HRISTOS A INVIAT, dragilor!
Masa mea de Paste a fost complet traditionala, frumoasa, cu trei generatii, si fara creveti, vita argentiniana si alte nerozii. Genul de masa la capatul careia te surprinzi clipocind si singurul lucru care te impiedica sa tragi un pui de somn e sforaitul altcuiva:)
Aperitive traditionale, inclusiv drob. In articolul dinainte de Pasti, recomandam un
vin proaspat si acid, care sa faca fata la doua problem principale: ceapa verde
si oul. L-am gasit: e un alb nebaricat. Dupa mine e unul dintre vinurile albe
romanesti cele mei subestimate. Opinia Vinul.ro, nu prea entuziasta, exprimata aproape
de lansare o fi cantarit si ea, cine stie. Ramane inca de stabilit ce impact
asupra industriei are “oficiosul”, dar si presa amatoristica, de online, din
care cu mandrie fac parteJ.
Se numeste Golem Alb 2010, Crama Basilescu, cupaj (in adevaratul sens al cuvantului- toate laolalta
in aceeasi cuva) de chardonnay, feteasca alba si riesling italian. Trebuie sa marturisesc
ca din mai multe motive, am tot avut de comparat evolutia acestui vin. Si dupa
parerea mea evolueaza si va continua s-o faca minim 5 ani. Faptul ca acestui
vin i-a luat un an ca sa-si reduca notele drojdioase, mai bine zis- sa le
integreze, spune ceva. Asta era ciudat la unele sticle, sau la unele temperature,
sau la unii degustatoriJ:
in anumite circumstante Golemul devenea ursuz, cu tuse de braga, astringent,
ciudat. In altele, un alb viguros, cu o aromatica superba, de livada inflorita.
Aciditatea e super. Exista si o usoara carbonatie, exista si mici corpusculi, dar
si o mica spuma, semn al unei filtrari mai putin energice. Oricum, inainte sa
ma transform intr-un om sandwich, trebuie sa va spun ca odata intrati in
posesia unei astfel de sticle, care trebuie sa faca vreo 40-50 de lei,
jucati-va un pic cu temperatura de servire, o sa vedeti ce diferente aproape
antagonice de perceptie veti avea! 85, in crestere!
Pulpa de miel la cuptor. Domaine Ceptura Rouge 2005, Unicom
Productions. Dintr-un an destul de rau
pentru Dealu Mare. Un an in care alte vinuri de top nici nu au aparut. Si un an care reprezinta o greseala de
marketing a producatorului din Ceptura, una care atrage ironii si astazi, cand
patru din vinurile sale, lansate in 2012, au fost blagoslovite de Vinul.ro cu
peste 90 puncte. Stiti fraza “se produce numai in anii favorabili”? Desigur,
iata!, toti anii au fost favorabili pentru Davino. Chiar si cei nefavorabili.
Oricum, chiar daca anul nu a fost genial, ma asteptam ca- orsicum- vinul sa fie
baubil. Si desigur, a si fost, doar ca nasul de dulceata de fructe de padure
zaharisita si miere m-a pus in garda ca a ajuns la capatul puterilor. Este
echilibrat, baubil, cu tuse de pruna uscata si ierburi aromatice uscate,
taninuri fine si de granulatie mica. Alcoolul
iese nitel pe final, dar la frituri se simte mai putin. Sincer sa fiu, arata ca
un chateau bordolez mediu din anii ’80 spre ’90, pe panta descendenta. 82 pct.
Cozonaci si pasca. Thornicher Ritsch Beerenauslese 1989,
Weingut Geiben. Un vin dulce glorios. Galben auriu intens cu tente verzui si un
deposit consistent de cristale pe fundul sticlei, care sigur nu afecteaza
licoarea(tartratii respetivi, depuneri naturale, nu au gust). Un vin cu o simplitate aromatica si gustativa,
dar cu o puritate a fructului deosebita. Portocale si mandarine pure, aproape
identic naturale, ca sa zic asa. De la un nas de coaja de portocala, pana la
gustul mieros de sirop de mandarina si finalul incredibil de persistent, de
mandarina proaspata, zemoasa, asadar dulce-citric, ceea ce pentru un vin
cu o concentratie de zaharuri de aproximativ 100 de grame/litru reprezinta o
proba de maiestrie. Ce faceau unii pe
Mosel cand la noi era in floare capsunica
acompaniind o feliuta apetisanta de salam cu soia…Probabil culegeau
strugurii pentru acest vin (caci Beernauslese nu are achivalent in legislatia
noastra- e un soi de “cules foarte, foarte tarziu”) pe cand Deutche Welle dadea
buletine de stiri cu baricada de la Inter. 94.
Un final de masa cum nu se poate mai reusit!
"fara creveti, vita argentiniana si alte nerozii"... cred ca exagerezi, fiecare natie cu gusturile ei... In alta ordine de idei, tu n-ai simtit ceva Ottonel la Golemul Alb?
RăspundețiȘtergereEi, imi permit sa exagerez din cand in cand:) Sigur ca spaniolul poate sa manance cati creveti crede de cuviinta de Paste, sau argentinianul vita lui din pampas, dar o masa traditionala romaneasca de Paste nu le contine. Ottonel, nu, dar e ceva inflorit pe acolo, ma gandesc ca-i de la feteasca.
RăspundețiȘtergereAuzi,ma intrebam: mai esti capabil de pileli "gratuite" sau orice inghititura o treci prin eclerajul expertului, sorbind-o in potentialitatea urmatorului post? Sau, mai simplu: mai poti sa bei ca un "golan" sau profesionalizarea te-a incuiat definitiv?
RăspundețiȘtergerecum s-a prezentat dopul la cel din 89?
RăspundețiȘtergere@Dragos: nimic nu-i gratuit pe lume, n-ai aflat asta pana acum? :)
RăspundețiȘtergere@Florin: impecabil. Se schimba dopurile sau se pastreaza cele originale?
Sunt cele originale. S-a pus problema schimbarii la cele din 75 si 76, dar la analiza de laborator vinurile au iesit ok. E o treaba migaloasa, trebuie filtrate, sulfitate, sticlele perfect igenizate, asta in cazul in care dopurile incep sa se deterioreze.
RăspundețiȘtergereBun, atunci mai am o sansa cu '75 :)
RăspundețiȘtergere