2006 Chateau Saint Christoly Cru Bourgeois Medoc

Sa gasesti un astfel de vin la 12.99 lei e aproape ireal. Pretul unui cru bourgeois e de regula ceva mai mare, mult mai mare procentual, undeva pe la 10 euro. Probabil in Lidl-ul de langa mine au ramas cateva sticle si nu stiau cum sa scape de ele. Din fericire au ales calea corecta: reducerea masiva.
Bun, hai sa ardem niste etape. 
Ce este un cru bourgeois? E o marca de calitate oferita producatorilor din regiunea bordoleza Medoc, la cererea acestora, de catre un organism independent (din 2010- Bureau Véritas, cine a avut treaba cu certificarile ISO nu se poate sa nu recunoasca numele). Pe scurt, sunt crame mai jos de cru classe, dar peste marea masa. 
Cine sunt Chateau Saint Christoly? Am remarcat cu oarece mirare ca este vorba despre doua surori, din familia Herauld-cea care a infiintat chateaul la mijlocul secolului al 19-lea. Puteti vedea o mica prezentare, precum si identificarea vizuala a locului pe acest site extraordinar, cum le-as dori si asociatiilor noastre de podgoreni sa aiba. Nu e o crama cu enorma traditie de inalta calitate, de altfel chiar doamnele remarca ca tatal lor prefera (sau nu avea de ales decat) sa vanda vinul vrac. E bine ca au facut un efort, altfel n-am fi vorbit despre ei astazi, cand se produc aproximativ 180.000 de sticle pe an. 55 % din suprafata este plantata cu merlot, restul cu cabernet sauvignon.
Cum e vinul? Nu e rau, chiar daca e evident ca nici anul nu a fost foarte generos cu ei, motiv pentru care banuiesc ca a ajuns in Lidl, se simte totusi textura de calitate a vinului. Nasul e dominat de fructe confiate, cacao, dar apar tuse aromatice de toamna, cu frunze uscate, porumb copt, dar si in subsidiar tuse de carmangerie, chiar prea "funky", undeva la limita dintre interesant si neplacut. Gustul e agreabil, cu o aliura dominata de aciditatea buna si de taninurile polisate, fine. O combinatie de fructe- prune si visine- ciocolata neagra, trufe, miez de nuca si o coloana vertebrala tot vegetala care se continua din miros si pana in post-gustul destul de persistent. 
Alte consideratii. 84 pct, deci la acest pret de achizitie vorbim de un chilipir. Poate ar fi meritat mai multe puncte, dar releva mai ales olfactiv note cam bizare, datorate probabil si unui usor cache de sticla accelerat de anul petrecut in raft. Oricum, exista acea structura compacta si o anumita calitate specifica, evidenta gustativ, care te face multumit. Remarc sticla si dopul care sunt de calitate. Exista unele depuneri, dar nu suficiente incat sa necesite decantare. Totusi o aerare mai lunga o ora (si peste) ii va folosi.
Pacat ca nu se mai gaseste in toate magazinele din tara. Daca atunci cand sunteti la cumparaturi dupa lucruri mai vitale, il zariti pe undeva, puneti mana pe el fara regrete.

Un comentariu:

  1. Am baut vinul acum o luna, mi-a placut. Eu l-am luat la 18 lei, si-a meritat banii. Din pacate la noi in oras nu se mai gaseste...

    RăspundețiȘtergere

Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.