M-am intalnit cu un inger. Din micul Paris.

Bat seaua ca sa priceapa iapa: Basilescu, boieri mari cu vinuri cunoscute inca de la inceputul secolului 20, belle epoque, Bucurestiul de alta data, Craii de Curtea Veche, lautari de crasma mare, cu costume frantuzesti si ceasuri de buzunar aurite, ingeri muzicanti ai ghinionului dumnezeiesc de a te fi nascut in Romania, supranaturalii veghetori ai chefului neaos de "la sosea" cu vin, mititei si muzichie, dar mai ales al celui cosmopolit de la Capsa si Corso, acolo unde acum 100 de ani chelnerii vorbeau fluent frantuzeste. Arta plastica (Ioana Ursa). Si niste vin facut de Gabi Lacureanu, numai bun de impachetat de catre George Moisescu. Si in concluzie, conasilor cilibii, iti vine sa te urci intr-un Logan taxi, si ignorand realitatea noului mileniu, sa zici "La Arnoteni, birjar! La adevaratii Arnoteni!"

Vinul: 14,5%, sec, rose din feteasca neagra. Culoare intensa, stralucitoare, rose pur-sange.

Un nas interesant de verdeturi proaspete, chiar si un bizar iz de ace de brad, crema de chec (cruda, necoapta- ou). Intra dulce, cu tuse de prajitura, tarta cu fructe (sarlota, afine si coacaze rosii, capsune), aciditate si prospetime revigoranta si un finish tonic, usor amarui- asadar e si ceva pulpa de grapefruit in tarta, cirese amare, dar si un amanunt picant-aromatic (piper verde, sau na! ghimbir).  

Concluzie: e nitel complicat, cu iz de patiserie. Nu e roseul clasic, proaspat si prostut, ruda viguroasa dar cam bruta a vinului rosu. Aici avem de-a face cu un vin. Care intamplator este rose. 82 (poate merita mai mult, cine stie, sunt foarte aproape de imbuteliere si par un pic socate)

Sa mai zic ca aceasta gama, numita de contra "Ingerii din Micul Paris" include vinurile monovarietale, de top, de la Crama Basilescu (de fapt aceasta noua serie le include pe toate celelalte, trecute, Authentique, Unique, etc.)