Adica berea care a obtinut acest titlu la WBA 2011 (World Beer Awards), un soi de campionat mondial al berii. Nu a trebuit sa ma chinui prea mult ca sa aflu de distinctia respectiva, deoarece sticla poseda o bulina pe gat care ne informeaza asupra marelui succes. A aparut in berariile adevarate de la noi, precum si in Metro, unde costa putin peste 8 lei.
Povestea lunga spusa pe scurt: e un weizenbock (o bere bock din grau) de la Weihestephan (inca doua pareri despre beri de la acelasi producator: aici), cea mai veche fabrica de bere inca in activitate, din intreaga lume (desi isi disputa acest titlu neoficial cu alt producator bavarez, Weltenburg). Interesant e faptul ca e o bere manastireasca, adica beraria in sine era detinuta de o manastire secularizata de Napoleon in 1803, an din care este patronata de Statul Bavarez. Care o administreaza eficient si in ziua de azi, utilizand-o si ca teren de pregatire pentru facultatile de profil din cadrul Universitatii Tehnice din Munchen. Vedeti, UE nu are nimic cu companiile detinute de un stat membru sau altul atata vreme cat nu toaca in nestire bani de la bugetul de stat. Revenind la istorie, sa amintim ca manastirea a purtat hramul diversilor sfinti agreati de ordinele religioase care au pastorit-o de-a lungul timpului (sf. Vitus, sf. Mihail, si desigur, sf. Stefan).
Berea, pe numele intreg Weihenstephaner Weizenbock "Vitus", este o bere speciala, iar de unde vine "Vitus" ati aflat in paragraful anterior.
De cum o torni in pahar constati ca nu toate berile bock sunt brune. Stilurile sunt foarte diferite. Aceasta bere are o culoare blond-portocaliu, cetoasa, si fiind o bere nefiltrata nici nu e de mirare. Carbonatie si perlare- clasa I. Si aspectul spumei e buna indicatie a calitatii berii, iar spuma alba, persistenta si fina e un bun indiciu al gustului din pahar. Mirosul e frumos, vine cu tuse de paine cu cereale, calda, cu portocala, banana si condimente (cel mai evident fiind cuisoarele). Aceste repere olfactive se regasesc in gustul cremos, dar intepator, carbonatia fiind foarte vioaie. Sub aceste auspicii apar aditional tuse extrem de delicate, florale, chiar si o tusa de caramel, chestiune necaracteristica berilor de o asemenea culoare. Finalul e dulce-amarui si picant, echilibrat, dezirabil.
Nu are socanta bogatie aromatica a versiunii hefeweissbier de la acelasi producator si pentru fanii berii bock (de regula neagra, mai putin efervescenta, tare si plina in gust) poate fi o usoara dezamagire. Dar e o bere foarte buna pentru cei care prefera nefiltratele blonde si ar dori ceva mai tomnatic si mai serios, aceasta bere avand 7,7% alcool (desi nu va fie frica, la asemenea calitate, aspectul nu este sesizabil gustativ).
E ca un cross-over, daca preferati termeni automobilistici, o bere blonda cu tuse si corpolenta care amintesc de berea bruna din grau. Bun.
4 capace si jumatate.
Bine m-ati regasit! :) Cea mai buna... sa fim seriosi. Am incercat-o, este buna cu plus, dar nu e in top 10 al meu. Sau 20. De gustibus... Va recomand cu caldura "Tokyo", produsa de Brewdog, prin Scotia, "with copious amounts of speciality malts, jasmine and cranberries". O bizarerie delicioasa la 18.2% alcool, se bea ca un Porto vechi, cu parcimonie si reverenta. :)) Si da, isi merita cei 27 lei/sticluta de 0.33 l. Gasibila uneori in magazinele Auchan - Constanta si Bucuresti-Titan - pe astea le-am vizitat eu.
RăspundețiȘtergereTiberiu
Oh, merci Tiberiu pentru sugestie. O s-o iau in seama. Sunt de acord, nici mie nu mi s-a parut cea mai buna bere pe care am baut-o. Adica mi-a placut mai mult chiar hefeweissbier tot the la Weihenstephaner.
RăspundețiȘtergereda, clar este mai buna hefe... din toata gama, as zice, am incercat si Korbinian. Hefe de la ei este deosebita, si o zice un amator de ales (Belgia + anglo-americane, mai nou).
RăspundețiȘtergereTiberiu
Mie aceasta berarie mi se pare o reteta de succes. De vandut vinde, bere buna face, mai e si loc de joaca pentru studenti si cercetatori, si e patrionata de stat! Ca la ei la nimenea:)
RăspundețiȘtergere