Despre Lucruri Bune in Millesime nr.3/2012

"La începutul lui 2009 devenisem tătic, iar diluviunile lirice nu-mi dădeau pace. Aşa că, într-o bună zi, toată creativitatea restantă din mine s-a concentrat în primul şi cel mai timorat articol pe care l-am scris, asta odată ce am reuşit, dupa vreo două săptămâni de asidue încercări, să-mi fac cont pe Blogger. Nu a fost primul articol overall, ca să ne înţelegem, înainte de straiele pixelate am scris zeci de articole pentru reviste, ziare, etc, despre alte subiecte, zic unii mai elevate. Tot la fel, nu pot spune că degustasem anterior mii de vinuri şi brusc s-a trezit în mine dorinţa de a împărtăşi impresii. A fost un blog în adevăratul sens al cuvântului- un jurnal online de descoperiri.

În fapt, punctul de iradiere a fost un mic proiect patriotic personal: am vrut să gust toate varietăţile româneşti- fetească neagră, băbească, tămâioasă, etc., atrăgând atenţia asupra lor şi militand de la înălţimea minusculei tribune pe care virtual mi-am construit-o. Iniţial nu ştiam că există alţii ca mine. Descoperirea altor doi amici, cu aproximativ aceeaşi dambla, a venit odată cu comentariile lor. Cum m-au găsit în meandrele internetului, nu ştiu. Şi asta era toată vinosfera, ca să zic aşa.

În următorii trei ani au apărut (şi dispărut) multe alte bloguri despre vin. Astăzi sunt zeci, de toate facturile (uneori la propriu, he he). Comparativ, încercaţi să gasiţi în Google bloguri despre bere. Veţi găsi unul-două. Ce concluzii tragem de aici? Prima: Vinul vine cu întregul bagaj metafizic de a fi inserat ritualic în religie, artă, literatură, muzică, după cum puteţi afla număr de număr chiar din această revistă.  Prin urmare, când vorbeşti despre vin te simţi elevat, nu e acelaşi lucru cu a vorbi despre rachiu sau bere. Şi asta anesteziază ceva din rezerva periferică că niţel vicios fiind nu-i tocmai o idee genială să te mai şi lauzi cu asta; şi 2. Berea se bea pentru că are aproximativ acelaşi gust (şi prin urmare e greu să scrii despre monotonie), iar vinul pentru că are gust de orice altceva decât struguri, fiind astfel mult mai prietenos lexical. Sunt convins că pentru un neofit o notă de degustare conţinând referiri la arome şi gusturi amintind de alte fructe pare bulversantă. Dar acesta e unul din miracolele alchimice ale treceri de la must la vin. 

Nu vreau să iau berea în derâdere, Doamne fereşte, cu atât mai mult cu cât scriu de ceva vreme şi despre bere, dar ştim cu toţii că vinul e mult mai complex şi elegant. Plus, când aţi fost ultima oară la o nuntă fără vin pe masă? Suntem romani, nu cehi sau nemţi! Bunicul, vecinul Costică, cumătrul Vasile de la ţară fac oare bere în bătătură? Sau vin?

Oricum, dragă cititorule, dacă vei avea vreodată curiozitatea să-mi vizitezi casa virtuală (lucruribune.blogspot.com) trebuie să ştii că oferim şi servicii de sommelierie culturală. Pentru că în sticla de vin materia şi spiritul trăiesc în armonie, într-un dispreţ total faţă de dezbaterile ideologice, în care materia determină conştiinţa sau invers. Vei vedea cum vinul se poate consuma nu doar în relatie cu micul rumenit sau cu un ratatouille, ci şi alături de o poveste (a altora, giganţii, sau în lipsă de inspiraţie, scrisă chiar de mine, lol), un film sau o muzică bună. Deşi, neîndoielnic, cel mai bine se asezonează cu un companion agreabil, dar aceasta (sau acesta) te priveşte. Că tot veni vorba, un mic sfat: dacă nu pare atât de agreabil la început, daţi-i puţin timp, lăsaţi-l să respire, va deveni mai volubil, mai interesant. Şi nu vorbesc doar despre vin.

În sănătatea voastră,

George Mitea

Blogger de vin"

Revista Millesime nr. 3/2012, pg. 80.
de gasit la chiosurile de ziare Inmedio