in Beaujolais, dar cum cunosc oarecum zona- Valais nu mi-a spus nimic. Prima data m-am gandit ca e un vin belgian. Dar pana nu am cautat in google n-am crezut ca am de-a face cu un din...Elvetia!
Pe eticheta fata apare ca producator Cave Derborence, pe dop Jacques Germanier, iar pe spate o firma din Germania, care se vede treaba ca a importat vinul acum o mie de ani. Din experienta mea, stiu ca ce scrie pe dop e de regula sfant. Respectivul producator exista si astazi. 

In ciuda aparentelor, Dôle nu este marele producator de banane, ci un varf din muntii Jura, pe partea elvetiana. Valais este regiunea viticola care urmeaza cursul raului Ron (da, acelasi Rhone). Dar sa retinem ca Dole semnifica in principal stilul de vin si blendul  de Pinot noir (preponderent) si Gamay (impreuna trebuie sa faca 85%, restul de 15 putand fi compus din exoticele varietati  Gamaret, Garanoir, Carminoir, Ancellotta, Diolinoir, precum si din cunoscutele Merlot si Syrah). In orice caz podgoria si crama sunt localizate in jurul localitatii Conthey, asta daca va ganditi sa-i vizitati. 

Cat despre licoare, pot spune ca nu e vinul care a castigat cel mai mult prin invechire, dar...a dezvoltat niste arome exotice, deosebite. Pentru ciudatii ca mine asta e interesant. In fond cate vinuri cu arome de fructe de padure, visine si alte asemenea nu sunt pe lume...La un moment dat e firesc sa iti doresti si altceva. Si asta pe langa faptul deloc de neglijat ca e un vin din Elvetia, cu indicatie de pastrare 1-3 ani, dar care s-a putut bea si peste 25! Deci -atipic- n-au prea dat dovada de precizie. Dar nu m-am suparat deloc.

Vinul denota o culoare rubinie, virata spre mahon. Pe dop observi depuneri de cristale (sunt inofensive depozite de tartrati, nu va faceti griji!). Aromatica este bizara pentru un vin rosu, de hidrocarburi, dulceturi vechi, ghimbir si adieri saline. In gust e firesc suplu, dar racoritor, cu gust contradictoriu de cirese, portocala si bizarerii secundare de banana si chiar... morcov si pastarnac. Final mineral, sarat. 

Pe Vinescu.ro vinul costa 73 de lei. Avand in vedere exotismul, dat atat de origine, de vechime, dar mai ales de profilul paletei aromatice, nu mi se pare deloc exagerat. 

Singurul meu regret e ca nu pot experimenta aceleasi satisfactii si cu niste vinuri romanesti de o vechime asemanatoare, deoarece fie au un pret necuviincios, fie pentru ca sunt de mult, cum sa le spun...mumificate.

Beciul Domnesc Cabernet Sauvignon sec 2009

Exista un risc cand produci multa vreme vinuri rosii dulci si ai o politica neclara in ce priveste rotatia sticlelor

la raft si abilitatea de a sincroniza numarul de sticle produse cu vanzarile. De aceea, nu e de mirare ca unii cumparatori mai pretentiosi de firea lor nu au dat navala prin carrefoururi si kauflanduri sa cumpere acest cabernet sauvignon sec din 2009, produs de Vincon Vrancea, DOC Odobesti.

Daca n-ar fi obtinut o medalie de aur la Vinul.ro, in sectiunea retail (adica vin cumparat de ei din magazin), o mie de ani n-as fi cautat printre rafturi aceasta eticheta ultracunoscuta. Evident trebuie sa fii cu bagare de seama pe ce pui mana, pentru ca in acelasi loc se gaseau simultan varianta dulce si cea vinificata in sec.  Am scos 16 virgula ceva la casa si plin de emotie, ajuns acasa, am desfacut licoarea. 

Ei bine nu-i un vin deloc rau!  M-am straduit sa descopar nuantele caramizii care sunt prevestite pe contraeticheta si din fericire nu le-am gasit. De ce ar fi la un vin din 2009? Nasul poarta un usor cache de sticla, dar denota o sanatoasa vinozitate si chiar vagi arome de padure (muschi, frunze uscate). Fructul e ceva mai greu de ghicit, asa ca nici nu ma chinui. In schimb, in gust impresia se schimba radical. Plin, balsamic, corpolent, cu taninuri bine crescute, un balans intre zmeura si mure, afine si ceva herbal, ca de menta. 

Intr-un propozitie e un vin la care retii o oarecare greutate gustativa, o concentratie in gust, nu tocmai proprie acestei categorii de pret.

 Eu unul l-am preferat ceva mai rece, pe la 14-15C, tratandu-l ca pe un rosu rustic, dar presupun ca alte papile il pot aprecia si la temperaturi mai mari. 

83 puncte si o recomandare ferma pentru fripturi si alte mancaruri mai dure carora pare ca le poate face fata. Pretul mai mult decat decent, iar daca va exista si constanta in calitate, promit sa ignor etichetele si eventual sa incerc si alte vinuri din gama.

Iacob alb 2012 Unicom Production (DAVINO)

Nu trebuie sa fii prea cult sau prea habotnic ca sa intelegi ce semnifica aceasta eticheta. E vorba de scara lui Iacob sau Iacov, cum vreti, cunoscut de la un punct incolo ca Israel (Cartea Facerii, cap 28.). Omul „a visat că era acolo o scară sprijinită de pământ, iar cu vârful atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe ea". Apoi a aparut Dumnezeu care i-a comunicat niste chestiuni in general de bine. 

Asadar e o metafora, care s-a dezvoltat ulterior datorita lui Ioan zis si Scararul, care si-a castigat supranumele datorita cartii "Scara dumnezeiescului urcus", un soi de manual al renuntarii la lume si accederii acolo sus. Ideea scarii are diverse variante, multe manastiri romanesti avand pictate mural variatii ale imaginii. La Voronet, de exemplu, raposatii urca pe scara, de unde ai mai pacatosi sunt smulsi de draci si demoni, pe cand drept-credinciosii sunt binecuvantati de ingeri. Pana la urma si Johnny Cash zicea "There will be a golden ladder reaching down, When the man comes around". :) 

Bun, cam atat cu evlavia. 

Cupajul de sauvignon blanc si feteasca alba este dupa toate aparentele acelasi lucru cu gama Ceptura. Inteleg ca o va inlocui. Nu s-au gandit rau. Daca dai "ceptura alb" in google o sa descoperi orice numai acest vin- nu. Varianta 2012 mi s-a parut foarte reusita. Ca plasament in portofoliu e un vin mai aproape de Domaine Ceptura decat de Faurar. Dar cred ca am mai zis aceste lucruri si alta data. Vinul in sine ofera un interesant melanj intre impresiile florale, minerale si acide. Adieri de flori albe-soc, lamaita, un iz citric destul fin si care e filigranul vinului. In gust apar tuse de zarzara completate de tonuri vegetale, leguminoase. Ideea principala e feelingul de zarzara zemoasa (deci spre parg) care are si ceva puternic calcaros. Totusi toate aceste note, care la prima citire sugereaza un vin agresiv cu palatinul, sunt insa fin dozate, impresia finala fiind de robustete, dar si de finete. 85 pct. 

Asadar cand bei vinul esti pe scara lui Iacob. Cred ca e un soi de joc intre sobrietete si ebrietate. Stim cu totii ca nu-i bine sa utilizezi scarile dupa un anumit gramaj, dar pana la urma tine de virtutile fiecaruia.

Glorioso Crianza Bodega Palacio 1985 & 1986

Am incercat aceste vinuri in doua seri consecutive. Sunt DO Rioja, crianza (12 luni in baric), tempranillo, 12% alcool, de la o crama fondata in 1894.

1985 este un vin cu tuse de maturitate evidente, atat vizual prin nuantele mahon, cat si aromatic. Se disting tuse de caramel, tutun, marochin, conserva de porumb. In gust isi face intrarea usor, dar nu-i ia mult sa invaluie palatinul cu tonurile sale glicerinoase de dulceturi, aducand impresii picante, aromatice pe final. E un vin care n-o sa se faca mai bun de atat, ca sa ma exprim alambicat.

1986 a lasat impresii mult mai vivante. Culoare rubinie, cu usoare tuse cires. Olfactiv aduce a porumb, legume, tutun, iar gustul se remarca printr-un melanj racoritor si suplu, fructat, de cirese si rodi si ceva herbal pe final ori mai degraba o senzatie de lemn parfumat. Foarte agreabil si degraba varsatoriu...pe gat. Remarcabila capacitatea de invechire a acestei crianza, avand in vedere ca Bodega Palacio nu produce vinuri foarte scumpe, din nou...alambicat vorbind. :)

De gasit pe vinescu.ro

Cateva prejudecati personale

Am anumite prejudecati, recunosc. Cum ar fi ca pamantul este rotund. N-am dovezi, nu l-am vazut din spatiu, n-am vazut toate pamanturile posibile, am doar o cunoastere indirecta, adica am vazut filmari, am citit in manuale. Pur si simplu ti se spune de cand esti mic ca pamantul e rotund. Nu mai cauti dovezi. Accepti ideea ca este rotund si cu asta basta. Daca as fi trait in Evul Mediu as fi fost la fel de convins ca este plat.

Si in domeniul vinului am destule prejudecati. 

Una din ele ar fi ca nu poti face vinuri mari din plante tinere. Asta explica oarecum felul meu ireverentios de a ma raporta la unele vinuri romanesti. Asta e, imi asum propriile neajunsuri!

Apoi am tendinta (si sigur asta nu-i chiar o prejudecata) sa cred ca un producator care scrie pe etichete ineptii si spune la prezentari sau in discursul public tampenii dovedeste fata de potentialul cumparator (cumparator care are uneori fata mea) o lipsa de consideratie. Imi cer scuze, dar am tendinta s-o iau personal. Iata! Inca o mentiune in cazierul meu!

O alta prejudecata ar fi ca e mai usor sa descoperi care e sensul vietii decat sa gasesti o unitate si tipicitate de soi la fetestile negre de pe piata. 

Alta ar fi ca oenologii romani si straini (dar care vinifica feteasca neagra si nu numai) deopotriva au ciudata tendinta de a barica mai mult decat ar fi necesar (dupa parerea si papilele mele neprofesioniste) vinurile obtinute. Ca sa nuantez, nu atat timpul petrecut in baric, cat tipul de stejar folosit si gradul de prajire. 

Apoi prejudecatile mele se combina cu ale altora. Care au tendinta sa ma considere ceea ce nu sunt: un soi de autoritate publica, care ar trebui sa dea judecati depersonalizate si competente (de parca institutiile noastre publice chiar o fac:)). Ei bine, nu! Eu sunt un tip din Galati, fara studii de specialitate (chestiune pe care n-am ascuns-o niciodata, ba chiar e continuu prezenta pe pagina, prin acel disclaimer din subsol), dar care a degustat multe vinuri si s-a "prins" de niste lucruri in domeniul vinului, prin cunoastere intuitiva (nemijlocita, senzoriala) sau discursiva (mijlocita, adica "teoretica", ca sa-i zic asa). Cam asta ar fi. Pe scurt, competenta mea in domeniul vinului este limitata de ceea ce am gustat si am citit, nu de ceea ce am invatat institutionalizat sau de diploma din dotare. Daca e de ajuns sau nu ca sa ma fac ascultat, asta nu e problema mea. Dar e de ajuns ca sa ma exprim, asta e sigur, dupa cum vedeti.

O cina la Zahanaua Zexe cu M1 Crama Atelier

Dupa o zi grea la concursul Vinul.ro am fost invitati la o cina la zahanaua Zexe sustinuta de M1 Crama Atelier. Locul-foarte frumos, elegant si chic. Crama Atelier- probabil cea mai buna idee pe care a avut-o Murfatlar de multa vreme. 

Am gustat trei vinuri: 

Chardonnay 2011 Leat 6500 2011, 14 luni in stejar, 14%.  Nas de lemn (vanilie, lemn parfumat), fructe exotice. Vin cu aciditate buna, surprinzator de fresh in gust, cu suc de grapefruit indulcit, ananas. Vanilat si usor untos pe final. 84.  

Pinot Noir 2011 Leat 6500, 12,5%, arome prăjite de cafea, espresso, rom, barnyard, in gust nuante de iaurt cu fructe (zmeura, afine rosii). In acest sens usor dezamagitor (tot datorita propriilor prejudecati care imi creaza asteptari mai zemoase, de suc de cirese si fructe de padure proaspate), dar overall un vin bun., sau foarte bun pentru cei pe care nu-i deranjeaza aceste tuse lactate si  esentele de cofetarie. 84

Feteasca Neagra Arezan 2011 13% alcool. Rom, ciocolata, magiun, vanilie. Senzatii glicerinoase, prune uscate, taninuri fine, o adiere de ierburi aromatice, dar parca inca prea marcata de lemn. Imi amintesc ca am gustat vinul intr-o faza beta, in octombrie 2012 si sincer mi s-a parut mai...vivace atunci.  Cine stie, in naivitatea mea pot spera ca fructul sa faca un comeback spectaculos... 85

Seara in fine a fost reusita, locul minunat, cum ziceam, plin de obiecte ciudate si misterioase, mancarea delicioasa si vinurile bune. Discutiile din separeul scrumierelor au fost cel putin la fel de mustoase.

Una peste alta se vede ca La Crama Atelier se doreste si se face o treaba serioasa. Ba as zice ca si Murfatlarul cel mare incepe incet-incet sa ofere vinuri surprinzatoare prin calitate. De urmarit!

O trecere prin Pitesti cu oameni tineri si vinuri batrane

Si asa am ajuns pe Valea Oltului si intr-un final inserat la Pitesti. Aici ospitalitate, copii jucandu-se, pastravi si pastrame rumenindu-se si vinuri bune peste tot. Serios, la Ionut Popescu e casa vinului, o concentratie mare fiind la poarta, unde exista un magazin foarte bine dotat, cu mai toate bunatatile neoase, plus vechituri din lumea larga. Cateva ne-au trecut pe la nas in acea seara. Dan Micuda a fost partas la adunare si puteti gasi notele de degustare pe blogul lui. 

Imi permit, la randul meu, sa fac unele mici selectiuni:

ameteala, ceva?

A servit drept aperitiv un Berlucchi Cuvee Imperiale Brut, spumant italian fermentat prin metoda clasica din chardonnay si pinot noir, de o calitate foarte, foarte buna! Nu sunt de acord cu Dan in ce priveste comparatia nefavorabila cu champagne, eu unul incercand cel putin doua nume mari din celebra apelatie franceza mai putin bune decat acesta. Deci aviz amatorilor!

Tondonia tinto 1984, de la Lopez de Heredia,  s-a prezentat bine, cu aromatica previzibila pentru varsta sa, de padure toamna si usoare tuse de foaie uscata de tutun si marochin. In gust baubil, agreabil, plin de dulceturi si acadele, destul de lung pe final, cu note glicerinoase, persistente. Nu mai trebuie asteptat prea mult cu aceasta Rioja de linie. Daca imi amintesc bine e o crianza, deci nici macar reserva! Oricum pedigree-ul producatorului s-a vazut si iata- chiar daca nu e cel mai bun produs al cramei l-am putut bea cu succes dupa aproape 30 de ani! 

Vegaval Plata Grand Reserva 1993 un DO Valdepenas (de la Bodega Miguel Calatayud) serios, cu nas de piele, tabac, si un gust de fructe rosii suculente, cu taninuri fine, dar prezente, cu tuse picante, de condimente si o parte vegetala aromatica. Finalul e dominat de impresii de fruct dulce-acrisor, semn ca vinul e inca in viata si mai are satisfactii de oferit. O surpriza neasteptat de placuta prin amplitudine si echilibru si un semn ca nu numai Rioja si Ribera del Duero pot oferi vinuri mari.

Fac mentiunea importanta ca aceste doua vinuri spaniole se pot cumpara de pe Vinescu.ro, alaturi de multe altele.

Geiben Thornicher Ritsch Auslese 1976 s-a prezentat destul de bine, e in continuare un vin bun (iata o impresie din martie 2012), dar mi se pare ca incet-incet se apropie recomandarea "a se bea acum". Parca a mai pierdut ceva din persistenta citrica, aromata si mieroasa de pe final, dar e in continuare un riesling stas si o afacere buna. 

O hai sa-i zicem "batranica in devenire" a fost Cuvee Charlotte 2002, cunoscutul vin al celor de la SERVE Ceptura. Desi nu a fost bine plasat in coada degustarii, din vina noastra evident, parand mai greoi decat indurau papilele la acea ora si in respectiva filiatie, cu notele sale confiate, pline, corpolente si dulcege- nu prea surprinzatoare avand in vedere ca e un blend de feteasca neagra si cabernet sauvignon, totusi ceva surprinzator a oferit: vivacitatea. Exista inca taninuri sanatoase si un pic de zvac datator de sperante si pentru cativa ani de acum incolo. Doar ca intuiesc o aromatica din ce in ce mai glicerinoasa, dulceaga, cu gemuri si dulceturi. 

E drept ca in memoria mea afectiva nu vinurile vor ramane. Cel putin nu pe termen lung. Finisul cu cea mai mare remanenta il va avea intalnirea in sine, cu doua fetite jucandu-se cu papusile lor si parintii vorbind nerozii de oameni mari la masa. Si credeti-ma cand va spun ca nu a existat un  loc mai potrivit si mai natural pentru o sticla de vin decat pe acea masa, in acea seara.

Cioran, Noica si Stefan Gheorghiu

Dupa experienta Sibiu, am luat-o un pic spre sud, numai ca in acest caz sudul inseamna vreo 1000 de metri in sus. 

Vreau sa va spun ca distanta dintre Emil Cioran si Constantin Noica nu a fost niciodata la fel de pitoreasca ca in acea zi. Peisaje superbe intre Rasinari, o localitate cu un pitoresc aparte, strazi inguste si case colorate, si Paltinis, caruia nici nu stii cum sa-i spui- nu e nici localitate (nu exista niciun paltinisan, ca sa zic asa), nici statiune- in sensul unei dezvoltari acerbe (si isterice pe alocuri) cum vezi pe Valea Prahovei. Un spatiu intre locul unde s-a nascut un filosof celebru si locul unde a murit un altul. 

Am stat la un hotel amplasat la cativa pasi de reconstruita Vila Noica, stabiliment foarte bun daca iti place tarasenia asta noua cu spa-uri, piscine, saune etc.

E bine ca in acest ambient am luat la cunostinta de deja celebra scrisoare deschisa adresata mie si semnata de un om imaginar.  Dupa un rechizitoriu demn de un absolvent cum laude la Stefan Gheorghiu- adica tot tacamul ("esti prost, corupt, ipocrit, etc, etc, reabiliteaza-te, tovarase!"- dar totul impachetat intr-un discurs decent ca limbaj) eram rugat sa nu mai murdaresc lumea vinului romanesc, in special o anumita parte a ei. N-as putea spune ca nu am anticipat o reactie vehementa din partea celor doi producatori, mai ales stiind carentele mari de comunicare pe care le au. Daca la Cotnari am inteles oarecum reactia de frustrare a unui angajat de acolo (eu sunt doar curios cati ani vor mai trece pana un vinut fermentat pe fast-forward va inceta sa fie numit de autori "opera de arta oenologica"), in cazul WineRO lucrurile au mers ceva mai departe. 

Oricum, un lucru a fost util: asemenea situatie iti arata cine iti sunt prietenii sau sustinatorii si care sunt persoanele care nu te inghit si care au nevoie doar de un mic impuls ca sa se burzuluiasca nitel la tine sau sa se bucure de circumstanta.

Mi se pare ciudat ca oamenii reactioneaza atat de violent. Eu mi-am exprimat un punct de vedere asupra unei denumiri comerciale pe care nu am gasit-o in regula. Reactia a fost fabuloasa. E ca si cum i-ai spune cuiva "vezi ca ti-a iesit usor camasa din pantaloni", iar reactia respectivului ar fi "ce-ai zis de mama, mai animalule?".   

Noroc cu drumeagul umbrit de brazi batrani, cu jocurile de lumini si umbre, cu linistea aceea fecunda. Iti dai seama de ce a stat Noica atata amar de vreme acolo.
Andre Comte-Sponville, un filosof francez pe stil nou, spunea intr-un interviu ca filosofia este femeia de serviciu a culturii. Ei bine, mi se pare ca presa libera de indatoriri si prejudecati, cu bloggerit-ul inclus aici, asigura acelasi serviciu igienico-sanitar, la un nivel mai necalificat, desigur. Nu am dubii ca oamenii carora le atragem atentia sa nu mai arunce hartiile pe langa cos se vor enerva in continuare si vor reactiona previzibil, spunand ca ce ne bagam noi, ca sunt hartiile lor in fond, ba chiar vor spune ca ne pierdem vremea dand cu mopul si ca ar trebui sa lasam totul asa cum este, adica frumos si curat.
E minunat sa fii liber, sa poti spune in orice moment ce-ti trece prin cap, fara temeri. Iar asta e un lucru care ne separa. Asta stiu sigur. Incerte sunt lucrurile care ne pot uni. Ori acestea nu sunt prea usor de descoperit in acest moment.

BBdV ep. 29. 4XFuller's

Am stat in Sibiu o noapte, la un boutique-hotel foarte cochet de pe strada Cetatii. La o cafea, butonand telefonul, am aflat ca exista o degustare de bere in apropiere, intr-un loc numit Just Beer (str. Bastionului nr. 3), degustare de beri Fuller's in prezentarea Dianei Pavelescu (membru ADAR). Asa ca pe seara m-am infiintat in locul respectiv, care si pe dinafara si pe dinauntru arata a carciuma veche, autentica. Centrul Sibiului, ce sa facem...

Prezentarea a fost profesionist condusa si a urmat un profil interactiv. Ei, daca ar fi sa remarc ceva ar fi participantii. Cel mai impresionat lucru a fost ca in timpul prezentarii nu s-a fumat.  Si n-am auzit apeluri publice inainte. Cum s-a terminat, iar oamenii s-au intors la berile si dialogurile lor, n-au trecut 5 minute si simteai ca esti intr-o berarie. Dar in timpul degusarii- nimic, nimic! Eu unul am fost la degustari si lansari de vinuri in buricul Bucurestiului, la care vreun boem isi aprindea cate o pipa aromata, ca nu mai conta prea tare ce aveai in pahar. Asadar, thumbs up, Sibiu!  

Honey Dew. Arome florale, de miere, dulceață de portocale. Amaruiul intra pe final, ca turbina la un motor

turbo. Bravo lui! Atentie pentru puritani: nu-i zice Honey Dew de pomana! Contine miere! Evident doamnele au fost incantate. 3,5/5

London's Pride. Culoare chihlimbarie, arome de ace de pin, sirop de patlagina, citrice, lamaita. Gust sec, provocator de salivatie. Oricand, oriunde:) 4/5

ESB. O bere roșiatică, cu tuse mahon, cu aromatica usor florala si usor exotica. Agreabilă, se aseaza pe papile minunat, cu tuse de sirop de artar, citrice, devine tomica per final ca o ciocolata amara. O bere foarte buna. 4/5

Past Masters Old Burton Extra. E un English Strong Ale mai tare decat suratele (undeva la 7,3%), cu o culoare rosie-maronie. Aduce a caramel, cafea, cascaval afumat. Nu am receptat-o asa de deosebita si agreabila ca pe cele dinainte, dar e o bere buna fara indoiala. 3,5/5

despre alte beri de la cea mai veche fabrica de bere din Londra: aici

Punctajele mele de la Premiile de Excelenta Vinul.ro 2013

Cateva precizari:

• Medaliile s-au dat astfel: Argint: 84-86,9; Aur- 87-92,5; Marea Medalie de Aur 92,5- 100. 
• Lista cu Medalii: AICI
• Punctajul se compune din media notelor celor din comisie, dupa ce s-au inlaturat extremele, adica cea mai mare, respectiv cea mai mica nota. In ultima zi insa, la sesiunea de redegustare, nu s-a mai aplicat aceasta regula, media fiind compusa din notele tuturor membrilor comisiei. Motivul principal a fost acela ca unii membri nu au mai putut ajunge si in aceasta a patra zi de concurs...
• In comisia din care am facut parte nu prea s-a discutat. Cand s-a intamplat totusi, discutiile s-au purtat pentru eventualitatea ca un vin sau altul sa primeasca sau nu o anume medalie. Unii membri ai comisiei si-au modificat punctajele tocmai pentru ca respectivul vin sa primeasca o medalie sau alta. De exemplu eu mi-am modificat o singura nota, de la 82 la 83 pentru ca un vin oarecare sa atinga in medie 84 pct, deci argint.
• Vorba presedintelui de comisie: daca vinul nu are sanse la medalii punctajul nu prea conteaza. Din acest motiv la vinuri inferioare au fost cazuri cand punctajele au diferit destul de mult. Pana la urma concursurile de vinuri au ca miza medalia si nu 80+ sau 90+.
• Punctajele sunt subiective, desi sunt- de multe ori intre membri comisiei- obiectiv de subiective, in sensul ca se gasesc intr-o plaja destul de mica.  Apoi, pana nu experimentezi pe pielea ta, nu prea iti dai seama cat de mult influenteaza seria un vin sau altul. Dupa mai multe vinuri proaste- unul bun pare si mai bun.  Apoi, nimeni nu are rabdare sa observe evolutia sau transformarile in timp. Aerarea poate sa fi fost suficienta sau poate nu, asta tu ca degustator avand doar 2-3 minute pe proba nu poti lua in considerare.
• Notele s-au dat pentru vinurile din pahar. Daca eticheta reala corespunde acelui vin sau nu, n-am de unde sa stiu. Dupa ce am vazut, unele vinuri (dupa ce se predau fisele de catre presedintele de comisie fiecarui jurat i se da "cheia" zilei, adica lista cu denumirile vinurilor) s-au prezentat mult mai bine sau mult mai prost decat amintirea mea despre ele. Si trecem peste diferente de 1-2 puncte, vorbim aici de diferente mari de memorie gustativa ori diverse defecte. Am o mica lista de vinuri pe care le voi testa personal pentru conformitate, ca sa zic asa, in masura in care le voi gasi si memoria ma va ajuta sa le compar.
• Sectiunea "retail" semnifica ca probele au fost cumparate de Vinul.ro din diferite hypermarketuri. "Non-retail" si "en-primeur" sunt categorii compuse din vinuri inscrise de producatori si evident trimise la concurs de catre ei. Nu putem decat sa speram ca n-au gresit etichetele:)

Ziua 1
Seria 1 Vinuri albe seci (3-5 euro) non-retail
Aligote Casa Panciu 2012- ambele probe catalogate cu defect de dop de presedintele de comisie
Plavaie Livia 2012 70
Sarba Livia 2012 79
Francusa Selectii 2012 83
Chateau Selectii 2010 78
Feteasca Regala Livia 2012 74
Sauvignon Blanc Varius 2012 86
Viognier Cote de Danube 2012 (Bulgaria) 73
Chardonnay Via Etulia 2011 (R. Moldova) 85
Dry Muscat Domeniile Boieru 2012 60
Cabernet Sauvignon (in alb) Casa Panciu 2012 70

Seria 2 Vinuri rosii seci (5-6 euro)- retail
Negru de Dragasani Castel Starmina 2011 68
Pinot Noir Prahova Valley Reserve 2012 81
Feteasca Neagra Villa Zorilor 2012 77
Feteasca Neagra 3 Hectare 2012 78
Merlot Arbora 2011 81
Merlot Jirov 2009 83
Cabernet Sauvignon Prahova Valley Special Reserve 2012 84
Cabernet Sauvignon Maiastru 2011 80
Cabernet Sauvignon 3 Hectare 2011 76
Cabernet Sauvignon+Merlot Jirov 2009 81

Seria 3 Vinuri rosii seci (9-11 euro) non-retail
Feteasca Neagra Alira 2011 78
Feteasca Neagra&Merlot Liliac 2011 83
Cabernet&Merlot Epicentrum 2012 84
Shiraz Neptunus 2011 85
Syrah Secret Viu Manent 2010 (Chile) 88
Malbec Secret Viu Manent 2012 (Chile)  71
Malbec Gran Reserva Viu Manent 2011(Chile)  75
Barbera Dodicidodici 2009 (Italia) 86
Valle Cupa 2007 (Italia) 89

Ziua 2
Seria 1 Vinuri albe seci (peste 10 euro) non retail
Gavi di Gavi Villa Sparina 2012 (Italia) 79
Pinot Gris Maria 2011 84
Furmint Stonewine 2012 79
Sauvignon Blanc Secret Viu Manent 2013 (Chile) 86
Sauvignon Blanc Liliac 2012 88 (e vinul care, la redegustarea efectuata de alta comisie, a primit MMA, cu un punctaj mediu de peste 92.5)
Chardonnay Ana 2012 81
Rusalca Alba 2012 84
Origini Oromanisa 2012 86
Alb de Purcari 2011 (R. Moldova) 88
Gewurztraminer Ritratti 2011 (Italia) 84

Seria 2 Vinuri rose neimbuteliate
Rose Alira 2013 75
Busuioasa de Bohotin Cotnari Domenii 2012 81
Busuioaca de Bohotin Vinicola Averesti Inox 1 2013 83

Seria 3 Vinuri rosii seci (13-14 euro) non retail
Pinot Noir Selection Villa Vinea 2011 79
Feteasca Neagra Selection Villa Vinea 2011 84
Merlot Lacerta 2011 80
Cabernet Franc Stonewine 2009 86
Ovas 2012 88
Dragaica Rosie 2011 87
Incantation 2009 84
Monte Gradella 2008 (Italia) 84

Seria 4 Vinuri rosii demiseci (6-8 euro) retail
Pinot Noir Mosia de la Tohani 2011 46
Pinot Noir Cocosul dintre Vii 2011 76
Feteasca Neagra Budureasca 2012 74
Feteasca Neagra Private Reserve (soare) 2012 79
Feteasca Neagra Epoque 2011 75
Cabernet Sauvignon Velvet 2011 75
Cabernet Sauvignon+Merlot Silk 2011 79

Ziua 3
Seria 1 Vinuri efervescente retail
Zarea Diamond Collection Rose 80
Cuvee Millenium sec 55
Angelli Imperial 72

Seria 2 Vinuri efervescente (peste 10 euro)- non retail
Jane Ventura Reserva de la Musica Brut Nature 2009 (Spania) 85
Edoardo Miroglio Brut Zero 2009(Bulgaria) 70
Prosecco Colle Baio 2012 (Italia) 83
Spumant Domeniile Panciu Brut 71

Seria 3 Vinuri albe demiseci (5-11 euro) non retail
Kerner Premium Villa Vinea 2012 83
Kerner Selection Villa Vinea 2012 84
Smarald Selection Villa Vinea 2012 85
Diamant Selection Villa Vinea 2011 79
Tamaioasa Romaneasca La Cetate 2012 76
Gewurztraminer Premium Villa Vinea 2012 80
Gewurztraminer Selection Villa Vinea 2012 79

Seria 4 Vinuri rosii seci (8-10 euro)- retail
Feteasca Neagra Caloian 2011 81
Feteasca Neagra Balla Geza 2011 80
Feteasca Neagra Crama Ceptura 83
Merlot Arlequin 2009 76
Merlot+Feteasca Neagra Crepuscul 2012 80
Merlot Caloian 2011 82
Cabernet Sauvignon Domeniile Samburesti 2010 82
Cabernet Sauvignon Domeniul Coroanei Elite 2011 83
Sable Noble Rosu 2012 84

Seria 5 Vinuri rosii demidulci si dulci(4-5 euro) retail
Pinot Zestrea 2012 69
Feteasca Neagra Zestrea 2011 71
Feteasca Neagra Beciul Domnesc 2009 80
Rai de Murfatlar rosu 2011 80

Ziua 4
Vinuri degustate anterior in concurs, cu note peste 80 si sanse de trecere la medalii superioare.
Nota: daca nota de la redegustare era mai mica, se pastra cea de la prima degustare.
Mentionez ca aici vinurile n-au mai fost pe categorii, altele decat de culoare si gust (sec, demi, etc)
Seria 1 Vinuri albe demiseci
Feteasca Regala, Feteasca Alba, Viognier AV 5 2013 83
Sauvignon blanc Nec Plus Ultra 2012 80
Feteasca Neagra Premium Villa Vinea 2012 82
Kerner Premium Villa Vinea 2012 75 (83 in prima degustare)
Gewurztraminer Premium Villa Vinea 2012 82 (80)
Smarald Selection Villa Vinea 2012 83 (85)
Tamaioasa Romaneasca Cotnari Domenii 2011 86
Diamant Selection Villa Vinea 2011 79 (79)
Blanc Selectii 2009 87

Seria 2 Vinuri albe dulci
Icewine Purcari 2012(R. Moldova) 85
Grasa de Cotnari 1984 86
Grasa de Cotnari 1979 86

Seria 3 Vinuri rosii seci
Cabernet Sauvignon Avincis 2012 83
Byzantium Rosso di Valachia 2012 81
Cabernet Franc Chateau Bourgozone 2011(Bulgaria) 80
Feteasca Neagra Glia 2011 84
Terra Romana Millenium Rosu 2011 79
Pinot Noir Premium Villa Vinea 2011 80
Cabernet Sauvignon Via Etulia 2010 (R. Moldova) 83
Shiraz&Cabernet Sauvignon Jacob’s Creek 2010 (Australia) 76
Senator Private Collection 2008 80

Despre cum m-am intalnit cu un bun prieten si am ajuns in pivnita Patriarhiei. Via Domnului- Vinul manastiresc cu doua medalii la PdE Vinul.ro

Intr-o zi, saptamana trecuta, dupa ce mi-am terminat treaba la concursul Vinul.ro, ma gandeam sa-mi vizitez un prieten care lucreaza la una din cele mai mari corporatii din Romania. Nu incercati s-o ghiciti, nu apare in Forbes sau Ziarul Financiar. Dar cei mai multi dintre noi trecem cel putin o data pe zi pe langa sediile si sucursalele sale. Unii chiar isi fac cruce. Ati inteles: e singura "firma" din Romania care are ca obiect de activitate nemurirea sufletului. O "firma" care imparte dividendele in soapte de rugaciune si fum de lumanare.
Eu unul (dupa cum probabil intuiti, he he) nu sunt habotnic, dar nici nu fac parte din cei care dezavueaza aceasta institutie doar pentru ca se ocupa si de afaceri lumesti pe langa cele divine. Sunt, pentru a adapta o sintagma a lui Orhan Pamuk, un "ordodox cultural". Adica inteleg si respect majoritatea obiceiurilor si credintelor, fara insa a avea o relatie prea stransa cu Biserica. Dar...ma gandesc ca nu e totul definitiv pierdut, ca sa zic asa.

Bun, asadar il sun si ne intalnim la o cafenea de pe langa facultatea de teologie. Si vorbim de una, de alta, ca doi prieteni din vechimea mare care nu s-au vazut de mult si cand ajungem la motivul prezentei mele in Bucuresti ii spun ca "Sunt in juriu la un concurs de vinuri ". "Interesant, spune el, sa stii ca si noi avem niste vinuri, ar trebui sa le gusti". Hm, sincer impresia mea despre vinul manastiresc nu era cea mai luminoasa. Stiti dumneavoastra, metode antice, budane mari, bun-nebun, Doamne-ajuta! Eventual vinificate cu rest de zahar generos, pentru ca au uz liturgic si nimeni nu vrea ca un copilas sa se inece cu un batranesc sec de ti se strepezesc dintii. "Acestea sunt pentru consum, nu pentru impartasanie", zice el. "Dar nu vrei sa-l intalnesti pe parintele responsabil cu vinul si eventual sa vizitezi si pivnita?". Acuma ce sa zic si eu, nu mi se intampla prea des sa vizitez o pivnita aflata chiar sub resedinta patriarhala, aflata evident pe dealul Patriarhiei, ori cum am aflat cu aceasta ocazie ca se numeste: Colina Bucuriei. 

Am coborat cativa pasi intr-un demisol unde la un birou statea Parintele Petru. Am aflat (desi aspectul m-a pus oarecum in garda) ca este preot-calugar, absolvent de Agronomie si Teologie, responsabilul cu vinul de la Patriarhie. Am mai aflat ca pe langa vinul liturgic, exista si vinuri a caror comercializare se incearca, iar acestea noi provin de la Cooperativa Agricola Via Domnului Urlati, care reuneste cateva manastiri din zona Dealu Mare. Deci, ca sa nu ducem discutia in zone nepoliticoase si recurente in presa, avem o persoana juridica platitoare de taxe ca orice muritor. Crama este la Manastirea Jercalai, de langa Urlati, jud. Prahova, deci in miezul podgoriei Dealu Mare, fiind vecini cu unele din cele mai prestigioase firme producatoare de vin din Romania. Mai mult, vorbim de o crama noua, la contructia careia s-au utilizat inclusiv fonduri europene. Plantatiile sunt vechi, bine lucrate, calugarii fiind destul de meticulosi. Parintele Petru a aflat cu oarece mirare ca ma aflu printre juratii de la Vinul.ro, iar eu cu si mai mare mirare ca au inscris doua vinuri in concurs!!! Am mai discutat cateva minute in care mi s-a spus ca vinurile sunt curate, produse cu interventii minime, doar cu sulfitare, si aceea la nivele minime. La plecare mi s-au incredintat cele doua licori- un Merlot si o Feteasca Neagra, ambele 2012 si DOC-CMD Dealu Mare.

Mi-am luat la revedere de la parintele Petru si de la vechiul meu prieten si m-am dus la cina oferita de Vinul.ro si Avincis la Cafe Van Gogh, de langa Banca Nationala. Cum l-am vazut pe Cezar Ioan, l-am intrebat de vinurile de la Patriarhie, mai ales ca n-au fost repartizate comisiei din care faceam parte. "Via Domnului? zice Cezar. Da, sunt in concurs. Si nu asa oricum, am impresia ca au punctaj de medalii!" Am ramas pentru a doua oara masca, va dati seama.

Cam asta e povestea. Merlot-ul l-am desfacut la o cina tarzie de la Charme si am concluzionat ca e un merlot tipic, sec, cu extract bun, aromatica impetuoasa din pricina tineretii, are acea combinatie tipica de moliciune dulceaga si taninuri sanatoase, cu fructe negre si tuse glicerinoase, dar si o aciditate si structura care ii poate asigura cativa ani linistiti de acum incolo. 

Feteasca, vin demisec bagat in viteza de cei 14.6% alcool, a fost o alta poveste interesanta. Nu ma feresc sa spun ca, ca in ciuda alcoolului cam nabadaios daca vinul nu e frapat pe la 14-15 grade, e dupa mine una din cele mai sincere expresii ale strugurelui pe care le-am gustat. Are o aromatica de boaba coapta de strugure, atat de naturala si iesita din comun fata de altele de pe piata dar si un gust cu buna tipicitate, amintind de prune suculente si variate condimente. Precum merlotul, are o corpolenta buna si o aciditate capabila sa faca extrem de baubil un demisec cu numai putin de 8 gr zahar! 

Primul vin (merlot-ul) a fost superior (in sensul ca ar fi primit o nota mai mare in orb de la mine). De altfel, a si primit o medalie de aur pentru performanta sa. Cosmin Grozea l-a punctat cu 89 de puncte. Eu l-as vedea ceva mai jos (85), dar axiologia notelor date la concursuri e nitel diferita de cea normala, de consum. Feteasca, medaliata cu argint, mi s-a parut insa foarte expresiva si onesta. 83 pct.  Din pricina nivelului mare de alcool trebuie sa luam foarte in serios recomandarea de pe contraetichata (a se bea cu "buna masura!"). Sa avem grija, suntem ispititi!   

In ce priveste pretul, inteleg ca se poarta discutii cu mai multi retaileri, ramane de vazut unde se va gasi si la ce pret il vor urca acestia. Oricum, pretul de la crama ar fi undeva in jur de 15 lei, deci cuviincios, cel putin.

In concluzie, eu cred ca ar trebui sa stam cu ochii pe rafturile magazinelor. 

Nu-i de gluma cu calugarii acestia!

Jurnal de concurs: Premiile Vinul.ro 2013

Saptamana trecuta, de luni pana vineri, am fost jurat la Premiile de excelenta Vinul.ro. A fost prima oara. De fapt, a fost si prima oara cand am degustat vinuri pe nevazute, la Galati nefiind chiar ultima moda.

Una peste alta, vreau sa va spun ca a fost o experienta foarte frumoasa. Nu atat jurizatul in sine, care este mai mult munca decat distractie, cat relationarea cu oameni avand aceeasi pasiune.

In caz ca va intrebati, am fost repartizat in comisia prezidata de jurnalistul elvetian Pierre Thomas, om cu vreo 20 de ani de experienta in domeniu. Ceilalti "comisari" au fost Rares Marinescu (membru Adar, proprietar de magazin), Emil Manea (managerul restaurantului Charme din centrul vechi), Bogdan Dumitrescu  (somelier) si Cosmin Tudoran (om de bine, sofer, cantaret, blogger). Ca sa zic asa am fost colegi de munca patru zile.  Lista completa a juratilor poate fi accesata aici.

Sa va spun pe scurt care a fost rutina: trezit ora 7.30. Mic dejun. Ajuns la casa Vernescu. Munca incepea la ora 9, in fiecare zi. Intr-una dintre sali- mese rotunde, cu numele noastre pe masa, ca la nunta:), trei pahare tip OIV, fise de degustare si o foaie pe care sa ne notam pentru noi punctajele si alte mentiuni. Seriile n-au depasit zece vinuri si au fost organizate pe categorii de pret. Adica chestiuni de tipul "albe demiseci non-retail 3-5 euro" sau "vinuri rosii seci de retail de peste 10 euro". Servirea s-a realizat de un corp de somelieri, sticlele au fost secretizate, imbracate in "pijamale", juratii neavand cum sa stie ce vin anume degusta. Dupa fiecare serie se facea o pauza de 10-15 minute. Numarul de vinuri pe zi fiind de vreo 30-40 maxim, totul durand cam pana la ora 12, asadar efortul a fost sustenabil. Dupa care: pranz, program de voie, apoi in fiecare seara cate o cina, in care cate un producator si-a etalat vinurile. Dupa prima seara, dinaintea primei zile de concurs, in care fiecare jurat a adus cate o sticla pe care s-o ofere celorlalti la restaurantul The Gang, am avut opriri pe harta carciumareasca a Bucurestiului la Zexe- cu vinuri de la M1, la Casa Doina- cu Davino si la Van Gogh Cafe- cu Avincis. Apoi, in diverse configuratii mai restranse, ne-am mai bucurat de ospitalitatea altor locuri frumoase, cum ar fi Charme (via Emil Manea) si in ultima zi, dupa ceremonia de premiere, cu Ryan Opaz (catavino.net) si Radu Rizea- Beraria La 100 de beri si Absintheria Sixtina (ambele via Bogdan Tanasescu), unde experientele senzoriale au atins cote alarmante si s-au soldat cu neasteptata bucurie a lipsei durerii de cap a doua zi. 

Bun. Despre competitia in sine, as vrea sa subliniez ca oamenii de la Vinul.ro (Valentin Ceafalau, Cezar Ioan, Horia Hasnas) au jucat pe toate pozitiile si au avut grija ca toate sa mearga unse. Despre vinuri...prefer sa va zic mai multe intr-o postare separata. Oricum lista cu premiatii a aparut deja pe site-ul Vinul.ro. 

O sa zic doar ca atata apa ca la acest concurs de vinuri n-am baut niciodata:) Au fost si cateva vinuri pe care le-as reincerca cu placere, dar si multe (cam prea multe) pe care sper sa nu le mai gust vreodata, ceea ce va doresc si voua. Am remarcat si multe variatii intre vinuri pe care le-am incercat cu alte ocazii si felul in care s-au prezentat in concurs. Apoi, nu vreau sa fiu malitios, dar nu pot intelege de ce vinuri care se gasesc in marele retail au fost inscrise de producatori in sectiunea non-retail, adica cu probe trimise de la crama. Unii dintre dvs. intuiesc unde bat, nu insist aici. Sau mai bine zis, eu unul pot intelege, dar as prefera sa n-am dreptate in rationamentul meu. Obiceiurile proaste mor greu, cum se zice. 

Dar, ca sa incheiem mai optimist, intr-un final, dupa acest concurs sunt incredintat de utilitatea acestor manifestari. Pot scoate la iveala cateva diamante din noroi, dar si sa confirme cateva vinuri de o calitate mult mai mare. In final, e si o doza de sansa. Punctarea depinde mult de vinurile dinainte. Dupa 4-5 dezastre orice ar urma dupa ele cat de cat potabil o sa ia mai mult decat ar fi meritat in alta circumstanta.

Mai vorbim. Sunt multe de spus.

Premiile de excelenta Vinul.ro

Au loc si anul acesta intre 12 si 15 noiembrie, la Casa Vernescu, in Bucuresti. Un link catre descrierea listei cu jurati gasiti AICI. 

Anul acesta mi s-a facut onoarea sa fiu invitat printre cei care vor juriza vinurile aflate in concurs, invitatie pe care am acceptat-o deoarece sunt curios sa vad cum functioneaza un concurs serios de vinuri, din interior.

Asa ca in perioada imediat urmatoare n-o sa comunic prea eficient, deoarece intru in cantonament:)

2006 Chateau Saint Christoly Cru Bourgeois Medoc

Sa gasesti un astfel de vin la 12.99 lei e aproape ireal. Pretul unui cru bourgeois e de regula ceva mai mare, mult mai mare procentual, undeva pe la 10 euro. Probabil in Lidl-ul de langa mine au ramas cateva sticle si nu stiau cum sa scape de ele. Din fericire au ales calea corecta: reducerea masiva.

Bun, hai sa ardem niste etape. 

Ce este un cru bourgeois? E o marca de calitate oferita producatorilor din regiunea bordoleza Medoc, la cererea acestora, de catre un organism independent (din 2010- Bureau Véritas, cine a avut treaba cu certificarile ISO nu se poate sa nu recunoasca numele). Pe scurt, sunt crame mai jos de cru classe, dar peste marea masa. 

Cine sunt Chateau Saint Christoly? Am remarcat cu oarece mirare ca este vorba despre doua surori, din familia Herauld-cea care a infiintat chateaul la mijlocul secolului al 19-lea. Puteti vedea o mica prezentare, precum si identificarea vizuala a locului pe acest site extraordinar, cum le-as dori si asociatiilor noastre de podgoreni sa aiba. Nu e o crama cu enorma traditie de inalta calitate, de altfel chiar doamnele remarca ca tatal lor prefera (sau nu avea de ales decat) sa vanda vinul vrac. E bine ca au facut un efort, altfel n-am fi vorbit despre ei astazi, cand se produc aproximativ 180.000 de sticle pe an. 55 % din suprafata este plantata cu merlot, restul cu cabernet sauvignon.

Cum e vinul? Nu e rau, chiar daca e evident ca nici anul nu a fost foarte generos cu ei, motiv pentru care banuiesc ca a ajuns in Lidl, se simte totusi textura de calitate a vinului. Nasul e dominat de fructe confiate, cacao, dar apar tuse aromatice de toamna, cu frunze uscate, porumb copt, dar si in subsidiar tuse de carmangerie, chiar prea "funky", undeva la limita dintre interesant si neplacut. Gustul e agreabil, cu o aliura dominata de aciditatea buna si de taninurile polisate, fine. O combinatie de fructe- prune si visine- ciocolata neagra, trufe, miez de nuca si o coloana vertebrala tot vegetala care se continua din miros si pana in post-gustul destul de persistent. 

Alte consideratii. 84 pct, deci la acest pret de achizitie vorbim de un chilipir. Poate ar fi meritat mai multe puncte, dar releva mai ales olfactiv note cam bizare, datorate probabil si unui usor cache de sticla accelerat de anul petrecut in raft. Oricum, exista acea structura compacta si o anumita calitate specifica, evidenta gustativ, care te face multumit. Remarc sticla si dopul care sunt de calitate. Exista unele depuneri, dar nu suficiente incat sa necesite decantare. Totusi o aerare mai lunga o ora (si peste) ii va folosi.

Pacat ca nu se mai gaseste in toate magazinele din tara. Daca atunci cand sunteti la cumparaturi dupa lucruri mai vitale, il zariti pe undeva, puneti mana pe el fara regrete.

Chateau Ridicule Premier Grand Cru

Pe numele intreg Chateau Ridicule Premier Grand Cru du Tzandarey sur Vale este un vin romanesc tot mai des intalnit in toate podgoriile tarii.
Am crezut ca zilele de glorie ale "chateaurilor" romanesti, cu sediul la Urlati sau Fartanesti au apus. Ca patronii si oamenii care dau ok-ul unor denumiri si etichete au depasit faza de emulat Bordeaux-ul la nivel aspirational. Unii stiau de la bun inceput ca e cusuta strident cu ata alba. S-au prins ca publicul consumator a depasit faza in care cumpara un vin doar pentru ca incepea cu Chateau sau ca suna mai fancy-pantsy furculision, mi-am zis eu cu naivitate. 

Dar nu! M-am inselat! Exista tot timpul nou veniti in clubul marelui ridicol!

Dupa celebrele exemple cu Chateau Cotnari (Nea Fane lacrimeaza); dupa Chateau Domenii (pe cale de disparitie, thumbs up!, Davino), la care am lacrimat eu, pentru ca vinul dinauntru era foarte bun; dupa Chateau Valvis dupa care n-a lacrimat nimeni, din pricina pretului exorbitant; dupa greseala promt prompt reparata cu grand cru-ul de pe dopul sticlelor de Rapsod 2008; dupa pizzerii, trattorii si tenute din Odobesti sau Colibasi, iata ca a aparut si un Gran Cru. Sigur aici ridicolul e amplificat de faptul ca gran cru e varianta copiata de italieni de la francezi (unde e grand cru, adica un vin provenit dintr-un areal cu adevarat special), semn ca ridicolul si furtisagul in scop de marketing e o plaga mondiala. Sa nu ne amagim si sa nu-i blamam prea tare. Sunt atatea Chateau-uri pe lume, din China pana-n Brazilia si inapoi in Bulgaria, ca pare aproape rautacios din partea mea sa atrag atentia ca nu-i ok.

Daca inteleg bine avem un soi de bordeaux (ca doar e cabernet si merlot), dar italian-style, ca doar e gran cru, fara "d". Facut in Romania, in Banat, in podgoria Recas, de catre Petrovaselo. 

Deci, aplauze, avem un nou membru in lista!
PS: Dar stati, intre timp a aparut alta dihanie, un Grand Vin! Tot din vii de 5-6 ani, caci daca mai imbatraneste vreo doi, deja o sa scrie pe eticheta Grand Vin Vieille Vignes! Pret? Ei si voi, acum: 70-90-100, fara numar! Cine? WineRo, aka Alira.
Adevarul e ca in aceasta panoplie de vii cu plante subtiri cat patrunjelul un gran cru si un grand vin se potrivesc de minune. Parol, cred ca e segmentul cu cea mai acerba concurenta, in acest moment!

Monte Pietroso Nero D'avola 2010 (Italia)

Bon, asadar avem un vin sicilan de la muntele pietros, din soiul nativ Nero d'Avola, asta am inteles cu usurinta. Avola fiind o localitate din sud-estul insulei. Inainte sa mi-l faca cineva cadou l-am tot vazut prin Bila, daca nu ma insel, undeva in jur de 20 de lei. Nu stiu de ce, dar aveam un feeling ca va fi rau. L-am evitat de cateva ori, pana cand obosit sa-l tot evit prin cutiile cu vin, asa ca l-am ascuns in cel mai bun loc cu putinta, adica la vedere, pe cuptorul cu microunde. Si asa a stat vreo 2 luni. Pana la urma, pe cand introduceam in sinistru o farfurie cu varza calita si ciolan, mi s-a parut fara prea mare tragere de inima ca ar merge cat de cat. Cu un vin sud-african pe banca de rezerve, pentru siguranta, am desfacut licoarea. 

Si sincer sa fiu am descoperit un vin onest, bun la masa si asemenator ca sa zic asa cu un syrah de la Recas, sau alte astfel de variatiuni new-world-style.  Rosu-rubiniu intens, piperat, cu taninuri delicate, dulcege, cu tuse de afine rosii si visine care se indulcesc in prune. Un vin ok, de incredere. 79