Vinul B, C si alte note muzicale

Consumatorului roman ii este greu sa digere conceptul de vin secund, sau vin B. De ce sa bea un vin B cand are toata istoria neamului insirata pe o contraeticheta de super-premium la 12 lei, cu 111 medalii de aur?

Conceptul e insa vechi. Francezii sunt de vina, ca de obicei. Ei si-au dat seama ca poti mentine calitatea vinului portdrapel doar folosind strugurii cei mai buni. Si cu ceilalti ce sa faci? Ii vinzi altui producator, care face vin la un nivel de calitate mai scazut sau, mai profitabil...iti faci un vin secund. Asa cum s-a vazut, incepand cu era Parker, oamenii au devenit interesati de un produs al unui mare chateau fara a fi nevoiti sa plateasca pretul pentru vinul premium. Pana la urma si Petit Mouton 2005 e tot un Mouton-Rothschild, dar costa 150 de euro, spre deosebire de fratele mai mare care face vreo 500, nu-i asa? Si doar faptul ca sunt vinuri secunde nu inseamna ca nu sunt bune, ci doar ca sunt mai putin bune decat primul vin. La Parker e simplu, in medie: un first growth sa tot faca 95-100 puncte, vinul secund e pe la 88-94. In 2005- primul vin 96, al doilea 90 pct. E bine nu? 

Deci vin secund nu inseamna ca e ultima posirca de pe lume, ba chiar poate transmite ceva pozitiv: ca ai un vin si mai bun, ca utilizezi doar strugurii cei mai buni pentru licoarea scumpa. Sau mustul ravac intr-o parte, cel de presa la clasa a II-a. Sau vinurile cele mai bune la primul cuvee, pentru ca nu intotdeauna selectia se face pe banda, sau la presa, ci deseori aproape de sfarsitul procesului, cand se hotaraste exact ce loturi, ce butoaie, etc vor face parte din primul vin. Restul? Pai ati inteleg deja. 

Pastrand proportiile ne intoarcem in Romania. Sistemul e adoptat destul de vizibil de catre unii producatori. Unicom are Davino si Chateau Domenii ("Ceptura", mai nou), ba chiar si un vin C- Faurar. Toate sunt bune, in categoria lor. Serve are Terra Romana si Vinul Cavalerului, etc, etc. 

Si iata ca intra in lista Gramma, de la Iasi, odata cu aparitia celor trei cupaje intitulate muzical: Do, Mi si Sol. Preturile acestora sunt situate mai jos decat cele patru titulare de drept de pana acum. Vor costa intre 20-30 de lei.

Sa incep cu o concluzie, ca sa fie clar:  toate sunt vinuri cu "baubilitate" crescuta. Sunt vinuri de stat la taclale, vinuri de pus langa mancare, vinuri cu plusuri si minusuri. Vinuri din preajma celor 80 de puncte. Mai au in comun un caracter ierbos si vegetal, precum si faptul ca sunt cupaje, dar si faptul sa vinurile componente pot proveni din ani diferiti. Anul nu apare pe etichete.

DO- 70% aligote, 20% feteasca regala si 10% cuvee (adica Cuvee Visan 2010, tot un mix 40-40-20 de fr, fa si aligote). Poate gresesc dar vinul ar putea fi etichetat ca 2009. Rezultatul e interesant, un cupaj dominat evident de aligote, un aligote ceva mai brusturos si vegetal decat monovarietalul.  Prospetimea e inca vivanta  si aciditatea reconfortanta. Un vin citric, cu tuse de ardei verde, de mar, de limeta, sec. Aromatic sta un pic mai funky, cu arome grele de fermentatie, care (ciudat!) se disipa in timp. Face dor de sardine la gratar. Aduce un pic cu un sauvignon de Noua Zeelanda. 

SOL- 50% feteasca regala, 50% cuvee. Are o aromatica mai ademenitoare, florala, dar si note de pepene galben si frunze uscate. In gura simuleaza tuse citrice- dulcege, poseda un zvac acid, mere verde, tuse nitel exotice (ananas), cu tuse de ceai de tei, vin plinut, cu final de caisa verde si tonic, piperat. 

MI- 50-50 feteasca alba si regala. Pare demisec, dar aciditatea buna modereaza impactul asupra papilelor. Tot din motive de glicemie pare mai rotund si corpolent, fara a-i lipsi componenta citrica. E ca o corcodusa galbena coapta 80%. Adica are parte si de dulceata moale a pargului, si de fateta inca verzuie, cu tuse de vegetale, de zarzara. Pe final apar, in acelasi ton dulce-acrisor impresii aromate, de caisa.  E cel mai prietenos/democratic dintre ele.

Daca DO arunca in fata o rigoare citrica, iar MI ne amageste cu tuse de fructe dulci, SOL pare  la mijlocul drumului. Sunt vinuri ok, cupaje destul de bine echilibrate, care sub aspectul pret-calitate pot oferi o contraparte a primei linii de vinuri a Casei Olteanu. 

@ Vinul.ro