Jean Claude Mas este numit si "the humble winemaker", nu stiu exact de ce, probabil din cauza preturilor practicate, care nu sunt prea mari, desi provin din una dintre cele mai cunoscute vinarii din Languedoc. Daca imi aduc aminte bine, vinul acesta a costa 31 de lei la Le Marche Galati si cel mai probabil la fel la Vinexpert si localurile partenere din tara. Pretul in sine este destul de bun, avand in vedere ca pe net nu am gasit pret mai mic de 9 euro pentru acest vin.Sticla arata foarte bine pentru acest pret, sunt tot soiul de detalii gen "sticla nr. x", dar desi dragut, e de tipul blink-blink, deoarece cifra are prea multe zerouri ca sa dea intr-adevar impresia de exclusivitate. Unde mai pui ca este un single vineyard- Savignac.
Despre carignan sa zic ca nu este un strugure foarte des intalnit, practic e cultivat doar in sudul Frantei, in cateva locuri din Spania (unele parti din Priorat, in special), si prin California, unde desi foarte cultivat odata, acum e privit ca vetust. Se foloseste minoritar, in cupaje, fiind un strugure de mare productie, cu vinozitate si aciditate, dar fara aroma deosebita. Se considera destul de dificil sa faci un vin din carignan 100%, si care sa ofere satisfactie. Jean Claude Mas (seful din prezent al domeniilor Paul Mas) a acceptat provocarea.
Despre carignan sa zic ca nu este un strugure foarte des intalnit, practic e cultivat doar in sudul Frantei, in cateva locuri din Spania (unele parti din Priorat, in special), si prin California, unde desi foarte cultivat odata, acum e privit ca vetust. Se foloseste minoritar, in cupaje, fiind un strugure de mare productie, cu vinozitate si aciditate, dar fara aroma deosebita. Se considera destul de dificil sa faci un vin din carignan 100%, si care sa ofere satisfactie. Jean Claude Mas (seful din prezent al domeniilor Paul Mas) a acceptat provocarea.
Si cum este acest carignan infant, din 2010 (dar din plante de 50 de ani:), dintr-un colt al Languedocului, in care nici francezii nu cred, din moment ce poate fi catalogat doar vin de pays d'Herault?
Culoarea e purpurie intensa. Iti zice de pe acum ca-i heavy stuff. Nasul initial nu-i de bine. Note disparate, disociate de baric, pamantoase, pudra de condimente, intunecat. Lasam paharul jos. Dupa 3 ore lucrurile s-au mai asezat. condimente puternice, ierburi, afine, un pic de coacaze, in fine, amalgamul "fructe negre de padure". Ceva pudra de cacao, si la minerale: mina de creion. Gustul e greu, adica lichidul pare dens, cremos, dar brutal, puternic, cu vinozitate mare, cu miez de- sa zicem- prune, visine si "fructe negre de padure". Finalul este intens condimentat, cu asperitati de frunza de mohor. Dar nu s-a incheiat asa. Dupa 2 zile, vinul (fara a fi vidat si refrigerat) s-a schimbat! Si nu in rau! In nas au aparut note clare de pastarnac si morcov ras, gustul s-a catifelat nitel, parca fructul se exprima mai evident, chiar daca acest fruct este cazut din maslin, dar finalul tot brusturos, condimentat, piperat si ierbos a ramas, cu mentiunea aparitiei unei note carnoase, de ardei gras.
Este un vin ciudat, care in ciuda pretului nu foarte mare, pare sa aiba un bun potential de evolutie (mediu), confirmat oarecum de transformarile pe care le-a inregistrat vinul de la deschidere si pana la obstescul sfarsit. Nu este inca un vin foarte agreabil, e greu de baut, foarte tanar. Mai are nevoie de timp, cu certitudine. Daca totusi nu aveti rabdare 6 luni-1 an, as zice sa-i dati mult-mult aer. O sa incerc o alta sticla sa vad pana unde se poate intinde.Mi-a placut si contraeticheta, cu amprenta si semnatura lui Jean-Claude (cam seamana cu ceva de pe la noi, nu-i asa?), dar si indicatia privind forma potrivita a paharului.
:))) Hai, mai George, ai dat-o pe stele acum? Tocmai ma obisnuisem cu notele tale :))Da' cate Carignan-uri ai baut sa-i dai 3 stele? :D
RăspundețiȘtergereInteresant, imi inchipuiam ca vinul va fi greu, de aceea nu m-am atins inca de el. O sa-l mai las la cutiuta :) Adevarul e ca imi pun acum intrebarea: cate vinuri de-ale noastre la treij' de lei pot sa se scimbe pozitiv pe parcursul a 2 zile?
He he, cu stelele suntem in faza experimentala. Inca ma mai gandesc cam care vinuri din amintirea mea ar fi fost de 3 si care de 4. 3 stele ar trebui sa fie ceva bun, gen 84-88 pct. Sau 80-87? :)) De baut am baut chiar mai putine decat rieslinguri. De fapt acesta e singurul:)) Vai vai. Si asta e de remarcat, intr-adevar despre acest vin: evolutia absolut neasteptata in timp! Semn de calitate ar zice unii, nu?
RăspundețiȘtergereMda, este un oarecare indicator al potentialului de invechire. Cred ca secretul densitatii acestui vin sta in varsta viilor respective. Se cam vede diferenta dintre o vie de 50 de ani si una de 5 ani :)
RăspundețiȘtergereGeorge, io zic ca sistemul WS este cel mai fair: 80-84 bun, 85-88 spre foarte bun; 89-91 foarte bun spre excelent; 92-94 excelent; 95-100 superb de-a dreptul :)) Bine, merge sa le mai comprimi putin :)
Si asa ajungi la cinci ratinguri in 20 de puncte. Problema ar fi ca noi mai bem si de 70 sau, daca nu ne ajuta D-zeu, chiar de 60, 50. Si atunci cate stele sa le dai amaratelor astea? Nici una? Un 75 de pct e absolut ok, mai ales daca e sub 20 de lei, nu crezi? Eu, original fiind, ma gandeam asa: una=75-79, doua=80-84, trei 85-89, patru- 90-95, si cinci=credit pe patru ani. Dar ma mai gandesc. Celelalte sisteme decat hulitul 100 au mici hibe: cele 20 ale lui Janice sunt de fapt vreo 4-5, deoarece n-am vazut vinuri sub 15 la ea. Asa incat te intrebi la ce folos celelalte 15? Si daca mai adaugi si subdiviziuni ajungi la 40 de pct reale, adica esti exact ca Parker, super ultra precis degeaba.
RăspundețiȘtergereEhee, destul de complicat, recunosc :) Pana la urma, sistemul trebuie adaptat la nevoile fiecaruia, asa cred ca e cel mai indicat
RăspundețiȘtergereCe concluzionez ar fi ca odata ce ai calcat pe calea puntajului, sau a incercarii de a clasifica "obiectiv", aceasta perceptie fundamental subiectiva, nu mai conteaza sistemul. Pana la urma problema nu se pune care sistem de notare e mai bun, ci daca notarea in sine foloseste la ceva.
RăspundețiȘtergereSigur ca poti sa nu le punctezi si atunci elocventa fiecaruia transmite cititorului impresii literare despre vinul evaluat. Dar stii si tu ca nu intotdeauna iti iese.
De acord, George. Asta e, nu imi place mie sa punctez vinurile :) Mai ales prin prisma a ceea ce a devenit punctarea de ani buni incoace...s-a ajuns intr-un stadiu in care nu mi se pare normal ceea ce se intampla. Bine, vorbesc aici de cei care au cu adevarat influenta mare...
RăspundețiȘtergereTre sa recunosti ca arata mai bine stelel alea decat 75 de puncte scrise bold...:))
RăspundețiȘtergereCiteam zilele astea intr-o carte de "specialiate" o chestia care mi s-a parut destul de interesanta sub aspectul notarii: dupa ce treceau in revista sitemele de punctare (si ajungeau la concluzia ca cel din 20 de pct. ar fi cel mai ok) ziceau sa sfarsit ca ar fi de dorit sa nu se acorde puncte sau stele si doar sa se specifice o concluzie de ansamblu: faulty/poor/acceptable/good/outstanding...cu definitiile clasice pentru fiecare..
Mie mi s-a parut o abordare corecta.
A.. si cartea era: “Wine quality: tasting and selection” de Keith Grainger
Ah si ca ne-am luat cu punctele...
RăspundețiȘtergereVinurile din acest soi am citit ca sunt in general grele, asa cum zice si Ciprian dar ca evolueaza binisor in sticla. Eu recunosc prin prisma teoriei celor "1000 de riesling-uri "ca nu am baut nici unul...dar daca il gasesc prin imprejurimi o sa il cumpar. Prefer varietalurile mai exotice (desi asta e spre traditional) clasicelor intepretari "corecte" ale calsicilor.
"acceptable" vs 75 pct? Mda, poate e diferenta dintre word si excel. Sincer, pe mine dreptunghiurile acelea m-au intimidat intotdeauna:)E o teorie paguboasa, pentru ca, pana la urma, bloggerind despre vin il evaluezi oricum. In vorbe sau in cifre- tot ai subjugat monstrul, ca sa zic asa.
RăspundețiȘtergereSi da, vinul para sa posede elementele necesare unei invechiri pe termen mediu. In fond, in cupaje, se adauga din trei motive: pigment puternic, aciditate mare, tanin sanatos. Stiu ca pentru un plus de fruct, unii mai pun un pic de grenache sau cinsault.
Da, dar vezi ca exprimarea literara a verdictului e mai apropiata unui review descriptiv, decat partea cu cifrele..parea mea cel putin...
RăspundețiȘtergereOricum si sistemul asta cu calificative este supus erorii mai ales la voiosia cu care se arunca cu apelative si atribute in lumea vinurilor...
Plus ca poate ce tie ti se pare acceptabil unora s_ar pute sa li se para slab (poor) sau chiar ousatanding...:))
Macar sistemul asta cu atributele elimina intrebarea aia eterna: care e diferenta intre un vin de 82 si unul de 83 de puncte...
mult mai problematica e diferenta sintre 89 si 90 pct :D
RăspundețiȘtergereAia intr-adevar pentru unii este diferenta intre succes si faliment!
RăspundețiȘtergereNu vorbim insa de piata romaneasca, iar persoanele de fata se exclud :))
@Dan, Ciprian: da-mi voie sa fac lumina in problema 82/83: diferenta dintre 83 si 82 este egala cu 1.
RăspundețiȘtergere:)
Diferenta dintre 89 si 90 este pentru mine tot, inexorabil, 1. Pentru altii este un prag ontologic. Aici sunt complet de acord ca procesele psihice din mintea lui Parker (sau cine e acel anumit tip de la WA) atunci cand se hotaraste sa dea 90 in loc de 89 ar trebui studiate de o hoarda de psihologi.
Am putea sa te acuzam de o abordare prea pragmatica, prea realista si inclinata spre cifre...:)
RăspundețiȘtergere1 ala e totusi cheia de bolta a universului oenologic de peste ocean. Si cand te gandesti ca se da 1 pentru copiat...pfiuuuu.
Oricum discutiile despre puncte si sisteme de notare ar trebui sa le pastram pentru o degustare, asa mai lunga...vorbe de pahar adica.