La sfarsit de noiembrie 2012 am vazut lumina! Dupa verticala de Revelatio, am zis da, dom'le, exista vin alb romanesc care sa castige prin invechire. Rezultatul interesant a fost ca 2008 si 2009 s-au infatisat mai complexe decat 2010 si 2011, desi in mod clar e aceeasi lucratura, semn ca ceva timp de odihna a folosit.
Editia 2012 a cupajul de sauvignon blanc si feteasca aduce olfactiv cu fructul chilian chirimoya, ceva mai greu de gasit pe la noi, tuse florale - soc, adieri de iasomie, si lasa in paharul gol miresme vegetale, "verzi".
In gust pare extrem de dens, cremos (probabil maturarea de 3 luni pe drojdie a sauvignonului a produs acest efect), concentrat, cu piersica, limonada, pulpa de grapefruit alb, cu final persistent cu tuse de limonada (nu din care afara de dulce). Dar in ciuda normalei (pentru varsta vinului) impresii concentrate, nu va lasati pacaliti de cuvinte: vinul e fin si baubil nevoie mare.
Licoarea e inca destul de acida, mai ales in final, dar as zice ca tocmai aceasta aciditate remarcabila poarta in ea promisiunea unei evolutii in timp si o largire a evantaiului aromatic.
Daca ar fi murit laudatorii producatorului din Dealu Mare, sau daca as fi vrut sa ma inchin si sa sarut picioarele idolului, cum din pacate se poarta pe ici-colo, in speranta vicioasa ca baxuri peste baxuri se vor pogori din ceruri si va ploua in camara mea cu aceasta ambrozie, as face o pastisa evidenta. Cum zice Sf. Ioan Teologul: "Şi m-am uitat şi iată un cal alb şi cel care şedea pe el avea un arc; şi i s-a dat lui cunună şi a pornit ca un biruitor ca să biruiască". In fond biblia americana ii spune acestei parti din Noul Testament- The Book of Revelations. Revelations, Revelatio, ati inteles. Ar fi trebui sa pun un titlu elocvent gen "Muzica, arta, frumusete: Revelatio!", si o ilustratie cu niste muze, Bachus, poate cina cea de taina. Dar stiti deja marfa, nu facem d'astea pe aici.
Lucrarea costa in jur de 90 de lei, deci in niciun caz nu poate fi catalogat ca un vin ieftin. Dar te uiti la ilustratia cu trimiteri alchimice (G.Moisescu style), bei licoarea compusa pentru papile si orchestra de Bogdan Costachescu si n-ai ce sa zici de rau. Pana la urma cate vinuri de 20-25 de euro de afara nu sunt de aceasi calitate sau mai proaste decat acesta? Va spun eu: multe! Doar pentru eu/noi astia pasionati rupem netul si magazine online in doua dupa chilipiruri care sa coste 15 euro si sa aiba si stele Decanter si multe puncte Parker si salba de medalii asta nu inseamna ca media e atat de entuziasmanta. Nici n-as zice ca vinurile Davino sunt culmea rpc-ului, dar TOATE vinurile facute de ei (inclusiv gamele inferioare, pana la mezinul Faurar) sunt vinuri care nu dezamagesc.
Asa ca, hai, marcati banu', veti avea o revelatie. Acum si peste 5 ani, amin!
88-90
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.