 |
| foto de Ciprian Haret |
O culoare rosie rubinie, de pinot noir, ca sa zic asa, fara semne ingrijoratoare ale invechirii. Nas de brutarie, conserva de porumb, jamon (de fapt carne uscata, sarata, dar vorbim de Spania, deh) si usoare tuse de conserva de porumb si prune supracoapte. Gustul e disociat de nas si socheaza prin fructul fresh, pur, aducand cu afine rosii, visine si capsune si impresii herbale pe final. Voios si denota o oarecare eleganta, conferita de polisarea in timp.
In atare conditii- foarte usor de baut, integrarea alcoolului nu mai este demult o problema, iar vinul insusi e o dovada ca o licoare poate imbatrani mult si bine chiar si numai pe spatele aciditatii. Oricum acest blend pe baza de tempranillo, tipic pentru Rioja, reprezinta un frumoasa surpriza, prospetimea din gust, dupa 35 de ani, fiind incredibila.
De remarcat ca brandul a rezistat in timp, dar din ce imi dau seama e produs de alta nume decat cel din 1978. Atunci Bodegas Martinez Bujanda, azi Bodegas Valdemar. Probabil exista o legatura intre ele din moment ce ambele se lauda cu o bogata traditie si au ca an de fondare 1889.
Vinul provine din colectia lui Ionut Popescu, iar google ne invata ca prin Germania pretul se invarte pe la 50 de euro. Avand in vedere ca tot netul ne ofera marturii ale unor experiente placute cu domnul conte de Valdemar (si numele parca e scos din Lord of the Rings) si din recolte mai vechi, din anii '60, daca cumva dati de vreo vechitura din aceasta n-ar fi rau sa va imprieteniti cu ea. Are povesti vechi si multe de spus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.