“Fata-n iarba” 2009 Jidvei

Ce poate fi mai romanesc decat un vin de Jidvei, intitulat pe englezeste “dry muscat” (muscat sec), si care sa fie de fapt demisec?
Este un brand celebru care s-a construit in timp si care se alimenteaza din doua izvoare principale: 

1.Omniprezenta.  E oare surprinzator ca a auzit toata lumea de el, ca mai degraba n-o sa gasesti coca-cola intr-o carciuma decat clasicul “Grigorescu”, sau cum e alintata de cheflii profesionisti- “fata-n iarba”? De la popasul de camionagii si pana la Mariot “fata-n iarba” isi asteapta galesa consumatorul.  E si mai sigur ca insistenta oamenilor de marketing se regaseste in pretul final.  16-18 lei/sticla (hypermarket) este cam mult pentru ce ofera, dupa umila-mi parere.

si 2. Testul “The Morning After” .  Nu spuneti ca nu-l stiti! Este celebrul “nu m-a durut capul a doua zi!”. Ah, neam necumpatat ce suntem, am ajuns sa dam valoare acelui obiect al dorintei care consumat excesiv nu ne omoara! La noi nu exista “un pahar la masa”, decat rar. La noi se bea incontinuu! Pana la victoria finala! Nu ca ar fi ceva rau in abandonul acesta dionisiac, dimpotriva, viata-i scurta, arta lunga, impozitele mari si nu se stie cand cade asteroidul ucigas! Asa ca, hai ma Faramita, zi-o p’aia cu te-am zarit printre morminte, si inc-o baterie de Grigorescu, baiete! Si-o apa! (Semneaza: Lupul Moralist).

Dry muscatul 2009 are 8-9 grame de zahar/litru, este culmea  “caldicelului”, este un demi-demi-sec, ca sa zic asa, adica cum ii place romanului “nici-prea prea, nici foarte-foarte”, mai ales cand e vorba culmea! de exces. Are o culoare galben pai stralucitor, auriu. Nasul, discret,  aduce indicii de flori de lamaita, boaba coapta de strugure. Gustul este dulce-acrisor, cu aciditate vioaie- multumim lui Dumnezeu!, cu nuante de mere verzi si citrice, rotunjit de zahar. Totusi, acelasi zahar devine obositor, mai ales ca se aglomereaza pe finalul mediu-scurt, in note dulci-amarui de mar golden si caisa nitel necoapta, cu o lingurita de zahar presarata pe deasupra ca sa dreaga busuiocul (de fapt, in acest caz- salvia). E siropos, cere putina apa, nu de pomana este un excelent vin de spritz. Cred ca a vazut lemnul, discret oricum, sub ce forma (chips, butoi sau imaginatie bogata) ramane de stabilit. 
In concluzie: nu este absolut rau, nici absolut bun, este un vin de o mediocritate aproape religioasa, complet inclinat spre gustul popular, dar care are intr-adevar meritul de a fi curat, prietenos si…da! ”nu da dureri de cap”. 74 pct

Si cu aceasta ocazie, somelierul kultural va ofera spre delectare spirituala o frumoasa pastila despre mediocritate, in cuvintele regretatului Bartolomeu Anania, supranumit “Leul Ardealului”. Nu stiu daca in tinerete s-a intalnit cu vreo fata-n iarba, Doamne, iarta-ma, dar e cert ca la batranete s-a intalnit cu Dumnezeu.



9 comentarii:

  1. Foarteeee reusit review, daca ma puneai sa scriu ceva de spre vinul asta (pe care l-am gustat si eu, inevitabil, pentru ca deja face parte din patrimoniul romanesc si nu ai cum sa il feresti chiar daca te straduiesti), nu puteam...chiar nu imi venea in minte ce sa scriu. Iar "pastila" de final se incadreaza superb cu subiectul dezbatut...bravos monser!

    RăspundețiȘtergere
  2. Merci, batrane.
    Adevarat ca e un vin popular, democratic si mediocru ca orice e pentru plebe. Si spun asta fara nici o ironie peiorativa intentionata.

    RăspundețiȘtergere
  3. Totusi ironia finala pentru acest vin o reprezinta pretul...nu as fi crezut in veci ca asa ceva ajunge in hypermaket la 16-18 lei. Enorm!
    Oricum Jidvei am vazut ca in ultimul timp mai scoate si ceva "calitate", desi, parerea mea, are nevoie de un rebranding...sau percep eu in mod eronat si ideatic piata si consumatorul din Romania.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai dupa ce s-au chinuit atat sa promoveze "fata-n iarba" sa renunte? :) Ce-i drept ar trebui sa ne mai lase cu super gama "Premiat", e atat de filata plagiata si ultrauzitata eticheta aceea, incat cred ca le aduce deservicii. Si da, sunt de acord ca in ultimii doi ani se simte o imbunatatire a produselor. Cred ca s-a investit in instalatii, etc. Eu unul n-am o problema cu democraticul, e un business, ci cu faptul ca acesti colosi nu au un vin-doua bun (dupa niste standarde mai inalte), sau daca au ti-l livreaza la niste preturi ridicole. Trebuie sa ajunga la un echilibru, sa se investeasca si in productia de calitate. Cand Jidvei, Vincon, Cotnari si Murfatlar vor produce asa ceva, indiferent cat de limitat, voi fi primul care sa-i remarce. Pana atunci banii nu au miros. Ca multe din vinurile lor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai dreptate, eu am un exemplu elocvent in zona, la Stefanesti, unde dupa 1001 retrocedari si schimbari de conducere s-a ajuns la inevitabil..adica colaps. Nu imi pare rau dupa ei, ca la vinuri erau in nota celor descrisi mai sus, dar un investitor cu bani si know-how putea face ceva de calitate aici. Zona are traditie, se preteaza pentru cultivarea vitei de vie, dar deh...
    Oricum marii producatori de la noi sunt o varianta bahica a "Taraf TV" , vinuri populare pentru oameni populari...Sloganul este omniprezent: "Daca oamnii asta vor?!?!?".
    Iar daca scot ceva cat de cat corect au pretentii de "hot couture"...

    RăspundețiȘtergere
  6. "Cand Jidvei, Vincon, Cotnari si Murfatlar vor produce asa ceva, indiferent cat de limitat, voi fi primul care sa-i remarce." Amin to that!!
    Eu as mai aminti un lucru, din pacate tot negativ - ciupercile dupa ploaie: casele de vinuri mici cu vinuri si mai mici, din ce in ce mai intalnite mai ales in supermarket.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Dan: in multe locuri s-a intamplat asta. O fragmentare exagerata.
    @Berbecutio: depinde cum vezi problema. Micii producatori pot ridica nivelul, e alegerea lor daca vor sa vanda vin la pet sau sa produca vin de inalta calitate.

    RăspundețiȘtergere
  8. 1.Maestre, cred ca ai uitat sa pui eticheta in retetarul tau: Grigorescu e cat se poate de "al nostru", iar fata foarte simpatica (o tarancuta frumusica care te invita lubric la un menage a..., intr-o racoroasa dimineata de vara).Da!
    2. Anania s-o fi intalnit la batranete cu Doamne-doamne, si intalnirea l-a tulburat atat de mult incat a potentat-o amanand-o cat s-a putut: ca orice om obisnuit a dat fuga la Viena pentru cateva ceasuri in plus. Halal. E exact ca amicul care vrea mereu sa bea o bere cu tine, dar invitat, e permanent ocupat.
    Dragos

    RăspundețiȘtergere
  9. @Dragos:1. Se prea poate. Nici eu nu cred ca-i despre arta, cat despre o fata-n iarba, dupa cum a observat corect petrecaretul roman.
    2. Poate i-a fost frica de moarte, cine stie. Moartea lui Ivan Ilici, etc.

    RăspundețiȘtergere

Bine ati venit! Va multumesc pentru vizita si pentru dorinta de a intra in dialog. Va sugerez sa utilizati un ton firesc, fara cuvinte jignitoare. Pe cat posibil as dori ca ideile sa se refere la articolul de fata. Daca aveti ceva personal cu mine atunci nu va referiti la articolul de fata, intrucat nu am obiceiul sa scriu despre mine insumi.