Din liga mare, dar lansata prea devreme: Feteasca Neagra La putere 2011 Cramele Recas

Haideti sa zic si eu ce cred despre aceasta noua aparitie. Am o alta viziune decat Ciprian, diferita doar ici-colo prin punctele esentiale. Si nu spun asta deoarece eu am pus pe masa licoarea sau pentru ca as fi fan neconditionat Recas.

Am platit 39 de lei. Motivul pentru care am cumparat vinul a fost impresia buna lasata in martie, la Recas, de catre varianta inca nelansata a acestui vin. Spunem (si ma citez singur precum poetii decrepiti, de provincie):

"O frumoasa surpriza a fost o alta avanpremiera- Feteasca Neagra La Putere 2011- tot un vin in devenire, mustind a cacao si gust de prune uscate, afine si visine, astringent si cu un final persistent, dulce-ierbos cu tuse picante. De urmarit. 86."

Dupa testul de ieri, nu pot spune ca mi-am regasit in totalitate impresia initiala, dar nici ca presupun fara indoiala ca e exact acelasi vin peste care s-a scurs jumatate de an. E posibil sa nu fie acelasi lot, sa fie filtrat, asamblat, etc. Pentru ca aceasta feteasca neagra mi s-a parut diferita in stil, asa rosie rubinie stralucitoare, fara intensitate de vin greucenesc, cu tuse de corpolenta medie, aromatica interesanta, picanta si vegetala, prune afumate si fructe rosii, un atac puternic, purtand tarele verii secetoase (mai ales in ultima parte a sa) din 2011- nivelul mare de alcool- 14,5%, dar mascate intrucatva de impresiile zemoase si glicerate de skittles cu fructe de padure si prune. Pe final aciditatea de visina proaspata, alcoolul si unele impresii vegetale, de ierburi uscate, se inchid placut intr-un finish puternic piperat. E adevarat totusi ca e o abordare interesanta a fetestii negre, despartita de stilul merlotizat in care a fost vinificata atata timp. La fel de adevarat este insa ca pe masura ce temperatura creste peste 16-17 grade, vinul pare mai puternic decat poate fructul sa mascheze. 

Dar...cred ca in ciuda acestor aspecte, avand in vedere aciditatea buna a vinului, doi-trei ani aditionali in sticla pot aduce ajustari placute. E intr-un fel pacat ca producatorii se grabesc sa puna pe piata  vinuri care atat prin calitatea lor cat si prin segmentul de piata targetat ar avea nevoie de cativa ani de maturare. In fond, e nevoie de cash, am inteles, dar cum anume or supravietui cramele acelea spaniole de mana a doua si din apelatii mai modeste, cu ale lor gran reserva din 2004-05, la 25-40 lei?