 |
| foto: redwhiteandbleu.com |
Cred ca bloggerii de vin de la noi se despart oarecum de canonul impus de specialistii romani. De ce?
Pentru ca o buna parte din noi ne-am facut mana (si nasul...) nu studiind lucrarile lor, ci umpland brambura pe net, pe cellartracker, snooth, pe blogurile lui Jancis Robinson, Winedoctor, Jamie Goode, etc., citind notele de degustare din Wine Advocate sau Decanter. Intr-un fel e firesc ca apar barbarisme, sau un limbaj alterat fata de limbajul de specialitate incetatenit la noi. O contributie nu lipsita de importanta si-a adus (si cred ca niciun blogger de vin roman nu poate contesta asta) Vinul.ro. Pentru multi dintre noi acest portal a fost primul companion in ale vinului si nu cartea regretatului profesor Stoian. Iar Vinul.ro practica un stil descriptiv mai apropiat de publicatiile din vest de care aminteam decat de traditia noastra. Pentru alti bloggeri mai noi, bloggerii mai vechi sunt un model aspirational. Asta e, pana la urma e firesc.
Pe de alta parte, ceea ce se observa la noi, si e un fapt pe care l-am semnalat chiar eu, este ca profesionistii, oamenii cu pregatire institutionalizata in domeniul oenologiei, nu au atitudine critica. Practic in Romania nu exista un critic de vin cu studii de specialitate. Am tot respectul pentru domnul Catalin Paduraru, admir intentiile si realizarile sale in promovarea vinului, dar el nu este un critic de vin. Critica de vin este la obiect, precum e critica de carte sau de film. Avem un vin si vorbim despre el.
In alta ordine de idei, generalitati si aratat cu degetul inspre nimeni anume, avem!, multumim lui Dumnezeu, si nu numai in acest domeniu, din pacate. Dupa cum avem si laudatori profesionisti.
In alta ordine de idei, generalitati si aratat cu degetul inspre nimeni anume, avem!, multumim lui Dumnezeu, si nu numai in acest domeniu, din pacate. Dupa cum avem si laudatori profesionisti.
Eu imi recunosc limitele, recunosc si ca uneori am dificultati in a intelege de ce un anume vin are un anume gust. Unui specialist i-ar fi usor sa recunoasca un tratament gresit cu sulf sau cine stie ce eroare de vinificatie, etc. Stiu ca e foarte greu pentru un amator sa suplineasca lipsa educatiei institutionalizate intr-un domeniu anume. Dar asta ma face sa citesc si mai mult, sa "fur", sa inteleg anumite lucruri.
Pe de alta parte, stim in ce tara traim. Un certificat de somelier se obtine in 6 saptamani si costa 800-1200 lei. Certificat atestat de MEC! Sigur ca nu hartia face un somelier sa fie bun, dar e o patalama buna de inramat, nu? Cred ca o sa fac si eu un curs din acesta :)
Ca sa devii membru al unei organizatii internationale din domeniu cere si mai putin efort. Faci dovada ca ai publicat ceva in presa scrisa, obtii o recomandare de la un membru existent, platesti 50 de euro pe an si gata ai diploma si insigna de pus la rever.
Adica, pentru numele lui Dumnezeu, traim in tara unde primul ministru e un plagiator dovedit si nimanui nu-i pasa, dar murim de lipsa patalamalelor in domeniul descrierii senzoriale a unui produs?
Si in ultimul rand, recunosc ca descrierile mele pot sa nu fie relevante pentru un degustator profesionist, sau sa nu fie conforme cu regulile corpului profesional din care face parte. Insa eu nu sunt degustator profesionist, eu sunt un scriitor de vin. Care scrie si in Vinul.ro si in Millesime, si daca ma trezesc prost dispus intr-o dimineata bag cateva milioane si peste o luna am un cod ISBN in portofoliu.
Si cu toata modestia, felul in care, doar uneori ce-i drept, cand ma viziteaza muzele, descriu un vin anume tine de ceva ce nicio diploma sau recunoastere profesionala in domeniul oenologiei n-o pot da. Si anume: multa onestitate si o farama de talent.
Dixit! :)
Prezenta este un raspuns adresat lui Stefan Teris, in urma post-ului sau ( interesant, de altfel) despre "cum sa descrii corect un vin". Pe masura ce-l scriam mi-am dat seama ca devine prea mare pentru un "reply", asa ca-l dau aici.
Exact cum spuneam si intr-un comentariu la postul de la care a pornit toata polemica:
RăspundețiȘtergere"... a spune ca exista o metodologie stricta si ca iti trebuie cursuri si pregatire de specialitate pentru a te bucura si descrie un vin este ca si cum ai afirma ca nu poti fi popa decat dupa ce faci seminarul si facultatea. Tehnic da, nu poti fi, moral sincer am intalnit mai multi calugari si duhovnici cu har decat popi cu seminar."
In rest exista o frustrare prost directionata din partea unora din industrie si invatamantul de specialitate cum ca le-am fura meseria si painea de la gura.
Ceea ce nu este adevarat...noi doar fluieram in biserica si nu pentru ca am vrea sa ajungem sa vindem lumanari, ci doar pentru ca uneori ni se pare slujba cam "artificiala" si clerul cam lipsit de har.
metodologie? patalama?
RăspundețiȘtergerela ce bun? ma tem ca voi (cei care scrieti despre vin) nu intelegeti prea bine pentru cine scrieti. Poate 1% din cei care va citesc sint "colegi", "oameni de vine", etc. Restul de 99% sint CONSUMATORI simpli, care va citesc pentru un singur motiv: ca sa afle ce naiba de vin sa mai cumpere si de unde. atit. desigur, se face o selectie si dupa stil, poze, etc, insa motivul principal pentru care se citeste un blog de vin e informatia de calitate despre vinuri. Iar calitatea informatiei se verifica intr-un singur fel, prin incercare. Daca imi spui ca un vin e bun, eu il beau si e prost, iar chestia asta se repeta des, nu te mai citesc. Si invers. Sau daca nu-mi spui nimic clar, iar nu te citesc. Trebuie sa scrii exceptional de bine ca sa te citesc si in cazul in care nu-mi dai informatie. Inca nu stiu nici un blog care sa se califice. Le-am urmarit pe toate la un moment dat, acum am ramas la vreo 3-4, atit - restul fie vaxeaza poetic, fie au gasit numai vinuri bune spre exceptionale... It's that simple.
Nu-mi pasa de nici o patalama, din contra. La noi patalamaua inseamna ca esti intr-o anumita gasca si ca trebuie sa scrii intr-un anumit fel. Toti aia cu patalama lauda toate vinurile despre care scriu; exceptiile sint rare si intaresc regula. Chiar si cind spun despre un vin ca e prost, o fac in termeni laudativi - de exemplu un vin neinteresant e "auster"... hm, bullshit, I say.
Robert Parker n-a avut nici o patalama si a avut succes tocmai din cauza ca nu era in nici o gasca si a scris pur si simplu pentru consumatori. S-ar putea sa stii articolul asta, daca nu-l stii merita citit, s-ar putea sa te inspire.
http://www.theatlantic.com/past/docs/issues/2000/12/langewiesche.htm
Lasa patalamaua, ocupa-te de vin.
@Dan: frustrarea asta am simtit-o toti, si uneori o emanam si noi. Din pacate, ca viata e scurta. Dar vorba lui Shrek: better out, than in :)
RăspundețiȘtergere@dan: cam sunt de acord cu tine. Asta-i beleaua: cine are patalama vrea sa traiasca de pe urma ei. lumea vinului e mica si nu prea iti vine sa dai cu bata in balta unui potential angajator/colaborator. Deci iata inca o ironie romaneasca: cei care isi dau cu parerea unt intotdeauna amatori:))
Iar alta ironie este ca domeniul criticdevin.ro apartine unui tip oarecare din Galati. Care e in cumpana daca sa-l lanseze sau nu.
Ia sa caut eu un citat bun din mine...
RăspundețiȘtergerehe, he
RăspundețiȘtergere